Pâinea romana

 Știți ce e aceasta?

E o pâine romană găsită (calcinată) la Pompei. Ea datează din anul 79 !

Nu pot să nu remarc împărțirea acelei pâini în opt sectoare egale. Semnul acesta se regăsește în Antichitate în multe locuri și a fost interpretat ca semn solar . Iată însă că se pare că la originea sa este Pâinea, acest simbol al hranei noastre cea de toate zilele. 

Pâinea aceasta a fost coaptă în cuptorul unei brutării din Herculanum pe 24 august 79 î.Hr. În dimineața acelei zile vulcanul a erupt și pâinea a fost carbonizată în cuptor. Se vede ștampila aplicată de brutar cu numele său- pentru ca in cazul unei nereguli să se știe cine a făcut-o! 

Ce fel de pâine mâncau romanii

În vechime romanii mâncau cerealele mai ales fierte. Prepararea pâinii coapte din aluat  s-a răspândit începând din secolul V î.Hr. sub influiență grecească. 
Pâinea era preparată acasă din soiul de grâu Triticum. 
Prepararea pâinii de către brutari s-a răspândit începând din secolul II î.Hr. 
La început morarii exercitau și meseria de brutar. Profesia de brutar a devenit cu timpul o meserie de sine stătătoare, iar sortimentele de pâine s-au diversificat: exista pâine albă, dar și pâine din tărâțe. Existau și specialități de pâine cu brânză și ouă, preparate pentru ocazii deosebite cum erau nunțile sau sacrificiile religioase. Existau sortimente de pâine făcute din grâu spelt (un soi de grâu antic moale,  (Triticum aestivum subspecia spelta)), sortimente de pâine din alac (Triticum monococcum), cereale cu conținut mai mic de gluten, care se mai cultivă încă la noi în Munții Apuseni. 

Și pe teritoriul țării noastre , la Hărman au fost descoperite urme ale cultivării grâului spelta încă din timpul perioadei „culturii Crișurilor”, în neolitic. 

 Inițial prepararea aluatului se făcea în acelaș loc cu coacerea pâinii, apoi însă , în timpul împăratului Traian, prepararea aluatului s-a făcut separat de coacerea pâinilor, din motive sanitare. 
Pâinea devenise de multă vreme indispensabilă și era  distribuită gratuit în mod regulat cetățenilor romani , din brutăriile foarte numeroase care fuseseră construite peste tot . (În timpul domniei împăratului Octavian Augustus erau la Roma 329 de brutării. La Pompei- o stațiune estivală romană- au fost găsite circa 30 de brutării) . Au fost date și legi care reglementau distribuirea cerealelor și a pâinii (Leges frumentariae) 

Moara de făină și cuptorul de copt pâine

La Pompei a  fost dezgropată din cenușa vulcanică și o brutărie (ce a aparținut lui Popidius Priscus ). Exista acolo un dispozitiv pentru frământarea cantităților mari de aluat- aluatul era amestecat cu palete mari, rotite probabil de câte un măgar înhămat.

Pâinile rotunde erau apoi trecute în cuptoarele situate în apropiere.

Legislația romană referitoare la pâine

Au existat încă din perioada republicană a statului roman o serie de legi referitoare la cerealele necesare pentru frumentationes (cuvânt din care derivă românescul „frământări”).
Frumentationes erau distribuirile lunare de grâu, la început la preț redus și apoi chiar gratuit cetățenilor romani, despre care au rămas referiri din epoca tribunului Caius Gracchus, urmând apoi reforma instituită de Caesar, care a stabilit distribuirea pâinilor proporțională cu numărul de cetățeni recenzați la domiciliile lor, din dispoziția sa. (Numerus clausus) .
Leges frumentariae au fost frecvent amendate în Senatul roman, aveau numeroase articole și disputele în privința lor erau aprige. Legile purtau numele senatorului care le inițiase .
A fost găsită o monedă comemorativă cu efigiile chestorilor Pison și Caepio, fiind comemorată cumpărarea unei cantități excepționale de grâu în anul 100î.Hr. , în vederea distribuirii gratuite către plebe. Desigur distribuirea gratuită de pâine, ca și accesul gratuit la spectacolele organizate în marile amfiteatre (circuri) erau folosite și în scopuri politice, rămânând celebră expresia ironică „panem et circenses” ce sintetiza manipularea simpatiilor poporului cu ajutorul acestor „pomeni”.

Aprovizionarea constantă a populației devenită extrem de numeroasă la Roma și în zonele învecinate a necesitat organizarea unei rețele de depozite publice de grâu, aprovizionate din provinciile cu recolte mănoase cum erau cele din Italia de Sud, Sicilia , dar și din alte părți ale Mediteranei, de unde grânele erau aduse pe mare. 

Senatul stabilea prin lege ca Sicilia să furnizeze Romei o cantitate de grâu sub formă de impozit , dar era posibil să se impună furnizarea și a unei cantități suplimentare, care era rechiziționată în caz de necesitate pentru aprovizionarea locuitorilor Romei și a legiunilor romane.  

Cantități mari de cereale erau cumpărate de statul roman pentru a fi apoi distribuite (probabil sub formă de pâini) , în cazuri deosebite.  
Acțiunile piraților puteau deranja aprovizionarea cu grâu din Egipt (important furnizor de cereale) , revolte ale sclavilor puteau tulbura aprovizionarea din Sicilia și din Italia de Sud, dar legislația strictă și organizarea foarte bună a asigurat totuși mereu pâinea necesară cetățenilor Romei, fiind înregistrată o creștere a populației orașului prin atragerea cetățenilor săraci fără pământ . Ideea distribuirii gratuite a pâinii în marele oraș era (în concepția lui Caius Gracchus) completată de legi agrare și de crearea de colonii care să stimuleze producția agricolă și ocuparea forței de muncă la țară. 

frescă din Pompei sec I  

din casa Giuliei Felice

Îm lex Sempronio frumentaria se specifică faptul că grâul (sau pâinea) erau primite de orice cetățean roman (bărbat adult) ce se prezenta personal la locul de distribuire. Dat fiind că era posibil ca și cetățenii ce locuiau în regiunile învecinate Romei să vină acolo pentru a primi pâine gratuit mai ales în perioade de penurie, Caesar a introdus recenzarea cetățenilor la domiciliile lor, astfel încât să se cunoască exact numărul locuitorilor orașului și suburbiilor lui, care urmau să fie trecuți pe listele de distribuire gratuită.(În acea perioadă circa 300 000 de locuitori, dintre care circa 200 000 ar fi fost cetățeni liberi, estimându-se și circa 100 000 de sclavi). Cetățenii adulți bărbați plebeieni să fi fost ca la 40 000. (A rămas ca anecdotă scena în care consulul Pison, adversar al legii de distribuire a pâinilor preconizată de Caius Gracchus se prezentase la acesta să-și solicite dreptul din grâul public - în condițiile în care faptul că acesta dispunea de o mare avere era bine cunoscut. Desigur solicitarea era făcută în mod retoric, pentru a demonstra că legea nu era suficient de precisă ) .

Spre sfârșitul perioadei republicane fuseseră eliberați un mare număr de sclavi, liberții (foștii sclavi) căpătând la rândul lor dreptul la frumentationes, conform unor noi legi.  Pentru a se forța includerea pe listele de beneficiari a liberților, Clodius a pus să fie incendiat templul Nimfelor, unde se țineau registrele . Pompei a fost nevoit să întocmească noi liste . Unii cercetători consideră că populația Romei crescuse în anul 46 î.Hr la cca 1 200 000 de locuitori, incluzând și persoane fără domiciliu, sclavi fugiți, lume interlopă. Sistemul de distribuire a grânelor gratuit a fost o tentativă de a regulariza piața grânelor la Roma. Privită astfel, legislația frumentaria a avut ca efect urbanizarea unui mare număr de cetățeni din sate și în acelaș timp a fost văzută ca un instrument de a se rezolva problemele aprovizionării marelui oraș. În timpul împăratului August s-au dezvoltat serviciile de annone (aprovizionare cu alimente) . Era vorba despre un serviciu public bine organizat pentru asigurarea aprovizionării și distribuției grânelor în mod gratuit sau la preț mic. S-a constituit în acelaș timp un impozit în natură plătit de cei din provincii pentru aprovizionarea cetății și întreținerea armatei. Serviciul era condus de un praefectus annonae, din ordinul ecvestru, care își avea sediul în statio annonae, aproape de Forum Boarium .
Când din anul 330 capitala a fost transferată la Constantinopol , au fost înființați un praefectus annonae Alexandriae , pentru aprovizionarea orașului Constantinopol și un praefectus annonae Africae, pentru aprovizionarea Romei. Annona militaris desemna ansamblul de contribuții în natură prin care provinciile furnizau alimente le pentru armată. 

Ce cantități de grâu se distribuiau?

Se consideră că fiecare persoană primea cinci modii (35-40 kg) de grâu pe lună. (Cantitate menționată în lex Aemilia  și în lex Terentia Cassia) . Această rație de grâu valora doi dinari. 
Costul grânelor varia însă destul de mult în funcție de numeroși factori. La costuri se adăugau și costurile de transport. Se citează de exemplu , în epoca lui Diocletian, că transportul mărfurilor de la Alexandria la Roma adăuga o șesime din cost mărfurilor transportate - deci transportul pe mare costa destul de puțin.

Publicitate electorală

Dar cei care doreau să câștige simpatia poporului dădeau  pomeni electorale în nume propriu, suplimentar față de pâinea și spectacolele asigurate de stat..
S-au găsit vase din ceramică în care se distribuiau alimente gratis , pe castron fiind zgâriat numele celui care donase porția de mâncare.

Aceste două vase au conținut mâncare distribuită gratis de Cato cel Tânăr și de Catilina. Castroanele au fost făcute în anul 63 î.Hr. , ca propagandă în vederea alegerilor din anul 62 î.Hr. Marcus Porcius Cato (Cato cel Tânăr) cerea să fie ales Tribun al poporului. Vasul din dreapta era sponsorizat de Lucius Cassius Longinus (care a fost pretor împreună cu Cicero în anul 66 î.Hr) și se solicita susținere pentru Lucius Sergius Catilina pentru funcția de consul. 
Observăm și cu această ocazie că cei mai mulți romani știau să scrie și să citească. Chiar și cei săraci, care se bucurau să primească un blid cu mâncare. 

Se știe de asemenea că în armată era aproape obligatorie știința de carte. Cam toți cei ce erau înrolați în legiunile romane știau să scrie și să citească. Au fost găsite scrisori scrise de mână de către militarii romani - multe dintre ele la castrul Vindolanda. 
https://www.blogger.com/blog/post/edit/2855552946638966089/7709361183508076517?hl=ro

Cato cel Tânăr (Marcus Porcius Cato Uticensis) 

A fost o figură deosebită pe timpul Republicii romane, apărător ardent al virtuților publice care l-au inspirat - mult mai târziu- pe filozofii scoțieni care la rândul lor i-au influiențat pe fondatorii Constituției americane. În onoarea sa, Murray Rothbard a dat numele institutului din San Francisco: Cato institute. 
Cine a fost acel Cato „cel Tânăr” din antichitate? 

A fost un model de rezistență politică împotriva tiraniei. 

Încă de mic a fost nevoit să lupte împotriva sorții potrivnice. Rămas orfan de mic, luat în grijă de un unchi care a fost asasinat când el avea doar patru ani. A crescut sperând să fie un model de rezistență contra violenței însângerate. S-a antrenat dur ca să reziste durerii practicând diferite exerciții spirituale și de asceză corporală. Și-a propus să apere moralitatea în orice situație. 
A dus o viață simplă , lipsindu-se de alimente sau obiecte luxoase. Purta straie cu croială arhaică, simple și mergea deseori cu picioarele goale, chiar prin frig sau ploaie. În anul 65 î.Hr. a fost ales chestor, funcție în care i-a urmărit pe foștii chestori pentru deturnare de fonduri și necinste, chiar dacă aceștia erau protejații dictatorului Sylla. După un an a demisionat , dar a continuat să vegheze să nu se producă ilegalități. A fost ales tribun în anul 62 î.Hr. În această calitate a pledat (împreună cu Cicero) pentru condamnarea la moarte a complicilor lui Catilina care încercase să preia puterea printr-o conjurație. Iulius Cezar , ce era pe atunci pretor, a încercat să convingă senatul să-i condamne pe cei patru conspiratori doar la domiciliu forțat într-un municipiu și confiscarea averilor, dar Cato a convins adunarea să decidă pedeapsa capitală. 

Opunându-se cu consecvență lui Caesar , Cato s-a aliat cu adversarii acestuia, Pompei , apoi Metellus Scipione , ale căror armate au fost înfrânte pe rând de Caesar. 
Ajuns la Utica, în Africa, unde armata lui Caesar urma să sosească în urmărirea armatei republicane, el a decis să-și ia viața . A recitit dialogul lui Platon asupra nemuririi sufletului, apoi s-a străpuns cu sabia. Cum nu murise imediat, un medic i-a pansat rana, însă Cato venindu-și în simțiri și-a desfăcut pansamentul și și-a redeschis rana, murind din pricina hemoragiei.  
„Oh, Cato!” a exclamat Caesar aflând asta, „n-ai vrut să-mi lași  gloria de a-ți salva viața!”

Ultimele pagini recitite de Cato au fost cele din Phaidon (Φαίδων), dialogul lui Platon care povestește moartea lui Socrate și discută despre atitudinea pe care ar trebui să o aibă filozoful în fața morții și legăturile între suflet și corp, eternitatea sufletului și destinul acestuia după moarte. Dialogul se termină printr-o descrie a judecării sufletelor după moarte. 

Lucius Sergius Catilina

Cealaltă persoană al cărei castron publicitar a fost găsit e Catilina. 

Patrician roman provenit dintr-o familie foarte veche, se spunea chiar că era  descendent al unuia dintre troienii ce fugiseră în peninsula italică după războiul troian, aspira să ia puterea la roma, dar avea un comportament total reprobabil.
Acuzat de a fi sedus o vestală, a fost iertat de pedeapsa cu moartea. A devenit pretor în anul 68 î.Hr. , dar în anul 66 î.Hr. a fost acuzat de luare de mită și alte fapte de corupție. 

Acuzația penală l-a împiedicat în anul 65 î.Hr.  să candideze  la un post de consul. A încercat din nou după un an, în 64 î.Hr, dar a pierdut. În anul 63 î.Hr. a candidat iarăși, fără succes  și a primit interdicția de a mai candida.
Catilina a decis să răstoarne ordinea de stat prin rebeliune armată. A început să atragă de partea lui prin măsuri populiste săracii Romei și veterani din armata generalului Caius Marius . (de atunci datează probabil castronul inscripționat cu numele lui ce a fost găsit)
Complotul său  urmărea să asasineze  senatorii care nu erau de partea sa și să preia puterea prin lovitură de stat. 
Cicero a denunțat cu virulență conspirația lui Catilina și apoi a condus contra-ofensiva militară împotriva acestuia, Catilina fiind ucis în luptă, în anul 62 î.Hr. 
(istoricul roman Florus a scris în secolul al II-lea că: „ar fi fost o moarte foarte frumoasă dacă el ar fi căzut astfel pentru patra sa”.
Cinci șefi ai conjurației, luați prizonieri, au fost condamnați la moarte și uciși la cererea lui Cicero (susținut de Cato) și executați prin decizia Senatului. 

Au rămas pentru posteritate faimoasele patru discursuri politice pronunțate de faimosul orator Cicero în Senat împotriva lui Catilina (Catilinarele), în anul 63 î.Hr. 

Fast food în antichitate

În Roma antică existau numeroase localuri (numite thermopolia) în care se vindeau la prețuri modice mâncăruri preparate pe loc și vinuri de diferite calități, dar și apă caldă.

În Pompei au fost găsite circa 80 de termopolia, dar e posibil să fi fost mai multe. 

A fost găsită și o listă de prețuri pentru vin:

• un as - ca să bei vin
• doi- pentru un vin mai bun
• patru - pentru  falerne - un vin foarte apreciat produs în provincia Caserte.

Acest tip de local era o mică tavernă (termopolium) cu o tejghea în formă de L, zidită din piatră și care îngloba vase mari din ceramică (numite dolii) în care se preparau mâncăruri calde.  și era îmbrăcată cu plăci de marmură.
Pe unele dintre aceste tejghele s-au găsit chiar și paharele și cupele din care se bea vinul, amfore cu vin și vase in care se incălzea apa. Clădirea avea și etaj, unde locuiau proprietarii localurilor. În unele dintre localurile descoperite la Pompei se găseau încă fresce cu alimentele ce se vindeau acolo 

Clienții făceau parte din plebea societății, cetățeni săraci, probabil și sclavi sau liberți (sclavi eliberați), care găseau acolo la prețuri mici mâncăruri și băuturi calde (apă caldă cu infuzie din plante sau nu) și diferite calități de vin. 

Diferiți împărați romani au impus restricții acestor localuri, considerate locuri în care se întâlnea pleava societății, între care și răufăcători. Localurile au continuat să existe însă fiind și un loc de socializare pentru cei ce nu erau bine văzuți în societatea aristocratică a patricienilor. 

Lupte de gladiatori

La Pompei a fost găsită și această cască de gladiator. Fără pretenții de estetică, doar pentru a proteja cât mai bine capul în întregime, fața, chiar și ochii. 

Se pot expune copii în muzee?

 La muzeu, când copia înlocuiește originalul e pentru salvarea patrimoniului

Pentru a păstra patrimoniul în cele mai mune condiții, muzeele recurg din ce în ce mai mult și de mult timp la mulaje. 
Multe dintre piesele expuse în muzee sunt de fapt copii absolut identice cu originalul. Copii realizate de către muzee pentru a proteja originalele.

Motivele pentru care operele au nevoie de protecție

1. Uzura, erodarea. Dacă o statuie e lăsată în exterior, ploile acide sau cu diferiți poluanți, soarele sau vântul purtător de praf va eroda lucrarea.

2. Protejarea de vandalism. Un flagel care amenință destul de des.

3. Unele opere sunt unice și nu se dorește asumarea nici unui risc, pentru că sunt de neînlocuit.

4. Unele originale nu mai există și sunt prezentate doar copiile lor.

Muzeele expun și replici?

Muzeele sunt depozitarele cunoașterii noastre colective, prezentând artefacte importante pentru diferite motive cum ar fi importanța lor istorică, valoarea lor artistică sau explorarea lor științifică. Artefactele oferă o legătură tangibilă cu trecutul nostru și ne ajută să înțelegem lumea noastră de azi. 

Ce sunt replicile?

Replicile sunt copii sau reproduceri ale operelor originale, confecționate astfel ca să semene perfect cu obiectul original (ca aspect, mărime, uneori- nu întotdeauna și ca material) .

În prezent există tehnici moderne de reproducere, cum ar fi printarea 3D, dar se folosesc și tehnici tradiționale cum ar fi mulajele sau reproducerea artizanală. 
Copiile devin accesibile pentru studiu sau  expoziții de informare, asigurându-se păstrarea obiectului original în condiții optime la muzeu.

Motive pentru care se expun replici:

Cel mai adesea din motive ca acestea:

• Conservarea pieselor originale ce sunt prea fragile și delicate și ar putea fi deteriorate prin manipulare, expunere la variații de temperatură și lumină . Din păcate, trebuie să adăugăm aici și pericolul furtului.
• Accesibilitate. Unele obiecte pot fi prea rare, prea prețioase sau prea sensibile pentru a fi expuse . replicile lor permit publicului să le descopere fără a se risca integritatea originalelor.
• Educație. Replicile sunt ajutoare prețioase pentru scopuri educative. Vizitatorii pot interacționa cu ele  fără risc pentru originale.
• Cercetare. Cercetătorii le pot folosi pentru studiu.

Expunerea de replici în muzee este controversată uneori .

Muzeele lucrează continuu pentru a găsi un echilibru între păstrarea autenticității și realizarea accesibilității. Se specifică de aceea când este vorba despre o copie.
Mijloacele moderne permit realizarea de expoziții interactive și de copii ce imită foarte bine aspectul, chiar textura originalelor , dar muzeele trebuie să fie transparente în privința naturii acestora.

Expoziție arheologică la Ermitaj alcătuită doar din copii ale obiectelor.

În 2017 , timp de o lună de zile muzeul Ermitaj din Petersburg a prezentat expoziția: „Words of Stones” care nu a cuprins NICI UN UBIECT ORIGINAL. 
Expoziția a prezentat o versiune numerică a fostei colonii musulmane Qala-Quaraysh din Daghestan ,

Au fost expuse numai copii ale obiectelor vechi aflate în sătucul din munții Daghestanului ce a fost în perioada medievală capitala unui puternic hanat oriental. Peste 30 de pietre de mormânt ale suveranilor din Kaitag (ce au domnit între secolele XII și XIX), care nu au inscripționate nume, dar sunt adevărate opere de artă au putut fi admirate în copii. Originalele au rămas în satul din munți, în care nu se poate ajunge decât cu piciorul. Fortăreața și pietrele lucrate artistic au fost numerizate și expuse la Ermitaj.

Modelări 3D disponibile on line

British Museum a pus la dispoziția publicului o modelare 3D în realitate virtuală a celebrei pietre de la Rosetta

Celebra „piatră de la Rosetta” este un fragment de stelă ridicată în Egipt în anul 196 î.Hr., în timpul faraonului Ptolemeu V. Dat fiind că pe ea a fost scris un text în trei limbi: în graca veche , în hieroglife și în egipteana demotică, textul a permis descifrarea scrierii hieroglifice egiptene cu ajutorul traducerii din limba greacă veche. 
Această piatră , ce reprezintă un document istoric ce a avut urmări științifice foarte importante, a fost scanată în 3D , fiind realizată apoi o animație însoțită de comentriu audio explicativ. 
Procedeul a fost extins la alte sute de obiecte emblematice din colecțiile British Museum  , care au fost puse astfel la dispoziia publicului larg 

Primii hominini acum 1,95 milioane de ani!

 Primele așezări umane din Europa

În Valea lui Grăunceanu, din județul Vâlcea săpăturile arheologice au găsit cele mai vechi urme de activitate umană din Europa.

Pe oasele unor animale preistorice (strămoși ai girafelor, castori, struți sau unor animale astăzi dispărute) au fost depistate incizii ce au fost făcute de oameni. O echipă internațională a continuat cercetările începute de Constantin S, Nicolăescu-Plopșor în anii 60. Au fost studiate peste 4500 de fosile, la 20 dintre acestea găsindu-se incizii provocate de om. De asemenea pozițiile oaselor fosilizate găsite sugerează descărnarea. 
Fosilele au fost datate cu uraniu-plumb și folosindu-se microscoape de înaltă rezoluție a fost stabilită vechimea acestora. 
 

Se consideră că homininii din Africa au migrat încă de acum aproape două  milioane de ani în Europa, în grupuri mici. Mult mai târziu, în urmă cu 400 000 de ani populația de homo sapiens din Africa a migrat în număr mare spre Asia Mică și Europa, stabilindu-se de asemenea pe teritoriul țării noastre. 

La Bugiulești-Valea lui Grăunceanu au fost găsite acum circa 30 de ani oase de mamut vechi de 2,8 milioane de ani. Pe o suprafață de 90 de metri pătrați au fost descoperite numeroase oase de mamuți, elefanți meridionali, tigri cu colți sabie, pangolini, urși,  gazele și porci spinoși, castori uriași, rinoceri și bizoni. Au fost atunci descoperite și unelte de os , măciuci zdrobitoare, așchii de os folosite pentru străpungere. Majoritatea fosilelor au fost duse la muzeu, câteva rămânând și la școala din localitate. 
Au fost găsite și oase sparte pe lungime (femure de animale) cu ajutorul unor bolovani din rocă dură pentru a rezulta o unealtă tăietoare. 

Constantin S. Nicolaescu-Plopșor (ce a trăit între anii 1900 și 1968) a găsit acolo oase ale unui hominin  ce a fost botezat de cercetător „Homo Olteniensis”. în alt articol am găsit referirea la „Australoanthropus Olteniensis”, de la care ar proveni fosilele  de hominin(femur, tibia)

Cu această ocazie ne amintim că în România au fost găsite cele mai vechi rămășițe ale lui Homo Sapiens din Europa, vechi de circa 40000 de ani. Acestea au fost găsite în „Peștera cu Oase” din apropiere de Anina, în județul Caraș-Severin. Acest Homo Sapiens are și trăsături similare cu Omul de tip Neanderthal, demonstrând hibridarea între aceste două specii. 

 

După opiniile altor cercetători, Homo Sapiens nu ar fi migrat din Africa, fiind în imposibilitate de a traversa marea, ci atât Homo Sapiens din Europa cât și Homo Neanderthalis ar proveni din acelaș strămoș comun, un humanoid de tip australoanthropus. Cea mai veche fosilă de Homo Sapiens a fost botezată de cercetători „Ion de la Anina”

Acum patru ani se anunțase că o echipă de la Universitatea din Arkansas studiază de 8 ani situl , care este cel mai mare sit fosilifer din Europa de Est. Animalele acelea au trăit la începutul perioadei numite pleistocen . Cercetătorii români au făcut o serie de lucrări pe această temă în anii 70 și 80, apoi nu s-au mai continuat cercetările. O parte dintre fosile s-au pierdut , la fel și o parte dintre documentele întocmite de cercetătorii români. 

Studiile au fost reluate în 2012 de o echipă internațională din SUA, România, Suedia și Franța , care au reanalizat fosilele depozitate la București și au făcut noi cercetări pe teren. 
Nu s-au mai găsit unelte primitive sau fosile de hominin, ci doar de animale ce poartă urmele unor intervenții umane.
Ei au publicat în revista Quaternary International articolul „Early Pleistocene fauna of the Olteț River Valley of Romania: Biochronological and biogeographic implications”.

Un studiu a fost publicat în Nature Communications, afirmând că oasele marcate cu tăieturi atestă prezența unor activități umane în această zonă acum 1,95 milioane de ani. 

Plata în numerar în țările europene

 Plata cu cardul sau cu bani peșin?

Observăm că în Uniunea Europeană legislația e diferită în această privință.

Se consideră că în curând plățile cu bani peșin (cu numerar adică) vor fi în curând plafonate în toate țările europene.
 (Vai! Ce ne facem? Și cât ar fi limita? - 10 000 de euro 😃😄!! Ah- m-am liniștit. ) 
Și mai e ceva: în unele țări europene , dacă ducem cu noi peste 10 000 de euro bani peșin trebuie să facem o declarație la vamă. OK.

Deci, să vedem care sunt reglementările în țările din UE în privința plăților cu bani lichizi?

Germania	Nu sunt limite pentru numerar. Totuși, cei ce vor să plătească o sumă de peste 10000 € cu „banii jos” trebuie să se legitimeze în fața vânzătorului.
Austria	Fără limite
Belgia	Pentru bunuri și servicii plata în numerar până la 3000 €. Între consumatori: nelimitat.Mai complicat.
Bulgaria	Limita plăților cu bani gheață: 10 000 Lev=ceva peste 5 000 €
Cipru	Fără limite
Croația	Plafon la 15 000 €
Danemarca	Nelimitat între particulari. Comercianții pot primi plata cu numerar până la 20000 de coronae daneze (cam 2689 €)între orele 6-22. Mai sunt și alte prevederi: nu cu bilete de 500 de coronae, nici cu monede de 25 øre. Și plata exclusive cu monede până la 129 eur (echivalent). Pentru servicii, nu se recomandă plata cu bani gheață peste 8000 de coronae (cca 1075 €)
Spania	Limită de plată cu bani numerar la comercianți: 1000€. (Pentru străini: până la 10000€. Dacă nu se respect limita se poate confisca un sfert din sumă!)
Estonia	Nu sunt limite până la 50 de banknote sau monede. Banca primește banknote sau monede nelimitat.
Finlanda	Fără limită legală. Dar un comerciant poate refuza o plată cu peste 50 de monede sau banknote de valoare prea mare, cu condiția să anunțe asta înaintea vânzării
Franța	Limita de plată în numerar e de 1000€ (15000€pentru nerezidenții fiscali). Între particulari: nelimitat, dar e obligatory factura peste 1500€.Comerciantul nu e obligat să primească plăți cu peste 50 de monede sau cu banknote mult mai mari decât prețul datorat.De asemenea, el poate solicita să vadă un act de identitate. La trezorerii plata cu monede e limitată la 300€ (când se plătesc taxe, impozite, abonamente tv)
Grecia	Limită de 500€ (în afară de cazul în care se cumpără un autovehicul)
Ungaria	Fără limite pentru consumatori. Totuși, pentru asociații, întreprinderi, diversi plătitori de TVA există limita de 1,5milioane/lună (cam 4200€)pentru plata cu bani peșin.
Irlanda	Nu e limită legiferată, dar sunt restricții în practică
Islanda	Nelimitat
Italia	Plata cash e limitată la 1000€
Letonia	Maxim 7200€. Amenzi: 15% din sumă
Lituania	Limită 3000€
Luxemburg	Nelimitat
Malta	Anumite bunuri- cum ar fi antichități, immobile, bijuterii , pietre prețioase, Pot fi cumpărate cu „banuii jos” până la 10 000 €. Infractorii: amenzi de 40% din sumă.
Norvegia	Fără limite între particulari. Dat de la comercianți- până la 40000 coroane norvegiene (cca 3841€). Pentru servicii, limita plății cu „bani jos” e cca 958 €(10000 coroane norv.). Dacă prestatorul de servicii nu plătește impozitul sau TVA- ul afferent , consumatorul poate fi învinuit. Comerciantul poate să nu accepte maim ult de 25 de monede
Țările de Jos	Se poate plăti cash nelimitat. Dar tranzacțiile suspecte peste 2000€ trebuie să fie declarate de către cei de la bancă, profesiuni liberale, asigurări, cazinouri..
Polonia	Pentru plăți între comercianți limita plății în numerar e 15000PLN (cca 3267€). Între particulari- fără restricții.
Portugalia	Numerar la plăți până la 3000€. Pentru cei ce plătesc impozit pe venit sau pe societăți din Portugalia, nu se poate plăti în numerar peste 1000€. Pentru cei ce n-au domiciliul în Portugalia, plățile în numerar nu sunt interzise până la 10000€. Taxele se pot plăti cash până la 500€.
România	Se pot face plăți cash între profesioniști până la 5000 lei(cca 1016 eur)/zi Pentru bunuri sau servicii limita e de 10000 lei/zi. Între consumatori, de exemplu la cumpărarea unor bunuri, a unor servicii sau plata chiriei, se poate plati cash până la 50000lei/zi .
Rep. Cehă	Limita e de 270000 CZK/zi (cca 10500€/zi)
Marea Britanie	Nelimitat. Dar comercianții trebuie să se înregistreze la autoritățile fiscal ca „High Value Dealers”, dacă acceptă plăți cash peste 10000 €. Sunt și unele excepții. În Anglia și în Îara Galilor nu se poate plăti cu bancnote în lire englezești. Iar în Scoția și Irlanda de Nord se poate să nu fie acceptate lirele englezești. De asemenea magazinele din Anglia și Țara Galilor pot refuza banknote de lire scoțiene și nord-irlandeze. La plata cu monede se poate plăti nelimitat cu monede de 5£, 2£ și 1£. Cu monede de valoare mai mica- de 50p, 250, 20p se poate plăti până la 10£, cu 10p și 5p până la 5£ și cu 2p și 1p până la 20p.
Slovacia	Plata cash până la 5000€ între comercianți sau pentru o cumpărătură de la un comerciant. Între particulari se poate plăti cash până la 15000€.
Slovenia	Comercianții nu acceptă plăți în numerar peste 5000€.
Suedia	Nu sunt limite la plata cash. Totuși un comerciant poate refuza plata în bani lichizi, dar trebuie să informeze consumatorul în timp util (să afișeze asta în magazine) . Serviciile de sănătate trebuie să accepte întotdeauna și plata cu bani lichizi. La anumite întreprinderi se cere legitimarea și explicarea provenienței banilor. (La bănci, birouri de schimb, companii de asigurări, negustori de valori imobiliare, cabinet de avocatură, cazinouri, contabili sau consilieri fiscali.

 Reguli pentru toată UE

După cum vedem regulile sunt diferite în fiecare țară europeană, dar pe 24 aprilie 2024 Parlamentul european a adoptat un ansamblu de legi ca să „armonizeze plata cu bani lichizi ” în toate țările din UE

S-a fixat limita de 10000 €  pentru plățile cash. Dar fiecare țară poate impune limite mai scăzute. De asemenea, la plăți între 3000 și 10000€  vânzătorii europeni pot solicita să vadă actul de identitate al plătitorului. 
Aceste reguli vor intra progresiv în vigoare. 
De asemenea există obligația de a declara la vamă  transportarea a peste 10000€  (sau echivalentul sumei în alte devize) în bancnote, dar și în titluri de valoare. UE a limitat importul/exportul de bani lichizi la 10000€ , pentru a combate spălarea banilor. și finanțarea terorismului. Călătorii ce vor să intre sau să iasă din UE cu peste 10000€  trebuie să completeze un formular de declarație de bani lichizi  la vamă. 

După cum vedem regula generală (ce urmează a se aplica treptat) nu ne afectează pe noi, oamenii obișnuiți, care oricum nu prea umblăm cu 10000 de euro în buzunar. 
În privința transportăii peste graniță, o declarație vamală a sumei ne scutește de probleme. 

Caste repertoriate, caste paria

 SC (Sheduled Castles- în engleză) 

Împreună cu Adivasi- ( diverse triburi ) constituie părțile cele mai defavorizate din societatea din India.

Cei care practică activități considerate impure prin tradiția brahmanică (ecarisaj, tăbăcărie, vidanjare) sau care lucrează cu ziua în agricultură sau prestând servicii de curățenie reprezintă cam 16,6% din populația indiană, adică în anul 2011 erau circa 201 milioane de persoane !

Ei erau considerați „de neatins”. Termenul a fost abolit prin Constituția Indiei.  Gandhi i-a numit „Harijan” (copii ai lui Dumnezeu). Acum li se spune „dalit” (oprimați) . E vorba despre cei situați în afara celor patru caste tradiționale din India. 

Sistemul de caste din India
Sistemul hindus divizat în patru varne, grupe ierarhice rigide, despre care se spune că sunt bazate pe karma (munca) și pe dharma (îndatorirea religioasă) datează de peste 3000 de ani
Cele 4 caste sunt: Brahmanii, (intelectuali și preoți) kshatriyas (războinici și conducători politici) , vaishyas (negustori, artizani, fermieri) și shudras (muncitorii subordonați). În fiecare dintre grupurile de bază s-au stabilit subdiviziuni de facto, numite jāti (familii) 
În afara celor patru categorii principale se află dalit (oprimații). 

Această categorie socială a fost denumită în 1936 de către britanici „Sheduled Castles”-caste țintite, pentru a  se aplica măsuri de discriminare pozitivă. 
Așa se face că cei „de neatins” au beneficiat, de la sfârșitul secolului al XIX-lea, de avantaje educative , apoi de un număr d eposturi rezervate în funcții publice, în special în provinciile din sudul Indiei. 
În prezent, Constituția din India a abolit discriminarea față de „cei de neatins”, dar nu a abolit totuși castele și menține Sheduled Castles. A fost însă interzisă discriminarea pe bază de caste. 
Însuși autorul Constituției indiene , B.R. Ambedkar  a fost un lider al „celor de neatins”. El a făcut parte din grupul maharilor de neatins , dar a fost trimis la studii de către maharadjahul din Baroda și a făcut studii strălucite în Statele Unite și în Marea Britanie. Întors în India, a militat pentru drepturile celor din clasa „dalit”, pentru ca aceștia să aibă dreptul bunăoară de a bea apă din fântânile din temple, dar și pentru a se organiza alegeri separate pentru aceștia. Cum Gandhi s-a opus ferm acestei din urmă soluții, recurgând la greva foamei  în închisoare, ceea ce a stârnit emoție în întreaga țară. Conflictul a fost rezolvat prin Pactul de la Pune, prin care liderii politici indieni au convenit asupra atribuirii unui anumit număr de scaune de deputați unor reprezentanți ai clasei celor „de neatins”, a celor oprimați.

Ambedkar a renunțat la religia hindusă în favoarea budismului și a militat pentru ca cei oprimați să adopte budismul . 

Prima inscriptie crestina gasita la nord de Alpi

 O inscripție creștină din anul 250 găsită în Germania

În apropiere de Frankfurt au fost găsite (într-un cimitir antic roman) rămășițele pământești ale unui tânăr (cu vârsta estimată la 25-35 de ani) , ce purta la gât o rugăciune creștină inscripționată pe o foaie subțire de argint, rulată în interiorul unei cutiuțe de argint cu lungimea de 3,5 cm . 
 Cercetătorii au afirmat că tânărul murise între anii 230 și 270, deci inscripția ar putea fi datată în jurul anului 250.

Relicva a fost găsită în 2018, dar ea a putut fi descifrată abia acum, pentru că foița de argint s-ar fi deteriorat prin derulare. Acum, foița a fost scanată prin tomodensitometrie , la rezoluție foarte mare și apoi a fost creat un model 3D, care a fost derulat numeric.
Au putut fi citite astfel cele 18 rânduri ale inscripției în limba latină.

Ea s-a dovedit a fi o rugăciune cu rol de protecție și de vindecare 
În inscripție era pomenit Sfântul Titus, un discipol al Apostolului Pavel  și unul dintre primii misionari ai Bisericii creștine. 

În traducere ar fi cam așa (inscripția e parțial deteriorată) :

În numele  sfântului Titus.
Sfânt, sfânt sfânt!
În numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu!
Domnul lumii
rezistă cu[tărie]
la toate încercările (?)/slăbiciunile (?)
Dumnezeu acordă primirea celor bune
Fie ca această cale de salvare să apere
Pe cel care se încredințează voinței
Domnului Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu,
Căci în fața lui Iisus Hristos se pleacă orice genunchi: din ceruri,
de pe pământ sau 
de subpământ și toate limbile
Îl mărturisesc (pe Iisus Christos) 

Aceste inscripții , cunoscute sub numele de philactere, erau făcute pentru că cei ce le purtau doreau să-și atragă protecția unui sfânt și al Domnului Iisus împotriva bolilor sau altor nenorociri. 

Până acum se credea că ideile creștinismului au pătruns doar începănd din secolul IV în regiunile aflate la nord de Alpi. 

În secolul al treilea, Imperiul roman controla regiunea din preajma actualului oraș Frankfurt și practicarea religiei creștine în public era riscantă sau chiar interzisă. 
Această descoperire excepțională e o dovadă  a perseverenței în credință a  primilor creștini în pofida mediului ostil .

Relicva creștină din Bulgaria 

O amuletă de argint asemănătoare a fost descoperită în 2023 în Bulgaria, în orașul roman Deultum (aproape de satul actual Debelt, în apropiere de coasta Mării Negre) .  În secolul III Deultum era locuit de veterani romani lăsați la vatră.  
Datată aproximativ din aceeași perioadă, amuleta din Bulgaria a fost găsită lângă capul unui tânăr ce se estimează că a murit aproximativ în anul 200. . Inscripția, scrisă cu litere grecești,  îi menționează pe arhanghelii Mihail și Gavriil, făcând referire și la Hristos „Ocrotitorul” Semnul crucii e încorporat în numele lui Hristos. 
Această relicvă e considerată prima dovadă a pătrunderii religiei creștine în acea regiune. 

Vaccin ARNm contra cancerului

 Vaccin rusesc împotriva cancerului

În iunie 2024 cercetătorii ruși au anunțat că au obținut rezultate promițătoare pe șoareci folosind un vaccin cu ARNm (ARN mesager) pentru tratarea cancerului. 
În februarie 2024 președintele Putin anunțase deja că savanții ruși lucrează și sunt aproape să realizeze un vaccin contra cancerului. 
Vaccinul nu ar avea rol preventiv, ci de tratare a diferitelor tumori canceroase. El este totuși numit vaccin , tot așa cum au fost numite „vaccinuri” și preparatele folosind ARNm ce au fost folosite în pandemie împotruva covid. Pentru că e folosit acelaș principiu: „învățarea” organismului să recunoască agentul patogen și să lupte împotriva lui cu armele sistemului imunitar.
Este de fapt un medicament imunomodulator „de nouă generație”, ce folosește acelaș sistem cu ARNmesager ca și produsele fabricate de firmele Pfizer și Moderna contra covid-19. 

Procedeul constă în extragerea de ARN (acid ribonucleic) din celulele tumorale ale pacientului producerea în laborator a unui preparat care să conțină ARNmodificat , care să conțină instrucțiuni genetice care să determine celulele organismului să producă o proteină specifică canceroasă, cunoscută sub numele de antigen. Acest proces urmează să antreneze sistemul imunitar al pacientului să recunoască și să creeze anticorpi împotriva proteinei . (Așa cum s-a procedat cu faimoasa proteină Spike- vă amintiți? În cazul covid) . 

Produsul urmează  să fie apoi injectat pacientului fie direct în tumoare, fie în mușchi. S-ar produce antigeni specifici , iar sistemul imunitar ar ataca acele celule.

Reiese că vaccinul ar fi „personalizat”, preparat pentru fiecare pacient .Asta face ca vaccinul să aibă un preț de cost ridicat: cam 2869$/doză. 
Integrarea de AI (inteligență artificială) va permite ca vaccinul personalizat să fie gata într-o oră, adică mult mai repede decât acum. În prezent construirea vaccinului personalizat durează destul de mult, deoarece e necesară folosirea unei metode matrice , în termeni matematici. 
A fost implicat acum și Institutul Ivannikov, care se va baza pe inteligența artificială în realizarea acestor calcule pentru fiecare pacient, folosind rețele neuronale de calcul . 

Acum, după cinci luni, directorul general al Centrului de Cercetare Medicală în Radiologie al Ministerului Sănătății  din Rusia a anunțat la Radio Rossiya  (pe 15 decembrie) că medicamentul va fi folosit pentru bolnavi, începând din luna ianuarie 2025. 

Nu a fost precizat stadiul încercărilor clinice, ci doar faptul că produsul va fi oferit bolnavilor ruși în mod gratuit.
Anterior , Alexander Gintsburg, directorul Centrului Național de Cercetare pentru Epidemiologie și Microbiologie Gamaleya declarase pentru Tass că studiile preclinice au arătat că vaccinul suprimă dezvoltarea tumorii și potențialele metastaze. 

Cercetări similare la firme din Vest 
Și alte firme (între care cele care au produs faimoasele vaccinuri anticovid) lucrează la vaccinuri împotriva tumorilor maligne. Încercările clinice durează probabil mai mult - mă gândesc.

În acelaș timp, la University College London Hospitals NHS Foundation Trust (UCLH) se află în faza a treia de încercări un astfel de produs cu ARNm pentru tratarea melanomului, metoda urmând a fi folosită și împotriva altor tipuri de cancer (de plămâni, vezică urinară sau rinichi).
Produsul , cunoscut ca ARNm-4157 (V940)  , este destinat pentru o terapie cu neoantigen individualizat . O mostră de tumoră e îndepărtată în timpul intervenției chirurgicale asupra pacientului, urmează secvențierea ADN-ului și folosirea inteligenței artificiale pentru realizarea rapidă a calculelor necesare(o masivă secvențiere paralelă a țesutului pacientului)  pentru obținerea produsului anticancer personalizat pentru pacientul respectiv. Vaccinul e încapsulat în nanoparticule solide  lipide. 
Produsul nu ar fi valabil și pentru alt pacient. 

Ce cantitate s-a administrat
Produsul s-a aplicat experimental pacienților ca terapie adjuvantă , în combinație cu un anticorp monoclonal. 
Pacienții cărora li s-a administrat produsul în mod experimental au primit 1 mg de vaccin ARNm la interval de trei săptămâni , maxim nouă doze și 200 mg de Keytruda (un anticorp monoclonal) la trei săptămâni (maxim 18 doze) timp de aproximativ un an.

Studiul global de faza 3 va include acum o gamă mai largă de pacienți și își propune să recruteze aproximativ 1.100 de persoane. Echipa din Marea Britanie își propune să recruteze cel puțin 60 până la 70 de pacienți în opt centre, inclusiv în Londra, Manchester, Edinburgh și Leeds.

Produsul a fost dezvoltat inițial de firma Moderna în 2017, apoi de Moderna și Merck ,s-au făcut studii clinice, verificându-se eficiența acestui tratament (S-a redus recurența melanomului cu 44% cu schema vaccin+pembrolizumab) 

Se continuă cu faza a III-a a studiului .  BioNTech studiază din 2019 un astfel de vaccin personalizat contra cancerului de pancreas, cu rezultate „promițătoare”.

 Impedimente ar fi: costul ridicat (la un cost de cca 3000$/doză x9 doze ar fi cam 27000$) și imposibilitatea producerii de cantități mai mari.

Modul de funcționare

mRNA-4157/V940 este un vaccin împotriva cancerului pe bază de mARN. Când este administrat, va produce una dintre câteva zeci de proteine ​​posibile anormale întâlnite în mod obișnuit în țesuturile canceroase. Producția acestor proteine ​​este destinată să invoce un răspuns imun. mRNA-4157/V940 este administrat pacienților după ce tumorile lor au fost secvențiate și proteinele anormale identificate. Medicamentul este apoi personalizat pentru a se potrivi cu tumora pacientului, ceea ce îl face un exemplu de medicină personalizată.

Un manuscris în limba protoromana

 Manuscrisul Voynich

Un manuscris considerat ca fiind misterios, pentru că nu putuse fi descifrat, a fost descifrat în 2019 de către Dr. Gerard Cheshire de la Universitatea din Bristol. El a scris o carte intitulată: „Limbajul și sistemul de scriere al manuscrisului Voynich”. 
Manuscrisul datează din secolul al XV-lea, conform datării cu carbon radioactiv și se află în prezent la Universitatea Yale.
.

Acesta a constatat că manuscrisul conținea o culegere de tratamente pe bază de plante, întocmită de călugărițele dominicane pentru Maria de Castilia regina Aragonului (mătușa Caterinei de Aragon) .

 Textele sunt scrise într-o limbă ce era folosită în secolul al XV-lea, care a fost numită de cercetători „protoromanică” (latina vulgară) , limbă din care au evoluat limbile romanice de astăzi, ca: portugheza, spaniola, franceza, italiana, româna, catalana și galiciana. 
Manuscrisul ar fi fost scris ca almanah medical pentru femeile nobile de la Curtea din Aragon , Ischia. 
 Manuscrisul are 232 de pagini scrise pe pergament din piele de vițel. Se pare că au fost cel puțin 272 de pagini, dar o parte dintre ele s-au pierdut. Foile sunt legate într-o copertă din piele de capră făcută ulterior. Se pare că inițial a avut coperți din lemn. Unele desene par a fi fost retușate ulterior. 
Este una dintre descoperirile de cea mai mare importanță pentru cercetătorii lingviști.
Desigur nu toți experții în domeniul literaturii medievale au fost convinși de traducerea efectuată- așa cum se întâmplă mai mere, aș spune. Dar, Universitatea Bristol a declarat că va căute „validare suplimentară” a acelei traduceri.

Manuscrisul MS408 (numit Voynich după găsitorul său, un anticar din Polonia,Wilfrid Voynich ,care a cumpărat manuscrisul în 1912) e neobișnuit din mai multe puncte de vedere:
1. Folosește un limbaj acum dispărut (conform unor cercetători e limba latină populară- „sermo vulgaris”
2. Alfabetul său folosește o serie de simboluri necunoscute, alături de simboluri familiare. 
3. Nu conține semne de punctuație.
4. Unele litere au variante de simbol pentru a indica punctuația/
5. Unele simboluri indică accente fonetice
6. Nu există majuscule
7. Nu există consoane duble (nu știu de ce ar fi..dar lor li se pare curios)
8. Include diftongi, triftongi, cvadriftongi și chiar chintiftongi pentru prescurtarea componentelor fonetice.
Include cuvinte și abrevieri în limba latină.

Acest sistem de scriere , prea puțin intuitiv, a fost înlocuit în limbile moderne latine, dar lexicul său se regăsește în limbile moderne ale popoarelor cu origine latină din jurul Mediteranei.
Cercetătorul  Gerard Cheshire a reprodus o serie de ilustrații din acest prețios volum:

Manuscrisul conține sfaturi pentru prevenirea sau tratarea infecțiilor și diferite sfaturi medicale. 

O descriere a unei hărți ce arată erupția unui vulcan, cu cuvinte ce se regăsesc în limbile: spaniola veche, latină, catalană.  Se descrie o expediție de salvare condusă de Maria de Aragon pentru a salva persoane periclitate de erupția unui vulcan în apropiere de insula Vulcano aflată la nord de Sicilia (pe 4 februarie 1444). Data permite și datarea manuscrisului.	O ilustrație a plantei Drosera intermedia , cu flori, frunze și rădăcini.  Plantă carnivoră folosită în medicina integrată , căci conține naphtaquinone (antibiotice) , flavone și tanini. Folosită în homeopatie.
Ciulin galben (Cirsium erisithales)-Yellow Melancholy Thistle  Plantă aromatică folosită acum ca parfum. În medicina tradițională folosită pentru tratarea ficatului și vezicii biliare	Cam așa arată scrierea din manuscris
Pagini cu desene de plante și texte explicative

Împreună cu manuscrisul a fost găsită și o scrisoare din 1666 scrisă de Marcus March, rector al Universității din Praga, care spunea că  manuscrisul a fost cumpărat cu o sumă enormă și căuta pe cineva care să-l poată descifra, 

S-a constatat că manuscrisul cuprinde :

• pe de o parte descrierea a numeroase plante folosite probabil în scop terapeutic pe timpul acela,
•  pe de altă parte sunt informații zodiacale și 
• o a treia categorie de informații ce tratează chestiuni medicale, multe legate de anatomia femeii . 
• o a patra categorie de informații sunt de ordin farmaceutic, cu formule și ustensile de laborator pentru prepararea de medicamente.

Sermo vulgaris - latina populară- latina vulgară

Latina populară îngloba dialectele diferitelor popoare cucerite de romani care foloseau în practică atât limba latină, cât și propriile lor limbi tradiționale, ancestrale.

Se consideră că în provinciile romane dialectele folosite s-au depărtat treptat de limba latină , transformându-se în limbile romanice primitive, mai numite și limbi neo-latine . 
Cum diferențierea între limbă și dialect e în oarecare măsură arbitrară, se consideră acum că există între 20 și 50 de limbi romane . Cele mai vorbbite în lume sunt limbile: spaniolă, franceză, portugheză, italiană, apoi româna și catalana. Celelalte sunt acum folosite foarte puțin , unele deja stinse.

În secolul XI, limba vorbită în nordul Franței era numită limba romanică (roman) , în timp ce francii vorbeau limba germanică , iar limba latină se păstra ca limbă savantă și era folosită cu precădere în scris.
Limba vorbită în România a fost numită  limba romană și din secolul XVI a fost recunoscută ca limbă de sorginte latină.

Romanii înșiși nu foloseau în popor limba latină clasică („literară”- sermo urbanus -limba de oraș- adică vorbită de categoriile sociale cultivate) ci un dialect apropiat, dar mai puțin supus regulilor pentru că nu prea era folosită în scris.
De observat că în familiile de patricieni romani copiii erau învățați de mici și limba greacă, pe care o foloseau ulterior în situațiile în care doreau o exprimare mai nuanțată.
Sermo plebeius- limba plebeilor- era limba soldaților, a micilor comercianți , a țăranilor și a servitorimii. Această limbă ne este parțial cunoscută astăzi prin lingvistica istorică  sau prin diferite citate incluse în lucrări redactate în limba latină literară. S-au mai păstrat și unele inscripții sau registre contabile unde se întâlnea acest limbaj.
Romanul Satiricon de Petronius, un roman satiric datând din secolul I oglindește diferențe de limbaj în funcție de categoria socială a personajului (unele personaje făcând parte din mediul interlop al societății romane) 
Au existat și tentative de corectare a formelor populare de limbaj, considerate greșite. De pildă în secolul III a fost întocmită lucrarea Appendix Probi , ce cuprindea liste de cuvinte din latina populară ce ar fi trebuit să fie corectate prin folosirea cuvintelor  echivalente din limba latină literară . 
Dar tocmai aceste forme populare au stat la originea cuvintelor folosite în limbile romane de astăzi.
De pildă în Appendix Probi se recomanda folosirea formei calida și nu calda. Dar în românește se spune caldă, în franceză cuvântul a fost preluat : chalt, devenit acum chaude.

Sau: se recomanda tabula și nu tabla. Dar în românește avem tabla. În franceză: table. 

Sau: auris (latina cultă) sau oricla (latina vulgară). Dar în românește avem ureche (de la oricla) , în catalană: orella, în franceză oreille, în spaniolă : oreja. 

Alt exemplu: auctor (latina cultă)/autor (latina vulgata) . Și aici s-a perpetuat forma populară: autor (în română), auteur (franceză), autor (spaniolă, portugheză și catalană)

Rivus (latina cultă)/rius (populară) : au rezultat: râu (în română- ce se ortografia rîu înainte), rio (spaniolă) 

Latina cultă se trage din latina populară 

Desigur în fiecare provincie/zonă se păstrau și cuvinte din substratul inițial al limbilor autohtone.
Există însă și cercetători care consideră- pe baza unor documente foarte vechi găsite în arhiva Vaticanului- că de fapt limba latină (cultă) se trage din limba română arhaică și nu invers.
Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea și membru a Comisiei Teologice Internaționale a ajuns la concluzia că limba latină cultă își are originile în limba latină populară, care era vorbită de traci (daci).
Un grup de cercetători care au realizat un studiu de paleogenetică au constat de asemenea că dacii și romanii aveau strămoși comuni.
Așa se explică și faptul că la întâlnirea cu romanii, dacii n-au avut nevoie de translatori, pentru că toți vorbeau latina popuară veche.

Limba latină a evoluat (s-a schimbat) atât de mult în decursul timpului, încât în secolul II î.Hr romanii nu mai înțelegeau limba folosită de latini în secolul V î.Hr. !

Polybius (în Istorii 3.22) a analizat tratatele anterioare dintre Roma și Cartagina și care fuseseră păstrate în templele romane.
El a scris (în limba greacă) :

„Atât de mare este diferența dintre vechea limba latină în comparație cu cea actuală, că doar cei mai educați romani o pot descifra și, chiar și atunci, nu fără o analiză atentă.”

Polybius se referea la un tratat încheiat aproximativ în anul 500î.Hr. , scris în ceea ce el numea: dialect antic (αρχαία διάλεκτος). Ceea ce el numea: „latina actuală” era latina clasică de la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.

(Polybius a fost un istoric grec ce a trăit între anii c. 200 – c. 118 î.Hr și a scris „Istoriile”-o istorie universală în care a )documentat campaniile romane în Mediterana în secolele III și II î.Hr. )