miercuri, 4 martie 2015

Radu Banciu demonstrează necesitatea orei de religie în şcoală

În mod paradoxal, emisiunea de pe 3 martie de pe postul B! a reputatului publicist Radu Banciu demonstrează necesitatea orelor de religie (şi) în şcolile noastre.
Cum asta? Tocmai prin haloimissul ce se dessprinde din invectivele dezlănţuite la adresa religiilor şi persoanelor care cred în Dumnezeu.
Începând prin a numi religia "o idioţenie a cesolului XXI" (uitând de originile ancestrale ale religiei), Radu Banciu exclamă că "sunt milioane de dumnezei- la care să ne închinăm?"

Păi vedeţi, domnule Banciu, ce rău e că nu aveţi cunoştinţe de specialitate? Dacă aţi fi avut, aţi fi putut compara mesajele spirituale transmise de religii şi aţi fi ştiut la care Dumnezeu să vă închinaţi.

Dar de ce vorbiţi la plural- sau folosiţi pluralul majestăţii?
Căci statisticile arată că 84% din populaţia lumii este religioasă. Cu ce drept  jigniţi 5,8 miliarde de persoane ? Şi mai ales, cu ce drept decretaţi că ceea ce cred ei este o prostie şi că în schimb le spuneţi dumneavoastră....ce anume?
Păi, nici dumneavoastră nu ştiţi ce. Pentru că, ne spuneţi că "om vedea noi ce va mai fi pe urmă".
A spune că vom vedea ce va fi pe "lumea cealaltă", înseamnă credinţa în existenţa acelei lumi.
Mai spuneţi şi : " când o să ajungem pe lumea cealaltă, va fi vai şi-amar de capul nostru."
Şi atunci, ce ar trebui să facem? Nu ar trebui, oare, să ne îndreptăm, să ne schimbăm viaţa?

Căci religia poate fi înţeleasă şi ca un mod de viaţă şi o căutare a răspunsurilor la întrebările cele mai profunde ale umanităţii, şi în acest sens ea se raportează la filozofie.

Dar pe dumneavoastră nu vă interesează aceste lucruri. Ok, dar de ce vorbiţi şi în numele nostru?
Pentru că aţi spus: "ce ne interesează pe noi cine a făcut lumea, când noi suntem vai mama noastră?".
Adică, spuneţi dumneavoastră, nu ar trebui să ne ridicăm gândul spre  întrebările fundamentale ale existenţei, de vreme ce suntem jalnici. Nu  cumva tocmai de aceea suntem jalnici, pentru că ne interesează numai nevoile primare ale vieţii, ca pe nişte animale, fără să ne preocupe  morala, folozofia , dragostea pentru aproapele nostru ?
Nu cumva şi de aici provin corupţia generalizată, furturile, comportamentele josnice de tot felul?

Spuneţi mai departe că "oameni cu adevărat curaţi nu există" şi că cei care merg să se închine la biserică se roagă deseori pentru activităţile  vinovate pe care le desfăşoară. Dar şi asta nu e tot o dovadă că respectivii nu cunosc de fapt suficient propria lor religie, ca să-şi dea seama că nu se poate să dai acatiste cu blesteme-de pildă -sau că nu poate fi bine primită o rugăciune pentru ceva ce nu e îngăduit de învăţăturile propriei  religii?
Poate că dacă le-ar fi mai clare perceptele religiei creştine (că noi suntem în majoritate creştini) şi-ar da seama că greşeşte nu doar prin prisma Codului penal, dar mai ales faţă de legile divine.

Dar, ce să-i faci, pe timpul Republicii Socialiste nu se studia religia în şcoli.  Ba chiar prezenţa la biserică era interzisă anumitor categorii considerate "de bază" : activişti de partid sau militari.
De pildă mi s-a povestit o întâmplare cu un ofiţer din armată care a fost pârât că a participat la  cununia unor prieteni, la ţară. Respectivul ofiţer a scăpat de sancţiune doar afirmând că nu s-a dus şi la biserică împreună cu nuntaşii, pentru că se îmbătase şi adormise în fân.
Care va să zică era mai onorabil pentru un ofiţer al Armatei române să se îmbete până nu mai ştia de el şi să adoarmă pe unde se nimerea decât să participe la o cununie!

Ei, dar acuma nu mai suntem sub dictatură. Practicarea liberă a religiei a fost considerată un drept câştigat.
Doar că, iată, faptul că nu ne cunoaştem cum se cuvine propria religie se vădeşte în bulibăşeala de practici religioase amestecate cu simple superstiţii sau cu fapte contrare perceptelor propriei religii.
Tocmai de aceea se studiază astăzi religia în majoritatea ţărilor europene. Chiar şi în Franţa-  stindardul laicităţii statului- se spune acum că ar trebui să se facă ore de religie în şcoli, ca să nu mai fie urmaţi lideri dubioşi care instigă la violenţă în numele unei religii ce se autointitulează o religie a păcii.

Oare faptul că la evrei copiii studiază religia mozaică încă de la vârsta de 5 ani, înainte de a merge la şcoală, credeţi că le dăunează? Succesul evident pe care îl au membrii acestei religii dovedeşte contrariul.
Oare îl întreabă cineva pe copilul de 5 ani dacă doreşte să fie educat în această religie sau nu? Nu, evident, pentru că la acea vârstă copiii nu au discernământul necesar. Le revine părinţilor sarcina de a-i educa în toate privinţele, inclusiv în domeniul religios. Iar educaţia se face de către persoana îndrituită, rabinul, care cunoaşte bine religia cu pricina.

Una dintre lecţiile religiei (în special creştine) este toleranţa.
Şi să n facem aproapelui nostru ceea ce nu am vrea să ni se facă nouă.

Iată un exemplu:
Sunteţi în admiraţia ziariştilor de la Charlie Hebdo pentru curajul cu care au atacat tot ceea ce li se părea demn de atacat (după propriile lor opinii, desigur) folosind mijloace de expresie dintre cele mai "neelegante" (ca să zic aşa) , în numele libertăţii de expresie.

Dar atunci, cum de sunteţi atât de supărat că nimeni nu a interzis publicaţia România Mare
[ziceţi: "nimeni nu a avut curajul să-i închidă lăturile pe care le frunzărea" (?)  şi că "Într-o ţară civilizată nu se putea admite o asemenea publicaţie care îi făcea albie de porci pe cei care nu erau de acord cu el"].
Păi, unde ar mai fi fost, atunci, libertatea de expresie, în numele căreia au demonstrat sumedenie de persoane la Paris şi în alte oraşe, dacă cei care exprimă păreri contrare unora sau altora ar sfârşi în "doi pe doi, cu paturi suprapuse" - cum credeţi că ar fi cazul?
Cum rămâne cu propriile principii de apărare a libertăţii expresiei, chiar dacă nu suntem de acord cu cele publicate?

(În paranteză alte inadvertenţe: Privitor la Monica Iacob Ridzi spuneţi că nici abatele Faria sau Edmond Dantes nu erau vinovaţi şi au făcut temniţă grea. Să înţelegem că o consideraţi şi pe d-a Ritzi nevinovată?  Atunci de ce aţi dori să vină la ea "un celular" care să-i spună că nu va mai ieşi de acolo, odată ce a intrat?

Povestind despre "concertu privat" dat la Ateneu în onoarea lui Iliescu amintiţi despre "tenorul Pompei Hărăşteanu". Dar Pompeiu Hărăşteanu e bas, dragă domnule Banciu.).

Studiaţi, puţin, morala creştină, domnule Banciu. Măcar să ştiţi despre ce e vorba.

Vedeţi ce rău e că nu aţi studiat-o în şcoală?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu