Știți ce e aceasta?
E o pâine romană găsită (calcinată) la Pompei. Ea datează din anul 79 !
Nu pot să nu remarc împărțirea acelei pâini în opt sectoare egale. Semnul acesta se regăsește în Antichitate în multe locuri și a fost interpretat ca semn solar . Iată însă că se pare că la originea sa este Pâinea, acest simbol al hranei noastre cea de toate zilele.
Ce fel de pâine mâncau romanii
În vechime romanii mâncau cerealele mai ales fierte. Prepararea pâinii coapte din aluat s-a răspândit începând din secolul V î.Hr. sub influiență grecească.
Pâinea era preparată acasă din soiul de grâu Triticum.
Prepararea pâinii de către brutari s-a răspândit începând din secolul II î.Hr.
La început morarii exercitau și meseria de brutar. Profesia de brutar a devenit cu timpul o meserie de sine stătătoare, iar sortimentele de pâine s-au diversificat: exista pâine albă, dar și pâine din tărâțe. Existau și specialități de pâine cu brânză și ouă, preparate pentru ocazii deosebite cum erau nunțile sau sacrificiile religioase. Existau sortimente de pâine făcute din grâu spelt (un soi de grâu antic moale, (Triticum aestivum subspecia spelta)), sortimente de pâine din alac (Triticum monococcum), cereale cu conținut mai mic de gluten, care se mai cultivă încă la noi în Munții Apuseni.
Și pe teritoriul țării noastre , la Hărman au fost descoperite urme ale cultivării grâului spelta âncă din timpul perioadei „culturii Crișurilor”, în neolitic.
Inițial prepararea aluatului se făcea în acelaș loc cu coacerea pâinii, apoi însă , în timpul împăratului Traian, prepararea aluatului s-a făcut separat de coacerea pâinilor, din motive sanitare.
Pâinea devenise de multă vreme indispensabilă și era distribuită gratuit în mod regulat cetățenilor romani , din brutăriile foarte numeroase care fuseseră construite peste tot . (În timpul domniei împăratului Octavian Augustus erau la Roma 329 de brutării. La Pompei- o stațiune estivală romană- au fost găsite circa 30 de brutării) . Au fost date și legi care reglementau distribuirea cerealelor și a pâinii (Leges frumentariae)
Legislația romană referitoare la pâine
Au existat încă din perioada republicană a statului roman o serie de legi referitoare la cerealele necesare pentru frumentationes (cuvânt din care derivă românescul „frământări”).
Frumentationes erau distribuirile lunare de grâu, la început la preț redus și apoi chiar gratuit cetățenilor romani, despre care au rămas referiri din epoca tribunului Caius Gracchus, urmând apoi reforma instituită de Caesar, care a stabilit distribuirea pâinilor proporțională cu numărul de cetățeni recenzați la domiciliile lor, din dispoziția sa. (Numerus clausus) .
Leges frumentariae au fost frecvent amendate în Senatul roman, aveau numeroase articole și disputele în privința lor erau aprige. Legile purtau numele senatorului care le inițiase .
A fost găsită o monedă comemorativă cu efigiile chestorilor Pison și Caepio, fiind comemorată cumpărarea unei cantități excepționale de grâu în anul 100î.Hr. , în vederea distribuirii gratuite către plebe. Desigur distribuirea gratuită de pâine, ca și accesul gratuit la spectacolele organizate în marile amfiteatre (circuri) erau folosite și în scopuri politice, rămânând celebră expresia ironică „panem et circenses” ce sintetiza manipularea simpatiilor poporului cu ajutorul acestor „pomeni”.
Aprovizionarea constantă a populației devenită extrem de numeroasă la Roma și în zonele învecinate a necesitat organizarea unei rețele de depozite publice de grâu, aprovizionate din provinciile cu recolte mănoase cum erau Italia de Sud, Sicilia , dar și din alte părți ale Mediteranei, de unde grânele erau aduse pe mare.
Senatul stabilea prin lege ca Sicilia să furnizeze Romei o cantitate de grâu sub formă de impozit , dar era posibil să se impună furnizarea și a unei cantități suplimentare, care era rechiziționată în caz de necesitate pentru aprovizionarea locuitorilor Romei și a legiunilor romane.
Cantități mari de cereale erau cumpărate de statul roman pentru a fi apoi distribuite (probabil sub formă de pâini) , în cazuri deosebite.
Acțiunile piraților puteau deranja aprovizionarea cu grâu din Egipt (important furnizor de cereale) , revolte ale sclavilor puteau tulbura aprovizionarea din Sicilia și din Italia de Sud, dar legislația strictă și organizarea foarte bună a asigurat totuși mereu pâinea necesară cetățenilor Romei, fiind înregistrată o creștere a populației orașului prin atragerea cetățenilor săraci fără pământ . Ideea distribuirii gratuite a pâinii în marele oraș era (în concepția lui Caius Gracchus) completată de legi agrare și de crearea de colonii care să stimuleze producția agricolă și ocuparea forței de muncă la țară.
frescă din Pompei sec I
din casa Giuliei Felice
Îm lex Sempronio frumentaria se specifică faptul că grâul (sau pâinea) erau primite de orice cetățean roman (bărbat adult) ce se prezenta personal la locul de distribuire. Dat fiind că era posibil ca și cetățenii ce locuiau în regiunile învecinate Romei să vină acolo pentru a primi pâine gratuit mai ales în perioade de penurie, Caesar a introdus recenzarea cetățenilor la domiciliile lor, astfel încât să se cunoască exact numărul locuitorilor orașului și suburbiilor lui, care urmau să fie trecuți pe listele de distribuire gratuită.(În acea perioadă circa 300 000 de locuitori, dintre care circa 200 000 ar fi fost cetățeni liberi, estimându-se și circa 100 000 de sclavi). Cetățenii adulți bărbați plebeieni să fi fost ca la 40 000. (A rămas ca anecdotă scena în care consulul Pison, adversar al legii de distribuire a pâinilor preconizată de Caius Gracchus se prezentase la acesta să-și solicite dreptul din grâul public - în condițiile în care faptul că acesta dispunea de o mare avere era bine cunoscut. Desigur solicitarea era făcută în mod retoric, pentru a demonstra că legea nu era suficient de precisă )
Spre sfârșitul perioadei republicane fuseseră eliberați un mare număr de sclavi, liberții (foștii sclavi) căpătând la rândul lor dreptul la frumentationes, conform unor noi legi. Pentru a se forța includerea pe listele de beneficiari a liberților, Clodius a pus să fie incendiat templul Nimfelor, unde se țineau registrele . Pompei a fost nevoit să întocmească noi liste . Unii cercetători consideră că populația Romei crescuse în anul 46 î.Hr la cca 1 200 000 de locuitori, incluzând și persoane fără domiciliu, sclavi fugiți, lume interlopă. Sistemul de distribuire a grânelor gratuit a fost o tentativă de a regulariza piața grânelor la Roma. Privită astfel, legislația frumentaria a avut ca efect urbanizarea unui mare număr de cetățeni din sate și în acelaș timp a fost văzută ca un instrument de a se rezolva problemele aprovizionării marelui oraș.În timpul împăratului August s-au dezvoltat serviciile de annone (aprovizionare cu alimente) . Era vorba despre un serviciu public bine organizat pentru asigurarea aprovizionării și distribuției grânelor în mod gratuit sau la preț mic. S-a constituit în acelaș timp un impozit în natură plătit de cei din provincii pentru aprovizionarea cetății și întreținerea armatei. Serviciul era condus de un praefectus annonae, din ordinul ecvestru, care își avea sediul în statio annonae, aproape de Forum Boarium .
Când din anul 330 capitala a fost transferată la Constantinopol , au fost înființați un praefectus annonae Alexandriae , pentru aprovizionarea orașului Constantinopol și un praefectus annonae Africae, pentru aprovizionarea Romei. Annona militaris desemna ansamblul de contribuții în natură prin care provinciile furnizau alimente le pentru armată.
Ce cantități de grâu se distribuiau?
Se consideră că fiecare persoană primea cinci modii (35-40 kg) de grâu pe lună. (Cantitate menționată în lex Aemilia și în lex Terentia Cassia) . Această rație de grâu valora doi dinari.
Costul grânelor varia însă destul de mult în funcție de numeroși factori. La costuri se adăugau și costurile de transport. Se citează de exemplu , în epoca lui Diocletian, că transportul mărfurilor de la Alexandria la Roma adăuga o șesime din cost mărfurilor transportate - deci transportul pe mare costa puțin.
