1 Ianuarie
Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscop de Cesareea
 |
| Icoana Sfântului Vasile cel Mare- miniatură datând din secolul al XV-lea și păstrată la Muntele Athos. Mantia albă cu cruci negre , numită pallium, era veștmântul filozofilor greci și simbolul creștinilor cu activitate pastorală |
Este unul dintre principalii Părinți ai Bisericii.
(În grecește: Βασίλειος ὁ Μέγας, Basíleios ho Mégas; În latină Basilius Magnus; a trăit în Cesarea din Cappadocia între 329 – și, 1º ianuarie 379), a fost un arhiepiscopteolog și sfânt grec, venerat de Biserica și considerat Doctor al Bisericii.
El a fondat un ordin religios în regiunea Pontului, pe malurile Mării Negre și este autorul unei reguli devenită principala regulă mănăstirească a Bisericii Ortodoxe. El a practicat asceza toată viața sa.
În 370, el a devenit epscop de Cesareea. El s-a implicat puternic în timpul foametei, a creat instituții de ajutorare care îi poartă numele -Vasiliada- și a fost unul dintre precursorii creștinismului social.
El a combătut erezia ariană la Nicea și a scris tratate despre Sfântul Duh, dezvoltând teologia Sfintei Treimi. El a încercat să facă pace între diviziunile apărute în sânul Bisericii.
Sfântul Vasile cel Mare s-a născut într-o familie creștină de avocați și retori, a avut nouă frați și surori. Bunica sa Macrina urmase învățăturile lui Grigore Taumaturgul, pe care le-a transmis și familiei. Doi dintre frații săi au devenit episcopi, iar mama lui, după ce rămăsese văduvă, și sora sa, Macrina cea tânără au fost călugărițe.
El a studiat cu tatăl său, care era retor, apoi în școala de grămătici din Cesareea Cappadociei. Și-a continuat studiile la Constantinopol și apoi la Atena, în 351.Sfântul Vasile a învățat retorica, gramatica, literatura clasică greacă, i-a studiat pe Homer, Euripide și Sofocle. Unul dintre discipolii săi a fost împăratul Iulian. El a predat retorica și a exercitat un timp profesia de avocat, apoi a demisionat și a început viața monahală.
Sfântul Vasile a călătorit în Siria, în Palestina și în Egipt, descoperind și observând viața pustnicilor timp de doi ani. În 358,întors din călătorii, a renunțat la lume și a înființat o mănăstire de bărbați aproape de mănăstirea de femei în care trăiau mama sa și sora sa Macrina. În 368, în timpul foametei, el a împărțit moștenirea ce-i revenise la moartea mamei pentru a-i hrăni pe săracii din orașul său, indiferent de religia lor.
Episcop al Cesareei
În 370, Vasile a fost ales episcop al marii provincii Cappadocia și Pont. Sfântul Vasile s-a opus ereziei lui Arius, atrăgându-și ostilitatea împăratului Valens, prefectul căruia l-a amenințat cu supliciul. Sfântul Vasile i-a răspuns:
«Când este vorba despre Dumnezeu, noi ceilalți nu contăm; noi nu privim decât spre El. Focul, sabia, fiarele sălbatice, ghearele care sfâșie carnea nu ne sperie, ci mai degrabă le dorim. După asta insultă-ne, amenință-ne și fă tot ce vrei, profitând de puterea pe care o ai. Să-i spui împăratului că nu ne vei face să aderăm la necredință, nici prin violență, nici prin convingere.» Valens a fost impresionat de episcopul din Cesareea.
Acțiunile caritabile
Sfântul Vasile a dezvoltat o veritabilă asistență publică. El a fondat în fiecare parohie din episcopatul său un spital-azil pentru a primi pe săraci și pe bolnavi.La Cesareea, el a construit un așezământ complet, un orășel, care avea în centru biserica, înconjurată de un azil de bătrâni, un spital pentru bolnavi, spații de dormit pentru călători și pelerini, locuințe pentr oamenii de serviciu, școli pentru orfanii orașului, totul finanțat de Biserică. Acest ansamblu a fost numit «Vasiliadă»
Lupta neîncetată
Sfântul Vasile afirma: « Lumea a fost creată, ne face să cunoaștem puterea și înțelepciunea Creatorului, dar nu și esența Sa. Puterea Creatorului nu se arată neapărat în întregimea sa. Se poate ca brațul Artistului divin să nu-și desfășoare întreaga forță.....Dacă noi nu cunoaștem esența lui Dumnezeu, nu știm nimic despre El. Dacă, pentru a fi adevărată, cunoașterea ar trebui să fie înțelegere deplină, ce am ști noi despre lucrurile finite , care, prin atîtea aspecte, ne scapă. Și este vorba despre infinit! Cunoașterea esenței divine, este înainte de orice cunoașterea incomprehensibilității lui Dumnezeu . »
Liturghia sfântului Vasile
 |
| Frescă din catedrala din Ohrid, reprezentându-l pe Sfântul Vasile oficiind Sfânta Liturghie care îi poartă numele |
Sfântul Vasile s-a rugat lui Dumnezeu șase zile în sir să-l învrednicească să-I aducă jertfa cea nesângeroasă cu propriile sale cuvinte, adică să compună un formular propriu al anaforalei liturgice, cum era uzul pe atunci.
În a șaptea zi, i s-a aratat Mântuitorul în vis, împlinindu-i dorința.
În prezent Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârșește numai de 10 ori pe an, și anume:
- în primele cinci duminici ale Postului Mare;
- în ziua Sfântului Vasile (1 ianuarie);
- în Joia si Sâmbata din Săptămâna Patimilor;
- în ajunul Crăciunului (24 dec.) și in ajunul Bobotezei (5 ian.).
- în ziua Sfântului Vasile (1 ianuarie);
- în Joia si Sâmbata din Săptămâna Patimilor;
- în ajunul Crăciunului (24 dec.) și in ajunul Bobotezei (5 ian.).
Molitvele Sfântului Vasile
Molitfele Sfântului Vasile cel Mare si ale Sfântului Ioan Gura de Aur numite si exorcisme sunt cele mai puternice rugăciuni împotriva duhurilor necurate din oameni si case.
Ele se citesc numai de preoţi si duhovnici bătrâni care au viaţa curata si sunt mari postitori si care au dezlegare de la duhovnicii lor sa le citească, caci daca le citesc preoţi tineri, fără post si viaţa cât mai curata, diavolii chinuiesc mai tare pe cei bolnavi si nu ies din oameni, ba uneori se răzbună cu mari ispite asupra celor care au citit moliftele. Moliftele de izgonire a diavolilor din oameni si chiar din animale se citesc numai în zile de post, mai ales la miezul nopţii în biserica, în fata icoanelor făcătoare de minuni sau lângă racla cu moaşte ale sfinţilor. Atât preotul care le citeşte cât si cei bolnavi de duhuri necurate împreuna cu rudele si însoţitorii lor trebuie sa tina post negru cel puţin o zi si o noapte, uneori chiar trei zile. Când bolnavii posedaţi de duhuri rele nu se vindeca, se va face spovedania generala a celor bolnavi si a rudelor lor, ca nu cumva cineva dintre ei sa fi făcut păcate grele si sa fi rămas nespovedite. Apoi se repeta moliftele Sfântului Vasile cel Mare de trei ori la miezul nopţii, cu câte o zi până la trei zile de post negru. După puţin timp bolnavul trebuie sa fie dus la Sfintele Moaşte si la Icoanele făcătoare de minuni din tara ca sa i se citească si acolo molitfele Sfântului Vasile cel Mare.
Opere
Celebră este și rugăciunea sa dedicată animalelor, din care reies în mod surprinzător tematicele moderne ale dreptului animalelor:
| « O Doamne, crește în noi părtășia cu frații noștri mai mici; fie ca aceștia să poată să trăiască nu pentru noi, ci pentru ei înșiși și pentru Tine; fă-ne să înțelegem că lor le place, ca și nouă, dulceața vieții și îȚi servesc la locul lor mai bine decât o facem noi în al nostru» |
Între operele sfântului lui Vasile din Cappadocia, decisive în dezbaterea teologică din secolul IV asupra Sfintei Treimi, trebuie amintite măcar "Contra lui Eunomio", ce combate scrierile eretice ale lui Eunomio , și "Sfântul Duh", arătând divinitatea Întreitei Ființe. Se păstrează de la el și scrisori și predici, cum ar fi acelea despre cele șase zile ale Creației (Predica despre Creația lumii). apoi "Asceticon",ce reprezință o etapă crucială în istoria monahismului și în spiritualitatea creștină
Legăturile cu țara noastră
Biserica Tomisului, ale cărei origini urcă pană la sfinţii apostoli Andrei şi Filip, a fost centrul bisericesc cel mai important de iradiere a credinţei creştine pe pământul românesc. Tot ea s-a învrednicit ca în a doua jumătatea a secolului al IV-lea, când avea în frunte pe sfântul Bretanion (25 ian.), să intre în legătură cu cel mai mare Părinte al Răsăritului creştin, sfântul Vasile cel Mare, conducătorul importantei Biserici a Capadociei.
Din vasta sa corespondenţă de 366 de epistole, trei dintre ele au fost adresate autorităţilor bisericeşti şi militare ale provinciei Scythia Minor (Dobrogea).Cea dintâi i-a fost trimisă guvernatorului militar al provinciei Scythia (dux), Iunius Soranus în anul
375. Acesta era o rudă a sfântului Vasile, se pare prin alianţă, fiind căsătorit cu o nepoată a sa de la soră. Aşa par să sugereze cuvintele următoare din Scrisoare:
„Cum aş putea să te uit când atâtea lucruri mă fac să-mi amintesc, de pildă, de o nepoată atât de distinsă, de nepoţi, de o familie, care ne iubeşte atât de mult, pe mine, casa noastră, pe slugile şi pe prietenii noştri?”.
La sfârşitul scrisorii, sfântul Vasile îl roagă pe Iunius Soranus să aibă grijă în continuare „de cei care suferă prigoană pentru numele Domnului”, referinduse, desigur, la misionarii şi creştinii de dincolo de Dunăre, din mediul gotic.
Orice sprijin în această privinţă „îţi va aduce răsplată în ziua judecăţii”.
Ultimele cuvinte ale scrisorii cuprind şi rugămintea sfântului Vasile ca Soranus să trimită „în patrie osemintele martirilor”, care cad din cauza prigoanei dezlănţuite dincolo de graniţele provinciei Scythia Minor. Această rugăminte a şi fost împlinită de Soranus, fiindcă textul Actului martiric al sfântului Sava face referire la implicarea generalului în transferul moaştelor din Barbaricum în România, adică pe teritoriul imperiului şi la trimiterea lor în Capadocia.
Grija sfântului Părinte Capadocian pentru moaştele sfântului Sava şi ale altor martiri a determinat şi schimbul de scrisori cu episcopul Bretanion de Tomis. Două epistole, cu numerele 164 şi 165, ambele datând din anul 374,amintesc despre aceasta.
Sfântul Sava a murit pentru credinţa în Hristos la 12 aprilie 372, prin cruce şi apă, aşa cum se menţiona în Scrisoarea care însoţea moaştele trimise (azi pierdută) şi cum reiese clar din textul Actului martiric, că mai întâi el a fost răstignit, apoi i s-a legat un lemn (trunchi de copac) de gât şi a fost înecat în râul Mousaios (Buzău). Sfântul Bretanion ca
episcop peste întreaga provincie Scythia s-a implicat alături de guvernatorul Sorarnus nu numai în aducerea pe pământ roman a Sfintelor moaşte, ci şi în alcătuirea Actului martiric, după informaţiile exacte oferite de un martor ocular al judecării, chinuirii şi uciderii sfântului Sava şi acesta a fost, după toate probabilităţile, preotul Sansalas. Scrisoarea însoţitoare aparţinea lui Bretanion, dar ea, din păcate, nu ni s-a păstrat. Sfântul Vasile face însă referire la ea: ”Relatările tale cuprind adevărate lupte atletice despre trupuri sfârtecate pentru apărarea credinţei, despre furia barbară, neluată în seamă de cei a căror inimă a rămas netulburată, despre muncirile de tot felul, la
care i-au supus chinuitorii, despre felul în care şi-au sfârşit martirii viaţa luptând prin cruce şi apă în ciuda oricăror bătăi” (Ep. 164).
Sosirea în Capadocia a sfintelor Moaşte şi a Scrisorii lui Bretanion, „înflorită de frumuseţea dragostei”, este confirmată cu mare bucurie în Scrisorile 164 şi 165 ale sfântului Vasile.
Sentimentele de stimă şi dragoste dintre Bretanion şi Vasile, exprimate în scrisori, mai au şi alt temei. Vasile precizează că Bretanion este capadocian, că el a trimis, de fapt, în patrie pe martirul Sava, tot un capadocian, procedând astfel după modelul unui agricultor recunoscător, care trimite celor care îi dăduseră seminţele pârga roadelor sale (Nr. 165). Se înţelege din aceasta că din Capadocia erau trimişi misionari în Scythia,
pentru ţara învecinată de dincolo de Dunăre cu populaţie amestecată, autohtonă şi barbară, unde era nevoie de propovăduirea credinţei creştine.
Deducţia aceasta este întărită de ceea ce spune sfântul Vasile în Epistola 164,unde menţionează că Patria noastră dă şi altora seminţe pentru viaţa creştină, referindu-se în acest caz la Eutihie, „bărbat fericit”, care fusese trimis în zonă, ceva mai de mult, fără să se poată preciza exact când. Acesta putuse „îmblânzi pe barbari prin puterea Duhului şi a darurilor Lui”.
S-a sugerat, pe acest temei, că Scythia constituia un centru în care misionarii erau antrenaţi pentru munca pe care aveau s-o desfăşoare în mediul păgân, în special cel barbar. Antrenor a fost Bretanion fiindcă în Epistola 164 sfântul Vasile scrie: „De bună seamă, când am văzut pe acest luptător (Sava Gotul) am fericit şi pe cel care l-a antrenat pentru luptă. El va dobândi în faţa Dreptului judecător cununa dreptăţii, pentru că a întărit un mare număr de creştini în lupta pentru dreapta credinţă”.
Rolul acesta îl putem atribui şi lui Iunius Soranus, fiindcă fără sprijinul său politic şi militar misiunea nu se putea efectua decât cu mari riscuri, iar cuvintele sfântului Vasile (Epistola I55): „Şi uşurarea pe care o aduci celor ce suferă prigoană pentru numele Domnului sunt sugestive în acest sens.”
Începând cu l0 octombrie 1776 titlul de Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei a fost acordat de Patriarhia Constantinopolului mitropolitului Tării Româneşti. Titularul tronului Cezareei Capadociei a deţinut primul loc în ierarhia mitropolitană bizantină, adică cel de după al patriarhului ecumenic, iar rangul acesta a fost respectat tot timpul până astăzi. După invazia turcească în Asia Mică, neputând fi ocupat efectiv el a fost suplinit de diverse biserici, până acum 233 de ani, când a revenit Bisericii Ţării Româneşti.
Colinde de sfântul Vasile
Unele colinde conţin urări de sănătate, spor la muncile agricole şi la bucate:
„Seara sfântului Vasile/ Să vă fie tot spre bine/ La mulţi ani cu sănătate/ Să aibă şi plugarii parte/ … / Seara sfântului Vasile /Fie-vă gazde cu bine / La mulţi ani cu sănătate/Şi spor mare la bucate”.
Interesantă este o colindă în care sfântul Vasile ne apare ca împărţitor de dreptate al oamenilor, dar şi în lumea delicată a florilor:
”Seara sfântului Vasile / Pe poteca luminoasă / Nemerii la astă casă / Dar în ea cine-mi se află?/ Sfânt Vasile, Sfânt Vasile/ … / Şi judecă pământul/ Pământul cu cerul/ Pământul cu florile/ Şi cerul cu stele”.
Marele ierarh ne apare astfel în ajunul sărbătorii sale ca judecător al cosmosului, adică al pământului cu florile şi al cerului cu stelele. Este un fel de judecată de proporţii cosmice, în care nu numai omul vine la judecată pentru faptele sale, ci şi natura
întreagă, „pământul cu florile şi cerul cu stelele.”
http://apologeticum.wordpress.com/2012/01/01/cel-mai-mare-ierarh-al-bisericii-sfantul-ierarh-vasile-cel-mare-sa-ne-dea-taria-apararii-dreptei-credinte-de-erezia-ecumenista/http://www.sfantulvasile.ro/sf-vasile-romania.pdf
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu