Se afișează postările cu eticheta arta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta arta. Afișați toate postările

luni, 30 decembrie 2013

Auditorium de vis

În aşteptarea momentului în care vom beneficia şi noi, românii, de un Auditorium modern, aşa cum au toate oraşele importante din Europa sau din lume (nu doar capitalele), să ne delectăm puţin cu Sala de concerte Walt Disney din Los Angeles.

miercuri, 11 decembrie 2013

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Johan Kobborg pune in scena La Sylphide la Opera Bucuresti

Premieră la Opera Naţională Bucureşti

Alina Cojocaru în La Sylphide
„Este datoria noastră, a celor care suntem pe scenă, să avem grijă ca baletul să nu arate ca la muzeu, ci să fie mereu proaspăt pentru spectatori, ca în prima seară.Cred că aceia care spun că baletul este o formă de artă pe moarte o spun pentru că au văzut un spectacol prost pus în scenă sau atenţia le-a fost atrasă greşit de către creatori pe un anumit aspect al lucrării”.
Johan Kobborg

miercuri, 6 martie 2013

MICHELANGELO

Michelangelo di Buonarroti, fiul lui Lodovico di Leonardo Buonarroti Simoni şi al Francescăi di Neri del Miniato di Siena

Pe  6 martie 1475 se năştea la castelul Caprese din localitatea Caprese fiul magistratului şi primarului oraşului, Michelangelo, cel care avea să devină cel mai mare geniu al Renaşterii italiene, excelând ca sculptor, arhitect, urbanist, pictor şi chiar inginer de fortificaţii, dar şi poet,  întreprinzând o operă titanică, o înşiruire de realizări grandioase şi deschizatoare de drumuri în majoritatea acestor domenii, şi dând dovadă pe tot parcursul vieţii de înalte calitîţi morale, precum şi de un ardent patriotism.
Când iubita sa Florenta era în pericol de a fi invadată, Michelangelo a proiectat fortificaţiile de apărare, dar a şi alergat să lupte el însuşi cu arma în mână alături de ceilaţi florentini pentru apărarea oraşului.
Iar dupa ce pericolul a fost înlăturat, a creat acea sculptură alegorică ce încarna însăşi dorinţa de libertate şi hotărârea de a o apăra împotriva oricui, acel eroic David devenit simbolul Florenţei.

La 400 de ani de la naştere, oraşul Florenţa a dorit să-i ridice un monument pe terasa (proiectată chiar de Michelangelo) de pe colina aparăta altadată de marele artist cu arma în mână.   
Monumentul reuneşte copii ale celebrelor statui realizate de Michelangelo pentru Signorie şi pentru mormintele ocrotitorilor artelor, Lorenzo si Giuliano de Medici şi poarta o inscripţie care spune:

A
MICHELANGELO BUONARROTI
COMPIENDO IL QUARTO SECOLO
DALLA SUA NASCITA
IL MUNICIPIO DI FIRENZE
DEDICAVA
PERCHE
ANIMO GRANDE CON GRANDE INGEGNO
PAR COSA DIVINA
AL CITTADINO E ALL’ARTEFICE
INCHINATEVI
ITALIANI E STRANIERI
QUI
DOVE A DIFEZA DELLA LIBERTA
STETTO MICHELANGELO
GLI ERESSE CON OPERE DELLA SUA MANO
MONUMENTO DEGNO
LA PATRIA
CONTEMPLANDO QUESTI SIMULACRI
SE TI CONDUCA IL PENSIERO
DAL PALAZZO DEI SIGNORI
AI SEPOLCRI MEDICI
VI LIDOCERAI O CITTADINO SCOLPITA
QI TUA PAGINA DELLA STORIA
DI FIRENZE REPUBBLICA
======================================================================== 
LUI
MICHELANGELO BUONARROTI
LA ÎMPLINIREA A PATRU SECOLE
DE LA NAȘTEREA SA
MUNICIPIUL FLORENŢEI
I-A DEDICAT
PENTRU
SUFLETUL SĂU  MARE ŞI GENIUL SĂU CREATOR
DE NATURĂ DIVINĂ
CETĂȚEANULUI  ȘI ARHITECTULUI
ÎNCHINAŢI-VĂ
ITALIENI ŞI STRĂINI
AICI
UNDE ÎN APARĂREA LIBERTĂŢII
STĂTU MICHELANGELO
I -A RIDICAT, CU OPERE FĂCUTE DE MÂNA SA
UN MONUMENT DEMN,
PATRIA

CONTEMPLÂND ACESTE COPII
SĂ TE DUCĂ GÂNDUL
LA PALATUL SIGNORIEI
ŞI LA MORMÂNTUL FAMILIEI MEDICI
UNDE VEI AFLA SCULPTATĂ
PAGINA TA DIN ISTORIA
REPUBLICII FLORENŢA



Unele opere ale sale sunt considerate a fi rămas neterminate, dar din abordarea modernă a artei proprie zilelor noastre ele reprezintă de fapt o tratare înnoitoare a sculpturii, care nu are nevoie de şlefuire a tuturor detaliilor pentru a exprima adevărul artistic, ci tocmai contrastul dintre zonele finisate şi cele lăsate brute este în măsura să le măreasca expresivitatea şi să le sublinieze mesajul inexprimabil în cuvinte.
Sculptura "sclav captiv" este reprezentarea concepţiei artistului că sufletul uman este un prizonier ce se străduieste să se elibereze din constrângerile formei sale trupesti.


Cu patru zile înainte de a muri, la 89 de ani, încă lucra la Pieta Rondanini, lucrare care vădeşte o cu totul altă concepţie artistică decat cea din celebra Pieta de la San Pietro di Roma, pe care o făcuse când nu avea încă 25 de ani.
Aici volumele sunt simplificate, reduse la esenţă şi chiar numai schiţate, pentru a sugera natura transcedentala şi spiritualizată a subiectului. Corpul lui Cristos pare să se înalţe într-o mişcare ca a păsării lui Brancuşi, dar nu ridicat de Fecioara Maria, ce îl strange doar la piept cu mâna-i firavă, ci de un braţ misterios, enorm, venit din înalt, care imprimă mişcarea ascendentă a întregului ansamblu. Brațul imprimă mișcarea ascendentă prin simpla lui alăturare
Coborârea de pe cruce devine o înălțare.

Partea de sus a lucrării e doar schițată, ca și cum personajele ar fi învăluite de ceață.
 S-a considerat că lucrarea ar fi rămas neterminată.
Faptul că artistul ar fi ales, la aceste ultime lucrări să adopte o altă abordare artistică , total diferită de tot ce făcuse până atunci părea de neconceput. Și totuși Michelangelo a mai folosit tehnica aspectului brut, rugos al marmurei atunci când a considerat că subiectul o cere, cum a fost cazul portretului lui Brutus.
În cazul acesta, însă, e vorba de mai mult. E vorba de un nou limbaj artistic, neaxat pe reprezentarea amănunțită a subiectului, ci pe exprimarea conceptului, într-o manieră neconformistă și inovatoare.

În ultimii săi ani,Michelangelo dorea   « să renunţe complet la lume şi să-şi îndrepte toate gândurile către Dumnezeu»

Unii privitori au crezut că lucrarea nu a fost terminată şi de aceea avea aceste elemente de neînţeles. Asta, pentru că nu concepeau că Michelangelo trecuse dincolo de sculptura strict figurativă pentru a reprezenta, într-o lucrare perfect compusă, trecerea din moarte la viaţa veşnică, însăşi  ÎNVIEREA!

marți, 27 ianuarie 2009

Koons - valoarea artei

Ma extaziam la inceputul anului de combinatia intre 'arta' moderna a lui Koons si arta autentica de la Versailles.
Sunt curios acum, cu adancirea crizei, care o mai fi valoarea operelor respectivului? Or fi avand o depreciere mai mare ca un Fiat Linea?

vineri, 9 ianuarie 2009

Versailles, Koons si Michael Jackson

Am fost in Paris de sarbatori. Orasul - minunat ca intotdeauna, iar noaptea il gasesc si mai frumos. Am pus putin mai jos cateva dintre pozele facute, intr-o timida incercare de a-mi justifica afirmatia :)

Dar voiam sa vorbesc despre vizita facuta la Versailles. Am rabdat frigul la marea coada de la bilete (cine vrea sa mearga - hint: se pot tipari biletele pe internet sau se pot cumpara, fara coada, in statia de RER de plecare din Paris), am mancat la cafeterie si am intrat in palat. Acolo - surpriza. Pe langa ce ma asteptam sa vad, palatul, gradina, grajdurile, si asa mai departe, mai era un mic bonus: 'operele' de fina arta ale unui individ numit Jeff Koons. Cand am vazut-o pe prima (cainele roz) tronand intr-o sala impresionanta a palatului, am zis ca e o greseala. De la a doua, am inceput sa-mi pun intrebari. Cand am ajuns la opera numita 'Michael Jackson si maimuta' am inceput sa am nervi. Iar cand am vazut salteaua gonflabila in forma de crustaceu (valoare estimata: 50 RON) atarnand pe post de sculptura langa un candelabru de cristal, am inceput sa am senzatia ca cineva isi bate joc de nervii mei.

Nu am facut poze decat cu doua din opere, pentru ca mi-a fost frica sa nu pateasca ceva camera, de rusine. Dar a fost cineva cu mai mult curaj, si le-a postat aici.
Accept cu placere explicatii referitoare la simbolistica creatiilor la care ma refer, in cazul in care am pierdut eu contactul cu arta moderna. Si nu ma refer aici la cifre care sa imi explice ca Koons (sic!) este cel mai bine cotat artist in viata si ca operele sale se vand cu milioane de dolari...