Elisabeta Báthory, celebră criminală ce a ucis sute de fete

Persoana ce a comis cele mai multe crime din istorie în afară de război

(conform Cărții Recordurilor)

blazonul contesei

Contesa însângerată
Contesa unguroaică Báthory Erzsébet se născuse pe 7 august 1560 în Nyírbátor, un orășel din Ungaria. Făcea parte din celebra familie Báthory: fratele tatălui  ei a fost voievodul  Transilvaniei, Andrei Báthory, iar mama ei era fiica lui Stefan Báthory din Șimleu, ce a fost la rândul său voievod al Transilvaniei.
Logodită de la 11 ani cu contele Ferenc Nadasdy, a rămas însărcinată la 13 ani cu László Bende, un tânăr ce lucra la castelul Sárvár, unde locuiau.
Soțul înșelat l-a pedepsit drastic pe iubitul minor al soției lui, castrându- l și apoi aruncându-l unei haite de câini înfometați.
Ferenc a dus-o pe logodnica lui în alt castel, unde aceasta a născut o fiică pe care a căutat să o țină ascunsă și a dat-o spre creștere familiei băiatului, el căsătorindu-se apoi cu Elisabeta și aducînd-o iar la castelul Sárvár, în 1575.
Ferenc Nadasdy era plecat aproape în permanență fie la studii, fie apoi ca șef al trupelor ungare în Războiul Lung (1593-1606), timp în care Elisabeta conducea treburile la castel. Era poreclit „Cavalerul Negru”, fiind la rândul său vestit pentru cruzime. Elisabeta  născut alți 4 copii, lăsați în grija guvernantelor.
În 1604 a rămas văduvă, soțul ei fiind ucis se pare de o prostituată. 

Războiul Lung(numit și Războiul de treisprezece-sau de cincisprezece ani) a fost un război de frontieră între monarhia habsburgică și imperiul otoman. El s-a purtat pe teritoriile Principatelor Române: Transilvania, Moldova,  și Țara Românească, dar și pe teritoriul actual al Ungariei și al Slovaciei și în Balcani.Au fost implicațe și: ducatul de Ferrara, Marele Ducat de Toscana, ducatul de Mantua  și Statul Papal. Tratatul de pace, semnat la Zsitvatoroz, în Slovacia, în 1606 a fost semnat de sultanul Ahmed I și Matia arhiduce al Austriei, fratele împăratului Rudolf al II-lea. În pe 28 octombrie 1599 a avut loc bătălia de la Șelimbăr (Schellenberg în germană) între oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul și oastea Principatului Transilvaniei, condusă de cardinalul Andrei Bathory. Victoria decisivă repurtată de Mihai Viteazul i-a deschis acestuia drumul spre Alba Iulia , unde a fost consfințită unirea Transilvaniei cu Țara Românească. În 1595 voievodul de atunci al Transilvaniei, Sigismund Bathory se aliase cu Mihai Viteazul și îi dăruise domeniul Buia (cu 7 comune) din Județul Sibiu și domeniul Sona din județul Alba precum și dreptul de a construi o mănăstire lângă Alba Iulia (Bălgrad).  Apoi însă Sigismund Bathory a cedat principatul Transilvaniei (?) imperiului habsburgic în schimbul a două ducate din Silezia.
 Mihai Viteazul încheiase la rândul său un tratat cu împăratul Rudolf al II-lea (la 9 iunie 1598, la Mănăstirea Dealu) . Mihai recunoștea suzeranitatea Habsburgilor asupra Țării Românești, fără a fi prevăzută plata vreunui tribut, împăratul obligându-se în schimb să întrețină pe socoteala sa 5000 de mercenari din oastea lui Mihai și recunoștea dreptul la domnie ereditară al acestuia.
În 1598 Sigismund Bathory a revenit în Transilvania și i-a cedat vărului său  cardinalul Andrei Bathory drepturile sale asupra tronului Transilvaniei (la care renunțase, cum am văzut). Dieta Transilvaniei a aprobat „rocada”.
Mihai Viteazul a înaintat cu trupele sale în Transilvania, obținând și sprijinul sașilor din Brașov și al sătenilor din Țara Făgărașului. Din oastea sa făceau parte pe lângă oșteni din Țara Românească  și escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni, dar și unguri și secui.  În 1598 Sigismund Bathory a revenit în Transilvania și i-a cedat vărului său  cardinalul Andrei Bathory drepturile sale asupra tronului Transilvaniei (la care renunțase, cum am văzut). Dieta Transilvaniei a aprobat „rocada”.Mihai Viteazul a înaintat cu trupele sale în Transilvania, obținând și sprijinul sașilor din Brașov și al sătenilor din Țara Făgărașului. Din oastea sa făceau parte pe lângă oșteni din Țara Românească  și escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni, dar și unguri și secui, sub comanda lui Gheorghe Makó.
Victoria lui Mihai Viteazul, secondat de bravul Baba Novac a vost zdrobitoare. Apărătorii sași ai cetății Sibiu  au reușit să salveze 350 de ostași sași care luptaseră în armata cardinalului trăgându-i cu funiile peste ziduri, în interiorul cetății. Mihai Viteazul a plecat apoi spre Alba Iulia, fiind primit cu entuziasm de populație.Mihai Viteazul a plecat apoi spre Alba Iulia, fiind primit cu entuziasm de populație. 

Dar între anii 1602 și 1604 pastorul luteran István Magyari a reclamat autorităților de la Viena , aducând și acuzații în public în fața nobilimii, că această contesă comitea crime în serie.
Contesa, ajunsă la aproape 40 de ani devenise invidioasă pe frumusețea tinerelor fete care o serveau și începuse să le pedepsească fără milă pentru orice abatere- reală sau închipuită.
Când sângele unei victime i-a ajuns pe față și pe mâini, Elisabeta a avut impresia că pielea i-a întinerit .
Ajutată de colaboratorii ei Anna Darvulia, Dorotya Szentes, Jo Ilona , Katarina  Benická și János Ujváry, Elisabeta se scălda în sângele tinerelor fecioare al căror corp era zdrobit cât timp acestea încă trăiau. Era folosit și dispozitivul numit „fecioara de fier”, o cușcă din metal cu ace și cuie în interior în care victimele erau zdrobite.
Constatând după un timp că ridurile tot nu  dispăruseră, Anna Darvulia  i-ar fi explicat că efectul ar fi mai bun dacă victimele ar fi de origine nobilă și astfel ar fi început să fie ademenite la castel și fiicele unor mici nobili, sub pretextul educării lor pentru înalta societate.

Poziția înaltă a contesei a făcut ca multă vreme crimele să nu fie anchetate, dar în 1610 regele Matia al II-lea (inițial rege al Ungariei, apoi împărat al Sfântului Imperiu Roman (din care făcea parte acum fosta Ungarie) l-a desemnat pe palatinul Ungariei să investigheze cazul. 
La ordinul palatinului, notarii au colectat peste 300 de mărturii până la sfârșitul anului 1610. Au fost chestionați nobili, preoți, personalul castelului și oameni de rând.
Potrivit mărturiilor, cele mai multe victime ale contesei erau adolescente din familii de țărani șerbi din partea locului, ce erau aduse la castelul din Csejte ca servitoare și care erau ucise se pare pentru ca Elisabeta să se scalde în sângele lor, ea considerând că asta îi va păstra tinerețea.
Elisabeta a ajuns să ucidă și fiice provenind din mica nobilime ce erau trimise la castel să învețe eticheta curții. Mărturiile spun că au avut loc și răpiri.
Fetele erau bătute crunt, mutilate, arse , contesa le mușca fețele , mâinile și alte părți ale corpurilor, fetele erau lăsate să înghețe sau să moară prin înfometare.
Unii martori au numit rude ale contesei ce i-au devenit victime, alți martori au descris urmele de tortură de pe cadavre. Doi martori, Jakob Szilvassy și Benedikt Deseo au declarat că au văzut cu ochii lor cum tortura și asasina contesa mai multe tinere servitoare, nu doar la castelul din Csetje, dar și pe proprietățile sale din  Sarvar, Németkeresztúr, Bratislava și Viena. Martorii au numit și câteva persoane care îi aduceau contesei fete tinere.
Se crede că Elisabeta a ucis circa 650 de fete între anii 1585 și 1610.
Palatinul György Thurzó a luat declarații și celor trei fii ai contesei, toate mărturiile ducând la aceeași concluzie, a vinovăției contesei.
Dar un proces și o execuție ar fi fost de neconceput pentru un membru al familiei ce conducea Transilvania în acea vreme. Așa încât palatinul a convenit cu fiii contesei ca aceasta să fie trimisă o vreme la o mănăstire de călugărițe și apoi să fie izolată la castel. Regele Matia al II-lea a cerut condamnarea la moarte a Elisabetei, dar ...
Pe 30 decembrie 1610 palatinul Thurzó a arestat-o pe contesă dar și pe patru dintre slujitorii ei, care au fost acuzați de complicitate: Dorotya Semtész, Ilona Jó, Katarina Benická și János Újváry ("Ibis"sau Fickó) .
În momentul arestării acestora au fost găsite și două dintre victime în subteranele castelului.  Palatinul a reușit să-l convingă pe rege să amâne pe timp nelimitat procesul, pentru a nu fi afectat prestigiul nobilimii.
Dar cei patru complici au fost aduși în 1611, pe 7 ianuarie în fața judecătorilor-  (instanța fiind alcătuită din Judecătorul Regal al Curții Supreme Theodosious Symiensis de Szulo  și alți 20 de judecători).Procesul a avut loc la Biecse (În Slovacia de astăzi). Elisabeta nu s-a prezentat la proces.
Zeci de martori și de supraviețuitori au depus mărturie la proces. Au fost examinate ca probe și cadavrele găsite.
Martorii au povestit torturile înfiorătoare la care au fost supuse victimele.
Arderi cu fierul înroșit până la moarte, persoane lăsate să înghețe  ...
Au fost aduse și pagini din jurnalul Elisabetei în care ea își descria crimele cu lux de amănunte, din acesta reieșind că au fost ucise circa 650 de fecioare, dintre care 50 de origine nobilă.
Acuzațiile s-au extins asupra a 80 de persoane, ce au fost găsite vinovate în diferite grade.
Trei dintre inculpați: Dorotya Semtész, Ilona Jó,  și János Újváry au fost condamnați la moarte. Cele două femei au fost condamnate la ardere pe rug după ce le-au fost smulse degetele cu clești fierbinți, iar Fickó, considerat mai puțin vinovat, a fost decapitat. 
Elisabeta nu a fost supusă niciodată unui proces, dar familia ei a închis-o într-un turn din castelul Čachtice,(Čachtický hrad ) unde a mai trăit patru ani- fiind găsită moartă la 54 de ani, în august 1614.  
Inițial a fost înmormântată în cimitirul bisericii din Csejte, dar în urma protestelor sătenilor, care o numiseră „tigroaica din Csejte”, trupul ei a fost în cripta familiei Báthory din Ecsed.
În 2008 a fost făcut un film inspirat din viața ei: „Elizabeth de Bathory, contesa însângerată”, regizat de regizorul slovac Juraj Jakubisko. A fost cel mai scump film slovac, ceh și maghiar din istorie, cu un buget de peste 300 de milioane de coroane
 

 Un alt criminal în serie din perioada medievală a fost Gilles de Rais, din Franța.
Numele său complet era Gilles de Montmorency-Laval, baron de Rais, conte de Brienne. (Conform grafiei moderne, Gilles de Retz). El se născuse în jurul anului 1405 la castelul  Champtocé-sur-Loire. Rămas orfan de din 1415, a fost crescut de bunicul dinspre mamă, împreună cu fratele său mai mic.
În 1417 bunicul său îl logodise cu o bogată moștenitoare, dar Parlamentul din Paris a interzis căsătoria până la majoratul fetei și căsătoria nu s-a mai realizat.
În 1419 bunicul i-a găsit altă logodnică bogatului său nepot, dar nici această căsătorie nu s-a încheiat, din motive necunoscute.
Gilles de Rais s-a logodit apoi cu verișoara sa Catherine, pe care a răpit-o și cu care s-a căsătorit în 1420, însă Biserica a anulat acestă căsătorie pe motiv de incest. În cele din urmă, după penitență și anchetă, celor doi tineri li se aprobă să se căsătorească. Marile averi deținute de cei doi au făcut obiectul mai multor litigii. . 
Moștenitor a peste 40 de castele, cu preocupări de alchimie, războinic de temut în Războiul de 100 de ani , promovat  mareșal al Franței , după terminarea războiului a început să ucidă din plăcere.
Familia sa l-a acuzat că distruge patrimoniul moștenit (a vândut cea mai mare parte dintre castelele și pământurile deținute făcând  cheltuieli extravagante după ce ar fi împlinit 20 de ani- printre care întreținerea unei trupe de 200 de călăreți și se pare și alte cheltuieli militare, precum și întreținerea unei suite de peste 50 de persoane, între care capelani, paji, servitori și copii de cor, fiind citate straie cu blănuri scumpe, stofe cu fir de aur și mătase, potire de aur cu pietre scumpe , organizarea de jocuri și spectacole teatrale grandioase ce ar fi reconstituit faptele sale de arme). La cererea familiei sale, a fost pus sub interdicția de a-și vinde proprietățile  de către regele Charles VII (cel care îl ridicase la rangul de mareșal) în anul 1435.
Atenția lui s-a îndreptat în special asupra băieților de 7-15 ani, pe care aparent îi admira pentru vocile lor armonioase . Dar copii săraci , aduși la castel sub pretextul organizării unui cor,  au fost uciși pentru delectarea bolnavă a seniorului Gilles de Rais, care ulterior a intreat în legende ca prototip al personajului Parbă Albastră. Seniorul organizase într-adevăr un cor ce reunea 30-40 de băieți, această activitate furnizând și o acoperire pentru racolarea de copii, de preferință din mediile sărace.
Istoricul Matei Cazacu a studiat contextul istoric în care s-au desfășurat faptele.

Între anii 1432 și 1440, Gilles de Rais ar fi  ucis între 100 și 140 de băieți.
În 1440 el a fost arestat și judecat, mărturiile de la proces păstrându-se până astăzi.
„Nu e nimic de înțeles- e modul meu de viață” a declarat învinuitul.
El a adăugat că „lenea și vinul fiert” îl incitau să comită crime.
Fapta care l-a adus în fața judecătorilor a fost răpirea  unui preot în timpul slujbei religioase, dar în cadrul procesului au fost dezvăluite și numeroase violuri și crime comise asupra a numeroși copii. Au fost citate mărturiile părinților ai căror copii dispăruseră. El a fost judecat pentru erezie , sodomie și crime.
A fost judecat la Nantes și condamnat la moarte prin spânzurare și ardere pe rug, ca și doi dintre valeții săi, care l-au ajutat. .
A fost spânzurat deasupra unui rug ce ar fi urmat să-i ardă rămășițele, dar ca o concesie făcută rangului său înalt s-a permis unor femei să îi ia trupul după execuție și să-l îngroape. 

Care pacienți cu Covid-19 să fie tratați cu prioritate?

Un studiu chinez a stabilit care sunt indiciile că un pacient cu coronavirus e în pericol de moarte.

Studiul a fost făcut pe 375 de cazuri tratate în Wuhan cu începere din luna februarie. Dintre aceștia, 201 s-au vindecat iar 174 au decedat.
Trei dintre analizele ce le-au fost făcute acestor pacienți ar fi revelatoare asupra capacității organismelor respective de a lupta cu acel virus.
Rezultatele la aceste trei teste ar putea arăta care dintre pacienții internați în spital ar fi mai periclitat și deci ar trebui să fie tratat cu prioritate (în cazul suprasolicitării sistemului medical respectiv).

Studiul chinez, ale cărui concluzii au fost pblicate în revista Nature Machine Intelligence afirmă că prin rezultatele a trei analize se poate ști cu 10 zile înainte dacă un pacient cu Covid-19 riscă să moară (cu probabilitate de 90%, dacă rezultatele celor trei analize ies prost).

LDH, limfocite, CRP

1.      Prezența prea importantă a enzimei LDH  (lactat dehidrogenasa), e primul semn. E vorba despre o enzimă prezentă în aproape toate celulele vii din corpul uman,  dar cantitatea mare arată deseori o degradare a țesuturilor, degradare ce e asociată cu mai multe boli, printre care și pneumonia..E o analiză care se recomandă și pentru urmărirea evoluției altor boli.

·         Valoare normală a concentratiei de LDH în plasmă : 190-400 UI/L (dar variază în funcție de vârstă și de metoda de dozaj folosită)

·        125-220 U/L în sânge (test piruvat 37 °C ABBOTT)

2.      Al  doilea indiciu este dat de nivelul prea scăzut de globule albe limfocite. Aceste limfocite, care constituie 20-40% dintre globulele albe, au ca rol principal activarea răspunsului imunitar. Un nivel prea scăzut arată deci că acel organism nu reușește să lupte cu virusul..
Limfocitele B produc anticorpi – proteine (gamaglobuline) care recunosc substanțele străine (antigenele) și se atașează de ele .
Limfocitele T au rolul de a recunoaște antigenele și de a regla răspunsul imun.
Anumiți factori pot influiența rezultatul testării: o infecție recentă, sau chimioterapia, sau radioterapia, sau terapia cu steroizi, ori infecția cu HIV, ori intervenții chirurgicale recente, sau sarcina, sau nivelul crescut de stres!

Vedeți deci că stresarea în masă prin emisiuni televizate nu ne face bine deloc!

Limfocite:

·        Numărul de celule normale pentru adulți = 800-5000 (0,8-5,0) limfocite / mcL;

·        Intervalul obișnuit pentru adulți (diferențial) = 18-45% din totalul celulelor albe din sânge;

·        Niveluri scăzute = mai puțin de 800 limfocite / mcL;

·        Niveluri crescute = mai mult de 5.000 de limfocite / mcL.

3.      Cel de al treilea marker ar fi o cantitate mare de proteină C-reactivă  (CRP). Aceasta indică o inflamație și e un semn important pentru prognosticul unei boli respiratorii. Prezența acestei proteine arată o stare inflamatorie persistentă.

Proteina C reactivă poate crește în caz de arsuri, de infecții pulmonare, de infarct, de boli cronice inflamatorii (lupus, artrită reumatoidă), boală inflamatorie intestinală sau anumite tipuri de cancer.

Asociația Americană pentru Sănătatea inimii recomandă pacienților cu valori mai mari de 2 mg/L să urmeze un tratament pentru bolile cardiace.

Valorile ce depășesc 9mg/l ar indica infecție osoasă ori artrită reumatoidă , ori tuberculoză , ori boli autoimune ori alte infecții sau chiar cancer.

Cele trei indicii laolaltă ar trebui să dea de gândit

În cazul unei faze a pandemiei în care resursele spitalicești sunt limitate și nu se știe cărui pacient ar trebui să i se dea prioritate, aceste analize simple, ce se pot face în orice spital ar indica rapid care sunt pacienții care necesită tratament de urgență.
S-ar evita situația  care se încearcă a se preveni prin măsurile de „autoizolare” – depășirea capacității de tratare din spitale.

Covid-19 agravat de poluarea aerului

Poluarea favorizează coronavirusul

Dr Maria Neira de la organizația mondială a sănătății (OMS) a declarat la BBC News că țările care au un nivel ridicat de poluare , multe dintre ele din America Latină, Africa și Asia, sunt mai amenințate de noul coronavirus.
(Cum declarația datează din luna  aprilie, doamna doctor recomanda accelerarea planurilor de prevenire).

Dr Neira a afirmat că OMS va alcătui o hartă a orașelor cele mai poluate din lume, pe baza bazelor de date de care dispune, pentru a preveni autoritățile naționale din regiunile respective să pregătească planuri de riposta sporite la epidemie (încă nu era pandemie).

Un studiu american întocmit la Harvard arătase deja că rata de mortalitate legată de Covid-19 e mai crescută cu circa 15% în regiunile în care nivelurile de poluare cu particule fine sunt ridicae și chiar au crescut în oarecare măsură în anii anteriori pandemiei.
„Raportul Universității Harvard indică nivelurile de mortalitate legată de Covid-19 se suprapun zonelor cu mare densitate de populație și cu o puternică expunere la particule PM2,5.
Aceste particule, cu un diametru cam de 30 de ori mai mic decât a firului de păr, au fost și înainte legate de diferite probleme de sănătate, în special de infecții respiratorii și de cancer la plămâni.”

Profesorul Annette Peters de la catedra de epidemiologie Ludwig Maximilian de la München a declarat la BBC News că acele concluzii ale studiului : „sunt în acord cu rapoartele precedente asupra spitalizării și mortalității cauzate de pneumonie”
”Este unul dintre primele studii care ne confirmă bănuielile și ipotezele conform cărora gravitatea infectării cu Covid-19 ar putea fi sporită de poluarea aerului cu particule” a declarat ea.
Autorul raportului, profesorul Francesca Domnici a declarat: „Sperăm că asta va contribui la împiedicarea deteriorării calității aerului, îndeosebi când auzim unele autorități  vorbind despre relaxarea regulilor în domeniul poluării în cadrul acestei  pandemii”.

Un alt studiu, efectuat de universitatea din Sienna, din Italia și de universitatea din Arthus, din Danemarca a sugerat de asemenea legătura posibilă dintre poluarea aerului și decesele cauzate de Covid-19 în nordul Italiei.
Regiunile Lombardia și Emilia-Romagna au înregistrat indici de mortalitate de circa 12%, față de 4,5% câți au fost înregistrați în restul Italiei.
Studiul, publicat în Science Direct declară: „Nivelul ridicat de poluare din nordul Italiei trebuie să fie considerat ca un cofactor suplimentar ce a dus a nivelul ridicat d emortalitate înregistrat în aceste regiuni”.
Populația, vârsta, diferitele sisteme de sănătate și o variație a politicilor d eprevenire de la o regiune la alta ar trebui să fie de aseenea luate în calcul.

În Filipine, Cesar Bugaoisan, de la Association for Respiratory Care Practitionners a declarat: „ Conform datelor noastre preliminare, aproape totalitatea persoanelor decedate în țară din cauza unui coronavirus prezentau afecțiuni preexistente, cele mai multe legate de poluarea aerului”.
Poluarea aerului ucide deja aproximativ șapte milioane de persoane în fiecare an, conform OMS.
Să nu uităm că pandemia a demarat în regiunea Wuhan din China și apoi pe valea râului Pô , din Italia, ambele regiuni  cunoscute ca fiind foarte poluate.

Dar de unde vin aceste particule?

Atmosfera terestră e încărcată de particule (PM) invizibile cu ochiul liber, dar pe care le putem observa uneori în întuneric dacă aprindem un fascicul luminos și acele particue reflectă razele de lumină.
Dar ceea ce putem observa sunt doar particulele mai mari, cu dimensiunea peste 40 de microni (µm) .
Pentru particulele mai mici, cum sunt cele de 10 microni (PM10) sau de 2,5 microni (PM2,5) avem nevoie de un echipament specializat pentru a le detecta. 
Aceste particule mici (sau aerosoli) sunt alcătuite dintr-un amestec complex de particule solide și lichide, combinație de substanțe organice și anorganice în suspensie în aer; ele pot proveni din fenomene naturale (nisip, cenușă vulcanică, brumă marină sau ceață) sau sunt imputabile activităților umane (foarte adesea legate de arderea de combustibili fosili).
Sulfați, nitrați, amoniac, funingine de carbon, prafuri minerale, clorură de sodiu, picături de apă constituie principalii compuși ai PM. Unele particule sunt emise direct în atmosferă, în timp ce altele se formează din compuși gazoși emiși (numiți „precursori de particule”). 
Aceste particule sunt transportate cu ușurință de vânt și pot să parcurgă uneori mii de kilometri înainte de a se risipi sau a se depune pe sol de precipitații.

Impactul particulelor asupra sănătății

Particulele sunt unele dintre componentele poluării aerului, în combinație cu alte gaze poluante, cum ar fi ozonul, oxidul de azot, monoxidul de carbon și dioxidul de sulf. Aceste gaze sunt prezente deasupra orașelor, în cantități variabile, în funcție de anotimp, de tehnologiile folosite pentru transport, industrie, încălzire și de practicarea agriculturii în împrejurimi.

În zonele urbane dens populate, cum e axa Wuhan-Pekin , unde se află numeroase industrii și de sisteme de încălzire bazate pe cărbune, sau în valea râului Pô din Italia - o zonă industrială înconjurată de munți care blochează dispersarea poluării- s-au observat din satelit concentratii ridicare de poluanți în permanență.

Conform OMS poluarea atmosferică ucide peste 4 milioane de persoane pe an (mai mult decât colesterolul) , iar previziunile arată că până în 2050 vor fi 6,5 milioane de victime ale poluării aerului.

Fiecare individ este afectat în mod diferit de poluare.

În medie, un adult inhalează cam 10 litri de aer pe minut și până la 100 de litri în timpul activităților sportive.
Studiile epidemiologice arată că printre poluanți particulele sunt cele mai dăunătoare, dar efectele combinate ale diferiților poluanți nu sunt încă bine cunoscute, dar se știe că gradul de pericol depinde de compoziția și de dimensiunea particulelor aflate în aer.

În funcție de mărimea lor, particulele pătrund în organism și trec diferite bariere. 

Astfel PM10 pot să rămână în plămâni, iar cele cu diametrul de 2,5 microni sau mai mici pot să treacă bariera pulmonară și să pătrundă în sistemul sanguin. Expunerea cronică la particule contribuie la riscul de a dezvolta boli cardiovascuare și respiratorii, cum ar fi cancerul de plămâni.

Copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu probleme de sănătate sunt cele mai vulnerabile.

La jumătatea lunii martie 2020, la începutul măsurilor de izolare, a fost prezentat pe site ul Radio televiziunii belgiene francofone (RTBF) studiul efectuat de italieni:
„Un studiu foarte serios la care au colaborat Universitatea din Bologna și cea din Bari a emis ipoteza că noul coronavirus ar fi fost favorizat în propagarea sa de poluarea aerului, mai exact de anumite particule fine aflate în număr mare în zonele poluate din Wuhan, dar și în Lombardia, Emilia-Romagna și alte centre urbane.”

De fapt nu e de mirare: organismele deja slăbite de poluare vor fi cu atât mai lipsite de apărare în fața unui atac viral.

Încă din 2003 un studiu chinez arătase o legătură puternică între concentrația de particule și Sars- precedentul coronavirus. 

De la începutul pandemiei actuale, mai multe studii coerente și convingătoare au arătat că virusul se însoțește bucuros cu particulele, acestea din urmă agravându-i efectele.

Pulicațiile italiene arată corelarea dintre concentrarea de particule fine și progresia mai puternică a coronavirusului. Publicația americană a stabilit că o creștere de un microgram de PM2,5 pe metru cub de aer conduce la o creștere a mortalității pricinuite de coronavirus cu 15%.

S-au alăturat studiile din Atena, care au arătat că primăvara este anotimpul lucrărilor agricole, în cadrul cărora se răspândesc pe câmpuri îngrășăminte azotate sau gunoi de grajd, care trimit în atmosferă particule fine care se combină cu cele provenite din orașe. Toate acestea ar transporta și particulele virale.

În alte țări, cum ar fi Franța s-a observat din vara anului 2019 că „activitățile agricole sunt responsabile de 28% din emisiile franceze de particule cu diametre mai mici de 10 micrometri, cum sunt compușii azotați și pesticidele!.


Într-un studiu publicat vineri 24 aprilie de cotidianul britanic The Guardian, oamenii de știință italieni au arătat că au găsit coronavirus în particuele de aer poluat. Ei urmează să studieze dacă poluarea poate servi de vehicul pentru SARS-CoV-2 și să contribuie astfel la contaminarea unui mai mare număr de persoane.
Literatura științifică a dovedit deja că poluarea poate trasporta alte virusuri la distanțe mari (cum ar fi virusurile rujeolei sau ale gripei aviare) și poate favoriza astfel contaminarea populației.

Cum stau lucrurile în București

Pe 2 martie aflam din presă că poluarea din București a depășit de sute de ori valorile considerate admisibile.


Ministrul Mediului a declarat că poluarea din București e cauzată de un cumul de factori, printre care arderi necontrolate de vegetație, incendiul ce avusese loc la Gara de Nord, precum și arderile operatorilor economici.
Pentru poluarea cu PM2,5 s-au înregistrat depășiri cu 900-1000% peste limitele maxim admise, datele fiind colectate și de senzorii oficiali din rețeaua națională integrați în platforma airly.eu.
Pentru PM10 s-au înregistrat depășiri de aproape 800%.

În ziarul Libertatea s-a scris despre compania americană Stericycle, care activează în domeniul reciclării produselor sanitare, care e cercetată de procurori după ce angajații companiei au fost surprinși în 2015 aruncând medicamente la groapa de gunoi de la Chiajna, deținută de către Iridex Group (în coordonare cu reprezentanții Iridex) în loc să le elimine în incineratoare speciale. Acuzațiile sunt de grup infracțional organizat, nerespectarea măsurilor obligatorii în procesul de colectare, transport, valorificare și eliminare a deșeurilor, infectarea apei și realizarea de operațiuni fictive în actele contabile ale companiei. Dosarul e tot în stadiul cercetărilor in rem.

Jurnalistul Vad Petrea spune că senzorii din București arată valori de peste 120 micrograme /metru cub la PM2,5 (peste 190 în centru), valoarea limită legală fiind de 20 micrograme/metrucub.

Scăderea circulației autovehiculelor cauzată de epidemie a scăzut gradul de poluare din București.

Posibil că și arderile necontrolate de deșeuri au fost mai reduse după sancțiunea primită de la UE pentru neluarea de măsuri pentru reducerea poluării din Capitală.
Iată astăzi 14 martie care sunt rezultatele măsurătorilor din București:

Graficul indicelui calității aerului în ultimele două luni în București (conform aerlive.ro)

 

Covid 19 - statistica din Romania

În așteptarea relaxării

Blocați la domicilii, unii având o curte în care să  poată sta la aer, alții închiși în apartamente de bloc, așteptăm cu nerăbdare încetarea stării de urgență, ceea ce ne place să credem că ar fi semnul că epidemia dă semne a înceta.
Din păcate, însă, datele oficiale comunicate instituțiilor internaționale de specialitate nu prea arată acest lucru.
Cum numărul celor care ar putea fi infectați dar sunt (sau au fost) asimptomatici este necunoscut, datele evidențiate strict în statistici sunt ale celor care au decedat , moartea lor având legătură cu Covid-19.
(Dat fiind că în multe cazuri există și comorbidități- știți discuțiile legate de acest aspect. Dar cine e chiar perfect sănătos, dacă e să o luăm așa?)
Privind graficul sumbru al deceselor legate de epidemie, vedem cu îngrijorare că numărul lor nu a scăzut în ultima perioadă, ba chiar a crescut în fiecare zi!

Pentru comparație, am selectat și graficele din alte câteva țări din apropierea noastră.

Numărul deceselor e raportat la milionul de locuitori.

Observăm că situația noastră nu e deloc roză . Iar datele sunt chiar proaspete.

Remarcăm că situația din Germania (despre care se spunea că a stăpânit foarte bine epidemia de pe teritoriul său) este și mai gravă.
Procentul de decese de la noi este foarte apropiat de cel din Turcia (unde totuși de vreo două zile curba pare să înceapă a se aplatiza).
Iar situația surorii noastre Basarabia (cunoscută sub numele de Republica Moldova) nu este mai rea decât a noastră, ci este chiar mai bună .
Bulgaria e campioana (dintre țările considerate).
Nu am adăugat mai multe țări în grafic ca să nu devină neinteligibil.
Oricum, atenție!
--------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 10 iunie
Iaca și situația deceselor confirmate din Covid-19 pe 10 iunie 2020

Constatăm că numărul morților continuă să crească la noi!
Situația de la noi e mai proastă decât în Ungaria, Rep. Moldova,(unde curba crește amenințător însă), Rep. Cehia (unde situația s-a stabilizat oarecum), Israel (unde numărul de morți crește ușor), Serbia (oarecum stabilizat și acolo), Grecia (situație stabilizată), Bulgaria (unde numărul morților e scăzut, dar cam crește), Slovenia și Croația (unde numărul de morți e mic).

Am făcut comparație cu țările apropiate de noi.
Sigur, sunt alte țări în care situația e mai proastă, dar nu vorbim despre ele aici.
Vorba e că la noi nu scade numărul de morți din Covid-19, ci crește constant!

Redeschiderea școlilor pe timp de pandemie

Cum se vorbește la noi despre redeschiderea școlilor, dar încă nu se știe în ce condiții se va face asta, ar fi util (poate) să vedem care sunt cerințele în alte țări ce au fost afectate de pandemie și care se pregătesc de asemenea să redeschidă școlile.

Redeschiderea școlilor în Franța

Academia de medicină din Franța a publicat joi 23 aprilie un set de recomandări în vederea redeschiderii școlilor (cu începere de pe 11 mai) în Franța.

1. O primă recomandare ar fi decalarea orarelor, pentru ca elevii să nu intre la aceeași oră .
2. Distanțarea pupitrelor elevilor la cel puțin un metru și securizarea (prin măsuri de separare) a locurilor de la cantinele școlare. Recreațiile ar trebui să fie organizate „pe grupuri mici, compuse dacă e posibil din aceiași copii”.
Părinții și copiii nu ar trebui să poată să se adune la ieșirea de la ore.
3.Spălarea sistematică a mâinilor
Academia preconizează și spălarea mâinilor „sistematic  și de mai multe ori pe zi, cu apă și cu săpun”, instalarea de distribuitoare de soluții hidroalcoolice, curățirea și dezinfectarea de mai multe ori pe zi a grupurilor sanitare, rampelor scărilor, a tablelor (...)
4. În privința măștilor, Academie consideră că școlile ar trebui să-și formeze o „rezervă suficientă de măști anti-proiectare (sau măști alternative)”. Acestea ar trebui să fie distribuite adulților (profesori, personal, părinți) și elevilor începând de la clasa pregătitoare, „ca să fie purtate în timpul activităților recreative din afara clasei și la ieșirea din clădire”, dar nu și în clase.

5. Redeschiderea instituțiilor școlare și a creșelor trebuie să fie încadrată de măsuri sanitare stricte.
6. Cursuri de gesturi barieră
Pentru detectarea rapidă a oricărui caz suspect, se recomandă luarea temperaturii elevilor cu termometru frontal, înainte de intrarea în clădirile școlilor.
Înainte de redeschiderea școlilor, Academia națională de medicină recomandă cursuri despre gesturile-barieră pentru profesori și personal , care să le transmită copiilor.7. În privința creșelor, Academia recomandă în plus ca un singur părinte să fie primit într-un sas la intrare pentru luarea temperaturii bebelușului și pentru trimiterea acasă în caz de febră, pentru consult medical.
Personalul din puericultură va trebui să poarte neapărat o mască și o bluză de protecție peste haine, acestea urmând a fi schimbate zilnic  și de asemenea să-și spele mâinile la fiecare bebeluș cu care vine în contact și înainte de pregătirea biberoanelor.

Redeschiderea școlilor în China

În China școlile s-au redeschis deja, cu respectarea unor reguli stricte de prevenire.
Elevii stau distanțați la rând ca să intre în clase, poartă măști și au adeverințe medicare verificate cu atenție.
Chiar și în provincia Guangzou au început să se redeschidă școlile, în mod progresiv.
Elevii sunt separați în grupuri care să participe separat la diferite activități. Orarele au fost eșalonate. De fapt, toate domeniile vieții, activitățile și studiile sunt organizate cu grijă pentru a se evita orice risc de contaminare - preciza un profesor chinez.
În holul dormitorului internatului e plasat un termometru cu unfraroșii pentru a verifica dacă cei mici nu au febră.

Copii chinezi a cantina școlară.
Măștile au fost lăsate în jos pentru masă, dar elevii sunt separați cu paravane și stau la distanță unii de alții. 

Clasele sunt limitate la 30 de elevi, scaunele sunt distanțate și se ia temperatura copiilor de trei ori pe zi. Toate sălile de clasă sunt dezinfectate regulat , ca si cantinele și dormitoarele.

Sfârsitul pandemiei într-o lună?

O ipoteză optimistă

Pe lângă previziunile apocaliptice de care avem parte din patea unor specialiști, iată că sunt și specialiști care ne oferă perspective încurajatoare.
Presa franceză a difuzat părerile directorului Institutului spital universitar Méditérannée, doctorul Didier Raoul: 

Didier Raoult prevede sfârșitul pandemiei într-o lună  " : iată motivele ipotezei sale

Directorul lui  IHU Méditérannée, (care susținuse și necesitatea tratamentului cu chloroquină pentru Covid-19), a făcut o prognoză foarte optimistă.

Este un specialist cu mare experiență în boli infecțioase și prezicerile sale sunt pozitive. Părerile sale au stârnit poziții pro și contra în comunitatea științifică. După ce afirmase în mod repetat că tratamentul pe bază de clorochină este necesar în lupta contra coronavirusului, profesorul Didier Raoult a făcut un anunț ce desigur va stârni multe discuții.
Celebrul și controversatul director al Institutului spital universitar (IHU) Méditerranée nu exclude un sfârșit apropiat al pandemiei. Ipoteza lui?
Nu ar fi vorba decât de o „boală sezonieră”. 

În ultimul video publicat de echipele sale,marți seara, în care el a evocat scăderea numărului de cazuri aflate la reanimare la Marsilia, gestionarea criticabilă a crizei în țările bogate și  proprietățile specifice ale anumitor infecții, omul de știință de 68 de ani a afirmat de asemenea : „e posibil ca într-o lună de acum încolo să nu mai fie deloc cazuri în cele mai multe dintre țările din zona temperată.

Cicluri care nu au răspunsuri simple

Dar cum poate el să anunțe o astfel de știre? Răspunsurile sale sunt fără înconjur și pledează pentru bun simț, dar și pentru observarea bolilor de acest tip. ” Nu este o explicație simplă a sezonalității, ne reamintește el. Numeroase boli sunt sezoniere. Boli infecțioase, dar nu numai. Este și cazul bolilor cardio-vasculare sau bacteriene. Infecțiile virale respiratorii din țările temperate sunt mai frecvente în anotimpurile reci și în general se opresc primăvara. ”
După evoluția curbelor, nu ar fi un motiv ca acest ciclu să nu se observe și pentru Covid-19, consideră el. O părere răspândită ar fi aceea că propagarea anumitor viruși gripali ar fi anihilată de căldură. „Nu e așa” răspunde Didier Raoult. El continuă: „În zona intertropicală sunt mult mai multe gripe când e foarte cald. Mai numeroase decât iarna. Nu putem corela fenomenul doar cu temperatura și umiditatea”.
Prin urmare nu se cunosc exact cauzele, dar se constată că unele boli sunt sezoniere, adică au anumite anotimpuri de predilecție.  

Analize mai precise de care dispune?

Alt element pe care se bazează profesorul pentru a estima apropiatul sfârșit al pandemiei este statistica. Fără să ascundă că este solicitat de multe personalități, între care și cunoscuți politicieni, el a conchis: „Primesc multe mailuri care analizează datele disponibile , uneori în mod mult mai profund și mai profesionist decât al publicațiilor științifice. Printre oamenii aflați în izolare sunt și matematicieni foarte buni, statisticieni foarte buni”. Iar datele statistice ar conduce la aceeași concluzie.

Nimeni nu știe încă ce va fi, e vorba doar de o ipoteză științifică.
Dar ne face bine să aflăm că sunt și astfel de ipoteze, nu doar predicții sumbre!  

Altă știre bună este și aceea că un medic de familie din Suceava s-a tratat de Covid-19 și a tratat și numeroși alți pacienți ce veniseră din Italia încă din decembrie și ianuarie) cu medicația pe care o prescrie în mod obișnuit la gripe.
Dr. Gribincea a luat paracetamol, biomicin și biosept, două produse românești, vitamina C retard (ctb), ceai Gripovit max C și ceai Hapciu instant pentru că, la fel ca la orice viroză, hidratarea este foarte importantă. 
În același timp, s-a înscris în grupul internațional al medicilor anti- COVID, astfel încât a fost permanent la curent cu informațiile privind evoluția acestei boli cu simptome atât de diverse și cu rezultatele tratamentelor urmate de pacienții din alte țări.

Teoria medicului sucevean este că infecția cu COVID-19 evoluează în Suceava din luna decembrie a anului trecut și se bazează pe faptul că simptomele descrise recent ca fiind date de noul coronavirus le-a constatat la pacienții săi atât în ultima lună a anului trecut, cât și din ianuarie încoace. „Am avut pacienți care au venit din Lombardia, din Veneția, dar și din alte țări, am avut foarte mulți tineri care voiau să facă școala de șoferi și au venit la consultație, care aveau diverse simptome”, a spus ea.

„Am făcut boala când în România nu se știa prea mult despre acest virus. Testarea se făcea selectiv doar pentru anumite simptome, dar care nu erau specifice bolii, astfel încât eu, medic în România, cu simptome certe de COVID, descrise de medicii din toată lumea,  dar care nu erau cunoscute în țara noastră, am fost refuzată la testare. Testarea am făcut-o mai târziu, peste o lună. Cu plată. 130 lei, când a apărut această posibilitate la laboratoarele private. Rezultatul: Ac IgG pozitiv COVID, care înseamnă că am avut boala”, a afirmat medicul, completând că rezultatul nu a fost nici o surpriză.

Masti de protectie

Măști sanitare de protecție

Măștile sanitare de protecție nu se mai găsesc pe la noi.
Dar de ce sunt ele atât de diferite?
Ce eficacitate ar avea ele ca protecție împotriva coronavirusului ?
(În paranteză fie spus, epidemia de Covid-19 e pricinuită de coronavirusul „SARS-CoV-2”,  supranumit și „2019-nBoV”).

Măști chirurgicale

1.     Tipul cel mai comun de mască este cel de tip „chirurgical” , ce este o mască antiproiecție. Ele au fost concepute pentru a fi purtate de către persoanele bolnave, pentru ca ele să nu împroaște picături de salivă sau de secreții nazale atunci când strănută sau tușesc, sau chiar să nu răspândească prin expirație particule fine de mai puțin de 5 microni, care ar putea transporta agenți patogeni .
 Când nu e vorba despre o epidemie, astfel de măști sunt purtate de obicei de către personalul medical ca să împiedice contaminarea pacientului și a aerului din jurul acestuia, sau obiectelor/suprafețelor din apropierea lui.
  Ele sunt numite „chirurgicale” pentru că au fost concepute pentru a fi purtate în sala de operații pentru a împiedica ca bacteriile aflate în gura chirurgului să fie proiectate pe plaga pacientului. Dar pot fi purtate și de publicul larg pentru a-i  proteja pe cei din jur de de microorganisme . Dat fiind că ele nu sunt complet lipite de față, ele pot lăsa să intre prin lateral aer nefiltrat, deci nu pot proteja în întregime o persoană sănătoasă de contaminare. Ele sunt standardizate prin norma europeană „NF EN 14683+AC august 2019”.
Măștile „chirurgical de tip I”  ar filtra peste 95% dintre bacterii (bacteriile sunt mult mai mari decât virusurile) , iar
Măștile „chirurgical de tip II”  ar filtra peste 98% dintre bacterii. Cele de tip II (2) sunt și ele de două feluri: „normale” și de ”tip R”, care sunt mai etanșe și mai rezistente la proiecțiile de microparticule de salivă.

Tabel comparativ între diferitele norme privind măștile chirurgicale

Măștile de protecție respiratorie

Reglementate prin norma EN 14683:2019

(măști cochilie/ rață, mască FFP1, FFP2 sau FFP3.
FFP=Filtering Facepiece Particles, adică« piesă facială filtrantă contra les particulelor» Sunt dispozitive de protecție de unică folosință ce filtrează particulele aflate în aer, dar și germenii unor boli transmisibile aflați în aer. 

Ele sunt ierarhizate după gradul de filtrare a aerului, dar și în funcție de indicele de intrare de aer nefiltrat din exterior (asta în funcție de etanșeitatea măștii pe conturul feței) acest grad de filtrare fiind stabilit prin teste de eficacitate. 
Pentru coronavirus ar fi minim FFP2 (care costă cam 4 euro bucata).

Exigențele de performanță ale măștilor de uz medical sunt specificate în EN 14683:2014 și au fost preluate de asemenea în EN 14683:2019, adoptată în februarie nul trecut.

2.     Măștile specializate (denumite „FFP2”)

Acest tip de măști e purtat de personalul sanitar în timpul epidemiilor sau de către persoanele cu risc major de expunere (cele ce s-ar putea găsi la mai puțin de un metru de o persoană bolnavă). Ele filtrează bacteriile și aerosolii în proporție de peste 95%. Prin urmare, tot ar mai trece 5% dintre bacterii (care sunt mult mai mari decât virusurile!) .
Ele ar trebui să-l protejeze relativ bine pe purtător de o eventuală molipsire de la o altă persoană. Dar nu elimină complet riscul. Acest tip de mască trebuie să aibă o formă adaptată feței persoanei care o poartă pentru a fi eficace . 
În mediul spitalicesc în apropierea bolnavilor de Covid-19, măștile FFP3 sunt completate de viziere (deci încă un strat pus în fața măștii), ochelari de protecție, cagulă de acoperite a părului, combinezon de protecție de unică folosință și mănuși. 
Asta, ca să ne dăm seama că nici acele măști, singure, nu protejează complet de molipsire. 
Măștile FFP2 se compun dintr-o piesă facială (jumătate de mască sau mască întreagă) și o valvă care permite ieșirea mai lesnicioasă a bioxidului de carbon din aerul expirat (pentru mai mult confort la respirație).

Măștile tip „Cioc de rață” nu au supape, dar îndeplinesc condițiile de filtrare.

3.  Măștile FFP3, mai filtrante decât precedentele, au fost gândite și pentru pentru cei ce lucrează în construcții. Ele filtrează particolele extrem de fine, cum ar fi azbestul. Dar filtrează și 98% dintre bacteriile din aer .
De menționat că dimensiunea coronavirusului este puțin sub  0,1 microni!
Particulele de Coronavirus ( numite virioni) sunt niște sfere cu diametrul de 0,125 microni (125nm) . Cele mai mici particule au 0,06 microni, iar cele mai mari au 0,14 microni.
Asta înseamnă că particulele de coronavirus sunt mai mici decât particulele PM 2,5 (particulele mici poluante), dar mai mari decât unele particule de praf sau gaze.
Pe lângă cele două tipuri amintide de măști de uz medical, a fost standardizată și masca de tip IIR, cu aceeași capacitate de filtrare, dar mai rezistentă la presiune.
Aceste tipuri de măști sunt testate ca nivel de filtrare (EFB) dar și de respirabilitate (DeltaP)  

Măștile N95 (FFP2) corespund criteriilor de eficacitate de filtrare stabilite de  National Institute for Occupational Safety and Health (NIOSH) și au fost aprobate pentru protecție împotriva transmiterii prin picături sau pe cale aeriană a  95 % dintre particulele cu mărime mai mare de  0,3 microni. Măștile  N95 (FFP2), care trebuie să fie supuse la încercări de ajustare, ar oferi o protecție contra propagării coronavirusului prin contact sau prin picături. .
Pentru cadrele medicale se recomandă ca nivel minim măștile  N95 (FFP2) în prezența unor pacienți suspecți de e COVID-19, ca și pentru aplicarea procedurilor asupra căilor aeriene cu risc de emanare de particule la pacienți asimptomatici .Un aparat respirator cu aducere de aer filtrat și presurizat oferă o protecție superioară pe căile aeriene la pacienții atinși sau suspecți de  COVID-19, avându-se în vedere cazuri precedente de infectare cu  SARS-CoV a frofesioniștilor din sănătate ce foloseau măști N95 (FFP2).

E esențial să se spele mâinile înainte și după punerea sau scoaterea măștii de protecție. Pe lângă mască se folosesc în mediul sanitar desigur și ochelari de protecție, caschete, combinezoane de protecție, mănuși...

4.     A patra categorie este masca antipoluare, care ar trebui să protejeze contra particulelor fine , dar care totuși nu e eficace împotriva emisiilor din gazele de eșapament ale mașinilor . Deci nu ar fi recomandate nici contra coronavirusului.

Tabel comparativ al normelor privind măștile respiratorii 

Folosirea măștilor sanitare

Masca antivirus nu e eficace decât dacă e bine folosită.
Partea colorată trebuie să fie spre exterior și nu lipită de gură.
Partea tivită a baretei nazale trebuie să fie pusă pe partea ridicată a nasului, pentru a proteja bine nasul. Marginea de sus a măștii trebuie să fie mulată pe conturul nasului și obrajilor (cu ajutorul unei cleme inserate în mască) pentru a nu rămâne spațiu între nas și obraji .
Sunt preferabile măștile ce se prind cu elastic față de cele cu breteluțe: masca se pune mai ușor.
Masca trebuie să treacă până sub bărbie, ca să protejeze și gura și nasul. 

Masca chirurgicală folosită ca protecție antivirus antivirus poate fi folosită 3 ore. După asta, ea trebuie să fie aruncată la gunoi. În niciun caz nu se va spăla pentru refolosire. După fiecare ieșire din casă, la întoarcere ea trebuie să fu fie manipulată, ci scoasă prin apucare de elastic și aruncată imediată, căci ar putea fi contaminată.
Măștile filtrante FPP ar putea fi folosite 8 ore. Cu atenție să fie etanșe pe contur. După aceea se aruncă și acestea la gunoi, atingând-o doar pe șireturile de prindere.
Se vor spăla mâinile înainte și după oricare schimbare a măștii.

Ca la fiecare risc de epidemie, trebuie să fie luate măsuri de precauție. OMS recomandă adoptarea de „gesturi barieră”.
Trebuie continuată aplicarea regulilor de igienă obișnuite pentru a limita contagiunea. Spălarea pe mâini cu regularitate (cu o soluție cu alcool 70-80% sau cu săpun și apă), strănutul  sau tusea în plica cotului, folosirea de batiste de hârtie , aerisirea camerelor și limitarea contactului fizic cu ceilalți (cum ar fi strângerea de mâini).
Pentru dezinfectarea suprafețelor care ar putea fi contaminate cu virus, cum ar fi telefonul portabil sau clanțele nu e suficient să fie folosit un gel hidroalcoolic, ci trebuie să se folosească un detergent eficace ca cele folosite în spitale. Dar asta dacă infecția cu coronavirus e confirmată.

Măștile de protecție făcute „artizanal”

Unii medici îi sfătuiesc pe pacienți să își facă chiar ei niște măști lavabile, dar alții consideră că nu e o idee bună, pentru că nu asigură nici un fel de protecție.
În legislația privind măștile se precizează ce mărime trebuie să aibă porii (microorificiile) , ce tip de germen poate fi filtrat, sensul (din interior în afară ca să nu se transmită sau din afară spre interior pentru a fi protejat), durata de folosire .
În schimb, măștile improvizate din pânză, hârtie sau tifon nu se știe în ce măsură pot proteja. În schimb, dacă nu sunt spălate cu regularitate, măștile de pânză pot fi periculoase. Iar dacă nu sunt bine fixate pe față pot da o falsă idee de siguranță, când nu e cazul. Unii doctori au părerea că o simplă bucată de pânză nu ar fi eficace decât dacă i s-ar pune în interior un fetru sau un filtru de aspirator.
Unii fabricanți de țesături ce s-au lansat în producerea în serie de măști antivirus au declarat că au propus prototipuri ce au  în interior o bucată de molton. Specialiștii nu s-au pronunțat încă asupra eficacității acestui tip.
Unii doctori au avut părerea că măștile artizanale ar fi bune pentru a economisi măștile „bune” și că ar fi acceptabile în cazul pacienților asimptomatici, care probabil au o încărcătură de viruși scăzută sau chiar nulă. În lipsa măștilor „bune”.

 În fața lipsei de măști certificate , care sunt rezervate personalului sanitar, autoritățile din diferite țări au luat în considerare și folosirea de către cetățeni a unor măști „alternative” , confecționate din țesături, dar au elaborat norme aplicabile special pentru această categorie de măști, pentru ca ele să asigure o minimă protecție.
Astfel, în Franța a fost emis de către ANSM (Agenția națională de securitate a medicamentului și a produselor de sănătate) „Avizul din 24 martie 2020 în privința măștilor alternative din țesături, în contextul evidemiei cu COVID 19” 

Se precizează de la început că aceste măști nu sunt dispozitive medicale sau echipamente de protecție individuală pentru personalul din sănătate.
După testarea a diferite prototipuri de măști din țesături de către serviciile Delegației Generale a Armamentului, au fost elaborate cerințele pentru aceste titpuri de măști și domeniile de utilizare a lor.
Astfel, aceste măști au fost clasate după două categorii de utilizări:

1. Măști individuale pentru profesioniștii care lucrează cu publicul : casieri, agenți de ordine ș.a.) Ele ar trebui să demonstreze o eficacitate a filtrării de 90-95% a particulelor de 3microni emise de către purtătorul măștii.

2. Măști de protecție pentru persoane ce se află în grupuri în care toată lumea poartă măști . Ele ar trebui să demonstreze că asigură eficacitatea de filtrare a 70-80% dintre particulele de 3 microni emise de persoana ce poartă masca .
Aceste măști ar urma să fie purtate la lucru (în întreprinderi, birouri) sau în  alte ocazii , în prezența altor persoane ce poartă măști din altă categorie.
Sau în timpul ieșirilor din casă autorizate în cadrul măsurilor de izolare .

Celelalte condiții ce se pun acestui tip de măști:
- Respirabilitatea - să permită purtarea timp de 4 ore
- Reutilizarea - în mod implicit, aceste măști ar trebui să fie de unică folosință. (timp de purtare: 4 ore). Totuși, dacă se consideră că masca e reutlizabilă, ea trebuie să aibă o notiță în care să se indice metoda de spălare și numărul de cicluri pentru care fabricantul a demonstrat păstrarea performanțelor.
- Concepția - masca trebuie să poată fi ajustată strâns pe nas, să acopere gura și bărbia purtătorului ca să permită etanșeitatea perfectă pe laturi. Ea nu trebuie să aibă cusătură verticală pe mijloc

În privința REUTILIZĂRII acestor măști a fost emis de același organism Avizul din 25 martie 2020, ce precizează protocolul de tratare ce ar permite refolosirea măștilor din țesături, de folosire non sanitară prevăzute în cadrul epidemiei Covid-19:
Cerințe generale:
- Fabricantul e cel care trebuie să asigure că măștile sale sunt compatibile cu protocolul de tratament (pentru sterilizare) pe care îl va specifica.
- Fabricantul trebuie să indice utilizatorului care e protocolul de tratament (spălare/dezinfectare) potrivit pentru măștile pe care le fabrică. Acest protocol nu va putea fi mai puțin exigent decât cel prevăzut în acest aviz și va preciza toate limitările (temperatură, produse nepotrivite) sau toate măsurile de prevenire speciale.
- Dacă măștile vor fi curățate la o firmă de curățătorie, colectarea lor se va face în saci ce se închid și sunt compatibili cu procesul de curățare preconizat. (Pentru a se limita manipularea măștilor înainte de spălare).
Dacă nu se poate efectua spălarea la o firmă de curățătorie, protocolul să poată fi realizat la domiciliu de către purtătorul măștii.
Protocolul de tratare:
-Ciclul complet de tratare trebuie să fie realizat consecutiv în totalitate, pentru a se garanta eliminarea de viruși de tip Covid-19, dar și a altor microorganisme potențial patogene.

• spălarea la mașină cu un detergent adaptat țesăturii , la un ciclu ce va cuprinde cel puțin 30 de minute la 60⁰C
• O uscare mecanică
• O călcare la o temperatură de 120/130⁰C.

Măștile tratate astfel vor fi păstrate în pungi de plastic.
Pentru a putea recomanda reutilizarea măștilor, fabricanții lor vor trebui să facă în prealabil demonstrarea păstrării performanțelor la exigențele precizate în Avizul din 24 martie (performanțele de filtrare, respirabilitate, dimensional și de rezistență) la numărul de spălări pe care ei îl vor preciza.
În caz contrar, aceste măști vor putea fi păstrate maximum 4 ore. 

Padurile Elvetiei

Ca orice țară civilizată, Elveția are mare grijă de pădurile ei.

Observăm că acolo se iau în considerare și chiar se evaluează în bani toate beneficiile oferite de păduri, nu doar veniturile obținute din valorificarea lemnului:

PĂDUREA ELVEȚIEI ÎN CIFRE

Există numeroase statistici, care arată cam așa:
Pădurile ocupă o treime din suprafața țării- înconjurată de cam 117 000 km de liziere.
Sunt 1,26 milioane de hectare de păduri, adică 1800 m2 pe locuitor.
Aria împădurită este în creștere cu cca 5400 hectare pe an.

ARBORI

Copiilor li se explică de ce sunt lăsate mormane de crengi căzute în păduri:
pentru că ele formează adăpost și  hrană pentru un mare număr de plante, animale și ciuperci. 

Pădurile elvețiene numără cam 535 de milioane de copaci (dintre care 495 milioane vii și 40 milioane morți) . Ați reținut deci că nici copacii uscați (morți) nu sunt scoși automat din păduri, ei având rolul lor în ecosistem.
În acele păduri sunt cam 130 de esențe diferite de arbori și de arbuști.
Revin cam 66 de copaci din pădure pe fiecare locuitor, esențele cele mai obișnuite fiind bradul (cel mai adesea bradul alb) și fagul. (În acest calcul nu intră copacii din parcuri)
Copacii din Elveția au în medie 100 de ani. (Ceea ce înseamnă că au fost ocrotiți timp de 100 de ani)
Un fag centenar are circa 500000 de frunze.
Vârsta celui mai bătrân arbore din Elveție e estimată la 1500 de ani.
Cel mai mare arbore din Elveția este un brad Douglas cu înălțimea de 61m.

LEMNUL

Volumul total de lemn din pădurile elvețiene este de circa 427 milioane de metri cubi (inclusiv lemnul mort).
Un hectar de pădure cuprinde aproape 370 m3 de lemn.
La fiecare 3 secunde, un metru cub de lemn crește în pădurile elvețiene.
Adică 10 milioane de metri cubi pe an.
Pădurea elvețiană fixează 2,2 milioane de tone de CO2, sub formă de carbon.
Asta corespunde cu certificate de emisie de CO2 cu valoarea de 24 milioane de franci pe an (un lucru la care nu se gândește nimeni la noi!)

PROPRIETARII DE PĂDURI

În Elveția sunt cam 250000 de proprietari de păduri (peste244000 proprietari particulari-care dețin 30% din suprafețele forestiere -și 3500 proprietari publici).
35% din suprafața de păduri aparține unor organizații de drept public, cum ar fi comunele orășenești sau corporațiile.
30% din suprafață aparține comunelor și 5% Confederației de cantoane.
Suprafața medie a pădurilor cu proprietari publici e de 300 hectare.
Suprafața medie a pădurilor deținute de câte un proprietar particular e de 1,3 ha (cam cât două terenuri de fotbal)

RECOLTAREA LEMNULUI

Consumul anual de lemn este în Elveția de 10,5 milioane de metri cubi, o parte fiind de import.
Se recoltează anual cam 5 milioane de metri cubi, ce valorează peste 400milioane de franci.
O jumătate din lemnul recoltat e vândut sub formă de bușteni și o treime ca lemn de foc.
Valoarea adăugată brută a economiei forestiere și a industriei lemnului este în Elveția de 4,5 miliarde franci pe an.
Cam 30500 km de drumuri forestiere permit asigurarea de îngrijiri silvicole, gestionarea pădurilor și recoltarea lemnului (de preferință a celui mort).

PĂDUREA ASIGURĂ LOCURI DE MUNCĂ

Pădurile elvețiene sunt exploatate de 1500 de întreprinderi forestiere, ajutate de 500 de antreprenori forestieri. Se adaugă mai multe mii de particulari (de pildă agricultori) care își exploatează și își îngrijesc singuri pădurea.
Economia forestieră are 6000 de angajați, iar sectorul de transformare (gatere etc)-circa 7000.
Munca în pădure e periculoasă, înregistrându-se în fiecare an cam 350 de accidente de muncă.

PRESTĂRILE PĂDURII ELVEȚIENE

Peste 45% din suprafețele de păduri (adică 6000 km 2) îndeplinesc rol de protecție împotriva căderii de pietre și a alunecărilor de teren.
Pădurile protejează cca 130000 de clădiri și mai multe mii de km de căi de comunicații.
Valoarea economică a funcției de protecție a pădurii a fost evaluată la 4 miliarde de franci pe an.
Circa 40% din apa potabilă provine în Elveția din păduri.
Filtrarea apei de către păduri permite economisirea a circa 80 de milioane de franci tratamente a apei.
Valoarea prestației recreative a pădurii e estimată între 2 și 4 miliarde de franci.
Cam 5% din suprafețele de păduri din Elveția constituie rezervații naturale.
Peste 25000 de specii depind de păduri, adică peste 40% din biodiversitate.
Populația de păsări din păduri a crescut în 1990 cu 20%. Ele limitează numărul gîndacilor de scoarță.
În această privință, stejarii sunt foarte prețioși, de ei depinzând peste 300 specii de insecte.
În Europa, peste 1000 de specii de coleoptere au fost găsite pe stejari.
Aproximativ 250 de tone de ciuperci cu valoare de cca 11,5 milioane de franci se culeg anual din păduri.
La acestea se adaugă 2000 de tone de miere (în valoare de 52 milioane de franci)  și 2000 t carne de vânat (în valoare de 20 milioane de franci).
Se mai adaugă brazii de Crăciun recoltați anual (150000 brăduți în valoare de 5 milioane de franci)
În pădurile elvețiene sunt stocate peste 150milioane de tone de carbon (≈ 550 milioane de tone de bioxid de carbon) .
Lemnul folosit drept combustibil în loc de motorină permite economisirea a peste 3 kg de CO2 pe litru de motorină înlocuit.

CONTRIBUȚII FEDERALE

În fiecare an Confederația dă cam 140 de milioane de franci subvenție economiei forestiere.
105 milioane sunt folosiți pentru lucrări de protecție  și de întreținere a pădurilor.
Circa 10 milioane de franci folosesc pentru promovarea biodiversității în păduri.
Îngrijirile pentru tinerele plantații sunt susținute cu 14 milioane de franci.
Cam 11 milioane de franci sunt destinați pentru domenii ca cercetarea, schimbările climatice etc.
Pentru comparație: agricultura din Elveția primește anual un ajutor federal de 3 miliarde de franci.