Solutie pentru inchisorile supraaglomerate

De ce nu se cumpara la noi bratari electronice?

Am scris cu mai mult de un an în urmă aceste rânduri despre felul în care se evită în alte țări supraaglomerarea închisorilor. La noi nu se aplică însă această soluție, astfel încât, după multe reclamații și sancțiuni am risca acum să plătim sume uriașe drept amenzi în fiecare an.
Cu acești bani s-ar putea cumpara însă acele faimoase brățări electronice și sistemul centralizat de urmărire și s-ar elibera pe loc un mare număr de locuri în închisori , asigurându-se în același timp condiții mult mai bune pentru condamnați. 
Cei ce ar face arestul la domiciliu ar sta în mijlocul familiei, în condițiile de acasă, iar cei din penitenciare ar fi mai puțin înghesuiți. Condamnații ar putea să presteze diferite munci în folosul comunității, plătindu-și astfel costurile brățării electronice și ale supravegherii computerizate. 
De ce oare nu se aplica?

24.02.2015

Arestul la domiciliu cu supraveghere electronică mobilă

Aflăm mereu despre condiţiile neadecvate existente în închisorile de la noi. 
(Mulţi se plâng că şi condiţiile din spitalele noastre nu sunt departe de cele descrise din închisori, cu deosebirea că cei aflaţi în spitale nu ispăşesc nici o pedeapsă, ba au mai şi cotizat pentru asigurărie de sănătate, dar în fine, CEDO nu ne sancţionează pentru asta).

Autorităţile de la noi spun că soluţia pentru condiţii de detenţie civilizate înseamnă construirea de noi închisori, care ar costa un miliard de euro!
Câte închisori s-ar construi din suma asta?
Păi...la circa 800 de euro/metru pătrat de construcţie ar însemna cam ...1 250 000 de metri pătraţi de închisori noi. Bun, să zicem că jumătate din sumă s-ar cheltui pentru suplimentarea de personal şi pentru dotări specfice. Tot ar rămâne 625 000 de metri pătraţi de închisori noi!
Evident, nu avem acel miliard de euro pentru împânzirea ţării cu puşcării noi-nouţe.

Ce e de făcut?

Arestul la domiciliu cu brăţară electronică

O soluţie ar fi arestul la domiciliu, dar nu oricum, ci cu brăţări de supraveghere electronică.
(În paranteză fie spus, arestul la domiciliu există şi acum la noi dar, fapt probabil unic în lume, arestaţii nu poartă brăţări electronice pentru că...nu au fost bani ca să fie cumpărate!
Dat fiind că ele ar costa în mod cert mai puţin decât un miliard de euro (gândiţi-vă şi la ce ce discount s-ar obţine pentru o cumpărare en-gros), aceasta ar putea împăca "şi capra şi varza".

Cum se aplică arestul la domiciliu cu brăţară electronică în alte ţări

Acesta este acolo fie o alternativă la încarcerare, fie o metodă de supraveghere extinsă a recidiviştilor după ce aceştia şi-au ispăşit pedepsele, mai întâi în cadrul unei „supravegheri socio-judiciare" apoi în cadrul "supravegherii de siguranţă". Pot fi aplicate deci şi persoanelor aflate sub control judiciar.
Există şi sistemul de supraveghere electronică fixă, care permite să se constate că un condamnat la domiciliu forţat se găseşte acolo la anumite ore stabilite de către judecător.

În cazul supravegherii electronice mobile, condamnatul poartă (la gleznă) o brăţară ce nu poate fi scoasă şi care conţine un dispozitiv electronic ce poate fi reperat de la distanţă  (chiar de la mare distanţă) prin GPS (sistem de geolocalizare), de către autorităţile poliţieneşti sau ale penitenciarelor. În afară de asta, emiţătorul permite şi comunicarea între centrul de supraveghere şi persoana supravegheată, ce poate face şi obiectul unei înregistrări.
Datele colectate în timpul înregistrărilor sunt păstrate într-o bază specială de date, timp de 10 ani.

Brăţările electronice trebuie să fie 

• inviolabile (să nu poată fi scoase sau dezactivate)
• detectabile de autorităţi de la mare distanţă
• fiabile 
• să respecte viaţa privată a individului 

În Franţa, de pildă, pot fi obiectul unei asemenea măsuri:

• persoanele aflate sub cercetare judiciară
• persoanele condamnate la unul sau doii ani de privare de libertate cu executare sau  eliberate condiţionat.
• persoanele ce şi-au ispăşit pedepsele, dar care fac obiectul unei supravegheri socio-judiciare, a unei "supravegheri de siguranţă" sau care au o interdicţie de sejur.

Condiţii materiale necesare:

• Persoana condamnată să aibă un domiciliu stabil (cel puţin pe perioada în care e sub supraveghere electronică)
• Să existe un post de telefonie fixă care nu e intermediat de internet, sau de alte dispozitive ) mai nou se acceptă şi telefonia fără fir)
• Un certificat medical să ateste compatibilitatea stării de sănătate a persoanei cu portul brăţării 
• Dacă domiciliul fixat este închiriat, se obţine şi acordul proprietarului locuinţei.

Se verifică de asemenea situaţia familială a persoanei condamnate.

În rare cazuri justificate medical, sau de anumite constrângeri profesionale, brăţara electronică se poate purta la mână - nu la gleznă. 

Emiţătorul transmite semnale frecvente la un receptor plasat la locul de unde este supravegheată persoana. Se transmite felul în care funcţionează dispozitivul şi locul exact în care se află persoana care poartă brăţara. 

În cazul nerespectării obligaţiilor persoanei supravegheate (nerespectarea orelor de prezenţă în locurile stabilite, tentativă de scoatere a brăţării etc) sistemul avertizează centrul de supraveghere printr-o alarmă.

Obligaţiile persoanei ce poartă brăţara:

• Nu poate merge în alte locuri decât la domiciliul stabilit sau în locurile stabilite cu aprobarea judecătorului pentru a desfăşura anumite activităţi clar stabilite şi la orele stabilite.
• Trebuie să se prezinte la convocările autorităţilor publice stabilite de către judecător
• Să respecte restricţiile speciale prevăzute în cazul său de către judecător

Ce poate face persoana ce poartă brăţara:

• Poate să exercite o activitate profesională
• poate urma o formă de învăţământ sau să efectueze un stagiu profesional pentru a se angaja ulterior
• să participe la viaţa de familie
• să urmeze un tratament medical

Dacă nu se respectă condiţiile impuse

• Dacă e un arest preventiv, persoana e plasată în arestul preventiv "clasic"
• Dacă e vorba despre un condamnat, se revine la închisoarea din penitenciar
• Judecătorii pot decide o nouă condamnare . (Pedeapsă suplimentară)

Avantajele sistemului

• Condamnaţii sau cei aflaţi sub supraveghere judiciară  beneficiază de confortul locuinţei proprii şi de apropierea familiei. Ei pot să muncească şi să contribuie astfel la întreţinerea familiei, sau îşi pot continua formarea profesională, de acemenea sunt feriţi de anturajul dăunător al celor certaţi cu legea.
• Cheltuielile din partea sistemului judiciar sunt reduse doar la brăţările electronice şi la sistemul de supraveghere prin intermediul acestuia. (În penitenciar se cheltuiesc 2500lei/lună pentru fiecare deţinut).
• Nu necesită (noi) locuri în penitenciare, ba dimpotrivă, contribuie la micşorarea aglomeraţiei din acestea. (În Franţa ar fi peste 11000 de condamnaţi cu brăţări electronice). Se spune că la noi ar fi acum cam 30000 de deţinuţi în închisori. Dacă 10 000 dintre aceştia ar sta acasă cu brăţări electronice, numărul de deţinuţi din penitenciare s-ar diminua cu o treime! Cei rămaşi în penitenciare ar beneficia de condiţii mai bune, aglomeraţia fiind mai mică. Din economiile făcute s-ar putea igieniza spaţiile de detenţie existente.
• Nu ar mai fi reclamaţii la CEDO

Dezavantaje: Dacă brăţările electronice nu funcţionează corect, ele pot emite alarme nejustificate, ce  alertează inutil forţele de ordine ziua sau noaptea.

Mai există la noi şi propunerea înfiinţării unor închisori particulare, cu confort sporit, în care însă condamnaţii să-şi plătească toate cheltuielile. Desigur nu ar fi corect , pentru că în acest fel nişte criminali care au furat sume mari de bani ar avea un regim de hotel de lux, în timp ce delincvenţii care au furat mai puţin ar continua să fie închişi în condiţii greu de suportat (pentru că cei cu mulţi bani oricum nu ar fi foarte numeroşi).
Sistemul brăţărilor electronice dă aceleaşi posibilităţi pentru toţi cei condamnaţi sau aflaţi în curs de cercetare penală.
Brăţara electronică în Belgia
În Belgia, deţinutului care execută o pedeapsă cu închisoare la domiciliu i se aplică o brăţară electronică la închisoare, iar la domiciliu se pune o "cutie de supraveghere" . Brăţara emite un semnal ce este înregistrat la un calculator central , semnalând dacă deţinutul e la domiciliu sau nu. Deţinutul poate primi aprobarea de a se deplasa la muncă , ori să-şi caute loc de muncă, ori la o formă de învăţământ , dar fiind însoţit de un asistent judiciar, cu respectarea strictă a orarului stabilit.
Condamnaţii la mai mult de trei ani de închisoare vor petrece prima parte a pedepsei în penitenciar, urmând ca ultima parte să poată fi ispăşită acasă, cu brăţară electronică. (Desigur nu e cert că judecătorul aprobă, dar poate să o facă). În cazul pedepselor sub 3 ani, acestea pot fi executate la domiciliu, desigur tot dacă judecătorul aprobă, după desfăşurarea anchetei sociale şi cu aprobarea colocatarilor deţinutului.  Asistentul judiciar verifică periodic deţinutul şi raportează felul în care se derulează pedeapsa. Tribunalul de aplicare a pedepselor sau directorul închisorii pot adapta condiţiile stabiite. După terminarea perioadei de privare de libertate cu brăţară electronică, dacă pedeapsa a fost de peste 3 ani se intră într-o perioadă de libertate condiţionată. Cei ce au executat pedepse mai mici de 3 ani, intră apoi în libertate provizorie.

Exemplu de persoană  ce poartă brăţară electronică:

Irina Walker (fostă Kreuger), fiica lui Mihai I

(condamnată în SUA).
(vedeţi aici mai multe detalii

http://nazone.ro/2014/10/printesa-irina-condamnata-la-trei-ani.html)

*******************************************************************************

29.01.2017

Au trecut doi ani de când scriam prima parte a acestui articol și la noi tot nu se aplică supravegherea electronică, deși ne „paște” sancționarea de către CEDO și primim tot felul de sfaturi avizate, bunăoară de la ambasadorul Marii Britanii, care ne îndemna să încercăm și la noi metoda.

Iar ambasadorul Marii Britanii știe despre ce e vorba, pentru că în Marea Britanie sunt 50 000 de persoane echipate cu brățări electronice!

Cât costă aplicarea brățării electronice?

În Franța, de pildă, s-au prevăzut în 2011 cam 19,5 milioane de euro pentru supravegherea electronică a circa 9000 de persoane. 
Cât ar costa întreținerea acestor persoane în închisori, în condiții acceptabile de către CEDO?
În prezent, am aflat din presă că se cheltuie anual câte un miliard de lei (adică cca 222 milioane de euro) pentru întreținerea în închisori a 33400 de deținuți. (2500 de lei/deținut:
457 de lei pentru întreținere, 140 de lei pentru hrană, 83 de lei pentru sănătate și 1800 de lei pentru personalul de supraveghere și pentru investiții) 

Dacă 9000 dintre aceștia și-ar ispăși pedeapsa acasă, fiind supravegheați electronic, asta ar însemna reducerea cu aproape o treime a deținuților aflați în penitenciare. S-ar reduce astfel cu circa 59 de milioane de euro cheltuielile pentru deținuții din penitenciare, din aceștia s-ar chelui 20 de milioane de euro pentru supravegherea electronică și vor rămâne 39 de milioane de euro anual pentru amenajarea de noi penitenciare și pentru igienizarea penitenciarelor existente (amenajarea de toalete, apă caldă, deparazitare ) iar deținuții nu vor mai fi atât de înghesuiți. 

Cine poartă brățări electronice în Franța?

- Ca alternativă la reținerea provizorie, în așteptarea judecății

- Alternativă la sfârșitul executării pedepsei, pentru persoanele condamnate la o pedeapsă egală sau mai mică de 5 ani și care mai au mai puțin de patru luni de executat.

- În cadrul unor amenajări ale executării pedepsei

- În cadrul supravegherii socio-judiciare sau în cadrul unei supravegheri de siguranță după executarea pedepsei cu închisoare

Modelul finlandez

În Finlanda, în cazul pedepselor pe durată mai mică de șase luni se utilizează mult principiul zile/amendă. În acest mod, finlandezii și-au redus „parcul penitenciar” cu 25%.

Înțelegem deci că în Finlanda un sfert dintre pedepse se referă la infracțiuni minore, pentru care pedeapsa este mai mică de șase luni de privare de libertate și că acestea au fost înlocuite în multe cazuri cu amenzi calculate proporțional cu pedeapsa pronunțată.