Pensiile militarilor si ale functionarilor

Pensiile militarilor

Se discută mult la noi despre pensii: dacă sunt sau nu sunt bani pentru pensii, dacă pensiile asigură un trai decent după o viață de muncă (despre asta se vorbește mai puțin în mass media) , despre pensiile speciale, pentru categorii speciale și despre vârste speciale de pensionare.
M-am gândit atunci să mă uit cum o fi prin alte state din UE. De pildă, în Franța (dat fiind că acolo legislația în domeniu este publică și poate fi consultată pe internet).
Cum se calculează pensia militară în Franța. În primul rând trebuie spus că militarii sunt considerați în Franța funcționari ai statului (formând o categorie aparte, ce-i drept) și se subordonează legislației pentru pensiile funcționarilor statului.

Pensia întreagă pentru funcționari civili și militari (în Franța).

Pensia întreagă pentru funcționari civili și militari se ridică 75% din venitul mediu încasat pe ultimele 6 luni, în afară de prime. 

Anumite prime sunt totuși luate în calcul: e vorba despre indemnizațiile speciale pentru jandarmi și polițiști.

Această sumă se încasează dacă s-a cotizat în regim de funcționar public.

Prin urmare, spre deosebire de situația de la noi, militarii francezi cotizează pentru pensie la fel ca și ceilalți funcționari , iar calculul pensiei se face asemănător cu calculul pentru ceilalți funcționari ai statului.

Pensia  « proporțională »

Dacă durata de serviciu a fost mai mică decât durata de asigurare cerută pentru generația respectivă,(căci durata s-a mărit în ultimii ani)  pensia va fi redusă proporțional cu durata efectiv validată. 

Scăderea pensiei funcționarilor militari pentru ieșirea anticipată la pensie

• Pentru militarii a căror limită de vârstă (pentru ieșirea la pensie) este mai mare sau egală cu  57 de ani și care ies la pensie după 52 de ani, condițiile de de descreștere sunt aceleași ca și pentru funcționarii civili (n-are rost să prezentăm toate detaliile). 
• Pentru militarii a căror limită de vârstă e mai mică de 57 de ani și care ies la pensie (adică cer să fie în retragere) înainte de 52 de ani, se scade la pensie câte  1,25% pentru fiecare trimestru lucrat în minus. .

Numărul de trimestre lipsă se calculează comparând:

- numărul de trimestre necesare pentru a ajunge la  19,5 ani de serviciu pentru cei care nu sunt ofițeri și 29,5 ani pentru ofițeri. 

Prin urmare ofițerii francezi trebuie să fie în serviciul activ minim 29,5 ani ca să primească pensia întreagă, iar subofițerii pot ieși mai repede la pensie- după 19,5 ani de serviciu activ. 

Creșterea pensiei pentru funcționarii civili și militari.

Se aplică o majorare de 1,25% se aplică la pensie pentru fiecare trimestru lucrat peste vârsta cerută pentru pensie. (Pentru trimestrele lucrate înainte de 2009 se aplică o majorare de doar 0,75% pentru trimestrele lucrate suplimentar)   

De notat: reținerea pentru pensie , care era în anul 2011 de 8,12%, e prevăzută a ajunge la 10,55%.
Cumulul pensiei militare cu alte venituri.
Pensia militară se poate cumula, în Franța, cu alte pensii, adică:

• pensia militară de invaliditate
• venituri provenite dintr-o activitate într-un sector privat
• venituri din activități plătite de unul dintre următorii angajatori: administrațiile de stat sau societățile publice care nu au caracter industrial sau comercial sau societăți spitalicești ori asimilate acestora. 

Există însă o condiție: suma brută a veniturilor să nu fie mai mare decât cu o treime față de suma brută a pensiei militare , altfel excedentul se deduce din pensie. 

Acum putem face o comparație cu sistemul de pensii de la noi.

Ce părere aveți? 

Recoltarea lotusului in Parcul Circului

Lotușii din Parcul Circului sunt declarați monumente ale naturii. Cum îi ocrotim?

 Lotuși încă netăiați 

Știm că din anul 1931 lotușii roz care cresc în micul lac din Parcul Circului (lotuși egipteni /Nelumbo nucifera / (Nymphea lotus) au fost declarați monument al naturii. 
Planta mai este denumită și Lotus indian sau Lotus sacru, fiind venerată în culturile orientale . Se consideră că el atrage armonia, prosperitatea, cu condiția- desigur- să nu fie violentat (tăiat/distrus...caz în care efectul e cel opus). Planta este asociată cu însuși Budda.
Se consideră că planta are o vibrație înaltă (bine înțeles atunci când florile nu sunt tăiate) și astfel ar atrage bunăstarea celor ce sunt în preajma lui. Țări ca India, Vietnam, Japonia și Macao au ales această plantă ca simbol național.
Planta e folosită și ca aliment și ca plantă de leac. 

Partea cea mai folosita a lotusului sunt semințele, care se coc în octombrie. Semințele lotusului ar ajuta fertilității. Se spune că cei care mănâncă aceste semințe  vor avea copii mulți și sănătoși.

La toate banchetele din timpul dinastiilor chineze, oaspeții erau serviți cu  semințe de lotus în timp ce sorbeau ceaiuri rafinate. Lotusul era cultivat în secolul al VIII-lea în multe ochiuri de apă din Orașul Interzis, fiind considerat plantă  aducătoare de fericire.

Lotusul este semnificativ în tradiția budistă deoarece Buddha Gautama (cunoscut și ca Buddha Sakyamuni) este înfățișat deseori stând pe o floare de lotus. Legenda spune că el își imagina oamenii ca pe niște “boboci de floare într-un lac, crescând din noroi și încercând să ajungă la suprafață, pentru a putea înflori”.

În țara noastră lotusul indian e floare rară, fiind întâlnit doar la Băile Felix sau în parcul Circului din București! Ca și la Băile Felix, și în parcul Circului coexistă lotuși cu nuferi.
De când parcul a fost amenajat (după ce fusese groapă de gunoi și loc de unde se extrăgea lut pentru  cărămidă), în micul lac natural de acolo podoaba cea mai prețioasă au fost lotușii roz. Una dintre atracțiile exotice ale Bucureștilor.

Acum câteva zile m-am dus în acel parc să văd minunea roz. Lacul era o frumusețe, acoperit cu un covor de flori de un roz gingaș, ce se ridicau deasupra frunzelor mari, verzi, ce acopereau aproape toată suprafața lacului. Mai erau și niște păpurișuri înalte, dar și câteva luciuri de apă liberă, pe care (și prin care) se zăreau rațe sălbatice, broaște țestoase, un soi de șobolani de apă (bizami?) și ceva peștișori. Mi-a părut rău că nu adusesem aparatul de fotografiat, nu aveam nici telefonul la mine, așa că mi-am propus să revin în altă zi pentru câteva poze.

Astăzi însă, am avut neplăcuta surpriză să văd că florile dispăruseră pe cea mai mare parte a lacului și nu fiindcă s-ar fi ofilit, ci fiindcă plantele fuseseră tăiate și la suprafața apei pluteau doar frunzele cu cozi retezate și care începeau să se usuce. Chiar atunci, o barcă dotată cu un fierăstrău electric tăia sistematic lotușii care  erau înfloriți!

Deși lotușii sunt în floare, fierăstrăul taie plantele de pe toată suprafața lacului. În spate se vede zona de la marginea lacului, unde barca nu a putut intra.	Lacul a rămas acoperit cu frunze tăiate, care au început să se ofilească. În barcă se culeg florile.
peisaj dezolant pe lac	Păpurișul rămâne neatins (o fi specie protejată?)

Văzând cu ochii, fierăstrăul mecanic manevrat din barca motorizată a tăiat toți lotușii (cu excepția celor aflați prea aproape de mal), fără a se atinge de papura înaltă ce formează desișuri.

Pe luciul apei au rămas frunzele retezate (care- probabil- vor fi strânse ulterior). Florile (cel puțin o parte dintre ele) au fost strânse într-un sac de plastic și duse la o incintă laterală ce pare să aparțină personalului de întreținere a parcului (nu era nici o inscripție lămuritoare). 

teancuri de flori puse într-o camionetă

o parte dintre flori, mascate cu un sac de plastic, sunt duse la anexe

Am încercat să găsesc explicații pentru această acțiune de neînțeles. Poate lotușii trebuie să fie tunși din când în când? Însă, chiar în acest caz, de ce s-ar face asta când ei sunt în plină înflorire? De ce să nu se bucure cei care se plimbă prin parc de frumusețea florilor? Dacă semințele se coc în luna octombrie, de ce sunt tăiate plantele la începutul lunii septembrie?

Sau poate e de fapt o acțiune de recoltare a florilor?

 

REFLEXOTERAPIE MAINI

Masajul mâinilor

Dacă vă supără o durere, de indiferent care origine, faceți-vă un masaj pe punctele palmei în loc să înghițiți medicamente toxice.
Masajul poate fi facial, dorsal, abdominal, muscular sau la nivelul mâinilor și picioarelor, două zone sensibile ale corpului omenesc pe care se găsesc puncte aflate în legătură cu diferite organe și alte părți ale corpului.
Pentru a ușura durerea masând palma:
1. Începeți prin a localiza punctul din palmă care corespunde organului de la care provine durerea.
2. Apăsați acest punct timp de 5 secunde.
3. Apăsați din nou acel punct din palmă de mai multe ori și timp de mai multe minute.
4. Ca să vă simțiți mai bine, faceți asta de mai multe ori pe zi.

După o săptămână, durerea va dispărea complet.

Iată o hartă a palmei

Și o hartă a dosului palmei

 Jin Shin Jyutsu (仁神術)

Conform acestei practici din extremul Orient,  fiecare deget al mâinilor este în strânsă legătură cu anumite organe și chiar cu anumite sentimente. Dacă circuitele de energie care travessează corpul sunt parțial blocate din motive emoționale, fizice sau mentale, acestea pot fi deblocate prin punerea mâinilor pe anumite zone din corp și prin automasaj.

Refkexoterapia și presopunctura. 

Ca și reflexoterapia, presopunctura este un procedeu tipic de autoterapie, deoarece nu necesita instrumente ajutatoare, poate fi învățată ușor și practicată oriunde, simplu, repede, fără efecte secundare. De aceea, în China și în Japonia, ea ocupa un loc important în asistența medicală acordată populației, renunțându-se la intoxicarea, adeseori inutilă, cu medicamente.

Diferentța dintre cele două proceduri constă însă în modul de acțiune a fiecăreia. Reflexoterapia se adresează punctelor reflexe, din zonele reflexe aflate la extremitățile corpului, presopunctura se face pe puncte repartizate pe întregul corp, bazându-se pe aceleași principii și în acelasi mod ca acupunctura, cu diferența că în presopunctură punctele se apasă, iar în acupunctură, la nivelul lor se introduc niște ace.

Apăsarea anumitor puncte la nivelul palmei este o formă de reflexoterapie, prin care se stimulează terminaţiile nervoase din palme, care trimit impulsuri către întreg corpul prin sistemul nervos.

Presopunctura mâinilor contra durerilor de cap, durerilor în gât și a problemelor respiratorii

Pasul 1: Relaxarea!

Vă așezați pe scaun sau într-un fotoliu confortabil. Respirați adânc și regulat. Freacați mâinile între ele aproximativ un minut, asta pentru a crește energia și pentru a le face mai sensibile la stimuli.

Apoi, cu mâna dreaptă se începe sa stimularea punctul de presopunctura dorit (asa cum se vede in imaginea de mai sus) pentru a vindeca diversele probleme de sănătate

Presiunea trebuie sa fie una suportabila, aproape de punctul de durere. Atunci când durerea se va intensifica, presiunea nu se oprește, dar se respiră cât mai adânc.

Ce degete se masează și cât timp?

Se masează și se menține presiunea timp de 3-4 minute, pentru fiecare punct în parte, de 2-3 ori pe zi, pentru a se obține efectul propus.

Pentru răceală – Un masaj în punctul numărul 8,  pentru a stimula și crește energia vindecătoare asupra nasului și gâtului. Ajută în caz de probleme respiratorii și dificultăți la înghițire, congestie nazala dar și tuse persistentă.

Pentru dureri in gat (faringită si laringită) – Se stimulează partea superioară a degetului mare, punctul numărul 7. Acest tip de masaj va calma durerile în gat, răgușeala și alte simptome asociate.

Pentru dureri de la nivelul sinusurilor și pentru sinuzită:  Punctele care corespund vindecării sinuzitei sunt situate la extremitățile tuturor celorlalte degete, mai puțin a degetului mare și anume punctul numărul 9. Stimulează aceste puncte pentru a scapă de sinuzită, dureri de cap, amețeli, senzația de presiune în creier, nas înfundat dar și reducerea mucusului

Pentru gripă – Se aplică o presiune asupra punctului numărul 1. Aceasta va ameliora durerile musculare, oferind relaxare și calmarea simptomelor asociate gripei.

Restul punctelor din imaginea de mai sus sunt asociate altor condiții de sănătate pe care de asemenea le putem trata în aceleași condiții, prin simpla exercitare a presiunii și masajului.

Pentru un efect mai puternic, se masează ușor pielea delicată dintre degetele de la picioare, deoarece aceasta stimulează sistemul limfatic și elimină lichidele și toxinele în exces.

Cum poate presopunctura sa ajute organismul?

 

Presopunctura are mai multe efecte asupra organismului:

Prevenire: aplicarea unor presiuni periodice in principalele puncte ale corpului ajuta la menținerea unei stări de sănătate optime si ajuta la prevenirea apariției multor boli.

Efect de diagnostic: disconfortul sau durerea care apare in timpul stimulariii acestor puncte cheie poate indica unele probleme legate de funcțiile unui anumit organ.

Efect terapeutic: stimularea sistematica si regulata poate îmbunătăți starea generala de sănătate.

Cel mai important beneficiu al presopuncturii este capacitatea sa de a elibera tensiunea, deoarece presiunea asupra anumitor puncte induce o stare de relaxare, restabilind echilibrul corpului.

Starea generala a organismului se îmbunătățește, deoarece masajul stimulează circulația si fluxul de oxigen.

De asemenea, cu ajutorul presupuncturii se poate elimina orice blocaj in fluxul de energie al vieții, si, astfel, organismul se poate auto-vindeca

Pentru masajul tălpilor picioarelor, vedeți aici: 

http://nazone.ro/2013/01/reflexoterapie_9.html

Elefanții sălbatici l-au omagiat pe binefacatorul lor

Omul care murmura la urechea elefanților

Elefanții sunt mai sensibili si mai respectuosi decat noi si nu au nevoie
de telefon mobil pentru a comunica...

Lawrence Anthony a primit un grup de elefanți în rezervația lui din Thula Thula, din Africa de Sud. (25000 km2)
A cumpărat mai întâi o rezervație de 2000 ha, fost teren de vânătoare, foste teritorii tribale (cumpărate cu acordul șefilor locali).
Luptând contra braconajului, Anthony a primit în 1999 un grup de elefanți sălbatici ce fuseseră traumatizați de om. În pofida neîncrederii inițiale, între Anthony și elefanți s-au format adevărate legături.
Lawrence Anthony  a fost fondatorul Earth Organization.

Anthohy a scris și trei cărți, în care descrie- printre altele- cât de sensibili și de emotivi sunt elefanții și de asemenea cât de inteligenți.

Chiar dacă fiecare rasă are limbajul său, există și un limbaj universal: cel al inimii. Și elefanții au un astfel de limbaj, chiar dacă Omul a făcut abstracție de al său de mult vreme. 

Pe 1 martie 2012, Lawrence Anthony a murit subit, în urma unui atac de cord, la vârsta de 61 de ani. 
El le lipsește soției lui, celor doi fii, celor doi nepoți și numeroșilor elefanți.

La două zile după moartea lui, elefanții sălbatici s-au prezentat la domiciliul său, conduși de cele două matriarhe. Alte cete de elefanți sălbatici au venit separat, în număr mare pentru a-și lua rămas bun de la prietenul lor uman mult iubit. În total 31 de elefanți au mers peste 20 km pentru a se duce la casa prietenului lor din Africa de Sud.
Oamenii au fost uimiți nu doar de marea inteligență a elefanților ci și de modul uimitor  în care aceștia au simțit moartea lui Lawrence și de manifestarea de emoție profundă arătată de ei în mod organizat.
Un marș lent de la habitatul lor până la casa lui Lawrence, timp de cel puțin 12 ore, în șir indian și în mod solemn. 

Cum au știut de moartea lui Anthony elefanții care trăiesc în zone îndepărtate ale parcului? 
Bărbatul a murit subit. La mai mulți kilometri distanță, două grupuri de elefanți au detectat pierderea scumpului lor prieten și au început să se deplaseze ca într-o procesiune solemnă, „funebră” am spune noi, până la casa defunctului pentru a-și arăta respectul. 
„Dacă mai trebuia o dovadă de minunata interdependență între toate ființele vii, iat-o cu elefanții din rezervația Thula Thula. Inima unui om se oprește și inima anumitor elefanți resimte doliul. Inima acestui om a oferit vindecare acestor elefanți și acum ei au venit ca să aducă un afectuos omagiu prietenului lor” spune rabinul Leila Gal Berner.

 Soția lui Lawrwnce, Francoise a fost foarte impresionată, știind că elefanții nu mai veniseră la el de peste trei ani! Dar totuși stiau unde mergeau.

În mod cât se poate de evident, elefanții au vrut să arate profundul lor respect și să-l onoreze pe prietenul care le-a salvat viața și i-a îngrijit la nevoie. 

Ei au rămas în fața casei două zile și două nopți fără să mănânce nimic.
Apoi, într-o dimineață, au plecat.

Acest comportament uluitor și plin de noblețe a fost relatat în 2013 în mass media. 

Izvorul Tamaduirii

In fiecare an, in prima vineri dupa Pasti, Biserica Ortodoxa sarbatoreste Izvorul Tamaduirii.

Icoana Izvorul Tămăduirii pictată de Arsenie Boca

"Izvorăște-mi mie, Născatoare de Dumnezeu Fecioară, darurile cuvântului, ca să laud izvorul tau, care izvorăște viața și dar credincioșilor, că tu pe Cuvântul Cel într-un Ipostas L-ai izvorât nouă, și izvor de tămăduire, de obște, te-ai arătat tuturor celor ce-I cântă...". 

Este un praznic închinat Maicii Domnului, menit sa arate rolul Fecioarei Maria in lucrarea mântuirii oamenilor. Numele de Izvorul Tamaduirii aminteste de o serie de minuni savarsite la un izvor aflat in apropierea Constantinopolelui.

În această zi, în biserici, la fântâni sau la izvoare se oficiază slujba de sfințíre a apei sau Agheasma Mică, apă ce se bea dimineața, pe nemâncate, pentru întărire trupească și sufletească.

În unele regiuni ale țării , preoții fac și binecuvântarea caselor credincioșilor cu apă sfințită.

Credincioșii merg la mormintele apropiaților stinși din viață, dau de pomană, îngrijesc locurile de veci și le stropesc cu aghiasmă. Mulți dintre credincioși merg în pelerinaj la bisericile, mănăstirile și izvoarele renumite pentru harurile lor tămăduitoare.

În această zi de  vineri nu se face nici o treabă casnică. Nu se spală, nu se calcă rufe, nu se coase. 

Cartierul Vlaherne din Istanbul

Lingvistul român a studiat lucrările unor istorici antici, cum ar fi Genesios și lexiconul Suidas și a trac concluzia că denumirea Blaherne derivă din Blah sau Vlah, adică valah. O colonie de valahi a locuit la marginea Constantinopolelui , formând cartierul Vlaherne (Blaherne) , ce se găsește între mănăstirea Chora, poarta Adrianopolelui și Cornul de Aur. Acolo se află un palat, una dintre cele 24 de porți din zidul lui Theodosius II (poarta Blaherne) și bazilica Sfânta Maria Maica Domnului cunoscută sub numele „biserica Sfânta Maria din Blaherne”.
Palatul din Blaherne a fost folosit ca reședință obișnuită a împăraților latini din Constantinopol. Ultimul basileus, Constantin XI a murit luptând cu spada în mână, în fața porții Blahernelor,  în timpul luptelor ce au dus la căderea Constantinopolelui în mâinile turcilor. 

Dincolo de zidurile vechiului Constantinopol, se află două biserici ortodoxe în care se intamplă minuni:   Izvorul Tămăduirii și Vlaherne. Construite sau extinse în vremea împăratului bizantin Leon, de origine tracă, ele sunt vizitate de mii de oameni, în căutare de ajutor divin. 

Amplasarea în Istanbul a celor două biserici ortodoxe cu izvoare tămăduitoare
Sub numele de „Fethiye Camii” găsim biserica ortodoxă Church of Theotokos Pammakaristos (Biserica Maicii Domnului), fost Patriarhat Ecumenic, ce adăpostește cel mai numeroase mozaicuri bizantine după cele de la Hagia Sophia și Biserica Mântuitorului din Chora (toate transformate în moschei și actualmente parțial muzee).

Nu departe se află fostul palat al lui Dimitrie Cantemir, actualmente muzeu

Biserica Izvorul Tămăduirii din Istanbul

BISERICA IZVORUL MAICII DOMNULUI

(MERYEM ANA RUM KILISESI VE AYAZMASI)

Biserica Izvorul Tămăduirii din Constantinopol (azi Istanbul) , cunoscută sub denumirea de „Mănăstirea Izvorului Maicii Domnului” se află în cartierul Zeitinburnu, în apropiere de Balikli, Istanbul, la numai câteva sute de metri în afara zidurilor vechi ale orașului, după ce se iese prin  Poarta numită Silivri. 

Ansamblul monahal actual, înconjurat de un zid înalt, se găsește între cimitirul ortodox și cel armean. Acum este o biserică mică din secolul XIX și un mic paraclis, ce datează din secolul V  în mijlocul incintei. Se coboară la Izvor pe trepte albe de marmură. 

Aya Vlaherna Ayazmas ve Panayia Rum, adică Biserica Acoperământului Maicii Domnului din Vlaherne, zidită în apropierea unui alt izvor făcător de minuni. 

Se găsește tot în exteriorul zidurilor vechiului oraș, în cartierul Fanar, în apropiere de ruinele Palatului Vlahernelor, fosta reședință din afara zidurilor a împăraților bizantini. În Bostan Sokaki la numărul 47 se găsește Aya Vlaherna Ayazmas ve Panayia Rum, adică Biserica Acoperământului Maicii Domnului din Vlaherne, zidită în apropierea unui alt izvor făcător de minuni. 

Biserica din Vlaherne a fost ridicată inițial , peste izvorul sfânt, în anul 452, de către împărăteasa Pulcheria, fiind destinată să adăpostească relicve sfinte: Veștmântul și Acoperământul Maicii Domnului, care se spune că au fost aduse în cartierul valah al capitalei de către doi frați, pelerini, Galbien și Candios. Lingvistul român Ilie Gerghel a studiat lucrări ale unor istorici vechi, ca Genesios și lexiconul Suidas și a concluzionat că numele cartierului Blachernes (Vlaherne) este derivat din Blah sau Vlah, vechiul nume al românilor (valahi); el a arătat că o colonie de valahi a trăit aproape de Constantinopol.
După alte surse, Sfintele relicve ar fi fost primite de împărăteasa Pulcheria de la cumnata ei Eudoxia, ce le adusese din Palestina.

Pulcheria a construit trei mari sanctuare închinate Sfintei Fecioare, la Constantinopol:

- La Vlaherne – pentru tunică și mantie
- Capela des Manganes – pentru icoana Maicii Domnului Hodighetreia , despre care se spune că ar fi fost pictată chiar de sfântul Luca
- Biserica din Chalcoprateia – pentru Sfântul Brâu.

Tradiția spune că Leon cel Mare, cu puțin timp înainte de a ajunge împărat, a întâlnit în pădurea de pini de lângă Constantinopol un bătrân orb care i-a cerut apă și să-l ducă în cetate. Leon a căutat un izvor și  la un moment dat a auzit -o pe Maica Domnului care îi spunea că în pădure este un izvor cu a cărui apă să spele ochii orbului și din care să-i dea să bea. Leon, care era foarte credincios, a făcut întocmai iar orbul a început să vadă. 

Ajungând împărat al Bizanțului în 473, împăratul Leon I a pus să se construiască o altă biserică, foarte aproape de capela făcută de Pulcheria . El a amenajat și o fântână cu apă din izvorul miraculos (Hagiasma), o baie (Hagion Lousma) și o capelă- relicvariu pentru mantia și tunica Sfintei Fecioare (paraclesion de Hagia Soros) . 

Biserica purta numele de Sfânta Fecioară din Vlaherne (Blachernes) sau biserica Sfântului Sanctuar.

Împăratul Iustinian , care avea probleme urinare, a fost tămăduit de apa vindecătoare a izvorului. În semn de recunoștință, el a reconstruit biserica, făcând-o mai mare și mai frumoasă. Deteriorată de mai multe cutremure, biserica a fost restaurată de Vasile Macedoneanul, apoi de fiul acestuia Leon cel Înțelept.

A mai fost reconstruită după un incendiu în 1070, dar a căzut victimă altui incendiu în 1434. A rămas doar capela din fața Izvorului, dar și aceasta a fost reconstruită în secolul al XIX-lea.

Maica Domnului Panaghia din Vlahernes

Aici s-a aflat o icoană ce o înfățișează pe Maica Domnului în întregime, stând în picioare, cu mâinile ridicate spre rugăciune și mijlocire. Chipul lui Hristos, binecuvântând, este pictat în medalion pe pieptul Fecioarei. 
Se spune că Sfântul Veștmânt al Maicii Domnului, precum și icoana Sfintei Fecioare au prilejuit multe minuni. Avarii au fost respinși în anul 626 după rugăciuni adresate Sfintei Fecioare. În 717 a fost respins atacul arabilor, în 864-al rușilor. 

În biserică se producea o „minune obișnuită”: în fiecare vineri, voalul care acoperea icoana Sfintei Fecioare se ridica, lăsând să se vadă icoana, și se lăsa din nou a doua zi.

În fiecare vineri o procesiune pleca de la biserica din Blachernes spre celălalt mare sanctuar din Constantinopol, Sfânta Fecioară din Chalcoprateea, aflat la celălalt capăt al orașului și în care se păstra Brâul Maicii Domnuliu. Aceste relicve au fost furate de cruciați în 1204.

Cât despre izvorul sfânt, se spune că el are puterea de a tămădui abcese, tumori, febra, sterilitatea, ulcerul, surditatea, dizenteria, gangrena, cancere, lepra, inflamații, pietre și un număr de boli mintale.

Împăratul venea acolo să se roage de mai multe ori pe an și cu ocazia unei ceremonii se scălda în întregime în fântână.

Acum fântâna se găsește la sud de biserica reconstruită la începutul secolului XIX.. Pe 2 iulie și în prima vineri de după Paști se organizează mari ceremonii religioase în jurul fântânii minunate, pentru numeroși pelerini și bolnavi. 

Izvoare tămăduitoare la noi în în țară

La Mănăstirea Ghigiu
La Mănăstirea Dervent
La Mănăstirea Horaicioara

Florii

Intrarea Domnului în Ierusalim

Intrarea în Ierusalim pictată de Giotto în capela Scrovegni între 1304 și 1306

9.Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.

10.Voi nimici carăle de război și caii din Ierusalim și arcurile de război vor fi nimicite.El va vesti neamurilor pacea, și va stăpâni de la o mare la cealaltă, și de la râu până la marginile pământului.

Zaharia 9.9-10

La Intrarea în Ierusalim, Hristos a fost întâmpinat de mulţime de bărbaţi, femei şi copii, care purtau în mâini ramuri verzi de finic (curmal) şi îşi manifestau bucuria, strigând: 

„Osana! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!“

Din timpuri străvechi, ramurile de finic erau considerate simbol al biruinţei. Romanii, de pildă, obişnuiau să-şi întâmpine câştigătorii la întreceri sau biruitorii în războaie cu ramuri de finic.

La Intrarea în Ierusalim acestea capătă o semnificaţie mult mai bogată: arată mai dinainte biruinţa lui Hristos asupra morţii. 

Cu acelaşi înţeles sunt menţionate în cartea Apocalipsei: 

„După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic“. 

Pentru acest motiv, în iconografie, martirii sunt reprezentaţi, de multe ori, ţinând în mâini ramuri de finic.

Cu o zi înainte, Domnul Iisus Hristos îl înviase pe Lazăr din Betania.

Primiriea Domnului ca împărat în Ierusalim a fost prăznuită de către comunitățile de creștini din vechime. Cele mai vechi consemnări în scris ne-au rămas de la  Sfântul Ioan Gură de Aur (†407), de la Sfântul Epifanie de Salamina (†403), de la Sfântul Chiril al Alexandriei (†444), care au scris omilii la această sărbătoare, precum şi de la pelerina spaniolă, Egeria, care o descrie în jurnalul său de călătorie la Locurile Sfinte.

La multi ani celor ce poarta nume de flori!

De Florii își serbează ziua numelui cei sau cele ce poartă nume de flori - și nu sunt deloc puțini la noi în țară!

334.734 de bărbați se numesc Florin

147.328 de bărbați se numesc Viorel

146.268 de femei se numesc Viorica

128.844 de femei se numesc Florentina

92.668 de femei se numesc Florica

87.202 femei se numesc Floarea

79.753 de femei se numesc Florina.

54.759 de bărbați se numesc Florian

Numeroase alte persoane poartă nume de flori sau de plante: 

Anemona, Brânduşa, Camelia, Codrin, Codrina, Codruţ, Codruţa, Crăiţa, Crenguţa, Crina, Crinu, Crinuţa, Crizantema, Dalia, Delia, Floarea, Flora, Florenţa, Florentin, Florentina, Florica, Florin, Florina, Garofiţa, Gențiana, Gherghina, Iasmin, Iasmina, Iris, Lăcrimioara, Laur, Laura, Laurenţiu, Laurian, Lauriana, Malina, Margareta, Micșunica, Mugurel, Narcis, Narcisa, Panseluţa, Romaniţa, Roza, Rozalia, Trandafira, Violeta, Viorel, Viorela, Viorica, Zambila, Zambilica. 

Păcăleala de 1 Aprilie

Ziua păcălelilor

La francezi: poisson d’avril (tradus cuvânt cu cuvânt: pește de aprilie)

E vorba de spre o glumă, sau o păcăleală pe care o faci de 1 aprilie cunoștințelor , prietenilor sau membrilor familiei. Se mai fac păcăleli și în mass media – inclusiv pe internet.

Copiii francezi agață câte un pește din hârtie de spatele persoanelor cărăra vor să le joace o festă.

« Poisson d’avril ! » e o exclamație pe care o scoți când descoperi gluma.

De unde provine acest obicei?

Au fost mai multe ipoteze, reproduc aici doar câteva:

Unele tradiții spun că în Evul Mediu, sfântul Sisoe, un pustnic egiptean ce era prieten cu sfântul Antonie cel Mare obișnuia să-l păcălească pe acesta în mod prietenesc

Altă ipoteză

Păcăleala de 1 aprilie ar fi legată de reforma calendarului în secolul xvI^lea  . 

În Evul Mediu, în mai multe orașe sau regiuni europene anul începea la date variate (de Crăciun, de 1 martie, pe 25 martie) și corespundea după calendarul iulian cu ziua de Anul Nou. 

Mai ales data de 25 martie era asociată cu sărbătoarea Bunei Vestiri , când se ofereau cadouri. 

În Franța, anul civil începea la date diferite în funcție de fiecare provincie, dar acolo unde se sărbătorea noul an de Buna Vestire se prelungeau sărbătorile dedicate Sfintei Marii până l a1 aprilie. Regele Charles IX a decis prin Edictul de la Roussillon, în 1564, ca anul să înceapă de la 1 ianuarie.

Papa Gregorio XIII a extins această măsură pentru întreaga creștinătate, adoptând calendarul gregorian în 1582. Conform legendelor, multe persoane se adaptau cu dificultate la noul calendar, altele nici măcar nu știau despre schimbare și continuau să sărbătorească Anul Nou pe 1 aprilie, după tradiția veche. Pentru a-i ironiza pe aceștia, unii au profitat de ocazie pentru a povesti tot felul de glume și a le oferi pești decupați din hârtie în locul peștilor ce se găteau la sfârșitul postului ce precedea sărbătoarea Paștilor.

Totuși expresia poisson d’avril a fost întâlnită și înainte de 1564, în diferite scrieri medievale.

De aici altă ipoteză:

Conform folcloristului Alan Dundes obiceiul păcălelilor pare a fi legat de carnavalul de 1 aprilie, care la rândul său putea fi o continuare a unor vechi ritualuri de fertilitate. În timpul sărbătorilor, victimele farselor erau confruntate cu un rit de schimbare a anotimpului: sub influiența sărbătorilor antice, ieșirea din semnul zodiacal al Peștilor (ultimul semn de iarnă și ultimul semn zodiacal) , aprilie fiind considerat în Evul Mediu ca prima lună de primăvară . Era și o prelungire a perioadei de post, în care era permis să se mănânce pește (la anumite date).

În Franța, la începutul secolului al XX-lea se trimiteau cărți poștale ornate cu câte un „pește de aprilie”.

�������������

Obiceiul a fost exportat în numeroase țări:

·         Americanii și britanicii au April Fool's Day (unii scoțieni vorbesc și de  Gowk sau de Cuckoo),

·         Germanii au Aprilscherz,

·         Acest obicei există și în Danemarca, în Olanda, în Belgia, în Canada, în Italia, în Polonia, în Croația, în Slovenia, în România, în Portugalia, în SUA, în Elveția, în Finlanda și chiar în Japonia.

·         În Rusia se cheamă « ziua nebunilor » (den dourakov).

·         În România e « păcăleală de 1 aprilie »

·         În Portugalia și în Brazilia se cheamă « ziua minciunilor » (dia das mentiras).