Există două realități a căror zdrobitoare greutate nu o simțim,
dar fără de care nu putem trăi: aerul și istoria
Lucian Blaga
Iulius Caesar a pornit în viață de la o mare sărăcie.
Deși familia sa era cea mai veche din Roma, (strămoșii săi mândrindu-se că se trag chiar din întemeietorul Aeneas, (prințul troian ce reușise să scape din înfrângerea cetății Troia și întemeiase o nouă cetate în Italia), înainte de nașterea lui Gaius situația materială a familiei lui era foarte proastă.
În deceniile premergătoare familia sa ocupase posturi importante pentru perioade scurte, ar fi putut avea o situație materială medie .Dar alianța cu Marius în războiul civil purtat de acesta contra dictatorului Sulla dusese probabil la confiscarea bunurilor familiei .
(Marius era unchiul lui Caesar prin alianță) .
- Un unchi (frate cu tatăl său) : Sextus Iulius Caesar fusese consul pe când Gaius avea 9 ani, dar murise la asediul cetății Asculum (azi Ascoli Piceno) . În anul 91î.Hr populația locală cerând cetățenie romană, se răsculase contra magistraților romani , care au fost masacrați, iar generalul Gnaeus Pompeius Strabo (tatăl celebrului Pompei) a zdrobit cu trupele sale rezistența italienilor.
- Celălalt unchi din partea tatălui, Lucius Iulius Caesar fusese consul de asemenea, inițiase lex Iulia, ce acorda drept de stabilire în cetate Italienilor, dar murise și el pe când Gaius avea 13 ani. (Fusese bunicul lui Marcus Antonius)
- Tatăl lui Caesar, numit de asemenea Gaius Iulius Caesar ocupase funcții publice precum: quaestor, Praetor și apoi guvernator al Asiei , calitate în care ar fi putut avea venituri considerabile.
Dar foarte probabil averea lui a fost confiscată de dictatorul Sulla pentru că fusese de partea lui
Marius și asta -putem presupune- i-a cauzat și un atac cerebral, căci el a murit subit pe când
Gaius era adolescent.
Ce urmări a avut sărăcirea familiei asupra vieții ulterioare a lui
Gaius Iulius Caesar?
Putem face o
comparație între viața lui Caesar și cea a rivalului său, Pompei, care s-a bucurat de bogăție. Din lipsă de mijloace materiale, familia lui Caesar fusese nevoită să se mute în cartierul rău famat al Romei,
Suburra, unde locuințele erau ieftine. Asta însemna însă și contact involuntar cu lumea interlopă , infracțională. Adolescentul Gaius era silit probabil să se apere în mod frecvent.
Familia păstrase totuși și o proprietate la țară, pentru că știm despre copilul Gaius că devenise un foarte bun călăreț, amuzându-se chiar să călărească uneori cu spatele sau ridicându-se în picioare pe spatele calului.
Iar mai târziu, când își alesese calul preferat, pe care l-a călărit în campania din Galia și apoi în Spania, s-a scris că acesta era de rasă etruscă și crescuse „în casa lui”, adică pe proprietatea lui.
(Caii etrusci deveniseră rari chiar în acel timp și trăiau în stare semisălbatică pe câmpiile încă necultivate)
Putem să ni-l închipuim pe micul
Gaius călărind așa cum fusese reprezentat acel copil grec de la
Artemision în anii 150-149 î.Hr.
|
|
Pompei
Gnaeus Pompeius Magnus
|
Caesar
Gaius Iulius Caesar
|
|
|
Născut la:
|
29 septembrie
106î.Hr
|
12 Iulie 100
î.Hr
|
|
|
Tatăl
|
Gnaeus
Pompeius Strabon
fost consul.
Familia cea mai bogată din Italia centrală.
A condus lupta contra populațiilor italiene ce se răsculaseră contra
romanilor (Piceni, Vestini și din Marsica) , a vândut bunurile șefilor lor ,
păstrând banii , pământurile și păstrând de asemenea armata recrutată sub comanda sa, la
Picenum .
Deținea pământuri atât de întinse încât putea recruta legiuni de pe moșiile proprii.
Când Senatul a încredințat comanda
armatei unui nou consul, acesta a fost ucis de Strabon.
A murit de dizenterie
sau holeră , în 87 î.Hr. , când fiul său avea 19 ani.
Urât de popor, trupul său a fost sfâșiat când fusese pus pe rugul funerar.
Probabil tânărul Cnaeus il seconda pe
tatăl său încă de pe la 17ani, cum era obiceiul .
A primit o educație mai superficială, fiind ocupat cu conducerea trupelor.
|
Gaius Iulius
Caesar, din cea mai veche familie de patricieni romani , cu strămoși până la troianul
Aeneas, dar cu o situație materială modestă. Desi Caesar tatăl a avut totuși
funcții importante, de pretor , apoi proconsul (guvernator) al Asiei în 89
î. Hr.
Putem deduce că a suferit o confiscare de bunuri ca urmare a participării la
războiul civil de partea lui Marius, cu partidul popularilor.
A murit în 86 sau 89 î. Hr, când fiul său Gaius avea 11 sau 14 ani. Familia
sa sărăcită se mutase în cartierul săracilor din Roma, Suburra.Era un
cartier cu multă lume interlopă.
Dar Caesar învăța -prin grija mamei lui- literatura latină și greaca.
A primit cea mai bună educație, a învățat retorica, a căpătat
calificarea de avocat , apoi s-a perfecționat
cu Appolonios Molton , la Atena cu Athenodore din Tarsos,
antrenându-și în acelaș timp și trupul ca înotător, călăreț, atlet , spadasin
, dar învățând și tactică și strategie militară.
Plecările la studii erau
riscante.
A rămas celebră capturarea lui de către pirați.
Avea19-20- 22-25 de ani (după diferitele surse istorice) și călătorea spre Rhodos, pentru a lua lecții de retorică de la cel mai celebru orator al epocii..
A fost capturat de pirați.
A ales o metodă
surprinzătoare pentru a-și salva viața, desi nu avea bani pentru răscumpărare:
a promis o sumă mult mai mare pentru răscumpărare, ca pirații să aștepte o
lună, până ce omul lui Caesar a împrumutat banii necesari. I-a intimidat în
acel timp, arătând că e sigur că banii vor veni. Eliberat, a tocmit nave ,
i-a prins pe pirati, așa cum spusese și i-a ucis, recuperându-și recompensa plătită, de 50 de talanți, dar confiscând și restul prăzilor luate de pirai. .
Apoi și-a perfecționat elocvența cu Molon din Rhodos.
A început să lucreze ca avocat.
|
Diferențele sunt flagrante:
Fiul de bogătaș protejat de partidul aflat la conducere nu s-a îndeletnicit cu învățătura aprofudată, dar a avut imediat comandă militară și funcții înalte, sărind etapele legale.
Fiul din familie săracă a învățat cu eforturi uriașe, înfruntând riscuri.
A început să muncească î funcții publice de la vârstă fragedă, dar a refuzat să se supună ordinelor despotice, cu riscul vieții.
I-a fost confiscată și bruma de avere luată ca dotă a soției.
|
|
Soră:
|
Pompeia,
căsătorită întâi cu Gaius Memmius, apoi cu nepotul dictatorului Sulla, ce
câștigase un război civil .
|
Avea două
surori mai mari:
Iulia Major
Iulia Minor
|
|
|
83 î.Hr
|
La 23
de ani , în fruntea a 3 legiuni ia partea partidului optimaților.
Nu urmase cursus honorum și a sărit treptele de promovare obișnuite,
fără să exercite magistrature inferioare înainte de a ajunge la postul suprem
de consul,
fără a fi trecut prin etapele: quaestor (vârsta min 30 ani),
aedil (vârsta min 36 ani),
praetor (vârsta min 42 ani). +între două mandate de consul ar fi
trebuit să treacă un interval de 10 ani- conform regulilor lui Sulla.
|
A intrat de
timpuriu în activitatea politică, de partea partidului popularilor, ceea ce i-a
atras adversitatea dictatorului Sulla.
La 16 ani Caesar devenise prim preot al lui Jupiter , dar i-a fost luată
funcția la 19 ani , precum și dota soției lui, căci se căsătorise cu Cornelia
Cinna, fiica rivalului politic al lui Sulla.
Nevoit să se ascundă de ucigașii
trimiși de Sulla, la 19 ani s-a înrolat în armata pretorului Marcus Minucius
Thermus, în Asia, unde înfăptuiește cu success o dificilă misiune de război,
reușind să salveze și viețile soldaților trimiși cu el și să cucerească
obiectivul. E foarte probabil ca Thermus să fi primit un ordin secret de la
Sulla de a-l expune pe tânărul Caesar unui risc mortal. Thermus își datora
ascensiunea lui Sulla și a fost imediat apoi răsplătit de acesta , în anul 80
î.Hr cu funcția important de proprator al Asiei Acesta a fost nevoit însă să-I decerneze corona
civică lui Caesar, pentru bravura. A primit apoi o dificilă misiune diplomatică, aceea de a-l
convinge pe regale Nicomede IV al Bithyniei să ajute armata romană cu flota
sa. Spre mirarea tuturor, tânărul s-a achitat cu cucces și de această
misiune, ceea ce l-a costat în schimb un val de calomnii colportate mulți ani
după aceea de inamicii lui , în special de Cicero. A putut reveni la Roma
doar la 22 de ani, după moartea lui Sulla.
|
Fiul din familie bogată și influientă a avut în subordine legiuni , apoi a ajuns la funcția supremă de consul fără a fi parcurs etapele anterioare legale și fără a avea vârsta prevăzută d elege.
Tânărul sărac se angajează în armată ca simplu militar, primește misiuni extrem de riscante sau delicate din punct de vedere politic, iar după ce le îndeplinește cu brio se alege doar cu calomnii.
|
|
Căsătorii:
|
· Antistia.Repudiată
·
Aemilia Scaura, fiica vitregă lui Sulla.
Moartă la naștere
·
Mucia Tertia cu care a avut doi băieți
și o fată. Repudiată
·
Iulia, fiica lui Caesar (moartă în 54
î.Hr, după naștere)
·
Cornelia Metella (fiica lui Metellus
Scipio)
|
Logodit la 16
ani cu Cossutia, dintr-o familie foarte bogată, (probabil căsătorie
aranjată de mama lui) a rupt logodna pentru a se căsători cu Cornelia
Cinna, fiica lui Cinna, ce îi urmase lui Marius în fruntea mișcării
populare. A refuzat să divorțeze de ea, riscându-și viața, dar Cornelia a
murit la nașterea fiicei lor, Iulia.
La 33 de ani , Pompea Sulla- nepoata dictatorului-repudiată după 5 ani, după un scandal. La 41 de ani, căsătorit cu Calpurnia Pisonis.
|
|
|
Începuturile
carierei militare
|
La 30
de ani conducea armata optimaților în Spania contra popularilor.
La 35 de ani învingea ultimele forte ale lui Spartacus.
Pompei a fost ales consul pentru prima dată la 36 de ani, în anul 70 î.Hr .
Probabil a cheltuit bani pentru asta, dar își permitea. Era foarte bogat.
|
A parcurs
toate treptele cursus honorum:
Tribun militar,
La 31 de ani e ales questor, apropiindu-se de Pompei, care
atunci domina viața politică (în 69î.Hr)
La 35 de ani era edil și făcea lucrări publice, organiza și
lupte de gladiatori pe cheltuiala sa, din bani împrumutați. Continua
activitatea de avocat.
La 37 de ani, ales pretor urban.
|
Caesar a reușit în funcțiile publice prescrise prin cursus honorum , fiind însă nevoit să cheltuiască bani pe care nu-i avea, pentru a satisface așteptările aristocraților corupți și a-și spori popularitatea.
|
|
|
Sulla impunea respectarea strictă a cursus honorum ,
executând în Forum un locotenent- Quintus Lucretius Ofella -ce ar fi candidat
la consulat fără a fi parcurs cursus honorum
Regula nu era însă și pentru Pompei!
|
|
|
|
|
La 39
de ani devenea imperium maius, cu puteri extraordinare pentru
combaterea piraților.
|
La 37
de ani e ales pontifex maximus, îndatorându-se și mai mult.
La 38 de ani a devenit praetor , iar la 39 de ani guvernator al
Spaniei.
A avut nevoie de ajutorul material al lui Crassus pentru a părăsi Roma, fiind
foarte îndatorat.
|
A tratat funcția de pontifex maximus cu maximă seriozitate, divorțând de soția lui când aceasta nu și-a îndeplinit corect obligațiile ce-i reveneau.
|
|
|
La 40
de ani a primit comanda supremă în Orient, î-a învins pe Mithridates VI regale
Pontului și pe Tigranes II regale Armeniei
|
|
|
|
|
La 51 de ani iarăși consul, împreună cu
Crassus.
|
Crassus a
avut nevoie de sprijinul lui Caesar pentru a echilibra balanța puterii, dominate
de Pompei.
|
|
|
|
La
întoarcerea la Roma serbează triumful, primește cognomenul Magnus.
|
|
|
|
|
În anul 60
î.Hr : Primul triumvirat
Alianța politică Pompei, Caesar, Crassus.
Pompei avea 46 de ani, iar Caesar 40.
|
În 59 î.Hr,
La 41 de ani Caesar e ales consul, cu ajutorul celorlalți doi
triumviri .
A fost nevoit să cheltuiască mult, din nou, pentru a câștiga simpatia
senatorilor. Era silit să obțină un comandament militar important.
|
|
|
|
|
În La 42
de ani a devenit guvernator al Italiei de Nord și Galiei Transalpine (sudul
actualei Franța)
|
|
|
|
 În 57 î.Hr-, la 49 de ani, puteri
excepționale pe 5 ani pentru aprovizionarea Romei cu cereale
În 55 î.Hr, la 51 de ani e ales iar consul, apoi guvernator al Spaniei pe 5
ani, dar nu a părăsit Roma.
|
În Galia
trăiau circa 60 de triburi independente
în 58 î.Hr , Pompei și Crassus, din nou consuli au prelungit mandatul lui Caesar pentru
încă 5 ani. Dar Crassus a murit în anul 53 î. Hr, în înfrângerea dezastruasă
contra ParțIlor.
În șase ani de lupte continue, Caesar a ocupat toată Galia și a stabilizat stăpânirea romană acolo. În
52 î.Hr, Caesar a învins decisiv armata reunită a galilor și l-a
trimis la Roma pe Vercingetorix, ca prizonier.
|
Caesar a trimis trezoreriei Romei sume uriașe provenite din prăzile din Gallia.
|
|
|
În anul 52
î.Hr Senatul l-a desemnat „consul sine collega”,
|
Comandamentul
lui Caesar în Galia se termină (desi Caesar spune că ar mai avut un acord
pentru o prelungire de un an) .
Senatul l-a rechemat la Roma, fără armată. Și fără ca Pompei să fi lăsat
comanda legiunilor sale.
|
|
|
|
50 Î.Hr.
|
Pe 12
ianuarie 49 î.Hr Caesar a trecut Rubiconul, dar a încercat în
continuare să ajungă la o înțelegere cu Pompei
|
Suetonius a scris că la trecerea Rubiconului Caesar le-a explicat trupelor care erau motivele si a spus că ii va plăti din banii proprii.
|
|
|
iar pe 7
ianuarie 49 î.Hr Pompei a fost însărcinat de Senat cu apărarea republicii prin
„senatus consultum ultimum”. A refuzat orice discuție cu Caesar.
|
Caesar a fost
declarant de Senat inamic public.
Caesar a cucerit toată Italia în trei luni, aproape fără a purta lupte .
Soldații (din ambele tabere) erau de părere că e îndreptățit să acționeze
astfel.
Caesar le-a interzis să prade în Italia.
Cum senatorii dar și Pompei cu trupele sale se retrăseseră din Roma lăsând acolo tezaurul, Caesar a luat de acolo cât a avut nevoie 😀
Putem presupune că a plătit sumele restante trupelor.
|
Centurionii au promis să subvenționeze câte un călăreț din bani proprii , toți soldații au acceptat să lupte fără solde sau rații, cei mai avuți urmând să-i ia în grijă pe cei mai săraci. (Par.68 Viata lui Caesar)
|
|
|
Pompei se
refugiază cu trupele în Grecia.
A fost înfrânt în bătălia decisivă de la Pharsala, de pe 9 august 48 î.Hr, desi
avea un număr mai mare de luptători, poziție mai bună pe teren și
aprovizionare optima cu provizii.
(A fost șocat constatând că legionarii lui Caesar, rămași fără alimente în urma scufundării navelor de aprovizionare, mâncau semințe de iarbă dar nu-l trădau pe Caesar)
|
Caesar devine
dictator și acordă cetățenie romană tuturor oamenilor liberi din Galia
cisalpină.
Italia devine romană din Sicilia la Alpi.
L-a învis pe Pompei în Grecia, apoi l-a urmărit în Egipt, dar spre
dezamăgirea lui , Pompei a fost ucis prin trădarea aliaților săi egipteni.
|
|
|
|
A fugit în
Egipt, unde il pusese pe tron pe Ptolemeu , pe care îl considera aliat.
Acesta l-a trădat, ordonând uciderea lui și i-a trimis capul lui Caesar,
crezând că astfel îi va câștiga simpatia. A fost dimpotrivă.
Pe 28 sept. 49 î.Hr, Pompei avea 57 de ani.
Averea lui Pompei e estimate la acea data la cca două sute de milioane de
sesterți. (Echivalent cu miliarde- zeci de miliarde de dolari actuali)
Cam cât era și averea lui Crassus, care putea plăti cca 130 000 de soldați
timp de un an.
|
După
cucerirea Egiptului, (unde a pus-o pe tron pe Cleopatra), cu care a legat o
legătură amoroasă până la sfârșitul vieții, Caesar a avut de dus alte lupte,
întâi în Asia Mică (la Zela, de unde a scris: Veni, vidi, vici), apoi
lupte împotriva susținătorilor republicani la Thapsus, în 45 î.Hr, împotriva
lui Metellus Scipio și Cato cel Tânăr, apoi în Spania, la Munda, în 45 î.Hr,
împotriva fiilor lui Pompei.
A mai avut
doar un an de pace, în care a primit cele mai înalte onoruri și a inițiat
profunde reforme , începute cu calcularea unui calendar foarte bun
(calendarul Iulian) , reformarea sistemului de impozitare, reducerea chiriilor, extinderea
cetățeniei romane, promovarea de nobili gali în Senat, acordarea de pământuri pentru veterani.
Prevăzuse ample lucrări de construcții, dar și o ambițioasă campanie
militară.
A fost asasinat în locul în care mergea neînarmat (conform legii) : în Senatul roman,
pe 15 martie 44 î. Hr, în fața statuii lui Pompei.
Avea 56 de ani.
|
|
În tinerețe, Caesar s-a căsătorit cu Cornelia, fiica lui Cinna (alt oponent al lui Sulla).
Sulla i-a ordonat să divorțeze, dar Caesar a refuzat. Drept pedeapsă, Sulla l-a lipsit de slujba sa de preot, de zestrea soției lui și de moștenirea familială, aruncându-l în mizerie.
Sângele rece dovedit de Gaius Iulius Caesar în fața piraților
Episodul capturării de către pirați povestit de
Suetonius nu dovedește orgoliul exacerbat al lui Caesar, cum am fi tentați să credem (și cum au crezut și pirații) , ci aprecierea corectă a situației și profunde cunoștințe psihologice.
Lui Caesar i se ceruseră ca răscumpărare
20 de talanți de argint, (adică 480 000 sesterți) o sumă considerabilă, echivalată azi cu 400.000 €.
Evident, el nu avea acești bani și nici nu-i putea cere mamei lui, care era săracă.
Pericolul iminent era să fie vândut ca sclav în cine știe ce țară și să nu se poată elibera niciodată.
Foarte repede a apreciat că va trebui să împrumute bani, dar că asta va dura , iar pirații și-ar putea pierde răbdarea și ar putea prefera să încaseze imediat prețul pentru un sclav tânăr și voinic mai ales cu înaltă educație, în loc să mai aștepte o răscumpărare ce ar fi putut să nu vină.
Un sclav „de calitate superioară”, educat, ce mai era și tânăr și frumos ar fi putut ajunge la un preț foarte mare.
În timpul lui Caesar se citează cumpărarea unui sclav cu înaltă calificare- un gramatic și om de litere grec- cu 700 000 de sesterți, o diferență enormă față de costul unui sclav pentru muncă necalificată (ce oscila între 1000 și 2000 de sesterți) . În plus, împreună cu el erau și câțiva însoțitori și câțiva sclavi, ce ar fi putut fi vânduți de asemenea.
Pentru a îndepărta acest pericol, Caesar
le-a promis piraților o sumă mult mai mare, 50 de talanți.
Pentru a face credibilă promisiunea, el trebuia să aibă comportamentul unui băiat de bani gata, sau mai exact să aibă comportamentul pe care pirații își închipuiau că l-ar avea un june foarte bogat , cum nu prea întâlniseră. (Căci tinerii bogați erau însoțiți de obicei de gărzi numeroase, mai alez în zone știute ca fiind periculoase). Un tânăr pentru care plata unei astfel de sume ar fi fost un fleac.
După ce i-a trimis pe însoțitorii săi, inclusiv pe sclavi să solicite împrumuturi de la autoritățile locale (prilej de a le asigura măcar lor salvarea în cazul eșuării strângerii sumei necesare) , Caesar a „jucat teatru” fără oprire, afișând nu doar siguranță de sine, dar chiar un soi de inconștiență, menită să-i amuze pe acei oameni simpli și să -i determine să aștepte în continuare acea răscumpărare, timp de
38 de zile lungi! (Conform scrierii lui
Plutarh) sau
40 de zile (după cum a scris
Suetonius). Rând pe rând le-a recitat pledoarii, le-a spus versuri, a paricipat la jocurile și exercițiile lor, i-a insultat râzând, cum ar fi făcut un actor comic și chiar i-a anunțat că îi va pedepsi după eliberare, (risc suprem asumat) dar cu tonul glumeț , ca să nu fie crezut. Comportamentul său aparent pueril îi liniștea pe pirați asupra unui posibil pericol din partea lui după eliberare.
38-40 de zile Caesar a jucat un
joc psihologic magistral.
Velleius povestește că tânărul (
admodum iuvenis-la prima tinerețe, foarte tânăr) s-a comportat în timpul prizonieratului în așa fel încât să le inspire frică și respect, totodată „
fără ca vreodată să se descalțe sau să-și scoată centura, nici ziua nici noaptea”.
Prietenii lui Caesar erau plecați împreună cu sclavii lor în cetățile grecești din Asia Mică să solicite bani cu împrumut .
În noaptea de după depunerea răscumpărării,(venite în principal din Milet) Caesar a adunat o „flotă improvizată” din portul Milet și a atacat adăpostul piraților, le-a dezorganizat o parte din flotă și a scufundat câteva nave, capturând câteva nave și mulți oameni. A capturat de asemenea prada piraților.
În prima etapă, prizonierii au fost predați proconsulului
Juncus, la Bithynia. Cum
Juncus ar fi preferat să vândă prizonierii ca sclavi, Caesar a revenit rapid , înainte de a fi fost primită o scrisoare de la proconsul și i-a crucificat pe prizonieri, așa cum promisese. (istoricii menționând că totuși ordonase să fie strangulați înainte, pentru a le scurta chinul)
Și apoi s-a dus la Rhodos, la școala lui Apollonius, fiul lui Molon.
