Dat fiind preţul lor, diamantul prezintă cele mai multe riscuri la cumpărare. Riscul cel mai des întâlnit este acela de a cumpăra o piatră ce nu are calitatea pe care o credem.
Diferite tehnici de încălzire şi iradiere au ca scop modificarea culorii pietrei. Iradierea se poate face cu radiaţii ionizante foarte puternice. Iradierea rupe legăturile dintre atomii de carbon. Un atom de carbon este scos din structura iniţială şi inclus în structura cristalină a gemei. Lungimea de undă pe care acesta o absoarbe converă diamantului o culoare mai mult sau mai puţin intensă în funcţie de puterea iradierii şi de durata ei. În final, un diamant incolor devine bleu şi un diamant gălbui devine verde....
O tehnică mai recentă constă în iradierea diamantelor cu un fascicol de ioni grei, folosindu-se un accelerator liniar pentru implantare. Se obţin geme verzi, negre. Uneori iradierea este urmată de încălzire controlată pentru a permanentiza culoarea.
În prezent procedeele de iradiere sunt mai bine stăpânite, din trecut sunt cunoscute însă diamante foarte mari şi cu o culoare minunată, dar care trebuie să stea în muzeu şi nu pot fi purtate ca bijuterii pentru că sunt prea radioactive, în urma tratamentelor ce le-au fost aplicate.
Diamantele care au suferit aceste tratamente sunt numite « Color enhanced », şi această indicaţie trebuie să fie notată pe certificatul gemologic (dacă diamantul are acest certificat) .
Cel mai prestigios laborator recunoscut de către toţi comercianţii de diamante este G.I.A. (Gemological Institute of America-Institutul Gemologic din America). Dar mai sunt şi alte laboratoare de prestigiu, ca: A.G.S. (Societatea Americană de Geme), sau E.G.L. (Laboratorul Gemologic European), I.G.I.(International
Gemmological Institute-Institutul Gemologic Internaţional), HRD (Hoge Raad voor Diamant- Înaltul Consiliu pentru Diamante), LFG (Laboratorul Francez pentru Geme), Gem-A (Asociaţia Gemologică din Marea Britanie -cea mai veche),
Unii furnizori de diamante gravează numărul certificatului pe profilul diamantului.
Certificatul gemologic poate fi comparat cu o carte de identitate a diamantuluiţ
El este plastifiat şi are texturi particulare, micro-texte , holograme ca mijloace de securizare.
El conţine informaţiile următoare:
- forma şi modul de tăiere
- greutatea exprimată în carate
- gradul de puritate
- gradul de culoare
- gradul de fluorescenţă
- calitatea tăierii (proporţiile) -pentru diamantele tăiate rotund-brillant
- şlefuirea
- simetria
- dimensiunile : diametrul, înălţimea sau grosimea, diametrul minim şi maxim exprimate în milimetri
- dimensiunile particulare ale elementelor de detaliu
- data la care s-a eliberat certificatul
- orice defect al structurii pietrei -comentat
- materializarea incluziunilor pe o diagramă (dacă ele există)
Pe lângă aceste specificaţii, uneori pot apărea şi menţiuni ca « clarity enhanced » (puritate ameliorată artificial) sau « color enhanced » (culoare modificată artificial). Aceste intervenţii artificiale sunt însoţite de o importantă scădere a valorii diamantului , ce poate merge de la -60 la -80%.
Aproape toate laboratoarele de gemologie oferă posibilitatea verificării on line pe site-ul lor Internet existenţa şi conformitatea informaţiilor dintr-un certificat gemologic.
Odată expertizată, o piatră este sigilată într-o cutie transparentă. Sau este gravat pe circonferinţa ei numărul certificatului .
Diamantele care au suferit astfel de tratamente au un preţ mult mai scăzut decât diamantele 100 % naturale, ele pot fi cotate la 60 - 80 % din preţul acelora.
Forajul laser constă în penetrarea diamantelor până la o intruziune neagră, pentru a o face să dispară cu un acid. Orificiul e greu de perceput, microscopic, dar fragilizează piatra. În schimb, se ameliorează puritatea ei. Pe certificat trebuie să se specifice «
Laser drilling»
Fisurile se pot umple cu sticlă pe bază de oxiclorură de plumb bismut, la 400 de grade Celsius.
Se foloseşte şi «tratamentul Yehuda» care a fost inventat în 1982 de către Zvi Yehuda.
Acoperirea cu o peliculă fină de diamant sintetic, pentru acoperirea imperfecţiunilor sau pentru schimbarea culorii. Procedee ca: «
Single Crystal Film» , «
Polycristalline Diamond Film» sau «
Diamond Like Carbon Film» trebuie să fie semnalate la vânzare.
În fine, mai există şi tehnica numită HPHT process. Această tehnică foloseşte presiuni şi temperaturi foarte înalte pentru a schimba culoarea diamantelor brune în diamante albe « Near colorless » (trecerea culorii de la G la J), fie pentru a intensifica o frumoasă culoare naturală. Tratamentul poate fractura diamantul, de aceea se aleg diamante cu foarte puţine defecte interne pentru a fi tratate astfel.
Valoarea diamantelor
Puritatea şi culoarea diamantelor influienţează foarte mult valoarea lor. Se poate face o estimare a preţului unui diamant pornind de la puritate, culoare si greutatea pietrei
Observăm că la diferenţe aparent mici de puritate sau de culoare, preţul diamantului se schimbă foarte mult. De aici, importanţa aprecierii exacte a calităţii diamantului.
De exemplu, un diamant de 0,2 carate cu puritatea SI3 şi culoarea K va costa circa 376 de dolari, în timp ce alt diamant, tot de 0,2 carate, dar cu puritatea VS1 şi culoarea G va costa circa 976 de dolari.
 |
| Martin Rapaport |
Fireşte asta ar fi doar o primă estimare, în practică intervenind numeroşi alţi factori. Preţul diamantelor en gros este publicat în fiecare vineri de către domnul Martin Rapaport.
El a creat listele cu preţuri ale diamantelor şlefuite.
"Comerţul diamantelor trebuie să conştientizeze faptul că diamantele sunt doar atât de bune pe cât sunt oamenii care le vând. Amestecarea diamantelor veritabile cu diamante sintetice şi vânzarea lor frauduloasă consumatorilor este un lucru rău şi trebuie să înceteze. Bijutieri şi consumatori responsabili trebuie să respingă furnizorii lipsiţi de etică, ce trebuie să fie numiţi, blamaţi şi făcuţi de ruşine"
a declarat Martin Rapaport la conferinţa Gem-A din 2013.
Chiar şi preţul din lista Rapaport este contestat de unii. Totuşi, s-ar putea spune că el determină cursul diamantelor, dat fiind că listele de preţuri publicate de el sunt luate în considerare de către toţi comercianţii de diamante. Diamantele mai mari sunt întotdeauna mai scumpe decât cele mici, adică un diamant de 1 carat e mult mai scump decât două diamante de 0,5 carate, deşi greutatea totală este aceeaşi.
Iar dacă puritatea şi culoarea au fost influienţate prin tratamente ca cele enumerante anterior, preţul ar putea scădea cu până la 80%!
În acelaşi timp, preţul cu care cumpărăm de pe piaţă un diamant nu este acelaşi pe care îl putem obţine revânzându-l, chiar imediat, să zicem. Deşi "se spune" că investiţia în pietre preţioase este un mod sigur de a-ţi păstra banii, ferindu-i de inflaţie, de fapt dacă vrem să vindem un diamant vom pierde foarte mult faţă de preţul cu care l-am cumpărat din magazin. Chiar dacă încercăm să-l revindem aceluiaşi comerciant de la care l-am cumpărat, nu vom obţine niciodată preţul pe care l-am plătit.
Bine înţeles, în comerţ există şi diamante sintetice. Ele nu sunt certificate de laboratoarele specializate. Iar preţul lor este mult inferior celor naturale.
Test diamant
Dacă avem o piatră nemontată şi am vrea să ştim dacă e un diamant adevărat sau un zircon, (dioxid de zirconium, "diamant CZ"= imitaţie de diamant) putem face un test simplu:
Facem pe hârtie un punct negru, cu pixul sau stiloul.
Punem piatra cu faţa în jos pe acel punct.
Dacă prin transparenţa pietrei se vede un cerc negru, ca în piatra din stânga, acela e un zircon (CZ).
Dacă imaginea neagră se vede difuză în interiorul pietrei, cum e la piatra din dreapta, e vorba despre un diamant.
Imitaţiile de diamant sunt mai grele decât diamantele!
(1carat de diamant=0,2 grame)
În schimb diamantul este mult mai dur decât imitaţia sa, zirconul, aşa că dacă ne uităm cu o lupă puternică sau la microscop la un zircon vom vedea pe suprafaţa lui zgârieturi, iar muchiile vor fi uşor rotunjite , în timp ce un diamant va avea muchiile vii şi mult mai puţine zgârieturi.
Diamantele artificiale, (care au aceeaşi compoziţie chimică şi aceeaşi structură cristalină cu diamantele naturale, dar sunt realizate în laboratoare) însă, au cam aceleaşi proprietăţi ca şi diamantele naturale şi sunt foarte greu de diferenţiat de acestea, fapt care permite comercianţilor necinstiţi să le substituie uneori acestora, practică blamată de domnul Martin Rapaport în discursul din care am citat mai sus. A nu se confunda diamantele artificiale cu imitaţia de diamant numită zircon.
foarte buna sinteza
RăspundețiȘtergere