Ziarul american The New-York
Times a publicat în noiembrie un articol cu acest titlu « The
Island Where People Forget To Die»
Era povestea unui grec
ce luptase în cel de-al doilea război mondial și care trăia în America
(Florida), ducând stilul de viață american
În1976, Stamatis Moraitis a aflat că avea
cancer pulmonar, care îi mai lăsa doar nouă luni de trăit-conform diagnosticului
medicilor. Avea 62 de ani.
El a decis atunci să se întoarcă în insula sa natală, Icaria, în marea
Egee, în vechea casă a părinților săi, situată în mijlocul unui hectar de vie,
unde să moară în pace.
Se pregătea să moară, dar...
Mai întâi stătea toată ziua în pat, îngrijit de mama și de soția sa. Dar în
curând el și-a regăsit credința din copilărie și a început să meargă în fiecare
duminică la capela greacă ortodoxă din vârful colinei, unde bunicul său fusese
preot. Când prietenii săi din copilărie au aflat de întoarcerea lui, au început
să-l viziteze în fiecare după amiază. Stăteau de vorbă ore în șir, tratându-se
cu una sau două sticle de vin vechi, provenit din via proprie. « Măcar să
mor fericit », își spunea Stamatis.
Dar în lunile următoare, omul s-a simțit din ce în ce mai bine. A început
să planteze legume în grădină, gândindu-se că soția lui se va bucura de ele
când el nu va mai fi. Până atunci, lucra la soare și respira aerul curat de la
mare.
După șase luni, simțindu-se bine, a curățat via și a început să lucreze în
ea în fiecare zi, în ritmul său.
Se scula când dorea, lucra în vie pînă după amiază, mânca bine, apoi se relaxa
într-o lungă siestă. Seara se ducea de obicei la taverna din apropiere, unde
juca domino până târziu. Au trecut anii și sănătatea lui s-a îmbunătățit mereu.
A mărit casa părintească, adăugându-i câteva încăperi, a dezvoltat via ajungând
să producă 1500 de litri de vin pe an. Acum, după 35 de ani, când are după acte
97 de ani (iar după afirmația lui 102 ani), consultul medical a certificat că
nu mai are cancer. El n-a făcut nici un tratament cu chimioterapie, n-a luat
nici un fel de medicament. Tot ce a făcut a fost să se mute pe insula
părintească..
Cazul lui este reprezentativ ?
Cazul lui Stamatis Moraitis, și al
insulei Icaria, este povestit de un om de știință de la National
Geographic Society ,specialist în studiul modului de viață al populațiilor
ce se bucură de longevitate mare
Dacă unele povești frumoase referitoare la săteni din Vilacamba (Ecuador), sau
din nordul Pakistanului, sau din munții Caucaz s-au dovedit a fi mituri
pricinuite de lipsa evidențelor exacte, în schimb se știe acum că femeile cele
mai longevive trăiesc în insula Okinawa din Japonia, iar bărbații cei mai
longevivi trăiesc în provincia Nuoro din insula Sardinia.
În insula Icaria, locuitorii atind 90 de ani de două ori mai des decât
americanii.
Bărbații, în special, au de patru ori mai multe șanse să
atingă 90 de ani decît bărbații din America. Și, mai ales, sunt mult mai
sănătoși. Ei suferă de mai puține depresii, iar indicele de demență senilă este
doar un sfert fată de cel din SUA.
Secretele din Icaria
După spusele
doctorului Leriadis, care trăiește acolo și îi îngrijește pe locuitorii
insulei, sănătatea lor bună e legată de modul lor de viață și de bunele relații
sociale care există între locuitori. Se amintește și de un ceai din plante, ceaiul
din munte », făcut din ierburi ce cresc pe insulă și pe care locuitorii le
usucă. E vorba despre un amestec de măghiran sălbatic, salvie,rosmarin, pelin, de
frunze de păpădie și de mentă (fliskouni), la care se adaugă puțină lămâie.
Menta sălbatică combate gingivita și problemele gastro-intestinale,
rosmarinul este un remediu împotriva gutei, pelinul ameliorează circulația
sanguină. Acest ceai este o sursă importantă de polifenoli, cu virtuți
antioxidante. Plantele sunt și ușor diuretice, ceea ce este util împotriva
hipertensiunii.
Mierea, de asemenea, este considerată un panaceu. Aici s-ar găsi tipuri de
miere specifice, din flora insulei. Localnicii utilizează mierea pentru aproape
orice, începând cu tratamentul rănilor, până la mahmureală sau gripă.
Persoanele în vârstă își încep mereu ziua cu o lingură de miere, pe care o iau
ca pe un medicament.
Bazele alimentației din Icaria
La micul dejun, locuitorii din Icaria beau lapte de capră, vin , ceai de
salvie sau cafea, mănâncă pâine și miere. La prânz, pe masă sunt aproape mereu
mâncăruri din linte sau din fasole, cartofi, și salată de păpădie, de fenicul
și dintr-o plantă asemănătoare spanacului numită horta, dar și ciorbe din legume de sezon, toate însoțite de ulei de măsline. Masa de seară se compune
din pâine și lapte de capră. La Crăciun și la Paști se taie câte un porc
crescut în familie, apoi se mănâncă slănina și carnea, câte puțin în lunile
următoare.
De notat că laptele de capră conține triptofan, un acid aminat precursor al
serotoninei, hormonul bunei dispoziții
Dr. Christina Chrysohou a studiat regimul a 673 locuitori din Icaria, și a
constatat că ei mănâncă de șase ori mai multe leguminoase (fasole,linte,mazăre)
decât americanii, mănâncă pește de două ori pe săptămână și carne de cinci ori
pe lună, beau două cești de cafea și două până la patru pahare de vin pe zi.
Bine înțeles, starea bună de sănătate a
locuitorilor insulei ține probabil și de ceea ce ei nu mănăncă. Făina albă și
zahărul lipsesc din regimul lor tradițional.
În sănătatea voastră!
După :Jean-Marc Dupuis
Surse:
- http://www.santenatureinnovation.fr/quelles-solutions/nutrition/lile-ou-les-hommes-oublient-de-mourir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu