Ce facem dacă ne întâlnim cu un lup?
Teama ancestrală
Lupul a fost considerat în trecut foarte periculor, nu doar pentru animalele domestice , ci chiar pentru om- mai ales iarna, când haite de lupi înfometați puteau ataca săniile trase de cai .
Povești și legende le insuflau copiilor teama de acest animal. Scufița Roșie, Capra cu trei iezi erau exemple de pericol letal constituit de lup.
Totuși, dacă vedem acum niște fotografii ale lupilor ce trăiesc pe la noi sau în alte țări din Europa, constatăm că sunt animale de talia unui câine de dimensiuni medii care nu știu cum să se ferească mai mult din calea oamenilor.
De unde atunci legendele fioroase și simbolurile de luptător vajnic din antichitate?
Dacă mergem la Muzeul Antipa din capitală, vedem o dioramă cu un grup de lupi care atacă un cerb.
Dioramele au fost realizate cu mulți ani în urmă, înainte de război.
Lupii aceia au dimensiuni impresionante, într-adevăr. Așa erau lupii pe vremea aceea!
Doar că între timp au fost campanii de vânare cu intenția de eradicare a acestei specii de pe teritoriul nostru, considerându-se că -în general- animalele de pradă sunt dăunătoare și trebuie să fie stârpite.
Era pe timpul când copiii învățau la școală despre cum este „supusă natura” .Vânătorii erau răsplătiți dacă aduceau dovezi că au împușcat un număr (cât mai mare) de lupi.
Iar vânătorii urmăreau să vâneze exemplarele cele mai mari, care să constituie un trofeu cinegetic.
Campaniile au avut efect. Lupii au fost (aproape) stârpiți, rămânând câteva exemplare mai pipernicite, care reușiseră să pară că sunt câini (probabil). Unii dintre ei s-au împerecheat cu câini vagabonzi, din lipsă de parteneri din propria specie.
S-a constatat după aceea că atitudinea agresivă față de natură are efecte destructive ce amenință însăși casa noastră comună, a omenirii.
În cazul concret al lupilor, s-a constatat că lipsa acestei specii are efecte negative asupra ecosistemului.
Reintroducerea lupului în Yellowstone a avut numeroase efecte pozitive, dintre care amintesc: micșorarea populației de coioți (care ocupaseră locul liber lăsat de lupii uciși) . Coioții, fiind mai mici , vânau cu precădere pui de animale, ceea ce avea efecte negative asupra cervidelor și a altor animale. Lupii fiind mai mari, urmăresc vânarea animalelor adulte, dar atacă exemplarele mai ușor de doborât: exemplarele bătrâne sau bolnave, ori cele tarate, care nu aleargă la fel de repede sau nu se pot apăra la fel de bine. Secția aceasta contribuie la asigurarea unor populații de ierbivore mai sănătoase.
De asemenea alertarea continuă a ierbivorelor le determină pe acestea să-și schimbe locul de pășunat, evitându-se astfel pășunatul excesiv pe unele zone. Efectele pozitive sunt mai numeroase, dar să ne limităm la atât.
Atitudinea statelor europene
În mai multe state europene s-au luat măsuri pentru reintroducerea lupilor în mediul lor natural.
De pildă în Franța, unde fusese vânat până la dispariție, lupii au fost reintroduși din anii 1990, cu efecte pozitive asupra biodiversității.
În 2023 erau înregistrați în Franța 1344 de lupi - observăm precizia numărătorii.
Desigur crescătorii de animale își exprimă „preocupări”, sunt dezbateri în sectorul agricol.
Pierderile de animale domestice sunt compensate de stat.
Dar ce să facem noi, oamenii, dacă dăm nas în nas cu un lup?
Deși în zilele noastre atacurile unor lupi sunt considerate „rarisime” în Franța, n-am auzit nici la noi să fi fost cazuri, totuși câteva sfaturi ar fi utile.
Dacă în cursul unei plimbări pe munte sau când mergem la cules de ciuperci în pădure ne întâlnim cu un lup, principalul ar fi să ne păstrăm calmul.
În nici un caz nu o luăm la fugă- pentru că asta ar declanșa instinctul de prădător al lupului și nu putem rivaliza cu el la alergare.
Ar trebui să ne uităm calm la el și să avansăm încet, fără să-i întoarcem spatele nici un moment. (ne sfătuiesc specialiștii de la Huffington Post).
Dacă suntem însoțiți de un animal de companie (de obicei un câine), e bine să fie în lesă, ca să nu o ia la fugă sau să atragă atenția lupului.
Ni se spune că uneori lupi răniți sau dezorientați se aventurează aproape de locuințe. În acest caz se impun prudența și respectul.
Sfaturile sunt cu atât mai utile la noi, unde populația de lupi ar fi mai mare (nu se știe exact câți ar fi, dar se estimează că ar fi 2500-2900)
Cică la noi ar fi 6,93 milioane de hectare de păduri. În Franța în 2020 erau 17,4 milioane de hectare de păduri. Deci un sfat ar fi să refacem și la noi suprafețele de păduri defrișate, ca să nu silim animalele pădurii să-și caute hrană în zonele locuite.
Un studiu efectuat asupra populației de lupi de la noi a relevat faptul că printre lupi se găsesc și exemplare hibride, de lup-câine, hibridarea fiind atestată prin analize genetice.
În cadrul studiului efectuat s-au plasat camere de monitorizare a animalelor sălbatice și la trei apariții ale unor lupi , apare și o detecție de câini fără stăpân.
Reiese că din acel număr- estimat- de lupi, un sfert ar putea fi de fapt câini , mulți dintre aceștia fiind părăsiți de stăpâni în pădure și sălbăticiți, alții provenind din câini astfel sălbăticiți.
Chiar și în această fotografie considerată reprezentativă pentru un lup din Apuseni se observă unmele unei hibridări cu câine: culoarea blănii e roșcată, nu cenușie, esistă și zone de blană albă. .
