De ce uita oamenii

Dacă observaţi că uitaţi, nu aveţi Alzheimer 

Cu vârsta, oamenii încep să mai uite câte ceva. Sunt înspăimântaţi, gândindu-se că i-ar paşte temuta boală Alzheimer. Dar cei care suferă de această boală nu îşi dau seama de ea? Ei au anosognosie (termen provenind din grecescul nosos , ce înseamnă  "boală" şi gnosis care înseamnă "cunoaştere", "conştiinţă". Prefixul a - privativ - dă ansamblului înţelesul de  lipsa de conştientizare a bolii. =========================================================================== Prin urmare, Dacă în ultima vreme... 1. Uitaţi numele de familie... 2. Uitaţi unde aţi pus unele lucruri... 3. Când vorbiţi, se întâmplă să nu mai ştiţi ce voiaţi să spuneţi... Nu vă temeţi, totuşi, că ar fi vorba despre un debut al bolii Alzheimer... «Dacă cineva e conştient de problemele lui de memorie, înseamnă că nu are Alzheimer.» E vorba de  lanosognosie, adică uitare temporară.  O mare parte dintre oamenii trecuţi de 50 de ani au anumite simptome, care ar fi legate mai degrabă de vârstă decât de boală. Deseori, persoane trecute de 50 de ani se plâng că memoria lor nu mai este ca înainte. Adică,  « informaţiile  continuă să fie în creier, dar procesarea lor  nu funcţionează cum trebuie .» Cazurile cel mai răspândite sunt uitarea numelui unei persoane, faptul de a se duce într-una dintre camere fără să-ţi mai aminteşti de ce te-ai dus acolo, ori un lapsus privind titlul unui film , numele unui actor sau actriţă, faptul că nu mai ştii unde ţi-ai lăsat ochelarii sau cheile. După 50 ani, cei mai mulţi dintre oameni prezintă asemenea dificultăţi, ceea ce arată că nu este vorba despre o boală, ci mai degrabă ar fi o caracteristică pe care o cauzează trecerea anilor. Mulţi oameni se îngrijorează , chiar prea mult, de aceste uitări. Aşa că ar trebui să ştie următorul lucru: «Cei care îşi dau seama că uită câte ceva sunt oameni care nu au probleme grave de memorie, pentru că cei care suferă de o astfel de boală , cum ar fi Alzheimer, nu-şi dau seama de ceea ce se petrece.» Profesorul  Bruno Dubois, director al Institutului Memoriei şi Bolii Alzheimer  (IMMA) de la  Pitié-Salpêtrière, îi linişteşte pe majoritatea celor care sunt îngrijoraţi de faptul că încep să uite câte ceva  : « Cu cât cineva se plânge mai mult de pierderi de memorie, cu atât mai puţin există posibilitatea ca persoana respectivă să sufere de o boală a memoriei.» Nu toate tulburările de memorie anunţă boala Alzheimer.  " De cele mai multe ori, persoanele care se plâng de memoria lor suferă de o simplă tulburare de atenţie. Pentru că ei sunt deprimaţi, obosiţi sau stresaţi, ori pur şi simplu suprainformaţi, şi pierd unele dintre informaţii"  « În realitate, aceşti oameni nu  îşi pierd memoria. Doar că nu au putut să fie destul de atenţi la tot de se petrece în jurul lor.....» Totuşi, alte tulburări de memorie ar putea fi mai neliniştitoare pentru medici, căci ele se diferenţiază net de o simplă problemă de atenţie. Profesorul Dubois mărturiseşte că în faţa unui pacient care se plânge de faptul că uită în mod repetat diferite lucrurii, , el se îngrijorează dacă acesta se plânge că a uitat ceva important, pe care ar fi trebuit să şi-l amintească. De exemplu, înmormântarea unui prieten apropiat, sau vizita unui văr îndepărtat. Acest gen de evenimente, în general rămân întipărite în memorie. « Dacă pacientul nu şi-a întipărit în memorie o informaţie importantă, asta înseamnă că sistemul de memorare este deteriorat. În acest caz , e vorba despre boala Alzheimer...»  Din păcate, din motive necunoscute numărul cazurilor de bolnavi cu tulburări de memorie este în creştere.  Dacă la noi nu se cunoaşte o statistică exactă, în Franţa s-a anunţat că numărul de bolnavi de boala Alzheimer a crescut cu 14% în trei ani, iar numărul pacienţilor internaţi a crescut cu 24%. Conform  "Institut de veille sanitaire (InVS)", ar fi actualmente în Franţa circa  200 000 de noi cazuri de îmbolnăvire în fiecare an.  Doar că, acolo, toate costurile îngrijirii sunt preluate de asigurările de sănătate...