Fiica lui Einstein

 Scrisoarea postumă a lui Einstein

Știm cine a fost Albert Einstein, savantul care a elaborat Teoria relativității și e unanim considerat un geniu cu o gândire profundă.
Mai puțin știam despre familia lui Albert Einstein. Nu auzisem despre copiii lui...

Iată că în mediul virtual circulă o scrisoare emoționanță, despre care ni se spune că ar fi fost scrisă de marele savant și  adresată fiicei sale cu mențiunea de a fi dată publicității după mai mult de 20 de ani de la moartea sa, considerând că omenirea nu era în timpul său suficient de matură pentru a înțelege și adopta mai înainte ideile cuprinse în acea scrisoare.

Scrisoarea ar fi fost donată în 1980 Universității Ebraice din Ierusalim, împreună cu alte 1400 de scrisori scrise de Albert Einstein.  în 1980 Albert Einstein murise de 25 de ani. 

Scrisoarea

“Când am propus teoria relativității, foarte puțini oameni m-au înteles, iar ceea ce urmează să destainui umanității acum, se va ciocni de neîntelegerea și prejudecățile din această lume.

Te rog să păstrezi aceste scrisori atât timp cât este necesar, ani, decenii, până când societatea este suficient de avansată pentru a accepta ceea ce voi explica mai jos.

Există o forță extrem de puternică, pentru care, cel puțin până în prezent, știința nu a găsit o explicație formală. Este forța care include și guvernează totul, este chiar in spatele oricarui fenomen care are loc în univers și incă nu a fost identificată de noi. Aceasta forță universală este IUBIREA. 

Când cercetatorii au investigat o teorie unificată a universului, au uitat cea mai puternică forță nevazută. Iubirea este Lumina, care îi luminează pe cei ce o oferă și o primesc. Iubirea este gravitație, deoarece îi face pe unii oameni să se simtă atrasi de altii. Iubirea e putere, deoarece multiplică tot ce avem mai bun și oferă umanității șansa de a nu pieri în propriul egoism orb. Iubirea expune și revelează. Pentru iubire noi trăim și murim. Iubirea e Dumnezeu si Dumnezeu este Iubire.

Aceasta forță explică totul și oferă sens vieții. Aceasta este variabila pe care am ignorat-o de prea mult timp, poate pentru ca ne este frică de iubire deoarece este singura energie din univers pe care ființa umană nu a invațat să o controleze după voința sa.

Pentru a evidenția iubirea, am creat o simplă subtituire în cea mai faimoasă ecuație de-a mea. Dacă in loc de E=mc², acceptăm că energia pentru a vindeca intreaga lume poate fi obținută din multiplicarea iubirii cu viteza luminii la pătrat, atunci ajungem la concluzia că iubirea este cea mai puternică forță ce există, deoarece nu are nici o limită.

După eșecul umanității în a utiliza și controla celelalte forțe din univers, care până la urmă s-au intors impotriva noastră, este imperios să ne hranim pe noi inșine cu o alta forma de energie…

Daca vrem ca speciile noastre să supraviețuiască, dacă vrem să descoperim sensul vieții, dacă vrem să salvăm lumea și fiecare ființă conștientă ce trăiește, atunci iubirea este unicul răspuns.

Probabil nu suntem încă pregătiți să creăm o bomba a iubirii, un mecanism destul de puternic pentru a distruge ura, egoismul și lăcomia care devasteaza planeta.

Cu toate acestea, fiecare individ poartă cu sine un mic, dar puternic generator de iubire, a carui energie asteaptă să fie eliberată.

Când o să învățăm să oferim și să primim această energie universală, draga Lieserl, vom putea afirma că iubirea învinge tot, că poate transcende totul și orice, deoarece iubirea este chintesenta vieții.

Regret profund că nu am fost capabil să exprim ceea ce este în inima mea, care a bătut în liniște pentru tine întreaga mea viață. Poate e prea târziu pentru scuze, dar cum timpul e relativ, simt nevoia să îți împărtașesc că Te Iubesc și datorită ție am ajuns la răspunsul suprem!

Tatăl tău,

Albert Einstein”

Este o scrisoare impresionantă , ce capătă o valoare cu atât mai mare cu cât aflăm că a fost scrisă de acest geniu care a emis teorii despre funcționarea Universului, teorii care au putut fi demonstrate abia după mai mult timp. 
Poate după ceva timp va fi înțeleasă așa cum trebuie și această scrisoare.

Trebuie să adăugăm că autenticitatea scrisorii e pusă la îndoială prin faptul că fiica lui Lieserl nu a trăit alături de el și se pare că a murit de scarlatină, în copilărie. 

Din viața personală a lui Albert Einstein

Albert Einstein s-a îndrăgostit ,în 1898,  pe când era student la Universitatea Politehnică elvețiană ETH (Eidgenössische Technische Hochschule) , de colega sa, Mileva Marić. Era o studentă strălucită, foarte bună matematiciană și se spune că l-a ajutat pe Albert în demonstrarea matematică a teoriilor sale . Micuța Liese (alintată de părinți Lieserl) s-a născut la 27 ianuarie 1902. Albert absolvise ETH și devenise, din 1900, profesor de matematică și fizică.  Mileva și-a dat examenele pentru diploma intermediară în 1899, cu un an mai târziu decât colegii ei de grupă, iar în anul 1900, când a dat examenele finale pentru diplomă, a picat un examen. E de presupus că problemele personale nu i-au dat pace. În 1901, fiind însărcinată în trei luni cu copilul lui Albert, a picat din nou acelaș examen și a plecat la Novi Sad, la părinți. 

După ce că fusese cu greu admisă, ca fată, la Politehnica din Zürich, desigur poziția de mamă singură nu ar fi fost acceptată acolo. 

Albert și Mileva au menținut legătura prin corespondență și se știe din scrisorile ce s-au păstrat că se pregăteau de nașterea primului lor copil, ce avea să fie numit Hänsel (diminutivul de la Hans) dacă ar fi fost băiat sau Lieserl (diminutivil de la Liese) dacă ar fi fost fată.
A fost fată , dar n-a avut noroc. La un an, în 1903, fetița s-a îmbolnăvit de scarlatină , complicațiile bolii având efecte grave asupra ei. Se crede că fetița a murit în 1903, sau a fost dată spre adopție în Serbia (pentru că nu a fost înregistrat nici un deces care să corespundă datelor știute despre fetiță. Există și ipoteza că s-ar fi folosit alt nume.) . 

Albert lucra pe atunci într-un birou elvețian de brevete și e posibil să fi dorit să ascundă faptul că are un copil în afara căsătoriei. 

După asta Albert și Mileva s-au căsătorit (tot în 1903) . Albert și-a găsit un loc de muncă mai bun, la Biroul Federal pentru Proprietate intelectuală. În 1904 au avut un fiu, botezat Hans Albert. Apoi Albert Einstein  a primit un post de profesor la Universitatea din Zürich (în 1909), iar în 1910 s-a născut al doilea fiu al cuplului, Eduard. 
A fost o perioadă foarte fertilă pentru cariera științifică a lui Albert Einstein, perioada în care el și-a definitivat principalele teorii științifice . În 1905 Mileva i-a spus unui prieten : „Am terminat un lucru tare important, care o să-l facă pe soțul meu faimos”. Einstein vorbise în unele dintre scrisorile adresate Milevei despre „teoria noastră”. Nimeni nu știe însă în ce măsură faimoasa teorie a relativității a fost rodul schimburilor de idei între cei doi foști colegi de studii deveniți soț și soție și a colaborării lor științifice. E drept că fizicianul rus Abram Joffe a spus că autorul celor trei lucrări din Annus Mirabilis ar fi „Einstein-Marity”, pe de altă parte însă tot el a spus că autorul lucrărilor din 1905 ar fi „un birocrat de la Oficiul de Brevete din Berna”, fără a o pomeni și pe soția acestuie. (Bine, nu i-a spus nici numele...).
Anul 1905 a fost numit Annus mirabilis al lui Albert Einstein, adică anul mnunat, pentru că în acel an fizicianul a scris patru articole ce au contribuit la fundamentarea fizicii moderne, modificând percepția științifică asupra spațiului, timpului, masei și energiei. Articolele publicate în acel an i-au adus premiul Nobel , numirea ca profesor la universitatea din Zürich și apoi la universitatea Carolina din Praga. 
 
Apoi, în  1912 Einstein a reîntâlnit-o pe verișoara sa primară Elsa, cu care a început o relație strânsă, în timp ce planifica mutarea la Berlin (unde fusese invitat de doi fizicieni renumiți, Max Planck și Walther Nernst) . 

Despărțirea de prima soție

Cum între cei doi soți apăruseră frecvente neînțelegeri, Mileva s-a întors cu copiii la  Zürich, imediat după izbucnirea primului război mondial, în timp ce Albert a rămas în Germania, angajându-se să trimită bani pentru copii. Cei doi soți au divorțat în 1919, iar Albert s-a căsătorit trei luni mai târziu cu verișoara sa Elsa, având grijă și de cele două fiice ale acesteia dintr-o căsătorie anterioară. . 
Elsa era verișoara lui primară pe linie maternă (mamele lor erau surori), și verișoară de gradul doi pe linie paternă (tații lor erau veri) și se cunoșteau din copilărie. 

De menționat că banii primiți de Einstein odată cu Premiul Nobel au fost trimiși primei soții pentru cei doi fii ai săi. Mileva a investit banii în trei clădiri de apartamente din Zürich, dintre care unul era folosit de ea și de copii, iar celelalte două au fost închiriate pentru întreținerea familiei. Din nefericire fiul cel mic, Eduard a avut grave probleme psihiatrice și Mileva a fost nevoită să vândă cele două blocuri pentru a asigura îngrijirea acestui fiu , în cele din urmă transferând și proprietatea casei în care locuia fostului ei soț. Einstein, fiind înglodată în datorii. 

A scris Albert Eistein acea scrisoare? 

Veți spune că Albert nu avea cum să-i adreseze scrisori unei fiice pe care nici nu știm dacă a cunoscut-o. Dar , oare, cu cumva l-a „bântuit” remușcarea pentru că nu a fost alături de iubita lui în timp ce ea purta copilul, îl năștea și îl alăpta? Oare nu i-a părut rău că nu s-a căsătorit cu Mileva când a aflat că e însărcinată , nu i-a păstrat lângă el pe Mileva și pe primul lor copil și nu a participat la îngrijirea pruncului nou născut, lăsând-o pe mama copilului să se descurce singură cu prejudecățile timpului și cu ostilitatea și disprețul cu care erau privite mamele cu „copii din flori”? 

 Nu o fi avut regrete că și-a dat copilul spre adopție și nu mai știe nimic de el?
(Sau că poate pruncul n-ar fi murit dacă ar fi avut tratamente la cel mai înalt nivel?) .
Poate tocmai aceste remușcări l-au determinat să se căsătorească în sfârșit cu Mileva și să încerce să acorde dragostea sa următorilor doi copii ai lor?

Oare nu a vorbit uneori, în sinea lui, cu pruncul care nu a avut parte de dragostea lui? Nu i-o fi cerut iertare pentru felul în care acesta a fost privat de dragostea de tată ? Nu s-o fi gândit niciodată că dacă ar fi avut mai multă dragoste soarta fetiței ar fi fost alta?
Și poate a simțit nevoia să aștearnă aceste gânduri pe hârtie. Adresându-le acelei fetițe , căreia nu a apucat să-i spună că o iubește, dar căreia voia să-i spună acum , în eter, că nu a uitat-o și că ar vrea să-i ceară iertare?

Înțelegem că scrisoarea a fost găsită printre hârtiile lui Einstein după moartea lui . 

Scrisori literare
Există însă în literatură și scrisori sau memorii atribuite unor persoane decedate cu mulți ani înainteși compuse de . 
Un exemplu celebru este romanul „Memoriile lui Hadrian”, publicat de Marguerite Yourcenar în anul 1951. Un roman istoric și filozofic ce prezintă ideile împăratului Hadrian sub forma unei scrisori fictive adresate succesorului său Marc Aureliu. Memoriile lui Hadrian sunt fictive, dar ideile prezentate în ele reflectă într-adevăr viața și filozofia acelui împărat din secolul II, așa cum reies acestea din documentele care au ajuns până la noi. Și moștenirea sa filozofică lăsată posterității.
Desigur scrisorile nu sunt destinate a fi citite de Marc Aureliu, mort cu 1830 de ani mai înainte. 

Prin urmare, după părerea mea, această scrisoare a lui Einstein, considerată de mulți a fi fictivă, ar putea totuși să fi fost scrisă de celebrul savant ca expresie a gândirii sale filozofice și a frământărilor lui morale. 
Ni se spune că sursa articolului ce cuprinde această scrisoare ar fi o postare a faimosului cercetător în domeniul fizicii cuantice  Gregg Braden.