Femeile samurai

Onna-bugeisha (女武芸者)

Nu lipsesc poveștile despre legendarii războinici samurai japonezi din cultura pop modernă; dar majoritatea poveștilor le prezintă doar pe cele masculine.
Interesant de aflat că femeile au intrat de asemenea în legendă prin fapte de arme similare cu ale bărbaților.
În Japonia medievală, o Onna-Bugeisha (sau Onna-Buheisha) era o femeie luptătoare provenită din înalta societate, care se specializase în luptă defensivă (de apărare).
Existau și femei luptătoare ce se specializaseră în luptă ofensivă și care erau numite Onna-Musha.
Numeroase soții, fiice sau rebele găseau de datoria lor să se angajeze în lupte, alături de samurai. Ele erau membre ale clasei Bushi (o clasă nobilă de samurai feudali) și învățau artele  marțiale ca să-și apere familiile, casele și onoarea în timp de război. Termenul de femei-samurai nu e foarte exact. Ele erau persoane importante în societate.
Personaje intrate în legendă ca împărăteasa Jingū, Tomoe Gozen, Nakano Takeko sau Hōjō Masako au fost niște onna-bugeisha ce au avut un impact semnificativ în istoria japoneză.

Onna bugeisha Ishi-jo, soția lui Oboshi Yoshio, unul dintre „cei 47 de ronini fideli”
Stampă de Kuniyoshi, 1848

Numite onna bugeisha, aceste femei războinice erau antrenate în mod similar cu bărbații  în luptă, autoapărare și folosire iscusită a armamentului, potrivit Japan Times.

O armă populară preferată de onna bugeisha era halebarda japoneză ,  numită naginata. De asemenea, au fost instruite în arta de luptă cu cuțitul  tantōjutsu, folosind un pumnal cunoscut sub numele de kaiken.
Dacă erau în pericol de a fi capturate, aceste femei preferau să își ia viața.

Unele dintre aceste femei își protejau comunitatea în lipsa bărbaților, dar cea care avea să devină mai târziu împărăteasa Jingū (ce a trăit între anii 170-269 și a domnit 60 de ani) și-a folosit arta marțială pentru a provoca o schimbare economică și socială în societate, reușind să cucerească Coreea fără a vărsa sânge (conform legendei). 
Respectând aceleași reguli, atât ca războinici ca samurai, ca și de sex masculin, erau de așteptat să îndeplinească aceleași îndatoriri, așa că s-au luptat adesea  în perioadele din vechime precum Heian și Kamakura.

Printre puținii membri de sex feminin ai clasei de femei războinice care au dobândit celebritate  erau Tomoe Gozen și Hangaku Gozen.

Tomoe Gozen, cea mai cunoscută pentru loialitatea și curajul ei, a luptat vitejește în bătălia de la Awazu din 1184, alături de soțul ei, Minamoto no Yoshinaka, Lord Kiso -din clanul Minamoto.

Tomoe Gozen

«Tomoe era deosebit de frumoasă, cu pielea ei albă, părul ei lung și trăsăturile încântătoare. Ea era și o arcașă remarcabilă, iar în privința mânuirii sabiei era o luptătoare ce valora cât o mie de bărbați, gata să înfrunte un demon sau un zeu, călare sau pe jos. Ea călărea cai neîmblânziți cu o măiestrie superbă. Ea cobora nevătămată râpe  periculoase.  Înaintea unei bătălii,  Yoshinaka a numit-o prim căpitan, («ippo no taisho»), echipată cu o armură solidă , cu o spadă foarte mare și cu un arc puternic; și ea a dus la îndeplinire mai multe isprăvi vitejești decât oricare dintre ceilalți războinici. » scrie în Heike Monogatari -lucrare din secolul al XIV-lea ce descrie războiaiele duse în secolul al XII-lea între puternicele clanuri Minamoto și Taira. . 

Fiind investită cu titlul de șef militar, Tomoe Gozen a condus trupele soțului ei după moartea acestuia în luptă.
Dintre faptele de arme ale acestei femei războinice se povestesc victoriile avute în timpul bătăliei de la Yokotagawara, când a învins și a tăiat capetele a șapte războinici inamici (se obișnuia ca învingătorul să aducă acasă capetele adversarilor uciși, ca semn al victoriei și pentru dezonorarea adversarilor ce nu puteau fi îngropați în mod demn). Trei ani mai târziu, în bătălia de la Uchide no Ham, ea a luptat în fruntea a 300 de luptători împotriva a 6000 de inamici . S-a întors acasă fiind una dintre cei cinci luptători care supraviețuiseră .
Dar Tomoe e cunoscută mai ales pentru ultima bătălie relatată. În bătălia de la Awazu, contra lui Minamoto Yoshimoto , soțul lui Tomoe a fost rănit de moarte.  El i-a spus soției lui să fugă.  Dar Tomoe nu numai că a refuzat  să plece de pe câmpul de luptă, ci l-a atacat pe adversarul cel mai puternic , spunând: „cel puțin, să am un adversar pe măsută. Mi-ar plăcea să vă arăt, domnule Kiso, ultima mea luptă în serviciul vostru” . Adversarul a fost Onda no Hachiro Morishige, celebru pentru forța lui, ce lupta înconjurat de treizeci de călăreți. Tomoe a intrat în mijlocul lor, mergând drept spre Onda no Hachiro, pe care l-a ucis, luând apoi ca trofeu capul acestuia și armura lui.
După această bătălie, nu se știe exact ce turnură a luat viața legendarei luptătoare. Există o versiune  că în cele din urmă Tomoe ar fi fost capturată de Wada Yoshimori, care ar fi obligat-o să îl ia de soț și ar fi avut copii cu el. Alte surse spun că Tomoe s-a călugărit și a murit la 91 de ani. După alte surse, Tomoe l-a răzbunat pe Yoshinaka reușind să-i recupereze capul (ce fusese luat de adversar) și apoi s-a înecat în mare. 

Soția vărului și adversarului lui  Minamoto no Yoshinaka, Minamoto no Yoritomo  a devenit la rândul ei o importantă onna-bugeisha.  Hōjō Masako s-a călugărit după moartea soțului ei, fiind supranumită „generalul în strai de călugăriță”. Acțiunile ei au avut efect și în plan politic, contribuind la acordarea de drepturi egale de moștenire pentru femei, ca și pentru bărbați. Femeile japoneze au putut să se ocupe de finanțe, să -și lase moștenire bunurile , să aibă servitori și să-și crească fiii și fiicele după regulile samurailor. 

Hangaku Gozen, a fost cunoscută de asemenea ca fiind o luptătoare temută. Ea  comandase odată  3 000 de luptători într-o luptă de apărare contra unei armate de  10 000 de soldați fideli clanului  Hōjō, a fost descrisă în literatura japoneză ca fiind  «neînfricată ca un bărbat și frumoasă ca o floare». Ea stăpânea la perfecție tainele luptei cu arcul sau cu naginata, dar folosea și armele de foc .  În timpul unei lupte contra clanului Minamoto ea a fost rănită cu o săgeată în șold și a fost capturată , apoi dusă în fața șogunului Minamoto no Yoriiye, care auzise de faima ei militară. Împiedicată să se sinucidă, ea a fost obligată să ia în căsătorie un vasal al șogunului, cu care ar fi avut un copil.

Alte războinice au primit sarcina de a-și proteja casele în loc să meargă pe câmpul de luptă. Au fost instruite să fie pricepute la mânuirea  armelor ce puteau fi folosite eficient împotriva invadatorilor călare.
Au fost documentate alte relatări despre onna bugeisha îmbrăcate în armuri ornamentate și cete mari de frunte de femei înarmate cu naginata,ce s-au regăsit până în perioada Sengoku (mijlocul secolului al XV-lea - începutul secolului al XVII-lea).

Istoricul Stephen Turnbull a scris în „Samurai Women 1184-1877” că, „dovezile arheologice,deși foarte puține, sugerează  o implicare mai largă a femeii în luptă decât reiese doar de relatările scrise.”

Cu toate acestea, o schimbare radicală a statutul femeilor în societatea japoneză avea să de producă abia  la începutul secolului al XVII-lea (perioada Edo).

Odată cu noua ordine de convenții sociale și apariția păcii, onna-bugeisha au fost nevoite să suporte o schimbare radicală, trecând  de la statutul lor de războinici redutabili la rolul de  soții și mame respectuoase.
Fiind silite să ducă o viață de ascultare pasivă, fiicele de nobili și de generali au avut interzicere de a lua parte la bătălii și chiar de a călători.
Fapt interesant, sub regimul autoritar al șogunatului la mijlocul secolului al XVII-lea, a crescut mumărul școlilor din  imperiu ce predau învățarea artei marțiale naginata de către femei  pentru autoapărare și în chip de metodă de formație morală.
Istoricul Ellis Amdur observa că dacă o femeie Bushi din acea vreme se căsătorea, era ceva obișnuit ca ea să-și aducă și naginata în casa soțului. Aceasta era considerată o „emblemă a rolului ei în societate” și un mijloc de a insufla „virtuțile ideale necesare unei soții de samurai”.

Deși scăzuse semnificativ necesitatea ca femeile să-și arate măiestria în luptă, era de așteptat totuși ca femeile să fie gata să-și apere gospodăria sau satul în cazul unor probleme apărute noaptea sau a unor persoane suspecte apărute prin preajmă.

La sfârșitul secolului al XIX-lea o altă legendară  onna bugeisha , Nakano Takeko.
S-a păstrat o fotografie a ei și se știe că era născută în aprilie 1847 și a murit pe 16 octombrie 1868.
Era fiica unui funcționar de pe domeniul Aizu și primise o educație aleasă. Excela în arta caligrafiei și în poezie, dar studiase și matematica  și  artele marțiale, devenind expertă în mânuirea faimoasei naginata. A fost adoptată de către maestrul său de arte mațiale Akaoka Daisuke și a devenit la rândul ei instructor de arte marțiale în pofida vârstei ei fragede.
Ea a devenit  celebră pentru rolul avut în bătălia de la Aizu. Când armata imperială Meiji se apropia de cei ce rămăseseră loiali clanului Tokugawa (chiar după moartea șogunului) , femeile din Aizu au discutat în timpul nopții ce să facă. Printre ele erau Kouko, mama lui Takeko și sora ei de 16 ani, Yuko. Ele au decis să lupte împreună până la moarte.
În zori, grupul de 30-40 de femei războinice au plecat să se alăture cetei de 3000 de samurai din Aizu, dar aceștia nu le-au primit. 
Takeko a intrat totuși în luptă și  împreună cu grupul de femei războinice cunoscute sub numele de  Jōshitai au  înfrunta primele armata imperială .
Cei loiali șogunatului Tokugawa luptau împotriva armatei imperiale dorind să apere societatea japoneză  tradițională împotriva influiențelor americane și europene considerate nefaste și barbare
Nakano, care mânuia   naginata, a luptat alături de   samurai în lupta împotriva a 20 000 de soldați din armata imperială  a domeniului Ōgaki. Martori oculari au relatat că Nakano  a ucis singură cinci sau șase adversari, apoi ea a fost rănită cu un glonț în piept. Cu ultima suflare, ea i-a cerut  surorii sale Yūko să-i taie capul și să-l ia ca să fie îngropat și nu luat ca trofeu de inamici.  Avea 21 de ani.
Luptele au mai continuat o săptămână, dar în cele din urmă cetatea Aizu a fost cucerită de armata imperială, care folosea arme de foc. 
Era sfârșitul erei samurailor.

Yuko a supraviețuit și a îngropat capul surorii ei sub un pin din curtea  templului Hōkai, din apropiere, donând templului și naginata cu care luptase sora ei. Acolo au fost ulterior ridicate un sanctuar și o statuie în cinstea lui Nakano.
Acțiunile lui Nakano și ale trupei sale de luptătoare de la Joshigun sunt  pomenite și astăzi în cadrul Festivalului anual de toamnă din Aizu.
Pe mormântul ei se află un monument comemorativ.

În fiecare an, în septembrie, un grup de fete tinere purtând hakama (pantaloni largi) și bandouri albe shiro participă la procesiune în onoarea lor.

Se cunosc și alte nume de femei războinice, care au continuat tradiția samurailor dar folosit în lupte arme de foc.
Yamamoto Yaeko (1845-1932) a fost fiica unuia dintre instructorii de tir ai domeniului Aizu, Yamamoto Gonpachi.
Ea mânuia foarte bine muscheta și a luat parte la apărarea castelului din Aizu în timpul războiului clasei Boshin.
După căderea castelului și sfârșitul războiului (prin înfrângerea samurailor), ea a plecat la Kyoto să se ocupe de fratele ei Yamamoto Kakuma, ce fusese făcut prizonier în timpul revoltei samurailor.
În 1870 ea a devenit creștină și s-a căsătorit cu reverendul Joseph Hardy Neesima. Amândoi, ajutați și de Kakuma au fondat universitatea din Doshisha. Era și maestră de ceai în tradiția Urasenke. 
În timpul războiului ruso-japonez și al celui chino-japonez ea a ajutat ca infirmieră.
Teru Matsudaira (13 dec. 1832-28 febr.1884) , supranumită Teruhime („prințesaTeru”) a purtat postum numele budist „Shohei-in”.
Ea fusese adoptată de Matsudaira Katataka fiind menită să devină soția moștenitorului clanului Aizu , dar s-a căsătorit cu Okuidaira Masamoto, de care a divorțat în 1854.
În 1868 Teru devenise călugăriță budistă și locuia la castelul Aizu. În timpul luptelor a făcut parte dintre apărătorii castelului atât mânuind naginata, (avusese același maestru ca și Nakano Takeko)  dar și pregătind masa pentru luptători, confecționând gloanțe și obuse, îngrijindu-i pe răniți și stingând incendiile ce apăreau ca urmare a atacurilor inamice.
Când castelul s-a predat după un asediu de o lună, Teru a fost plasată în domiciliu obligatoriu la templul Myokokuji. 
Este înmormântată în cavoul familiei Matsudaira în cimitirul familiei Matsudaira , la Aizu. 
Au rămas poeziile scrise de ea cu multă sensibilitate. 


Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele femei războinice cunoscute în tradiția japoneză, cum ar fi: Ii Naotare, Kaihime, Ikeda Sen, Tsuruhime, Tachibana Ginchiyo,  Myōrin, Maeda Matsu, Numata Jakō, Okaji no Kata.

Surse>
Utagawa Kunivoshi, Wikipedia, Japan Times , 9 oct. 2011,
Imagini de la  aikidoromanord.org

Diferența între cultul ortodox și cel catolic

Vizita Papei m-a făcut să mă întreb care sunt diferențele dintre credința noastră și cea de rit latin, a Papei. Și iată ce am găsit: 

Ortodocșii și catolicii sunt creștini, deci cred în același Dumnezeu și în Biblie.
Diferențele au început să apară după anul 1054 și s-au adâncit, în privința ritului, spiritualității, modului de trai și de comportament al credincioșilor.

Patriarhul Constantinopolelui Bartholomeu I și papa catolic Francisc

1.   Diferențe asupra dogmei Sfintei Treimi Pentru ortodocși Sfântul Duh purcede din Tatăl (Credo de la Niceea –Constantinopol) , în timp ce pentru catolici, Sfântul Spirit purcede din Tatăl și din Fiu, (modificare a Credo ului de la Niceea făcută în timpul lui Carol cel Mare -Charlemagne )
2.      În dogma catolică se consideră că după moarte sufletele merg în Purgatoriu, această noțiune neexistând în cultul ortodox.
   De asemenea, ortodocșii nu au crezut niciodată că se poate cumpăra iertarea păcatelor cu bani, așa cum au promovat papii prin celebrele „indulgențe”. Catolicii consideră că există thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfinților - din a cărui supra-abundență, consideră Biserica Catolică, ar putea lua și restul credincioșilor, - precum și indulgențele .
   (Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau "dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu);
3.     Imaculata Concepțiune: conform dogmei catolice, Sfânta Fecioară a fost concepută la rândul său în mod imaculat, în timp ce în ortodoxie se consideră că Fecioara Maria a fost o ființă umană care prin nevinovăția ei desăvârșită și prin credința ei neabătută a constituit contraponderea neascultării de Dumnezeu de care a dat dovadă Eva, în Rai.
   Biserica Ortodoxă o numește pe Maica Domnului Preacurată sau Fără de prihană . Prea Curata nu a avut păcat, în afară de păcatul strămoșesc, de care a fost izbăvită prin zămislirea întru sine a Fiului lui Dumnezeu.Ortodocșii consideră doctrina catolică a zămislirii miraculoase a Maicii Domnului ca neavenită și chiar eretică , întrucât prin aceasta se încearcă să se scoată de sub influența păcatului originar pe Maica lui Dumnezeu, Care nu ar mai fi părtașă la mântuirea care vine prin Fiul.  
4.     Ortodocșii trăiesc într-o Biserică organizată conform canoanelor fixate în primele timpuri ale creștinătății.Biserica catolică seamănă mai degrabă cu o administrație, care e deseori reformată și care s-a schimbat mult în decursul timpului.
5. Liturghia ortodoxă a rămas aproape neschimbată din primul mileniu, în timp ce mesa catolică s-a schimbat în timp (după Conciliul de la Trento, Vatican II etc) .
   Slujba ortodoxă se oficiază în limba poporului respectiv, în timp ce mesa catolică s-a oficiat multă vreme în limba latină.
6. Împărtășania se face în ortodoxie cu corpul și sângele lui Iisus Christos, în timp ce în cazul catolicilor de multe ori împărtășania se face doar cu azima (alcătuită din pâine nedospită)- mai numită și Hostii.. 
7.  Catolicii cred în harul sau grația creată .
   Biserica Ortodoxă consideră că harul sau energia dumnezeiască este necreată, ca mijloc prin care Dumnezeu se împărtășește pe sine oamenilor.
8.     În timpul liturghiei ortodoxe zilnice, credincioșii rămân în picioare sau așezați, dar nu îngenunchează. Liturghia e psalmodiată . 
9.     Ortodocșii fac semnul crucii cu trei degete, de la dreapta la stânga. Și se închină când trec prin fața bisericilor. Catolicii fac cruce cu două degete, de la stânga la dreapta. De obicei nu se închină când trec prin fața bisericilor.
10.    În bisericile ortodoxe sunt icoane, în timp ce la catolici sunt mai degrabă tablouri și statui 
11.    Conducătorul Bisericii catolice, Papa este în același timp și șef de stat (al statului Vatican). Organizația Bisericii catolice este piramidală, toată autoritatea fiind a Papei, episcopul Romei.
    Bisericile Ortodoxe sunt autocefale (fiecare are propriul său conducător religios), Patriarhul de la Constantinopol este „primum inter pares”, adică primul între egali. Adică el poate reprezenta ortodoxia în anume împrejurări, dar nu este superiorul patriarhilor din celelalte Biserici ortodoxe. Patriarhii ortodocși nu sunt și șefi de stat sau de guvern. Desigur, ortodocșii nu recunosc autoritatea Papei asupra Bisericii lor.  Catolicii îl consideră pe papă infailibil, adică se consideră că el nu poate greși niciodată. Ortodocșii consideră că nici o ființă umană nu e ferită de greșeli, doar Cuvântul lui Dumnezeu este fără greș.

12.  Preoții ortodocși au dreptul de a se căsători, ba chiar au obligația ca înainte de a primi o parohie să își întemeieze o familie. Căsătoria preoților și a diaconilor se face înainte de hirotonia acestora. Se consideră că ei trebuie să fie un exemplu (inclusiv în privința familiei) pentru comunitatea respectivă și că, de asemenea, ei trebuie să cunoască nemijlocit problemele legate de familie și de copii, pentru a-i putea înțelege cât mai bine pe enoriași . Dacă e vorba despre călugări, desigur aceștia nu se pot căsători. Iar ierarhii ortodocși de rang înalt sunt aleși dintre călugări. 

Preoții catolici nu au voie să se căsătorească și fac un jurământ să rămână celibatari (și caști) toată viața.
13. În Biserica ortodoxă botezul se face prin scufundare de trei ori în apă, conform tradiției de la originile evanghelice,  (simbolizând îngroparea și învierea lui Hristos) în timp ce la catolici botezul se face cu stropire cu apă.
14. În calcularea datei la care se serbează Învierea Domnului (Paști) , Biserica Ortodoxă ține cont și ca această dată să fie după Paștele ebraic , așa cum a fost și ATUNCI . Biserica Catolică nu ține cont de acest considerent , asta ducând la date diferite pentru Paștile catolice față de Paștile ortodoxe.

Bisericile ortodoxe sunt în general pline, în timp ce bisericile catolice sunt deseori goale. Unele dintre mărețele catedrale catolice sunt folosite ca săli de concerte .

Principalul este să credem în Dumnezeu, care ne îndeamnă să iubim.
Să facem bine, să dorim pace pe pământ.

Aurul de la Rovina si Colnic a fost dat indienilor

Am dat pe gratis aurul și cuprul de la Rovina, împreună cu 90 de kilometri pătrați de terenuri agricole, pășuni și păduri. 

Firma Euro Sun Mining, cu sediul în Canada a anunțat rezultate complete de testare metalurgică pentru Proiectul Rovina Valley din Romania:

• 81.5% AUR ȘI 88.6% CUPRU LA MINA COLNIC 
• 73.2% AUR ȘI  94.7% CUPRU LA MINA  ROVINA 

La Toronto, pe 19 septembrie 2018 firma Euro Sun Mining Inc.  anunțat rezultatele unui cuprinzător plan pilot de testare condus de către Eriez Manufacturing și de către facilitățile sale din Statele Unite.

Eșantioanele studiate constau din aproximativ 3.000 kg pe eșantion, reprezentând domeniile geografice principale din mina Colnic și mina Rovina selectate sub îndrumarea SRK Consulting. 

Eșantioanele au fost  sfărâmate, măcinate și supuse unei flotări de coloană. 

Măcinișul primar pentru mostrele   Met 42 și Met 44 (Colnic) a fost de 80% la peste 75 microni.

Măcinișul primar pentru mostra   Met 43  (Rovina) a fost de 80% la peste 53 microni.

Concentratul de măciniș mai grosier  a fost re-măcinat până la 80% trecând la 13,8 microni și spălat într-un circuit de spălare în coloană, pentru a produce concentratul final. 

Eșantioanele de concentrat de la  Met 42 și Met 44 au fost spălate folosind un aranjament cu coloană cu circuit închis în 3 etape. Concentratul din proba Met  43 a fost spălat folosind un dispozitiv deschis cu două etape. 

Rezultatele au arătat o recuperare medie a aurului la mina Colnic de 81,5%, iar recuperările de cupru au fost de 88,6%, în timp ce recuperarea medie a aurului din mina Rovina a fost de 73,2%, iar recuperările de cupru au fost în medie 94,7%, toate fără utilizarea cianurii oriunde în circuitul de flotare. 

(Asta nu garantează că nu se vor folosi și cianuri pentru stoarcerea întregii cantități de aur, în final-n.n.) 

Minele de cupru produc doua tipuri de minereu: minereu de cupru oxidic șiminereu de cupru sulfuric.Cupru produs din minereu de cupru oxidic este transformat în produsul finit la mina printr-un procescunoscut sub numele leșiere.Minereul de cupru sulfuric, pe de altă parte, este mai întâi transformat într-un produs intermediar cunoscut sub numele de concentrat de cupru , care este la rândul său, transformat în produsul finit printr-un proces de topire și un proces de rafinare. Operatorul de la o mina de cupru poate alege fie să efectuezeaceasta topire / rafinare aproape ,de obicei, la mina, (uz captiv)(the"custom market"), sau poate vinde concentrat de cupru unui smelter/refiner independent.

(conf. Metoologiei e stabilire a valorii reale a concentratului de cupru, întocmită de Vasile Leniuc)

Un concentrat de cupru (de obicei de provenienta din calcopirita : CuFeS2) are urmatoarea structurare  

 Altele includ si Au 2-40 g/DMT si Ag 30-200 g/DMT,de ex

Cei mai mulți  producători de cupru sunt producători "integrați ": concentrează și rafinează minereu de cupru sulfuric, iar apoi vând produsul finit sub forma de țeavă , sârmă sau alte aplicații.

(Nu mai e cazul României, care nu mai e în stare să facă așa ceva-n.n.)

O minoritate de  producători, cu toate acestea,vând concentratul de cupru la topitoriile/rafinăriile independente, care, la rândul lor revând produsul finit ("Piața personalizata")

. Unele dintre concentratele producătorilorintegrati sunt, de asemenea, vândute pe piata libera.

Scott Moore, CEO al Euro Sun, spune: "Suntem foarte bucurosi sa vedem rezultatele testelor efectuate de către Eriez. Procentele de recuperările de aur și de cupru, precum și concentrațiile  finale de cupru concentrat confirmă rezultatele excelente înregistrate în testele la scară mai mică desfășurate în aprilie 2017 și care acum au fost reproduse într-un program de tstudiu  de fezabilitate "

Euro Sun confirmă faptul că Ministerul Finanțelor (din România) a întocmit  Nota fundamentală privind ratificarea licenței miniere pentru Proiectul Văii Rovinei, lăsând Ministerul Justiției să completeze dosarul înainte de prezentarea în ședința de Guvern pentru semnarea de către Primul Ministru. Agenția Națională pentru Resurse Minerale continuă să asiste Ministerul Justiției în asigurarea exhaustivității dosarului și a adecvării la legislație pentru aprobarea finală.

Viorica Dăncilă a semnat ratificarea permisului de exploatare în ședința de guvern din 9 noiembrie 2018. Este pentru prima dată când statul român nu va mai deține nici un procent din  exploatare .

Indianul Stan Bharti a devenit în anul 2016 principalul investitor în firma Carpathian Gold, schimbând numele firmei în Euro Sun Mining. Licența acordată de statul român pentru Valea Rovinei este către SAMAX România srl (companie deținută 100% de Euro Sun Mining). 

Evaluarea economică preliminară (PEA) în 2010 a subliniat un proiect robust, cu o producție medie anuală de aur de 196.000 uncii pe parcursul a 19 ani, cu primii cinci ani de producție în medie de 238.000 uncii anual. În plus, PEA a indicat că proiectul Valea Rovinei ar produce 49,4 milioane de lire sterline pe an. Compania se bazează pe o rată de producție de aproximativ 45.000 de tone pe zi. Studiul de fezabilitate va evalua o abordare scalabilă, pe etape, care vizează zone mai mari din depozit.

 Etapele vor începe cu exploatarea depozitului Câlnic, cu o cantitate inițială de aproximativ 15.000 – 25.000 tone pe zi. Compania consideră că această abordare progresivă gestionează mai bine costurile de capital în avans și diminuează riscul proiectului și se anticipează că va furniza o economie îmbunătățită față de PEA din 2010. 

Perimetrul Rovina include trei zăcăminte de aur și cupru, amplasate în patrulaterul aurifer din Apuseni, la 50 de kilometri de Roșia Montană.

Rezultatele testelor:

La zăcământul Colnic

Met 42 Figura 1

Recuperarea cuprului din concentratul final: 82,8%

Recuperarea aurului din concentratul final: 77,6%

Gradul de concentrare: 22,17% Cupru și 109,2 g/t conținut de aur. 

Met 44: Figura 2

Recuperarea cuprului din concentratul final: 94,3%

Recuperarea aurului din concentratul final: 85,5%

Gradul de concentrare: 22,21% cupru și 83 g/t conținut de aur. 

La zăcământul Rovina

Met 43 Figura 3

Recuperarea cuprului din concentratul final: 94,7%

Recuperarea aurului din concentratul final: 73,2%

Gradul de concentrare: 20,88% Cupru și 11,8 g/t conținut de aur. 

Despre Euro Sun Mining Inc.

Euro Sun este o companie minieră listată la Bursa de Valori din Toronto, axată pe explorarea și dezvoltarea proiectului său de aur și cupru din Valea Rovinei, aflat la 100%, situat în vestul României, care găzduiește cea de-a doua cea mai mare depozitare de aur din Europa.
(datele de mai sus sunt preluate de pe site-ul eurosunminning).

De pe reuters.com /finance aflăm :

Euro Sun Mining Inc, fostă Carpathian Gold Inc, este o companie cu activitate în domeniul explorării și dezvoltării minerale din Canada.
Compania se concentrează pe explorarea aurului și a cuprului pe proprietatea sa din România. Compania, prin filialele sale, se concentrează pe explorarea și dezvoltarea pe Valea Rovinei, proiectul Au-Cu din România.

Proiectul companiei este situat la aproximativ 20 de kilometri de proiectul de aur Certej aparținând firmei Eldorado Gold. 

Proiectul Rovina Valley al Companiei constă în aproximativ trei sisteme de porfir de cupru și aur,  Rovina, Colnic și Cireșata. 

Zăcământul Colnic este situat la aproximativ 2,5 km  la sud de zăcământul Rovina, iar zăcământul Cireșata este la aproximativ patru kilometri sud de zăcământul  Colnic. 

Compania deține proiectul Valea Rovinei printr-o licență de explorare, care acoperă un total de aproximativ 90 de kilometri pătrați. 

 Cei de la miningwatch scriau în 2017 că viitoarea mină ar fi o replică a exploatării de la Roșia Poieni, faimoasă pentru imensul iaz de decantare care a înecat turnul bisericii în steril.

Proiectul de hotărâre de guvern a fost scris de ANRM, agenția guvernamentală care gestionează resursele minerale. Aceeași instituție a acordat în trecut și controversatele licențe pentru Roșia Montană sau Certej. Și atunci ca și acum, toate studiile care analizează oportunitatea și riscurile viitoarei mine sunt ținute sub cheie și poartă pecetea de “secret de serviciu”.

Canadienii de la Euro Sun Mining (foștii Carpathian Gold), cei care dețin proiectul minier Rovina printr-un lung șir de subsidiare, nu au publicat detalii despre viitoarea tehnologie de exploatare, despre riscurile prevăzute sau despre ce se va întâmpla cu mediul înconjurător acolo. 

Mina de la Rovina ar genera un adevărat dezastru ecologic în Munții Apuseni datorită amplorii sale. 

27.678 km² ar fi ocupați de cariere de suprafață și deșeuri miniere, lângă orașul Brad. Cu toate acestea, statul român ascunde informații detaliate privind proiectul minier chiar de cetățenii pe care ar trebui să îi reprezinte.

În schimb, derulează negocieri cu o companie obscură de minerit al cărui trecut vorbește de la sine. Activitatea minieră a Carpathian Gold a început în Brazilia, dar la scurt timp Agenția de Mediu locală le-a suspendat licența. Aflată la un un pas de faliment, compania a scăpat ca prin urechile acului datorită acordului de asociere cu statul român pentru mina Rovina. În iunie 2015, în decurs de două zile, acțiunile Carpathian Gold au crescut cu 200%.  

Pe 28 mai 2015 – Mining Watch România și Campania Salvați Roșia Montană condamnau Guvernul României pentru acordarea licenței de exploatare a cuprului și aurului pentru zăcământul Rovina. Strategia de transformare a Munților Apuseni într-o imensă carieră de suprafață avansează vertiginos prin licența primită de Carpathian Gold pentru acest perimetru. În acest fel, Guvernul Ponta (și guvernele ulterioare, culminând cu guvernul Dăncilă) au permis  demararea de noi proiecte devastatoare pentru mediu, ignorând zecile de mii de oameni care au ieșit în stradă împotriva mineritului cu cianuri la Roșia Montană, în toamna anului 2013. Potrivit fostului director al Institutului Geologic Român, Ștefan Marincea, dezvoltarea de proiecte miniere în zonă ar duce la “generarea a nu mai puțin de 2.900 de hectare de deșeuri”.

Prezentul proiect propune exploatarea în imense cariere de suprafață a 120 tone de aur și 100.000 de tone de cupru. Rovina ar putea deveni astfel cea mai mare exploatare din România, dimensiunea celor două cariere –  cu diametre de 500 și 600 de metri și adâncimi între 300 și 400 de metri, depășind chiar și proiectul Roșia Montană. 

În prezent întreaga zonă este acoperită de terenuri agricole, pășuni și pădure, toate obiectivele proiectului fiind situate pe zone nelocuite, dar în imediata vecinătate a satelor Rovina și Merișor ce aparțin comunelor Criscior și Bucureșci. În linie dreaptă, Rovina este situată la 20 de kilometri de Roșia Montană, la 17 km de concesiunea minieră Certej, dată firmei canadiene Eldorado Gold  și la doar 7 km de Brad, oraș ce numără 13.900 de locuitori.

Pe site ul Euro Sun apare această schiță sumară:

Cât a pierdut statul român e data asta?

Circa 204 tone de aur și peste 635.000 tone de cupru de la Rovina. 
Rezerve estimate la 5 miliarde de dolari. (Din care ni s-ar da și nouă un „bacșiș”de circa 6% pentru aur și 5% pentru cupru, adică mai puțin decât se dă chelnerului la restaurant. Doar că la restaurant se plătește și consumația, nu numai bacșișul. Cele mai optimiste estimări apreciază că România ar primi circa 15 milioane de dolari pe an. Adică mult, mult mai puțin decât banii pe care ni i-ar da gratuit Uniunea Europeană, cu condiția să prezentăm niște proiecte cum trebuie și să le și executăm pe teren....)... Asta înseamnă că 94% din aurul și al copiilor noștri și 95% din cuprul României au fost date pe gratis unei firme obscure. 
Și se mai pierd 90 de kilometri pătrați de terenuri agricole, pășuni și păduri, în zonă protejată. 
Ce ne va rămâne nouă? Uriașa cantitate e deșeuri , care va compromite pentru totdeauna acea zonă. Și va constitui un enorm pericol pentru localitățile învecinate. 

_______________________________________________________
Update 09.03.2024
Aflăm din publicația Adevărul:
Cică:
„Bucureștenii din Ardeal, cuprinși de goana după aur. Satele sărace stau pe un mare zăcământ aurifer” - e titlul din „Adevărul”
Citatele din articol sunt arătate în continuare între ghilimele.

„Zăcământul de la Rovina a fost identificat în anul 1973 și cercetat în deceniile următoare de geologii de la IPEG (Întreprinderea de prospecţiuni şi exploatări geologice din Deva)”- deci ai noștri au cercetat zeci de ani acest zăcământ. .
„Prin anul 2000 s-a conturat volumul de rezerve al zăcământului,” - abia atunci? 
 „iar cinci ani mai tâziu, o societate (SAMAX) a obținut licența de explorare în perimetrul minier Rovina – Colnic – Valea Gârzii.”- adică de ce li s-a dat lor zăcământul? 

„Din noiembrie 2018, compania canadiană Euro Sun deţine un permis de exploatare şi o licenţă de exploatare minieră cu o valabilitate reînnoibilă de 20 de ani, pentru perimetrul de pe valea Rovinei, situat în judeţul Hunedoara, pe o suprafaţă de peste 27 de kilometri patraţi.”- deci d-na Dăncilă le-a dat lor pur și simplu zăcământul??

„Zăcământul este situat în Munții Apuseni, fiind al doilea ca mărime din Europa, cu aproximativ 400 de milioane de tone de resurse confirmate. Conținutul în metale este de 7,0 milioane de uncii (circa 217 tone) de aur și 1,4 miliarde de livre (circa 635.000 tone) de cupru”, arăta compania Euro Sun, în prezentarea proiectului. - și uite cum guvernul nostru face cadouri de sute de tone de aur și sute de mii de tone de cupru! 
În continuare ni se spune ce a anunțat firma Euro Sun că va face.
„

În 2022, Euro Sun a anuțat că a finalizat studiul de fezabilitate definitiv pentru proiectul Aur-Cupru din Valea Rovinei, o etapă înaintea începerii carierelor de suprafaţă Colnic şi Rovina, urmate de înfiinţarea unei exploatări subterane, la Valea Gârzii – Cireşata. De aici, anual, ar urma să fie extrase peste 2,3 tone de aur şi circa 9.000 de tone de cupru, în 17,2 ani de exploatare.”

„Conform proiectului prezentat în 2018, rezervele care pot fi extrase de la Rovina, în următorii 20 de ani, sunt estimate la cinci miliarde de dolari, statul urmând să colecteze redevenţe de peste 300 de milioane de dolari de la producător, respectiv de 6 la sută pentru aurul produs şi 5 la sută pentru cupru. (adică mai puțin decât se lasă bacșiș la restaurant! Numai că la restaurant se plătește și consumația! )

„Proiectul de la Rovina a fost contestat de mai multe organizații de mediu, care au obținut, la sfârșitul anului 2022, suspendarea în instanță a avizului de mediu necesar eleborării Planului Urbanistic Zonal al viitoarei zonei industriale de pe Valea Rovinei.”
Localnicii au început să -și dea seama cam în ce constă acest proiect, chiar dacă nu realizează amploarea lui.
Deja ei au fost lăsați de izbeliște de autoritățile statului nostru. Aflăm că acolo nu e semnal de telefonie, nu e internet. Cum stăm cu faimoasa digitalizare? Aflăm de asemenea că nu pot măcar să cheme Ambulanța sau Poliția la nevoie și rețeaua de electricitate care frecvent! Iar proiectul minier urmează să le desființeze și drumul de acces pe valea Rovinei! 
Au exemplul minei de cupru abandonate la Valea Arsului, la câțiva kilometri de Rovina. Acolo au rămas dealuri de steril inutilizabile. Și gropi uriașe , hăuri în care nu crește nici iarba. De 24 de ani. 
Cu chiu cu vai se construiește un drum dinspre Hunedoara. Dar..încă nu e gata.
Modernizarea drumului de 6 km ar urma să se termine în 2025...

Deci, să recapitulăm.
Guvernul „nostru” a dat gratis rezervele de cupru și de aur unei firme străine.
Această firmă nu a binevoit să ne comunice ce procedeu va folosi ca să extragă aurul și cuprul, cum va arăta zona în timpul exploatării și cum o vor lăsa după ce își vor lua aurul și cuprul și vor pleca.
Și bieții oameni din satele acelea, urmașii lui Horea, Cloșca și Crișan, ce vor face fără pășuni și livezi, fără posibilitatea de a aduce turiști, fără mijloc de existență în mijlocul unui peisaj lunar? Vor fi și cianuri? Nu se știe nimic! 
Mai e țara noastră acolo? 

SCRAPIE

Boala oii nebune

Cum pe la noi văd că nu prea se scrie despre aceste boli care afectează animalele crescute pe la noi, am făcut o traducere a unor materiale din wi kipedia și din alte articole provenind din Franța sau Canada, considerând că ele ar putea fi de folos și pe la noi.

SCAPIA se mai numește și „tremurătura oii” (traducere din termenul francez „tremblante du mouton”).
Denumirea „scrapie” a derivat din verbul din limba engleză: to scrape, care înseamnă a se scărpina).
Este o boală a animalelor rumegătoare mici- oi, capre, dar care poate afecta și și cerbi, elani, ba chiar și bovine .
Boala este produsă de prioni și face parte dintre encefalopatiile spongioase transmisibile.
Boala este mortală , iar  simptomele indică atingerea sistemului nervos central . Prionii infecțioși fac parte dintre „agenții trnsmisibili neconvenționali” (ATNC), supranumiți „prioni patogeni”. Ei au fost depistați în creierul și în măduva animalelor bolnave.
Prionii patogeni sunt forme anormale ale unor proteine numite prioni , care se găsesc în mod obișnuit în orice mamifer sau pasăre. Dar când pătrune un prion anormal într-un animal sănătos, el modifică prionii existenți și îi transformă în prioni patogeni.

Boala a fost diagnosticată pentru prima dată în Marea Britanie, în 1732.
De atunci, boala a ajuns să fie regăsită pe mai toate continentele unde se găsesc rumegătoare și - se spune- ar putea atinge 30% din anumite turme din Marea Britanie.
Totuși se pare că Australia și Noua Zeelandă au știut să se pună la adăpost de contaminarea cu această boală - ați auzit probabil de măsurile severe preventive care se iau acolo la graniță, dar și de către agențiile care importă.

TRANSMITEREA BOLII

Până acum nu s-au semnalat cazuri de transmitere a bolii la om, dar acest lucru nu poate fi exclus cu certitudine.
Boala se transmite de la oaia sau capra gestantă la produsul de concepție prin placentă, dar se poate transmite și ulterior, prin lapte. Animalele sănătoase se pot molipsi și dacă mănâncă sau ling materii contaminate din locurile în care a fătat un animal infectat.

Prionii pot pătrunde și în organismul altor oi expuse la sângele și resturile placentare din spațiul de fătare, pe cale digestivă sau la nivelul leziunilor tegumentare.

Timpul e incubație (adică timpul în care agentul infecțios e prezent dar nu apar încă simptomele bolii) este de 1,5 ani (în medie), dar au fost și cazuri de apariție a simptomelor la miei de 7 luni.

SIMPTOMELE SCAPIEI

Boala are două tipuri de manifestări (în mod obișnuit): forma pruriginoasă (care provoacă mâncărimi) și forma paralitică.  E posibil ca la un animal să apară ambele feluri de simptome.
În forma pruriginoasă, boala începe prin mâncărimi pe spate și spre coada animalului, cu tendință de generalizare, animalul se scarpină puternic, ceea ce duce la smulgerea lânii și la apariția unor răni ce se infectează.
În forma paralitică, animalul începe prin a suferi de o paralizie a membrelor posterioare (mers împleticit, căderi, prierderi de coordonare a mișcărilor).
În ambele forme se observă în prima etapă tulburări de comportament (fugă, dezorientare, mers înapoi), apoi tremurături ale urechilor, capului , gâtului, membrelor.
Animalul moare într-un interval de 15 zile până la 6 luni (media fiind de două luni).
Se pare că în America de Nord se întâlnesc mai frecvent formele de paralizie, în timp ce în Europa sunt mai frecvente formele cu tendiță de scărpinare patologică.

 Certitudinea diagnosticului e dată după moartea animalului de examenul histopatologic al creierului său.

RISCURI EPIDEMIOLOGICE ȘI SANITARE

În februarie 2006, un laborator al Agenției franceze e securitate sanitară a alimentelor a depistat în creierii unor oi un tip de prion diferit față de cei găsiți cu alte ocazii, dar asemănător cu cel ce produce „boala vacii nebune”, un caz asemănător fiind depistat și în Cipru. Această descoperire trezește neliniști în privința posibilității de transmitere a bolii la om, dat fiind că nu există suficiente studii.
S-a constatat că anumite linii genetice de oi par a avea o rezistență naturală la această boală și există propunerea de a se selecta aceste animale pentru crescătorii. Acele animale rezistente se pot infecta, dar nu manifestă semnele clinice ale bolii.

Vânzarea de ovine sau de caprine atinse de scrapie este interzisă, dar e autorizată vânzarea laptelui (!?!).
Dar Autoritatea europeană de securitate a alimentelor (AESA) avertizează că prezența animalelor infectate într-o turmă reprezintă un risc pentru celelalte animale, dar și pentru om, prin intermediul laptelui infectat și asta înainte de apariția semnelor clinice (deci simptomelor) bolii la acele animale. 

În 2008 AESA a propus interzicerea vânzării de lapte de oaie și de capră de la animale infectate .

În Franța scapia e prezentă cam pe tot teritoriul, dar mai ales în sud, unde se află cele mai multe ferme de oi și de capre.

În 2006 în Franța se semnalaseră 249 de cazuri , printre cele 245 689 de oi și 108 126 de capre cărora li s-au făcut analize specifice în acel an.
 Se constată marea diferență față de ceea ce se întâmplă la noi.
În 2012, au fost testate după sacrificare 52911 ovine și 66 379 caprine, fiind găsite 2 cazuri de scapie „clasică” la oi și două la capre, dar și 22 de cazuri de scapie atipică la oi și 5 la capre. 

În Franța regulamentele prevăd ca laptele provenit de la turme suspecte să nu fie consumat, în 2008 fiind specificate cam 10 turme franceze din cele circa 10000 de trupe de ovine și de caprine pentru lapte.
În 2010, în Franța s-a luat hotărârea de a se exclude din șeptel animalele considerate a fi sensibile din punct de vedere genetic la această boală. O analiză a sângelui sau a țesuturilor unui animal poate arăta dacă animalul are rezistență la infecția cu scapie și e posibilă reproducerea selectivă pentru a se crește rezistența la această boală a animalelor din turme.
Crescătorii de animale pot izola turmele ce prezintă infecție, pot cumpăra animale doar de la turme ce au certificat că nu există scapie acolo și pot solicita analize în cazul animalelor moarte.
De asemenea, crescătorii ar trebui să pună în aplicare măsuri de bună gestiune cum ar fi:
-identificarea individuală a animalelor
-ținerea de registre completate la zi
-izolarea rapidă a animalelor bolnave
- separarea femelelor care fată
-îmbunătățirea curățeniei la locul fătărilor
-dezinfectarea echipamentelor folosite în caul fiecărui animal
-întrebuințarea de ace de unică folosință pentru injecții

În Canada (și în alte țări) scapia e o boală ce trebuie să fie declarată în mod obligatoriu de către producători și de către veterinari dacă apare bănuiala apariției ei.

În România, conform ordinului M.A.A.P. nr. 144/2002, scrapia este o boală cu declarare lunară obligatorie la Direcția de Sănătate a Animalelor din cadrul Agenției Naționale Sanitare Veterinare.

Autoritățile canadiene au un program național de  eradicare a scapiei pe teritoriul canadian.
Ele au întocmit un Program de certificare voluntară a turmelor față de scapie.
Importurile de animale sau de produse alimentare ce provin din țări în care este prezentă scapia sunt reglementate foarte riguros, prin intermediul inspecțiilor la graniță.

În cazul depistării unui focar de scapie, în Canada se iau următoarele măsuri:
-se impun măsuri stricte de carantină și de control al deplasărilor animalelor suspecte, pentru a se împiedica răspândirea bolii
-se eutanasiază toate animalele infectate sau cu risc de a fi infectate
-se face anchetă asupra animalelor potențial infectate sau cu risc ridicat, care ar putea propaga boala în locuri noi de creștere și se cercetează de unde ar putea proveni infecția
-se curăță și se dezinfectează locurile contaminate
-se urmăresc regulile de supraveghere în cazul cadavrelor de animale .

Ce ar trebui să facem la cutremur

Pregătirea pentru cutremur

Am citit și eu, ca și mulți alții, aceste sfaturi prețioase și încerc să-mi închipui cum ar trebui să le pun în practică :

(Ceea ce scrie cu negru sunt indicațiile de pe realitatea.net, probabil redactate de către specialiști. Ceea ce scrie cu roșu e ceea ce am înțeles eu din ele.)

„Nimeni nu poate prevedea sau preveni un cutremur. Când un cutremur are loc trebuie să fiţi pregătiţi să acţionaţi imediat.”- să vedem cum

„Pregătirea pentru un cutremur cere timp şi efort. Trebuie să va pregătiţi pentru ca dvs şi familia dvs să:

- evitaţi rănirile şi să-i ajutaţi pe ceilalţi 
- minimizaţi efectul cutremurului asupra casei dumneavoastră
- supravieţuiţi cel puţin 72 de ore după un cutremur în casă sau la locul de muncă fără ajutor din partea echipelor de urgenţă” - S-o luăm pe rând. Principalul pericol în caz de cutremur e prăbușirea locuinței. Cum putem minimiza asta? Veți spune: consolidând locuința. Plătind o expertiză tehnică, apoi un proiect de consolidare și apoi lucrările de consolidare , apoi lucrările de refacere a finisajelor , în acest timp mutându-ne în altă parte. Unde? Nu știm. Dar oricum nu se pune problema, pentru că nu avem banii necesari  pentru consolidare. Deci asta cade. Ce altceva am putea face? Să evităm rănirile. Păi dacă se prăbușește casa...cum să facem asta? Dar să spunem că am rămas în viață după cutremur. 

Cică să supraviețuim 72 de ore (adică 3 zile și 3 nopți) fără a fi ajutați de echipele de urgență.  Deci echipele de urgență sunt programate să apară după 3 zile. Să vedem deci, ce ar trebui să facem noi în aceste 3 zile, ca să supraviețuim. 

Ce este de făcut înainte de un cutremur:

- pregătiţi un plan de urgenţă pentru familia şi casa dumneavoastră . Cum adică? Să vedem , poate ni se explică.
- dacă locuiţi singur pregătiţi un plan de urgenţă pentru dumneavoastră care să aibă în vedere prietenii şi vecinii . Adică dacă suntem singuri ,să ne pregătim să-i ajutăm pe vecini și pe prieteni. Sau cum?
- învăţaţi metode de prim ajutor medical, inclusiv resuscitare cardio-pulmonară . Ehei, asta e ceva complicat. Pentru asta trebuie să avem cunoștințe medicale și să fim dotați cu medicamente de primă urgență, seringi, fașe, și probabil alte lucruri care nu îmi vin în minte, ca nespecialist. Cam greu......
- aflaţi care sunt locurile cele mai sigure în casa dvs în caz de cutremur şi exersaţi refugierea dvs în acele zone - Cum să aflu asta? Păi stai că ni se spune: 

Locuri sigure: sub mese sau birouri grele, pe holuri, în colţul camerelor, lângă stâlpii de rezistenţă. Din păcate eu nu am în casă mese grele și nici birouri grele, că la bloc nu ai unde să ții mobilier masiv. Mobilele pentru cei ce stau la bloc sunt fragile, nu ne pot proteja dacă se prăbușește planșeul Pe hol? De ce adică ar fi mai sigur pe hol decât în cameră? Pereții despărțitori ce dau spre hol, la bloc, sunt în general subțiri, nu sunt de rezistență. În „colțul camerelor”? Depinde care colț. Două dintre colțurile camerelor sunt lângă ferestre, iar mai jos se spune că acolo nu e bine. În colțurile celelalte sunt de obicei  uși, ori dulapuri. Ce facem? Reiese că nu avem nici un loc sigur.

Locuri periculoase: lângă ferestre sau oglinzi, lângă obiecte grele ce ar putea să cadă, bucătăria, uşile. Cum uși se află în fiecare cameră, iar în cealaltă parte sunt ferestre, deasupra sunt lustre, încă odată deducem că nu avem locuri sigure în casă. Oricum, să ieșim din bucătărie, dacă am fi acolo.

Şansele de supravieţuire sunt mai mari dacă va faceţi un plan împreună cu familia. Începeţi să discutaţi de ce s-ar putea întâmpla şi ce trebuie făcut acasă, la şcoală sau la locul de muncă în caz de cutremur, scrie cutremur.net. Dar de vreme ce nu avem locuri sigure în casă, ce să discutăm? Să sperăm că nu vom fi acasă. 

Pregătiţi-vă casa: mergeţi prin casă şi imaginaţi-vă ce ar putea să se întâmple în cazul unui cutremur violent. - Tocmai am făcut asta- nu a fost bine deloc.

- Învăţaţi membrii familiei cum să închidă conductele principale de apă şi cum să oprească electricitatea. -  Când ar trebui membrii familiei să oprească apa și electricitatea? Când s-a declanșat cutremurul? Nu, evident, că nu te poți ține pe picioare. Și oricum, dacă pot trebuie să iasă din bucătărie de urgență. După ce a încetat cutremurul, dacă nu a căzut casa, intrăm în bucătărie și în baie sa oprim apa, apoi scoatem siguranțele de la tabloul electric.  Cât timp ar trebui să fie închise apa și electricitatea? Nu ni se spune. Prin urmare, în caz că supraviețuim cutremurului, dar în casă avem avarii , oprim curentul electric și apa. Ca să nu aflăm veștile de la tv sau de la radio. Și să bâjbâim prin întuneric. Bine că nu trebuie să oprim și gazele. Putem să le aprindem, să se facă puțină lumină. 
- ancoraţi bine boilerele şi orice alte aparate care prin cădere sau mişcare ar putea rupe ţevi de gaz sau apă. Boilerele sunt fixate în perete. Ce să le mai facem? Dar din fericire la bloc nu prea sunt boilere. Dulapurile suspendate sunt deja fixate în perete. Nu putem ști dacă nu va cădea peretele, asta e. 
- ancoraţi bine piesele grele de mobilier . Da, am un dulap greu, dar nu prea știu cum aș putea să-l ancorez. Peretele de lângă el e subțire, despărțitor. Mai degrabă ar trebui să ancorez peretele despărțítor de dulap.
- nu agăţaţi tablouri sau oglinzi grele deasupra paturilor. Păi oricum vom fugi pe coridor, așa că ce mai contează ce e deasupra patului?  

Pregătiţi-vă un kit de urgenţă

Împachetaţi proviziile de urgenţă afişate mai jos în pungi de platic sau cutii rezistente de plastic (cât de rezistente: să reziste la căderea pereților?) şi plasaţi-le în locuri sigure din casă: în debara, sub o scară. (La bloc, scara e în casa scării. Să punem acolo proviziile? păi, le mai găsim? Debaraua e lângă bucătărie, care nu e sigură. )
Trebuie să fie uşor de transportat, să puteţi să le luaţi cu dvs. Eu pot să car cam 5 kilograme. Dacă nu am avut de suferit la cutremur. Dar nu aș ști unde să pun cutiile acelea, de vreme ce nu e nici un loc sigur în casă. Și apoi, pe întuneric, ar fi greu de găsit. Dar să vedem ce anume ar trebui să fie în acel pachet. 

Pregătiţi un pachet de urgenţă în maşină în cazul în care va trebui să evacuaţi locuinţa şi nu vă veţi mai putea întoarce. A, prin urmare ar trebui să mai avem câte un pachet din acela și în mașină- cine are mașină. Dacă nu avem mașină, ce facem? Dar ce facem dacă unii dintre membrii familiei sunt într-un capăt al orașului, la serviciu, alții în altă parte, la școală iar mașina este la unul dintre ei? Ce fac ceilalți? Ce fac cu toții dacă nu se pot întoarce în locuință? 

Aceste provizii trebuie să fie sufieciente pentru supravieţuirea dvs timp de 3 zile. Ce facem dacă unii suntem la serviciu, alții la școală și alții la cumpărături? Umblăm cu câte un rucsac de supraviețuire în spate? Și asta- în permanență???Dar copilul nu poate căra 5 kilograme! Cum va supraviețui ? 

Apa este esenţială. Stocaţi cel puţin 4 litri de apă / persoană / zi. Cea mai bună este apa plată îmbuteliată în sticle mici de plastic. Doamne! Cum să stochezi 12 litri de apă de persoană și mai ales cum să le cari cu tine??? Dacă e o familie compusă din tată, mamă, un copil și o bunică, de exemplu, e nevoie de 4 x 3 x 4= 48 de litri de apă. Unde ar trebui să fie păstrată această apă? În casă? În cămara de la bloc nu e atâta loc. În camera de zi. Nu pe rafturi, că pot cădea. În sticluțe puse pe jos. 96 de sticluțe de 500 ml cu apă plată. Dar tot atâta ar trebui să fie și în mașină, nu? Alte 96 de sticluțe și acolo. În portbagaj. Dar dacă nu avem mașină, ori mașina a fost luată de unul dintre membrii familiei  la cumpărături sau la serviciu? Atunci ne pregătim să cărăm în spate rucsacuri cu apă plată. Copilul și bunica nu pot căra decât- să zicem- câte 3 litri . Părinții vor trebui să care restul  de 42 de litri, câte 21 de litri de persoană. Adică 21 de kilograme. Nu prea se poate. Și oricum nu ar mai putea căra orice altceva. Deci putem să uităm de celelalte lucruri de pe listă.

În cazul în care după cutremur veţi avea acces la apă din altă surse, fierbeţi apa timp de minimum 10 minute şi apoi după răcire puteţi să o consumaţi în siguranţă.
Adică  vom fi în casă, dar apa din conducte va fi oprită , așa că  vom merge la fântânile din parcuri (care să sperăm că vor funcționa) să luăm apă de acolo și să o fierbem. Încă odată se confirmă că gazele nu vor fi oprite. Sau vor fi? Atunci putem face focul cu crengi tăiate din copaci. Dar cu ce vom tăia crengile? Și unde le vom arde? Vom aprinde focuri în parc? Dar ne trebuie pirostrii și ceaun!De unde să le luăm?

Mâncarea

Alegeţi mâncare care nu trebuie păstrată în frigider, care nu trebuie gătită sau preparată, care este uşor de transportat:

- conserve de mâncare preparată: fasole fiartă, mazăre, peşte, carne, fructe, vegetale, cereale, bomboane.
- lapte pasteurizat, sucuri, cafea, ceai (îmbuteliate)
- zahăr, sare, piper, ness
- nu uitaţi de furculiţe, cuţite, linguri
- mâncare specială pentru copii, animale de companie sau pentru persoane care necesită un regim special (diabetici)

Păstraţi un deschizător de conserve exact în locul unde aţi depozitat conservele.

N-am înțeles. Adică pe lângă cele 21 de kilograme de apă va trebui să cărăm și conserve , și tacâmuri, și cafea (gata făcută? Adică pregătim zilnic niște cafea pe care nu o bem, ci o punem în sticle și apoi o aruncăm și facem alta? Și asta timp de ani de zile? Mai adăugăm și mâncarea pentru câini sau pisici....Cine o să care toate stea? La câte kilograme s-a ajuns? 

Kit-ul de prim ajutor

A, dar mai e ceva de cărat! 
- păstraţi câte un kit de prim-ajutor în casă şi în maşină. Medicamente , în cantitate dublă față de cea necesară (pentru cei care iau medicamente zilnic, așa cum e cazul bolnavilor cronici) . Dar cine ne dă cantitățile astea de medicamente? Ele se eliberează cu rețetă, nu putem avea cantități duble. 
- medicamente: analgezice, antiseptice Analgezicele nu se eliberează fără rețetă. Cum facem rost de ele? 
- notaţi pe o foaie de hârtie medicamentele necesare fiecărei persoane din familie şi pregătiţi provizii din aceste medicamente. Să zicem că se pot strânge acele cantități duble de medicamente (în casă și în mașină, deci ar trebui să stocăm o cantitate de patru ori mai mare decât necesar), dar ele expiră și trebuie înlocuite periodic. Prin urmare cheltuielile pentru medicamente vor deveni de 5 ori mai mari:  - unele pe care le folosim și altele pe care le stocăm în cantitate de patru ori cât e nevoie.. Dar bani pentru asta-- de unde?  

Alte provizii necesare:

- radio cu baterii AM/FM şi baterii de rezervă
- lumânări
- lanterne şi baterii de rezervă
- hârtie igienică, şerveţele umede, săpun lichid
- saci de plastic
Să zicem că avem toate astea, dar nu le putem ține pe toate în mijlocul camerei de zi. Unele mai trebuie să stea și pe la locurile lor din baie ori din debara. Nici nu le vom putea căra cu noi, alături de cele 50 de kilograme de apă, alimente și medicamente câte ni se spune că ar trebui să cărăm.

Și vreți să vă spun ceva? Dacă ar fi o astfel de nenorocire și populația ar fi lipsită timp de trei zile de sprijinul autorităților, ar fi destui care să vă atace și să vă ia apa și alimentele , precum și celelalte lucruri pe care le-ați putea târî după dumneavoastră.

Ei, dar iată că ni se spune mai concret ce avem e făcut:  Cum să va protejaţi în timpul unui cutremur dacă va aflaţi...

Într-o clădire:

- Staţi pe loc. Nu fugiţi afară.
- Intraţi sub o masă grea sau un birou sau orice alt obiect de mobilier de care vă puteţi ţine. (Păi ne ținem de mobilă, sau intrăm sub ea? Oricum, ar fi o masă fragilă și un birou micuș, sub care nu ar încăpea decât o persoană) Dacă sunteţi pe un hol ghemuiţi-va şi proptiţi-vă de un perete de interior.
- Evitaţi uşile. Din cauza mişcărilor, uşile se pot trânti şi pot să va rănească
- Protejaţi-va faţa şi capul
- Plecaţi de lângă ferestre, uşi de sticlă, oglinzi, sobe, biblioteci, mobilier înalt (Dar în camerele mici de la bloc în fiecare cameră un perete are ferestre, altul are cel puțin o ușă și pe lângă ceilalți pereți sunt biblioteci, dulapuri - nu prea ai unde să te duci. Oricum mai înainte ni s-a spus să stăm pe loc...) 
- Nu folosiţi liftul. Dacă va aflaţi într-un lift în timp ce începe un cutremur apăsaţi butonul de oprire şi apoi butonul celui mai apropiat etaj. Ieşiţi din lift cât de repede puteţi. (Veți fi pe scara blocului, adică într-un loc sigur, nu?) 

Afară:

- staţi pe loc. Încercaţi să va duceţi spre o zona mai sigură departe de ferestre, clădiri, stâlpi de electricitate sau de telefon. Cum vine asta? Ori stăm pe loc, ori ne ducem undeva???
 Și unde să ne ducem, dacă suntem într-un oraș? Departe de case, de stâlpi de orice fel - adică pe carosabil? Că parcuri nu prea sunt- iar cele care sunt sunt departe, în general. Dar nu riscăm să fim călcați de mașini, mai ales că lumea ar fi în stare de șoc? Nu ar trebui să mergem la mașină- dacă avem- să ne apropiem de proviziile noastre păstrate acolo? Dar mașina e lângă casă, ce facem atunci?

Într-un vehicul:

- Încercaţi să trageţi pe dreapta într-un loc sigur.  Nu blocaţi şoseaua. Feriţi-vă de poduri, tunele şi clădiri. Staţi în vehicul. Unde să tragi pe dreapta într-un oraș unde nu găsești un loc de parcare decât la un kilometru distanță ? Bun, nu mai ții cont de reguli și oprești mașina lângă cele care deja sunt parcate . Dar în acest mod simplu se blochează circulația. Asta e. Cei care au mașinile parcate nu vor putea ieși cu ele. Trei zile, toată lumea va sta în mașini, mâncând din ce are în portbagaj. Iar dacă n-are...va lua de la cei ce au? 

Într-un loc public aglomerat

- retrageţi-vă într-un loc unde să nu fie îmbulzeală. Dacă va aflaţi într-un mall, intraţi în cel mai apropiat magazin. E bună asta. Dacă suntem într-un loc aglomerat, nu putem să ne retragem într-un loc fără îmbulzeală decât ieșind din locul aglomerat. Adică dacă suntem în casă să rămânem în casă, dar dacă suntem într-un loc aglomerat (care de obicei e tot într-o clădire) să ieșim afară. Dar nu, cică să intrăm în magazin. Panica e asigurată. Deci - să intrăm în cel mai apropiat magazin. Mergând împotriva fluxului de oameni panicați care vor să iasă. Și ce să facem în magazin, fără apă, mâncare, medicamente , lanternă și celelalte timp de trei zile? Că poate nu avem în spinare ruxacul de supraviețuire? 

La şcoală:

- Intraţi sub bancă şi agăţaţi-vă de piciorul acesteia. Nu staţi cu faţa spre geam. Dar am văzut în materiale explicative că elevii trebuie să iasă încolonați și cu mâinile puse pe cap după cadrul didactic. Dar apa, conservele și toate celelalte unde vor fi? 

În autobuz:

- Staţi pe scaun până la oprirea acestuia. Și pe urmă? 

După cutremur:

- verificaţi dacă sunteţi rănit sau dacă sunt răniţi în zonă. Administraţi primul ajutor. Cu ce să administrăm primul ajutor? În rucsacul cu apă și conserve, pe care îl purtăm mereu cu noi, avem medicamentele cumpărate pe rețeta proprie. Analgezice nu avem, antibiotice nici atât, alte lucruri nu am putut căra. că eram împovărați cu apa plată.
- Nu folosiţi telefonul decât dacă vreţi să anunţaţi o urgenţă majoră. Dar cutremurul nu e o urgență majoră? Nu e cazul să aflăm ce fac ceilalți membri ai familiei?
- îmbrăcaţi-vă în haine rezistente care să va protejeze de moloz sau de geamuri sparte. Când asta? Când am ieșit din casă și nu mai putem intra? Sau când suntem în casă și nu putem ieși? Sau când suntem la serviciu ori la școală ori la cumpărături? Presupun că atunci hainele de prin magazine vor fi la dispoziția cetățenilor în mod gratuit- ori nu? 
- verificaţi casa pentru a vedea dacă are distrugeri. Dacă dvs consideraţi că locuinţa nu este sigură, ieşiţi şi nu mai intraţi înăuntru. Dar pe unde ieșim , că  scările și lifturile nu sunt sigure? Și cum să ieșim, lăsând acolo toate acele lucruri strânse cu grijă: kilogramele de apă, kilogramele de mâncare, medicamentele , radioul, bateriile, lanternele, mâncarea pentru animale etc? Că de cărat cu noi, e clar că nu le putem căra! 
- nu aprindeţi chibrituri, nu folosiţi întrerupătoare până când nu va asiguraţi că nu sunt scurgeri de gaze. Folosiţi lanterne şi nu închideţi robinetele principale de la ţevi decât dacă sunt avarii la acestea. Parcă se spunea mai sus că trebuie să întrerupem apa și energia electrică. Cum să facem asta fără a închide robinetele de la țevi? Cum ne asigurăm că nu sunt scurgeri de gaze? Da, în general există odorizantul etil mercaptan, dar dacă nu s-a pus? 
- dacă aveţi apă la robinet imediat după cutremur, umpleţi cu apă cada de baie şi orice alte recipiente. Parcă se spunea să închidem conductele principale de apă și electricitatea. Tot imediat după cutremur. 
- ascultaţi la radio anunţurile oficiale. (Dar am închis curentul electric și în casă e întuneric. Cum bâjbâim până la radioul care e pus într-o cutie în mașină? )
- nu folosiţi vehiculul decât în caz de urgenţă majoră. Păstraţi drumurile libere pentru ambulanţe şi pompieri. Cum să nu folosim automobilul dacă trebuie să ne îndepărtăm de case și de stâlpi? Adică să ieșim din oraș? Și poate că e nevoie să îi căutăm și pe ceilalți membri ai familiei?  
- dacă sunteţi în maşină iar în jurul acesteia au căzut cabluri de electricitate de pe stâlpi, nu coborâti din maşină. Până când să nu coborâm din mașină? Dar cum luăm apa și mâncarea din portbagaj? 
- staţi la 10 m distanţă de cablurile căzute de pe stâlpi. Dar noi vedem cabluri ce atârnă pe jos și acum, în timp normal. Bine, probabil că nu au curent electric în ele. Dar de unde să știm după aspect? 

Cu alte cuvinte, aceste sfaturi prețioase sunt imposibil de aplicat în practică- după umila mea părere. 

Doamne ferește!