Romanii din Italia

Cum sunt văzuți românii în Italia

Am găsit acum un articol apărut pe 11/07/2013 în publicația Il Giornale, scris de Fausto Biloslavo Giuseppe Marino .

Am găsit util să îl reproduc aici, ca să vedem cum văd italienii relațiile cu noi. Comentariile mele sunt scrise cu maron.

Schimb nebunesc Italia-România . La noi  criminalii, la ei afacerile .

  

De la sfârșitul comunismului un român din opt a emigrat. La noi este comunitatea care comite cele mai multe infracțiuni. Și în București 35.000 de firme italiene formând 10% din PIB

De la căderea comunismului în Europa de Est trei milioane de români și-au părăsit țara, ca și cum de la noi s-ar fi golit Sicilia și Campania. O treime din această maree umană trăiește acum în Italia.

 

Fotografia ce ilusrtează articolul pe care îl reproduc aici în traducere.
Nu a fost pusă, din păcate, nici o fotografie cu medicii români care muncesc în Italia.

Marea majoritate este cu siguranță oameni cinstiți, dar cu București în Europa din 2007, Italia este mai mult un paradis pentru infractorii din București. Conform rapoartelor poliției statului, în 2008  au fost  42177 de români incriminați sau arestați, iar în anul următor - 43228.

În aceiași ani, din Italia a inceput un alt exod, în direcția opusă. "Schimbul" nu fusese convenit: noi le-am implantat lor 35000 companii care se bucură de privilegiile pieței unice, dar nu și de inconvenientele monedei euro, ce nu a fost adoptată încă în România. Deci, ei au pierdut 13% din populație, dar au câștigat 10% din bogăție: la atât se ridică ponderea din PIB a zestrei aduse  de "Made in Italy" externalizate în România.

(Deosebirea este însă că profitul acestor întreprinderi se repatriază în țara de origine, în cazul acesta în Italia, ceea ce autorul articolului pare să uite - nn)

Un schimb nebunesc, care are ca urmare faptul că  românii din închisorile italiene sunt a doua populație din închisoari, între străini, cu 3661 de deținuți , numărul lor fiind în  creștere constantă. Mai rău, dacă te uiți la "cealaltă jumătate a criminalității": un deținut străin din patru este român, un record, legat de asemenea, de faptul că delincvența importată din București este specializată în exploatarea prostituției și în imigrația clandestină din țările de Est.

Italienii s-au îngrozit de mafioții români

Îngrijorător este faptul că românii se organizează în veritabile mafii proprii care le fac să pălească pe cele locale. Pe  20 iunie au fost emise 17 mandate de arestare ale procuraturii din Torino îndreptate împotriva tot atâtor  români  acuzați de delicte de tip mafiot, trafic de droguri și alte infracțiuni.

"Este prima dată în istoria noastră ca urmărirea penală să fie îndreptată spre o structură mafiotă compusă din străini ce operează pe teritoriul italian", a subliniat Gian Carlo Caselli, procurorul-șef din Torino. 

Iar în 2009, ministrul Justiției român, Cătălin Predoiu, a spus ceva alarmant: 40% dintre cei căutați cu mandate de  căutare internațională emise de București erau în Italia.

În același an, potrivit datelor de la Ministerul de Interne, românii s-au distins prin  107 tentative de omor, 2211 vătămărt corporale, 21 de abuzuri sexuale asupra minorilor, 12572 furturi, în creștere față de cele  12371 din anul precedent, 1302 jafuri, 1135 fraude legate de calculator. Pentru droguri au fost de 470 plângeri sau arestări iar 602 pentru exploatarea prostituției.

Începând cu anul 2004 românii au fost pe primul loc în rândul străinilor pentru crime, furturi și infracțiunea de viol.Fenomenul nu a fost stăpânit până în 2006, când forțele de poliție din cele două țări au inițiat schimburi de agenți operativi, șase super-polițiști români, care îi urmaresc pe conaționalii lor. Unul dintre aceștia, George, care a capturat zeci de fugari, este la sediul poliției din Nuoro. "La noi lucrurile sunt mai simple - a spus el răspicat - care greșește merge direct la închisoare, și iese. Infractorii noștri știu acest lucru. Și încearcă să vină să facă pagube în alte țări, mai avansate, mai democratice, dar, de asemenea "mai comode", pentru ei. "

Conform celor mai recente cifre oficiale românii din Italia sunt 968 576, prima populație străină. În realitate, numărul adevărat  ar fi în jur de un milioan și 300 de mii.  

Există, desigur, de asemenea, și o mulțime de oameni care lucrează. În calitate de  contribuabilii din țara noastră, sunt primii dintre străini, datorită numărului, reprezentând 18,1%, deși se declară salarii de numai 9100 de euro în medie. (Probabil pe an n.n.) Dar, de asemenea, munca cinstită a contribuit, conform datelelor Fundației Leone Moressa, la dezvoltarea România. Români, după chinezi, trimit acasă cele mai mari sume de bani, cu un total de 894 milioane de euro.

(Nu se spune însă cât reprezintă în bani contribuțiile reprezentate de taxe și impozite plătite de către români, dar și cât de mare e importanța muncii prestate de către acești români pentru economia Italiei.  Pentru că acești 1,4 de milioane de români -mai puțin numărul amintit de infractori  -  -muncesc cinstit , pentru salarii în general mai mici decât ale italienilor, de multe ori „la negru”, adică fără a beneficia de asigurări sociale  și contribuie la dezvoltarea economică a Italiei. )

"Schimbul" marchează un buget mult pe roșu pentru noi. România a fost "invadată" de companii italiene. Țara noastră este al doilea cel mai mare partener comercial după Germania.

Hemoragia  s-a terminat, dar ne-a costat scump. "Relocarea din anii nouăzeci e o fază  terminată. 

(Deci italienii și-au retras investițiile , să înțelegem -n.n.) Acum investițiile italiene se dezvoltă în agricultură și în energia regenerabilă de la  fotovoltaice la hidroelectrică ", spune avocatul din Timișoara Andrea de Polo, aflat de 13 ani în România. 

Dintre cele 35 de mii de companii o bună parte este inactivă, dar celelalte de schimb au atins în ultimii ani  vârfuri  de 12 miliarde (de euro, bineînțeles). 

De altfel România, făcând parte din Uniunea Europenă, dar evitând problemele monedei euro cunoaște  cu o creștere economică strălucită. 

(Păcat că această creștere economică nu se vede și în nivelul de trai al românilor, pentru că miliardele produse de companiile străine merg în țările patronilor acestora -n.n.). 

"Costul forței de muncă este în creștere nominală - subliniază De Polo în Il Giornale - Dar  investiția în euro compensează creșterile datorită  deprecierii leului, moneda locală." 

(Da, creșterile de salarii sau de pensii mai mici decâ inflația reprezintă de fapt scăderi de salarii. Iar creșterea egală cu inflația nu este decât o actualizare, nu o creștere. Iar dacă actualizarea se face târziu față de perioada de devalorizare a leului pe care ar trebui să o compenseze,diferența crează de asemenea o pierdere în puterea de cumpărare a salariaților și pensionarilor respectivi - n.n.) 

Am angajat 800 de mii de oameni, în timp ce la noi este o explozie a șomajului. Păcat pentru noi: schimbul nebunesc e făcut  acum, și Italia nu a fost capabilă să-l gestioneze.