Batrani romani si batrani europeni

La ce vârstă sunt consideraţi bătrâni românii şi la ce vârstă sunt bătrâni europenii din vest

Un scriitor din Franţa se întreba într-un articol la ce vârstă se poate scrie în presă despre o persoană că este bătrână.
Unii francezi s-au arătat deranjaţi să vadă în presă referiri la persoane de peste 60 de ani ce erau categorisite ca vârstnice, întrebându-se cum trebuie să fie atunci considerate persoanele de peste 80 de ani.



Deşi la locul de muncă persoanele de peste 50 de ani sunt deja considerate ca "în vârstă", în societate persoanele de peste 60 de ani sunt în general în bună stare de sănătate şi pline de viaţă, astfel încât nu se consideră şi nu sunt considerate bătrâne. Un sondaj efectuat în Franţa asupra acestui subiect a arătat că francezii plasează în medie vârsta   bătrâneţii la 68 de ani.
E suficient să vedem că foarte multe croaziere organizate de firmele de turism din vest se adresează cu precădere pensionarilor, care au suficienţi bani pentru a călători, au şi dorinţa să o facă, dar nu vor să aibă prea multe probleme cu transportul bagajelor.
Unii gerontologi (de acolo) consideră că începutul bătrâneţii ar trebui să fie considerat la vârsta de 75 de ani. Într-adevăr, la 75 de ani francezii mai au (în medie) vreo şase ani de trăit. La noi, cei mai mulţi nu ajung la 75 de ani.

Dar asta e în Franţa. La noi, lucrurile stau cu totul altfel.

E suficient să ne uităm pe graficul vârstei medii de viaţă din ţările din UE (reprezentat cu bleumarin) şi pe graficul vârstelor de pensionare din aceleaşi ţări (reprezentat cu roşu).
Dacă vârsta de pensionare de la noi este asemănătoare cu vârstele de pensionare din ţările din vest(mai puţin Franţa, unde pensionarea efectivă se face mult mai timpuriu- folosindu-se facilitatea pensionării anticipate- în schimb speranţa de viaţă de la noi depăşeşte doar cu câţiva ani vârsta de pensionare.
În aceste condiţii, nu ne mirăm că auzim la televizor că "o bătrână de 61 de ani a murit pe când era în pelerinaj la sfânta Parachiva". Românca era, la 61 de ani, chiar foarte bătrână, odată ce era aproape de sfârşitul vieţii. Era bolnavă, efortul unei călătorii a fost peste puterile sale. Mai ales că (se spune) nici nu mâncase. Desigur nu fiindcă postea, ci pentru că nu şi-a permis să-şi cumpere ceva de mâncare.

Longevitatea scăzută de la noi spune multe despre condiţiile de viaţă din România.

Alimentaţia "din sărăcie", cu alimente de proastă calitate pentru că veniturile nu sunt suficiente pentru ceva mai acătării, asistenţa medicală din ce în ce mai proastă şi mai scumpă, medicamentele scumpe faţă de veniturile celei mai mari părţi a populaţiei- aproape inaccesibile pentru destul de multe persoane, mediul poluat , toate acestea contribuie la îmbătrânirea prematură a populaţiei.

Iar perspectivele care sunt?

Alimentaţia nu se va putea îmbunătăţi (în ciuda numeroaselor sfaturi preţioase de la tv sau din reviste) câtă vreme fructele şi legumele de bună calitate, netratate cu chimicale pe câmp dar nici cu alte chimicale sau prin iradiere în sistemul de comercializare prin supermarket uri)  sunt prea scumpe pentru buzunarele pensionarilor, ba chiar şi ale multor salariaţi.

Asistenţa medicală devine din ce în ce mai inaccesibilă celor mulţi. Aud că asiguraţii vor avea îndatorirea să cotizeze lunar, dar vor avea dreptul la o singură consultaţie gratuită pe an (!) şi la trei analize . Care va să zică, dacă ai avut o viroză sau un puseu de tensiune, nu te mai poţi duce la doctor un an de zile, indiferent de boală? Iar analize, în afară de sumarul de urină şi de hemoleucogramă- gata, nu se mai pot face.  Nu-mi spuneţi că se vor putea face analize şi consultaţii contra cost. Cei mai mulţi nu şi le vor putea permite. În aceste condiţii, sumele de bani cu care au cotizat poate zeci de ani la casa de asigurări de sănătate au fost plătite în van. Mult mai "câştigaţi" sunt cei care nu au asigurare medicală şi care vor primi exact aceleaşi câteva servicii medicale gratuite. iar cu banii economisiţi din neplata asigurării îşi vor mai putea plăti ceva servicii dintre cele cu plată...

Cât despre poluarea mediului, aceasta va creşte exponenţial, după cum se vede.
Deja avem capitala cea mai poluată din Europa, fiind avertismente că vom primi sancţiuni din partea UE dacă nu se vor lua măsuri de limitare a prafului. Dar la noi se defrişează în continuare pădurile (singurele care mai aduceau o gură de aer proaspăt), se preconizează aruncarea de munţi în aer, iar lacurile cu cianuri, cu arsenic şi radioactive vor concura cu apele freatice din cea mai mare parte a ţării poluate în urma fracturării hidraulice.
Şi toate astea ca să cumpăram gaze , petrol şi aur tot de la americani, polonezi, austrieci sau ruşi, tot la preţul pieţei, dar provenind din subsolul nostru, nu din rezervele lor.
Cum se dau licenţe de exploatare înainte de a exista o legislaţie specifică bine pusă la punct pentru fiecare domeniu, aşa cum există în celelalte ţări, riscăm să repetăm "figura" cu fondurile de investiţii care, în lipsa unor reglementări specifice prealabile, au devenit nişte excrocherii la scară naţională.
La toate acestea se va adăuga stresul ameninţării cutremurelor (favorizate de tehnologiile legate de forări la mare adâncime) în condiţiile situaţiei precare a fondului construit de la noi.
Cum va evolua, oare, starea de sănătate a populaţiei din România?
Vom ajunge să spunem despre persoane de 40 de ani că sunt în vârstă?