marți, 19 martie 2013

Irina Petrescu a murit

Unul dintre puţinii intelectuali din lumea teatrului 

- a caracterizat-o Ion Caramitru

Irina Petrescu a interpretat zeci de roluri inTeatru, şi a jucat în peste 25 de filme. Printre filmele cele mai cunoscute se numără „Valurile Dunării", în regia lui Liviu Ciulei (1959) , „Prin cenuşa imperiului" (1975), „Imposibila iubire" (1983), „Hotel de lux" (1992)





Înmormântarea



Actriţa Irina Petrescu va fi înmormântată vineri, la ora 13.00, la Cimitirul Reînvierea din Capitală



Dumnezeu s-o odihnească în pace!

Biografia Irinei Petrescu


„Eu absorb umorile bune. La otrăvuri mă închid, mă usuc”
Data naşterii: 19 iunie 1941
Domiciliu: Bucureşti şi Rădeşti - Argeş
Filmografie: Valurile Dunării (1959), Nu vreau să mă însor (1960), Poveste sentimentală (1961), Paşi spre lună (1963), Străinul (1964), Duminică la ora 6 (1965), Butaságom története  (1965), De-aş fi Harap-Alb (1965), Dimineţile unui băiat cuminte (1966), Şeful sectorului suflete (1967), Răutăciosul adolescent (1968), Facerea lumii (1971), Stejar, extrema urgenţă (1973), Prin cenuşa imperiului (1975), Dincolo de pod (1975), Acţiunea autobuzul (1978), Castelul din Carpaţi (1981), Singur de cart (1983), Imposibila iubire (1983), O lumină la etajul 10 (1984), Al patrulea gard, lângă debarcader (1984), Cîntec în zori (1988), Cei care plătesc cu viaţa (1991), Hotel de lux (1992), Domnişoara Christina (1996)
Roluri în teatru (selectiv):
Lena - Leonce şi Lena de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1970
Elena - Anunţul la mica publicitate de N. Gingsburg, regia Sanda Manu, Teatrul Bulandra Bucureşti
A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1973
Cecil - Elisabeta l de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1974
Jennifer - Ferma de David Storey, regia Sanda Manu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1975
Cecilia - Casa cea nouă de Carlo Goldoni, regia Valer riu Moisescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1978
Cristina - Judecată în noapte de Buero Vallejo, regia Tudor Mărăscu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1981
Ines - Cu uşile închise de Jean Paul Sartre, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1982
Ea - O, ce zile frumoase! de Samuel Beckett, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1985
Margot - Dimineaţa pierdută de Gabriela Adameşteanu, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1986
Vişa - Io, Mircea Voevod de Dan Tărăchilă, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1986
Milordino - Uriaşii munţilor de Luigi Pirandello, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1987
Celimene - Mizantropul de Moliere, regia Valeriu Moisescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1989
Beatrice - Teatrul comic de Carlo Goldoni, regia Silviu Purcărete, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1992
Caesonia - Caligula de Albert Camus, regia Mihai Măniuţiu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1996
Doamna Diderot - Libertinul de E. E. Schmitt, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1998
Regina mamă - Thomas a Becket de Jean Anouilh, regia Adrian Pintea, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1999
Actriţa principală - Hamlet de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 2000
Maria Vasilievna Voiniţkaia - Unchiul Vanea de A. P. Cehov, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra Bucureşti, 2001
Maria Mihailovna - Oblomov după I. A. Goncearov, regia Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra Bucureşti 2003
Arina Panteleimonovna - Căsătoria de Gogol, regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra Bucureşti 2003

Irina Petrescu – despre ea însăşi


Despre casa bunicilor, confiscata de comunisti


Irina Petrescu:  În acest mic tablou este casa bunicilor mei paterni, o casă gen culă musceleană cu etaj, care este în Rădeşti - Muscel, la jumătatea distanţei dintre Piteşti şi Câmpulung Muscel. Aceea este casa copilăriei mele fericite. În acest sat, Rădeşti, prin anii '50, a filmat Jean Georgescu primul lui film după „catastrofa" de la 23 august. Filmul „În sat la noi” este un film-reţetă stalinist, despre colectivizarea agriculturii, cu personaje precum boierul cel rău care unelteşte şi cu ţăranul cel tânăr şi frumos. Nu ştiu cine a scris scenariul. Acest film s-a filmat la Rădeşti. Casa noastră a fost aleasă să fie casa boierului, iar boierul era Liviu Ciulei (a fost debutul său actoricesc). 

Despre persecuţii  


 A avut de suferit unchiul meu, fratele cel mare al tatălui, care a făcut politică ţărănistă, el fiind ministru sub Guvernul Antonescu. A fost condamnat  a făcut puşcărie, a ieşit din închisoare şi a rămas un om integru. Şi eu am avut nişte necazuri, dar nu aş vrea să se înţeleagă că mă consider victimă.

Despre cum a ajuns actriţă

Eu mă pregăteam pentru Arhitectură, dar mătuşa mea a insistat să dau la Filologie, la Română- Franceză -  eram mioapă, iar la Arhitectură se cerea mult desen. Am picat examenul din cauză că am făcut prost retroversiunea. Pentru mine, fostă premiantă, a urmat un an umilitor. Părinţii mei, ca să mă consoleze, m-au luat într-o seară cu ei la restaurantul Continental. Şi pe lângă noi a trecut de câteva ori un domn cu barbă care, la un moment dat, a cerut permisiunea să vorbească cu tata. Eu şi mama am crezut că este un fost pacient, dar, după ce domnul a plecat, tata ne-a spus că era regizor, că se numea Savel Stiopul şi că i-a cerut voie ca eu să dau nişte probe pentru un film. Am mers la studio, am făcut nişte fotografii pentru un film al cărui scenariu era scris de Marin Preda. Filmul nu s-a mai făcut, dar Savel mi-a zis: „Te pregătesc eu. Trebuie să te prezinţi la admitere la Institut". M-am pregătit, am dat examen, dar nu am scris în dosaraveam un unchi deţinut politic, că mama avusese o casă naţionalizată, că mai avuseseră nişte averi pe la ţară..

Despre "originea nesănătoasă"

 Am omis intenţionat. Am vrut să văd dacă sunt respinsă din cauză că nu sunt bună sau din cauza dosarului... Şi am luat probele, dar înainte de proba la Limba Română am fost chemaţi la secretariat, unul câte unul, şi întrebaţi dacă mai avem ceva de declarat. Eu am spus „Nu". Şi înainte de examen, eu şi o fată am fost anunţate că suntem exmatriculate pe motiv de declaraţii incomplete în dosar. 

Eram bucuroasă că luasem probele practice, şi încă foarte bine. Dar pentru că aceste probe se dădeau înainte, am avut timp să mă înscriu la Filologie, unde am şi reuşit. Doar că în luna noiembrie, la avizierul facultăţii, citesc: „Petrescu Irina Carmen este exmatriculată pe motiv de declaraţii incomplete la dosar". Nu înţelegeam de ce, pentru că de data aceasta eu declarasem absolut tot! „Nu se poate ca un om să fie pedepsit de două ori pentru aceeaşi greşeală!", a zis tatăl meu şi s-a dus în audienţe la rectorat. Ei îl tot amânau, că nu s-a întrunit consiliul. Într-o zi, tata a fost solicitat să îngrijească, într-o familie, o doamnă în vârstă. Pe parcursul tratamentului a aflat că doamna era mama Constanţei Crăciun, ministrul Învăţământului şi Culturii. Tata a cerut o audienţă, a fost primit, i-a explicat doamnei Crăciun situaţia şi am fost reprimită la Filologie.


Despre întâlnirea cu Liviu Ciulei şi debutul actoricesc

 Între timp, Liviu Ciulei a văzut fotografiile pe care eu le făcusem pentru Savel şi le-a zis asistenţilor să mă cheme la probe. Am dat probe la „Valurile Dunării", le-am luat. Mi-am dat toate examenele de an la Filologie, iar în vară am început filmările la „Valurile Dunării". Şi în anul acela m-am prezentat din nou la Institut, dar acum aveam un film început, aveam un dosar cu tot ce trebuia şi am reuşit să intru la IATC. Aşa am, pe lângă IATC, şi un an de Filologie. 

Despre prima iesire din tara

Prima mea ieşire din ţară a fost la Paris, la o gală de film românesc care se deschidea cu „Valurile Dunării". Vă daţi seama ce însemna să mergi la Paris în anii '60-'61? Ce strădanii din partea croitoresei! Mătuşa şi mama aveau lacrimi în ochi, valiza era burduşită... Şi la aeroport, după ce trec de vamă, paşaport, vize, aud în difuzor: „Tovarăşa Petrescu Irina Carmen este invitată la biroul de informaţii". „Viza dumneavoastră nu este în ordine. Veţi pleca mâine, astăzi nu puteţi pleca", mi s-a spus la biroul de informaţii. „Dar mâine nu are rost să plec, gala este astă-seară", am protestat eu.  Şi m-am întors acasă. Cu mama, cu tata, cu valiza... 


A fost o umilinţă îngrozitoare! N-am primit nicio explicaţie, dar am găsit-o mai târziu, când mi-am citit dosarul. Ulterior, am plecat peste tot. Nu am mai avut probleme. Cineva m-a luat pe răspundere, aşa cred eu. 

Despre părinţi

Eu nu semăn cu nici unul dintre părinţii mei. Poate mai mult cu bunica din partea mamei. Femeile din familia mea au frumuseţea obişnuită a doamnelor din România interbelică, dar şi ceva în plus: o lumină. Lumina pe care o aduce traiul liniştit, fără griji. Tata a fost ofiţer, medic-ofiţer. Şi el avea o lumină pe chip în anii copilăriei mele. Lumina aceea a lor s-a stins, din păcate, brusc, atunci când au pierit într-un oribil accident de maşină.

Despre statutul de vedetă

Pe vremea mea, cuvântul vedetă nu era la modă. Cât despre noţiune, ce să mai vorbim! Azi - cuvantul se foloseşte prea des. Şi uneori în mod nepotrivit.
Iar sensul lui s-a tocit în mod corespunzător.


"Nu pot să spun decat că regret enorm moartea ei. Ea ne-a rugat să fim discreţi, asa cum a trăit şi ea şi, de aceea, nu pot decât să fiu discret în declaraţiile mele. A murit una dintre puţinele doamne ale teatrului românesc. Dumnezeu să o odihnească!",

 a spus Mircea Albulescu 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu