sâmbătă, 8 aprilie 2017

Florii

Intrarea Domnului în Ierusalim



Intrarea în Ierusalim pictată de Giotto în capela Scrovegni între 1304 și 1306


9.Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgărițe.

10.Voi nimici carăle de război și caii din Ierusalim și arcurile de război vor fi nimicite.El va vesti neamurilor pacea, și va stăpâni de la o mare la cealaltă, și de la râu până la marginile pământului.
Zaharia 9.9-10

La Intrarea în Ierusalim, Hristos a fost întâmpinat de mulţime de bărbaţi, femei şi copii, care purtau în mâini ramuri verzi de finic (curmal) şi îşi manifestau bucuria, strigând: 

„Osana! Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!“

Din timpuri străvechi, ramurile de finic erau considerate simbol al biruinţei. Romanii, de pildă, obişnuiau să-şi întâmpine câştigătorii la întreceri sau biruitorii în războaie cu ramuri de finic.

La Intrarea în Ierusalim acestea capătă o semnificaţie mult mai bogată: arată mai dinainte biruinţa lui Hristos asupra morţii. 

Cu acelaşi înţeles sunt menţionate în cartea Apocalipsei: 

„După acestea, m-am uitat şi iată mulţime multă, pe care nimeni nu putea s-o numere, din tot neamul şi seminţiile şi popoarele şi limbile, stând înaintea tronului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi având în mână ramuri de finic“. 

Pentru acest motiv, în iconografie, martirii sunt reprezentaţi, de multe ori, ţinând în mâini ramuri de finic.

Cu o zi înainte, Domnul Iisus Hristos îl înviase pe Lazăr din Betania.

Primiriea Domnului ca împărat în Ierusalim a fost prăznuită de către comunitățile de creștini din vechime. Cele mai vechi consemnări în scris ne-au rămas de la  Sfântul Ioan Gură de Aur (†407), de la Sfântul Epifanie de Salamina (†403), de la Sfântul Chiril al Alexandriei (†444), care au scris omilii la această sărbătoare, precum şi de la pelerina spaniolă, Egeria, care o descrie în jurnalul său de călătorie la Locurile Sfinte.

La multi ani celor ce poarta nume de flori!

De Florii își serbează ziua numelui cei sau cele ce poartă nume de flori - și nu sunt deloc puțini la noi în țară!

334.734 de bărbați se numesc Florin
147.328 de bărbați se numesc Viorel
146.268 de femei se numesc Viorica
128.844 de femei se numesc Florentina
92.668 de femei se numesc Florica
87.202 femei se numesc Floarea
79.753 de femei se numesc Florina.
54.759 de bărbați se numesc Florian
Numeroase alte persoane poartă nume de flori sau de plante: 

Anemona, Brânduşa, Camelia, Codrin, Codrina, Codruţ, Codruţa, Crăiţa, Crenguţa, Crina, Crinu, Crinuţa, Crizantema, Dalia, Delia, Floarea, Flora, Florenţa, Florentin, Florentina, Florica, Florin, Florina, Garofiţa, Gențiana, Gherghina, Iasmin, Iasmina, Iris, Lăcrimioara, Laur, Laura, Laurenţiu, Laurian, Lauriana, Malina, Margareta, Micșunica, Mugurel, Narcis, Narcisa, Panseluţa, Romaniţa, Roza, Rozalia, Trandafira, Violeta, Viorel, Viorela, Viorica, Zambila, Zambilica

sâmbătă, 1 aprilie 2017

Păcăleala de 1 Aprilie

Ziua păcălelilor

La francezi: poisson d’avril (tradus cuvânt cu cuvânt: pește de aprilie)

E vorba de spre o glumă, sau o păcăleală pe care o faci de 1 aprilie cunoștințelor , prietenilor sau membrilor familiei. Se mai fac păcăleli și în mass media – inclusiv pe internet.
Copiii francezi agață câte un pește din hârtie de spatele persoanelor cărăra vor să le joace o festă.
« Poisson d’avril ! » e o exclamație pe care o scoți când descoperi gluma.
De unde provine acest obicei?

Au fost mai multe ipoteze, reproduc aici doar câteva:
Unele tradiții spun că în Evul Mediu, sfântul Sisoe, un pustnic egiptean ce era prieten cu sfântul Antonie cel Mare obișnuia să-l păcălească pe acesta în mod prietenesc

Altă ipoteză
Păcăleala de 1 aprilie ar fi legată de reforma calendarului în secolul xvIlea  . 
În Evul Mediu, în mai multe orașe sau regiuni europene anul începea la date variate (de Crăciun, de 1 martie, pe 25 martie) și corespundea după calendarul iulian cu ziua de Anul Nou. 
Mai ales data de 25 martie era asociată cu sărbătoarea Bunei Vestiri , când se ofereau cadouri. 
În Franța, anul civil începea la date diferite în funcție de fiecare provincie, dar acolo unde se sărbătorea noul an de Buna Vestire se prelungeau sărbătorile dedicate Sfintei Marii până l a1 aprilie. Regele Charles IX a decis prin Edictul de la Roussillon, în 1564, ca anul să înceapă de la 1 ianuarie.
Papa Gregorio XIII a extins această măsură pentru întreaga creștinătate, adoptând calendarul gregorian în 1582. Conform legendelor, multe persoane se adaptau cu dificultate la noul calendar, altele nici măcar nu știau despre schimbare și continuau să sărbătorească Anul Nou pe 1 aprilie, după tradiția veche. Pentru a-i ironiza pe aceștia, unii au profitat de ocazie pentru a povesti tot felul de glume și a le oferi pești decupați din hârtie în locul peștilor ce se găteau la sfârșitul postului ce precedea sărbătoarea Paștilor.
Totuși expresia poisson d’avril a fost întâlnită și înainte de 1564, în diferite scrieri medievale.

De aici altă ipoteză:
Conform folcloristului Alan Dundes obiceiul păcălelilor pare a fi legat de carnavalul de 1 aprilie, care la rândul său putea fi o continuare a unor vechi ritualuri de fertilitate. În timpul sărbătorilor, victimele farselor erau confruntate cu un rit de schimbare a anotimpului: sub influiența sărbătorilor antice, ieșirea din semnul zodiacal al Peștilor (ultimul semn de iarnă și ultimul semn zodiacal) , aprilie fiind considerat în Evul Mediu ca prima lună de primăvară . Era și o prelungire a perioadei de post, în care era permis să se mănânce pește (la anumite date).

În Franța, la începutul secolului al XX-lea se trimiteau cărți poștale ornate cu câte un „pește de aprilie”.


Obiceiul a fost exportat în numeroase țări:
·         Americanii și britanicii au April Fool's Day (unii scoțieni vorbesc și de  Gowk sau de Cuckoo),
·         Germanii au Aprilscherz,
·         Acest obicei există și în Danemarca, în Olanda, în Belgia, în Canada, în Italia, în Polonia, în Croația, în Slovenia, în România, în Portugalia, în SUA, în Elveția, în Finlanda și chiar în Japonia.
·         În Rusia se cheamă « ziua nebunilor » (den dourakov).
·         În România e « păcăleală de 1 aprilie »
·         În Portugalia și în Brazilia se cheamă « ziua minciunilor » (dia das mentiras).

joi, 30 martie 2017

Printul Charles si-a facut cruce si a aprins o lumanare

Prințul Charles s-a recules la Patriarhie

Prințul Charles, aflat în a doua sa vizită oficială în România, a fost primit la Patriarhia Română de către Patriarhul Daniel.

După convorbiri de circa o jumătate de oră, prințul Charles a vizitat și Catedrala Patriarhală, unde s-a recules , și-a făcut cruce și a aprins o lumânare. Interesant est și faptul că prințul și-a făcut cruce ca și creștinii ortodocși, de la dreapta la stânga și nu de la stânga la dreapta, cum își fac cruce catolicii . (După cum se știe cultul anglican provine din cultul romano-catolic, dar a adoptat și unele caracteristici din protestantism, unde semnul crucii se folosește rareori).

marți, 21 martie 2017

CARTE ELECTRONICA DE IDENTITATE

Desfiintarea cardului de sanatate


Aflăm din mass media că - gata- s-a stabilit că vom avea cărți de identitate electronice. Deci cu CIP.
Ceea ce nu s-a spus este că de fapt e vorba despre un PROIECT ce se află pentru moment în dezbatere. Desigur, nici nu știm unde și cum am putea participa la aceste dezbateri.
Pe rețelele de socializare are grijă „cineva” să posteze că „vom avea cărți electronice de identitate”. Cu alte cuvinte, ar fi inutil să ne mai spunem părerea, pentru că lucrurile ar fi deja hotărâte.
Făcând „săpături” pe net, am dat de relatarea spuselor doamnei ministru Carmen Daniela Dan dintr-o conferință de presă referitoare la acest subiect.
Zice doamna ministru că „nimeni nu intenționează să oblige pe cineva să aibă un nou document”.
Se spune că proiectul de lege poate fi consultat pe site-ul ministerului de Interne, dar eu-una- nu l-am găsit. Am găsit doar alocuțiunea doamnei ministru la conferința de presă.
Cardurile de sănătate vor fi desființate?
În același timp, însă, ni se spune că faimoasele carduri de sănătate (care au consumat deja mulți nervi și multe controverse) vor fi desființate, fiind înlocuite cu acea carte electronică de identitate .

A, bun, deci nu mă silește nimeni să am carte electronică de identitate , dar dacă nu voi avea CEI nu voi mai putea beneficia de  serviciile de sănătate la care am dreptul ca asigurat! Sau, va trebui să fac drumuri și cozi la Casa de Sănătate la fiecare trei luni pentru a obține o adeverință care să ateste că sunt asigurat.
Bine așa. Se reduce birocrația.

Ni se spune de asemenea că acest nou tip de card va asigura și funcția de semnătură electronică și va putea fi folosit astfel în relațiile cu băncile sau cu diferite autorități publice.

CÂT DE SECRET VA FI NOUL DOCUMENT?

Bine, bine, va spune cineva, dar dacă ni se fură faimosul document? Doar se pare că avem cel mai mare număr de hoți/cap de locuitor! Furturile sunt ceva frecvent.

Vedeți-vă de treabă, nu e nici un pericol, pentru că accesul la datele de pe card va fi dat printr-un PIN (un număr pe care posesorul îl va alege și pe care îl va ține secret).
La fel de „secret” cum este și în cazul actualului card de sănătate.
Oricine a fost la medicul de familie, la un spital sau la orice cabinet de consultații a văzut cum se desfășoară lucrurile. În primul rând, asistenta medicului de familie scrie PIN-ul pacientului pe o bucată de leucoplast pe care o lipește pe card. De ce? „Dacă uitați PIN-ul, știți ce pățiți? Câtă alergătură și cât de greu e? Oricum, PIN-ul nu e secret!”
Ca lucrurile să fie și mai clare, la activarea cardului asiguratul e sfătuit să aleagă drept cod PIN anul nașterii. Ca nu cumva să îl uite. Și ca să-l știe oricând medicul de familie. Când mergi la spital, de pildă, asistenta medicală cere cardul, apoi tastează 19 și te întreabă celelalte două cifre.
Dacă îi spui că ai alt PIN, te întreabă care este. Niciodată, dar absolut niciodată nu ți se cere să tastezi personal numărul cu pricina. Dacă aștepți la consultație în fața unui cabinet, iese asistenta ți spune: „dați cardurile, să încep să le scriu”. Foarte interesant, ea „începe să le scrie” înainte de consultație!
Dacă vede că PIN ul nu e lipit de card, asistenta se încruntă și întreabă cu voce răstită care e numărul cu pricina. Așa că pacientul îl strigă pe coridor. Nu mai bine îl scrie el pe card?
Să ne închipuim puțin cum ar de curge lucrurile cu noul document electronic (după cum am înțeles eu):

  • Cetățenii nu vor fi obligați prin lege,să-și schimbe CI cu CEI, dar vor fi obligați să o facă dacă nu vor să plătească toate serviciile medicale- sigur, cardul de sănătate va putea fi folosit până la expirarea lui, adică 5 ani de la emitere, dar probabil nu va fi reînnoit- de vreme ce s-a spus în presă că se desființează.
  • Pe CEI vor fi două CIP- uri: unul ce va conține un fel de fișă polițienească (pe lângă nume și prenume: date faciale- nu se știe dacă și scanarea irisului intră aici- numele părinților, locul și data nașterii, CNP, amprente digitale) și altul ce va avea rol de card de sănătate și de semnătură electronică. Cetățenii vor fi nevoiți să folosească și această funcțiune. Cu un singur număr de acces. Iar numărul respectiv va fi ușor de aflat de către oricine e interesat. De pildă va sta pe un coridor dintr-o instituție sanitară. După aceea va fura cardul (eventual împreună cu geanta sau din buzunarul victimei). Pe urmă, lucrurile sunt simple: răufăcătorul poate goli conturile bancare ale victimei, poate face tranzacții cu bunurile acestuia , poate afla tot felul de date confidențiale ș.a.m.d. Desigur, dacă posesorul va purta numărul de acces lipit de CEI așa cum face acum cu cardul de sănătate, răufăcătorul va avea munca și mai ușoară.
  • După o serie de nenorociri legate de furtul acestor CEI, autoritățile le vor propune cetățenilor să își implanteze CIP-uri , ca și animalelor domestice, „ca să fie evitate furturile”. 
  • Interesant că după inscripționarea datelor pe CIP ul CEI, acestea vor fi șterse definitiv din baza de date. Dar dacă omului i se fură CEI? I se eliberează alt document, pentru care i se face iar poză, i se iau amprentele ș.c.l. Între timp, poate gospodina s-a fript la degete când scotea friptura din cuptor, sau a făcut bătături  și amprentele i s-au modificat. Vor exista două cărți electronice de identitate cu date diferite pe ele, pe același nume. Cum se vor desfășura lucrurile atunci?

Cât va costa acest nou card de identitate?
Doamna ministru nu ne-a spus , dar a dat de înțeles că îl vom plăti.
Desigur. Așa cum am plătit și „cartea de alegător” ce nu servește la absolut nimic, pentru că nu poate fi folosită la vot, dar care se eliberează în continuare împreună cu orice nouă carte de identitate. 
Se știe că pentru orice nouă trăsnaie românii sunt buni de plată.

Să vedem puțin cum stau lucrurile bunăoară în Franța.
Acolo:
  • Cartea de identitate (electronică sau neelectronică) nu e obligatorie. Chiar așa!
  • Cartea de identitate (de orice fel ar fi ea) este gratuită. (dar în caz de furt sau pierdere se plătesc 25 €)
  • Acolo cartea electronică de identitate nu cumulează și funcția de card de sănătate (asta se vede că e o găselniță de pe la noi).
  • Cărțile de identitate se eliberează la primării- pentru evitarea aglomerației.
  • Cetățenii pot refuza să li se înregistreze amprentele în CIP.
  • Cetățenii pot vota arătând tot felul de alte acte prin care să-și dovedească identitatea: pașaport valid sau expirat, carte națională de identitate perimată, permis de conducere valid, carte vitală cu poză, carte de familie numeroasă, permis de vânătoare, livret de circulație, carte de combatant, carte de funcționar de stat, de ales local sau de parlamentar, carte de invaliditate, recipisă ce atestă identitatea primită în schimbul actului de identitate în caz de control judiciar.
  • În Franța, doar Poliția națională sau jandarmii cu calitatea de ofițeri, sau agenții poliției judiciare și în anumite cazuri vameșii pot controla  identitatea cuiva. Persoana poate arăta fie cartea de identitate, fie un pașaport, un permis de conducere, un alt document cum ar fi cartea de alegător sau cartea vitală (noi nu avem dintr-asta) , livretul militar sau un document de stare civilă cu filiație, sau pur și simplu să recurgă la un martor.
  • La îmbarcarea în avion, cetățeanul francez poate prezenta fie cartea de identitate franceză, fie pașaportul, fia permisul de conducere.


sâmbătă, 18 martie 2017

Spre două Europe

Europa lor și Europa noastră


„Europa cu mai multe viteze” există deja. E suficient să vedem că noi nu suntem în „spațiul Schengen”, deși ne tot zbatem să arătăm că îndeplinim condițiile cerute pentru a fi acolo. Nu suntem nici în „zona euro”. 
Proiecte separate, la care să ia parte doar unele dintre țările din UE? Dar asta exista și până acum. Legislația UE permite asta și în prezent.


Care e adevărata problemă, ce supără de fapt ?
Ce doresc țările din Europa de Vest

În realitate, țările Europei de Vest doresc  integrarea zonei euro într-un stat federal
Dar realizarea unor organisme comune noi   (un parlament al zonei euro, un buget al zonei euro, o trezorerie europeană, un fond monetar european, eurobonduri, etc.) necesită o modificare a tratatelor europene și deci un acord unanim al celor 27, ceea ce face ca lucrurile să pară foarte complicate.  Și atunci?

Dacă Uniunea asta nu ne convine, să facem altă Uniune!

Din declarațiile liderilor politici occidentali transpare opinia lor că singurul mod de a merge mai departe ar fi scoaterea   zonei euro din Uniune și deci semnarea unui  alt tratat  anume între țările care împart aceeași monedă. 

Interesant că la acel nou tratat ar fi invitată să participe și Marea Britanie,  deși nu ar fi în zona euro și nici în UE. (conform declarației președintelui Franței François Hollande)

Prin urmare adevăratul criteriu nu ar fi moneda unică, ci gradul de dezvoltare a țărilor componente. 
Ca în vechea fabulă, acele țări ar putea spune că vor egalitate, „dar nu pentru căței”. 

Care ar fi avantajul lor? 
Bugetul celor 27 s-ar reduce, rămânând mai mulți bani în bugetul celor 19. 
În schimb, piața comună ar rămâne la fel ca acum!

Evident, asta ar însemna formarea a două Europe, chiar dacă instituțiile ar rămâne parțial comune (Comisia și Parlamentul ar reuni doar reprezentanții țărilor din zona euro ). 
Și implicit:
desființarea Uniunii Europene așa cum o știm acum. (Chiar dacă ea ar rămâne cu numele)
Desigur, asta ar provoca o ruptură cu țările din Est ce se află în afara zonei euro și care se tem exact de acest lucru.  Grupul de la  Visegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia) a înțeles cât se poate de bine pericolul și a chemat, joi, pe partenerii lor să nu facă decât propuneri de reforme   «consensuale»

Fiind și perioadă de alegeri, viitorul Uniunii va aștepta probabil alegerile germane din septembrie. 

Noi ce așteptăm?


***************************************************

25 Martie 2017
Ieri a fost o reuniune a „celor 27” la Vatican. Papa a îndemnat la unitate, alternativa fiind slăbirea și moartea Uniunii.


Frumoasă imagine de grup a reprezentanților Uniunii Europene în jurul papei Francisc, 
în Capela Sixtină. În fundal se vede Judecata de Apoi pictată de Michelangelo. 
Le-a spus oare, ceva, această frescă oficialilor din UE?


Președintele nostru l-a invitat (în scris) pe suveranul pontif Francisc să facă o vizită de stat în țara noastră. Și ne-a comunicat că „dacă va fi posibil”, probabil suveranul pontif va veni în România.
Summit ul de la Roma
Iaca, s-a terminat și reuniunea de aniversare a 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma.
Reuniunea s-a terminat foarte repede, din câte am putut vedea, a avut un aer festiv, fără prea multe discuții. (Desigur, discuțiile avuseseră loc anterior). S-a semnat o declarație solemnă la sfârșit.
S-a folosit chiar același stilou ca pe 25 martie 1957.
Semnăturile șefilor de state pe Declarația finală
foto REUTERS/Remo Casilli
Declarația finală de la Roma
Declarația finală atât de așteptată a fost plină de tact.

S-au trecut în revistă succesele repurtate în cei 60 de ani.

Comentatori de la RFI califică Declarația finală adoptată la summit drept o „declarație prudentă”, care a urmărit „să îndulcească puțin primul jet (al dușului rece) pentru a ține cont de rezervele de ultim minut mai mult sau mai puțin mărturisite din partea grecilor, a polonezilor și a românilor”.

În privința conținutului, Declarația se situează mai mult în reamintirea dispozițiilor în vigoare și în extinderea prudentă a situației existente și nu o modificare majoră: nu e momentul pentru un nou tratat, nici pentru modificarea tratatelor aflate în vigoare. Nimeni nu vrea să meargă dincolo de un lung proces  de negociere, urmat de un proces aleatoriu de ratificare. 

S-a declarat dorința de unitate, de dezvoltare durabilă, de o prezență mai puternică pe plan internațional, dar nu s-a vorbit despre menținerea fondurilor pentru reducerea decalajelor între țările din Est și țările din Vest.

S-a spus că se dorește o Europă mai puternică în chestiunile importante și mai puțin prezentă în problemele secundare, ceea ce corespunde cu  al patrulea scenariu propus de către Jean-Claude Junker, intitulat « Să se facă mai puțin, dar într-un mod mai eficient » 

 „Vom colabora la nivelul cel mai adecvat atingerii scopurilor noastre, acesta putând fi nivelul Uniunii Europene sau nivelul național, regional ori local, într-un spirit de încredere și de cooperare loială, atât între statele membre, cât și între acestea și instituțiile UE, respectând principiul subsidiarității. Vom asigura marja de manevră necesară la diferitele niveluri pentru a consolida potențialul de inovare și de creștere al Europei”.

Adică nu vor participa toate statele la toate acțiunile.

Nu s-a pomenit de sintagma „Europa cu mai multe viteze”, care dă fiori reci românilor, dar nemulțumește și pe polonezi și greci

Nici nu era nevoie, pentru că nu denumirea contează, ci faptele. 
Nu s-a mai vorbit de mai multe viteze, ci de mai multe ritmuri și intensități.
„Vom acționa împreună, cu ritmuri și intensități diferite acolo unde va fi necesar, dar mergând în aceeași direcție, așa cum am făcut în trecut, în conformitate cu tratatele și păstrând ușa deschisă celor ce doresc să se alăture mai târziu.”
Toată lumea și-a dat seama că Europa cu mai multe viteze e un proces ce are deja vechime, care este deja autorizat prin ceea ce se numește cooperarea întărită între mai multe țări membre în toate domeniile alese de acestea.
Adică al treilea scenariu propus de către Jean-Claude Junker, intitulat « Cei care vor mai mult fac mai mult »
S-a vorbit  de „Europa zonei euro”. Adică oficial nu s-a spus că ar fi două Europe, „cu două viteze”, practic însă....e clar că așa este și așa va fi, din ce în ce mai mult.

Cine poate mai mult va face mai mult, în cât mai multe domenii ce duc la dezvoltare accentuată.

Cei care nu pot...ghinion! (Dar desigur nimeni nu îi împiedică să se dezvolte  în ritm uluitor de  accentuat pentru a reduce diferențele....ușa rămâne deschisă....hai nu plângeți. Președintele nostru părea destul de liniștit, a și spus că va vorbi cu primul ministru în legătură cu absorbția de fonduri europene. Și pe astea chiar ar trebui să le folosim, pentru că foarte probabil vor fi ultimele pe care le vom primi!)


Piața internă rămâne desigur, doar importăm foarte mult din UE.
Politica de coeziune a fost amintită în conferința de presă a președintelui nostru - sperăm că ea va fi susținută în continuare...
Politica de vecinătate  rămâne și ea, desigur.

În rest...cine poate bea și mănâncă, cine nu stă și se uită. 
Dar ce credeați?
Mai aproape e pielea decât cămașa.
Fiecare țară trebuie să se dezvolte, nu să aștepte să o dezvolte alții, că nu se va întâmpla. 
Că asta va duce la mărirea discrepanțelor existente...ce să-i faci!


Despre discuțiile purtate de către oficialitățile țărilor din Vestul Europei, vedeți aici: 

http://nazone.ro/2017/03/in-care-ue-vrem-sa-fim.html 

luni, 6 martie 2017

In care UE vrem să fim

România, încotro?

Toți românii s-au bucurat când România a intrat în UE. Speram că în această familie selectă vom fi sfătuiți și ajutați de către cei care au știut și au putut să realizeze dezvoltarea economică în țările lor, astfel încât să avem și noi o țară dezvoltată , civilizată și împreună să formăm o familie mai mare și mai puternică.
Românii au tăcut din gură când au aflat că li s-au pus condiții foarte grele, cum ar fi reducerea cu o treime a producției agricole, reducerea producției de oțel, micșorarea rețelei de căi ferate și altele asemănătoare. Și-au spus că marea familie nu i-a primit pentru a-i lăsa să se ducă de râpă, pur și simplu ca să fie o mare familie  puternică, în care binele unuia este și binele tututor și binele tuturor e bine pentru fiecare.
Iată însă că, la 60 de ani de la înființare, Uniunea europeană se confruntă cu probleme. Unele state au decis să iasă din Uniune, în altele există curente puternice de nemulțumire care ar putea conduce la rezultate similare, ceea ce evident ar duce la desființarea UE. Au apărut și noi provocări internaționale, pentru a complica și mai mult situația.



5 VARIANTE PENTRU UE CU 27 D E MEMBRI


În aceste condiții, Președintele Parlamentului european a prezentat șefilor statelor componente 5 variante posibile ale dezvoltării UE, urmând ca aceștia să se decidă pentru care dintre ele optează.
Adicătălea, „trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!”
Hai să spună fiecare națiune, prin conducătorii ei, ce dorește și cum vrea să fie această uniune.

Jean-Claude Juncker  a publicat Cartea albă asupra viitorului Uniunii Europene cu 27 de membri


Președintele Comisiei europene   Jean-Claude Juncker a prezentat Parlamentului european cinci scenarii de evoluție a Uniunii europene din prezent și până în 2024  - fără Marea Britanie, care a decis să o părăsească. 
1.    Prima variantă,  «Continuăm (ca până acum)», implică continuarea reformelor convenite de către țările din UE în 2014 și în 2016. 

 varianteLE PROPUSE CELOR 27  pentru SCHIMBAREA ue 
2.    A doua variantă, « Nimic altceva în afară de o piață comună », subînțelege că « UE-27 se concentrează progresiv (doar) asupra pieței unice , cele 27 de state membre fiind incapabile să se pună de acord într-un număr din ce în ce mai mare de domenii de acțiune  ». Cu alte cuvinte, renunțarea la Uniunea Europeană și întoarcerea la Piața Comună, așa cum era ea în urmă cu 60 de ani.

3.    Al treilea scenariu e intitulat  « Cei care vor mai mult fac mai mult »: « UE-27 continuă ca acum, dar permite statelor membre care doresc mai mult împreună în domenii specifice, cum ar fi apărarea, securitatea internă sau afacerile sociale . » Asta seamănă cu  zicala românească: „Cine are- bea și mănâncă, cine nu - stă și se uită”. Iar domeniile alese pentru exemplificare nu vor fi singurele în care unii (cei care pot) vor progresa, în timp ce alții (cei care nu pot) vor rămâne pe loc sau chiar vor da înapoi.(n.n.)

4.    Al patrulea scenariu se intitulează « Să se facă mai puțin, dar într-un mod mai eficient », adică să se lase deoparte o serie de proiecte, pentru a se asigura succesul în domeniile considerate de maximă importanță. 

Propunerile 3 și 4  par să sintetizeze propunerile țărilor Benelux (Belgia, Olanda și Luxemburg).
Statele din  Benelux, care sunt și fondatoare ale Uniunii Europene au prezentat anterior o declarație comună în care punctează faptul că « diferitele căi de integrare și de cooperare crescută furnizează răspunsuri eficace la problemele cu care se confruntă în mod diferit statele membre  ».
(Adică- înțeleg eu- statele membre au probleme diferite: unele au probleme cu prea multe aeroporturi -Spania, de pildă are peste 41-  altele au probleme cu lipsa de autostrăzi , de aeroporturi și de toalete, bolnavi  puși câte 3 în pat,  deci pentru fiecare ar fi potrivite căi diferite, fiecare să o ia pe drumul lui, unii vor continua să se lupte cu lipsa de dotări sanitare, cu lipsa de asistență medicală  și cu analfabetismul funțional, în timp ce alții se vor dezvolta ca pentru secolul XXI sau deja pentru secolul XXII)
Documentul Benelux pune accentul pe principiile de « subsidiaritate și proporționalitate », sugerând că  « UE nu va face ceea ce statele membre nu sunt în măsură să ofere ele însele cetățenilor lor  », fraza reluând criticile aduse unei Europe care face prea multe lucruri și care trebuie să -și concentreze eforturile asupra domeniilor în care   « valoarea adăugată » este fără echivoc, cum ar fi securitatea, comerțul și climatul,  Iar François Hollande a admis de asemenea că acestă Europă cu mai multe viteze va fi « una dintre căile posibile, pentru ca la Roma să putem spune  ce vrem să facem cu toții și apoi doar unii în mai multă Europa ». Prin urmare, doar unii să se unească mai mult, în „mai multă Europă”, iar ceilalți să rămână „de căruță”. Se subînțelege că  e inutil să se mai pompeze bani acolo unde banii au fost folosiți ineficient, cum ar fi în România și să păstreze banii pentru întărirea securității spațiului Schengen, sporirea comerțului țărilor dezvoltate și apărarea mediului din aceste țări (n.n.)

5.     Al cincilea scenariu ar fi « Să se facă mult mai mult împreună ». Adică să se accentueze unirea tuturor statelor componente, formându-se treptat un stat federal european, care să tindă a avea un nivel ridicat de dezvoltare 

Acest document marchează începutul dezbaterilor oficiale asupra viitorului Europei.  « Când celebrăm cei 60 de ani de la tratatul de la Roma, e timpul ca Europa unită în 27 să-și  construiască o viziune pentru viitor », a declarat dl. Juncker.
« Cartea albă » care descrie aceste scenarii este percepută și ca o reacție la populismul crescând  în Europe și constituie o prelungire a punerii în operă a acordurilor încheiate de către conducătorii din UE la ultimul  sommet de la Bratislava.

Un document cu piste de reflexie oferit conducătorilor celor  27, mai degrabă decât soluții gata făcute.

Cea de a șaizecea aniversare a tratatului de la Roma va fi comemorată pe 25 martie ce vine, în prezența celor 27 de șefi de stat sau de guvern din UE, Marea Britanie urmând probabil să lipsească.  
Conducătorii naționali urmează deci să aleagă clar ce scenariu doresc, dintre cele descrise în  «Cartea albă». Cele cinci căi diferite de urmat merg de la o Europă redusă la o piață unică până la una mai integrată decât acum, existând și posibilitatea unei Europe  cu «mai multe viteze» pentru a depăși neconformitățile. În mod evident, mai multe viteze înseamnă rămânerea în urmă a celor care merg cu viteză mai mică. Un oficial european s-a exprimat că „nu putem merge cu viteza ultimului vagon”, uitând că toate vagoanele unui tren merg de fapt cu aceeași viteză! 
Dacă vagoanele din urmă merg mai încet decât celelalte, asta înseamnă  că ele au fost decuplate de la tren. 
Expresia „mai multe viteze” ar prezenta de fapt într-un mod „elegant” excluderea țărilor din Est din UE.
Ministrul-președinte al Waloniei, Paul Magnette și-a declarat deschis părerea că nici o relansare nu va fi posibilă fără ieșirea țărilor din Est din UE.

Dar despre care țări din Est ar fi vorba?

Europa cu două viteze, sau cu mai multe viteze?

Deși Germania a fost -se pare- șocată de refuzul Varșoviei, Bratislavei și Budapestei de a-i lăsa mână liberă în privința refugiaților, iar Polonia mai și sfidează Bruxellesul cu reforma Tribunalului său constituțional, care nu ar respecta regulile statului de drept, totuși doamna cancelar și dl. Hollande ar conta pe faptul că Polonia, Ungaria și Slovacia vor continua să mizeze pe UE, chiar dacă un mic număr de capitale decid să avanseze un proiect fără ele, cel puțin la început. Ar fi imposibil pentru ele să se lipsească de «garanția europeană, de protecția sa, câtă vreme sunt încolțite între (Rusia lui) Putin și America imprevizibilă a lui Trump» , spunea un diplomat de la Bruxelles. 
Deci Germania și Franța ar dori ca Polonia, Ungaria și Slovacia să formeze o categorie aparte, mai aproape de UE, în timp ce alte țări din Est....ar forma o a treia categorie, cu totul periferică...
De România și de Bulgaria nu se îngrijorează nimeni că nu s-ar putea lipsi de garanția europeană și de protecția europeană și că ar fi încolțite „între Rusia lui Putin și America imprevizibilă a lui Trump”? Evident-nu!
  
Din păcate, Parisul și Berlinul par să agreeze acest scenariu. Deja pe 6 martie era anunțat un summit „cvadripartit”, la Versailles, cu Franța, Germania, Spania și Italia.
Pentru a nu alerta țările din Est, cei patru nu vor face nici un anunț concret la terminarea reuniunii de la Versailles. François Hollande, Angela Merkel, Paolo Gentiloni și Mariano Rajoy discută în ambianța luxoasă din Versailles viitorul Europei.  O reuniune în cadrul căreia marile puteri din UE se vor pune de acord înainte de consiliul european de pe 9 și 10 martie. Deși Spania nu face parte dintre statele fondatoare ale UE, ea aderând abia în 1986, totuși a fost invitată la Versailles, în timp ce Belgia, Olanda și Luxemburgul - nu. „Dacă lărgim, nu mai terminăm” s-a explicat la Elysée, cu asigurarea că noțiunea de „cercuri” a existat mereu în Uniunea Europeană. Adică „noi vrem egalitate, dar nu pentru căței” (nn).

Nici o problemă, noi nu ne alertăm, președintele nostru a spus că vom discuta în următorii 1-2 ani. (n.n.)


Șeful executivului european nu și-a exprimat preferința pentru una dintre variantele prezentate , ci a invitat țările din UE să vină cu idei în pregătirea reuniunii la nivel înalt de pe 25 martie, de la Roma, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la tratatul fondator al Uniunii.  «Roma trebuie să marcheze începutul unui nou capitol » pentru o  «Europă unită în 27», a spus el. Dar opiniile sunt deja conturate pentru mulți. Discuțiile continuă, după cum vedem, în ritm alert. Dar fără noi. Oricum, noi se pare că nu avem nici o ideie în afară de aceea de a nu se schimba nimic.

Deși se spune că varianta mai multor viteze ar presupune ca fiecare dintre state să participe sau nu la anumite proiecte după voința lor, de fapt unele state nu au posibilitatea, să participe, căci nu corespund (încă?) la anumite cerințe. Cum ar fi cazul zonei euro sau spațiului Schengen.

Și până acum se putea proceda la o integrare diferențiată. Dar acum, se pare că aceasta va fi nu excepția, ci regula! 

Conform tratatului de la Amsterdam, din 1997, statele membre pot să meargă mai departe cu integrarea diferențiată, prin intermediul cooperării întărite. Această procedură permite ca minim 9 state să poată avea o aceeași politică, fără a se asocia la ea cu alte membre din UE. Dar Consiliul trebuie să acorde autorizația pentru ca o astfel de cooperare întărită să fie aplicată, la propunerea Comisiei europene și după ce a fost aprobată de Parlamentul european. 
Dacă până acum cooperarea întărită a fost aplicată doar la probleme de detaliu, pe viitor s-ar putea ca ea să se extindă la chestiunile cele mai importante. 
Iar deciziile să nu mai fie luate în unanimitate. S-ar forma un guvern al zonei euro, detașat de prerogativele naționale...


Aceste propuneri ar trebui să facă obiectul unor dezbateri în fiecare dintre țările din UE. Unele dintre aceste țări au deja opinii bine conturate, după cum am văzut - ele au propus deja căi de urmat.

Dar România?


Bun, am înțeles că nimeni nu ar vrea să fie lăsat „de căruță”. Unii se miră că nu protestăm. Dar aici nu cred că e nevoie de proteste, ci de soluții. 
Cred că niciunul dintre români nu ar vrea să fim decuplați de la trenul UE și să fim lăsați să ne târâm de unii singuri, din ce în ce mai încet, pe urmele celorlalți, ceea ce ar însemna mărirea distanței dintre țara noastră și țările dezvoltate.  „Europa cu mai multe viteze” ar  duce la excluderea anumitor țări , fără voia lor, de la politicile comune. Ar însemna și reducerea sau  chiar desființarea „fondurilor de coeziune”, pentru că -probabil- s-a stabilit că nu se mai dorește coeziunea. 

Dacă în UE nu există o procedură pentru excluderea unuia sau unora dintre membri, iată că există o procedură mascată pentru a face asta. Adică unii ar putea rămâne membri doar cu numele și cu unele parteneriate asemănătoare cu parteneriatele încheiate cu țări din afara UE, cum ar fi Turcia sau Ucraina, dar fără a  fi membri cu drepturi depline în UE ! Sau, mai degrabă se va crea o nouă Uniune, numită altfel, în care noi nu vom intra, în schimb va fi invitată Marea Britanie.

Lasă că noi nici n-am apucat să fim membri cu drepturi depline în UE, că nu suntem în Schengen și nici în zona euro. 
Dar dacă Marea Britanie a ieșit din UE pentru că nu dorește cerșetori din Est (indiferent cum s-ar numi ei) acolo, ei bine se poate crea o nouă Uniune, cu Marea Britanie dar fără noi!
Situația actuală a țărilor din Europa



Dar suntem conștienți ce înseamnă aceste variante?

Probabil continuarea «ca până acum» va fi respinsă de către ceilalți participanți, pentru că dacă toată lumea ar fi fost mulțumită de cum merg treburile nu s-ar fi pus problema unor schimbări. Unii au fost atât de nemulțumiți încât chiar au părăsit UE, alții amenință că o vor face dacă lucrurile continuă ca până acum.  Chiar dacă românii ar vrea continuarea modului de acțiune de până acum, nu vom putea face nimic de unii singuri, dacă ceilalți membri ai UE vor vrea altceva. 

Varianta 2 înseamnă de fapt desființarea Uniunii europene - și probabil nimeni nu vrea asta. 

Rămâne deci doar varianta integrării mai accentuate, ceea ce înseamnă renunțarea la mai multe atribute ale suveranității. (Dar noi nu vrem nici asta, din spusele conducerii noastre superioare n.n.)

Dar ce fel de integrare?

Țările dezvoltate doresc o integrare între ele, cu excluderea celorlalte. 
Iar celelalte, la rândul lor, ar urma să formeze categorii diferențiate. 
Faptul că se preconizează un stat federal european care să includă și Marea Britanie deși nu ar mai fi în UE înseamnă de fapt că UE ar rămâne doar o piață comună, iar statele europene se vor regrupa după alte criterii: un stat federal al țărilor dezvoltate din Vest, eventual o altă uniune a țărilor din grupul de la Vișegrad, iar celelalte....să rămână piețe de desfacere pentru primele. Și spații - tampon. 

Le explică cineva românilor toate acestea? Îi întreabă oare cineva ce ar vrea din toate astea, dar întrebarea fiind pusă după explicarea tuturor consecințelor?

Diplomația românească ar trebui să fie acum extrem de activă, să fie purtate numeroase discuții preliminare în pregătirea acelui summit de pe 25 martie. 
Vedeți voi vreo agitație, că eu nu văd? Programele tv sau articolele din presă aproape nu tratează acest subiect. 
Parcă pe noi nu ne-ar privi asta. Sau poate chiar așa și e? Poate noi am fost deja dați afară din UE și nu știm?


Ce aflăm din presa străină?
„EUROPA ÎN 27 NU POATE FI EUROPA UNIFORMĂ ÎN 27”.

François Hollande a făcut această declarație în Le Monde. Președintele Franței a declarat ritos că dacă „Europa cu mai multe viteze nu e instaurată, Uniunea europeană e condamnată”. El a propus o „cooperare structurată, pentru a federaliza țările care vor să meargă mult mai departe”, la această federație urmând să fie asociată și Marea Britanie, chiar din afara UE (!). 
Dar asta înseamnă oricum desființarea Uniunii europene așa cum o știam și înlocuirea ei cu un stat federal  ale cărui granițe nu vor coincide cu cele ale Uniunii Europene, Uniunea europeană urmând să rămână cu numele, dar cu rol doar de piață comună. 

Rugat să spună dacă nu ar fi o alternativă la această Europă cu mai multe viteze,  François Hollande a răspuns : "Nu. Sau o facem altfel, sau nu vom mai face nimic împreună ."

"În viitor, va fi un pact comun, cu o piață internă, pentru unii cu o monedă unică. Dar pe acest soclu va fi posibil, pentru statele membre care ar dori, să meargă mai departe în Apărare, mai departe în armonizarea fiscală sau socială, mai departe în cercetare, în cultură, în problemele tineretului."
Subiecte de discuție între „cei mari”: uniunea monetară, fiscalitatea, problemele sociale, antiterorismul și protecția frontierelor, dar mai ales problema apărării. Toate astea, pentru acel club restrâns.
Ce va mai rămâne pentru noi, din Uniunea Europeană: piața comună! 
În rest, cine vrea și mai ales cine poate se dezvoltă, merge înainte cu cercetarea, cu armonizarea socială, cu armonizarea fiscală  


Chiar dacă participanții la această reuniune restrânsă poartă aceste discuții în mod discret, fără a face publice concluziile discuțiilor pentru a nu stârni adversități, comentatorii apreciază că summitul de la Versailles nu va fi pe placul țărilor din grupul de la Vișegrad, din Est, care „de câteva zile simt crescând pericolul și subliniază importanța menținerii unității celor Doăzecișișapte”- relatează Les Echos.
Context politic în UE
Presa străină (Le Figaro) nu uită să menționeze și împrejurarea că trei dintre liderii reuniți la Versailles sunt spre final de mandat . 
În același timp, euroscepticismul nu încetează să crească în Europa. Conform Huffington Post«după ultimul eurobarometru al Comisiei europene, datat la sfârșitul lui 2016, 38% dintre europenii sondați au o imagine„neutră” a UE, 25% o imagine negativă și 35% o imagine pozitivă. Cu alte cuvinte, soarta Europei trezește mai multe întrebări decât speranțe »
Media relatează între altele și că la alegerile legislative din Olanda, Geert Wilders, liderul partidului de extremă dreapta, aliat cu Marine Le Pen este umăr la umăr cu partidul liberal (VDD) al șefului de guvern Mark Rutte. „Fără îndoială, o victorie a extremei drepte într-o țară fondatoare a Uniunii Europene ar constitui un nou seism” a conchis Huffington Post.

**********************************************************************************************
13.03.2017

Soluția Tăriceanu



Care ar fi soluția întrevăzută de guvernanții noștri? 
Acum,  auzim la tv cum că , într-un târziu și președintele Senatului, dl Tăriceanu a aflat că „se discută despre Europa cu două sau mai multe viteze”. 

Mă tem că până să afle și dl. Tăriceanu despre asta, în Europa deja nu se mai discută : discuțiile s-au terminat! (n.n.)

Cu ani în urmă, pe când era Prim ministru, dl Tăriceanu a răspuns la întrebarea „care ar fi strategia de dezvoltare a României” cu cuvintele (pe care le citez aproximativ din memorie) : „acum nu mai avem nevoie de o strategie de dezvoltare, se ocupă Uniunea europeană de asta!” Am reținut acele cuvinte pentru că m-au șocat: atunci de ce mai aveam guvern și Prim ministru?
Prin urmare, noi am așteptat să ne facă alții planuri de dezvoltare, și ei ne-au făcut: să fim așa cum era potrivit pentru planurile LOR de dezvoltare. Ale cui, ale lor? Ale celor care aveau guverne adevărate și Prim miniștri adevărați. Și rezultatele se văd acum.

Ce soluție vede acum domnul Tăriceanu?

La ședința Adunării Generale a Asociației Municipiilor din România de azi, dl. Călin Popescu Tăriceanu le spune primarilor de municipii că ei au „un rol esențial în dezvoltarea economică a României, în așa fel încât România să aibă o forță de negociere mai mare în UE”. 
Da, aceste cuvinte sunt adevărate, din păcate însă ele ar fi trebuit spuse cel târziu în  anul 2004, sau măcar în 2007.

Așa cum, cu altă ocazie, dl. Tăriceanu se dusese la inaugurarea unui pod nou dar credea că se află pe un pod construit pe timpul lui Ceaușescu, și acum domnia sa e decalat mult în timp. El îndeamnă primarii să dezvolte economic România, ca să avem o forță mai mare de negociere în UE. 
Adică de acum și până pe 25 martie a.c. să ne dezvoltăm rapid, ca să negociem mai bine în UE!  
Fiindcă, zice domnia sa, „Nu vă spun un mare secret. Forța de negociere, arma principală de negociere la nivelul UE este dată de forța economică”.

Dl. Tăriceanu a mai dat și detalii despre ce trebuie făcut: „o consolidare economică presupune punerea în aplicare a marilor proiecte de dezvoltare”. 
Da, domnule, cum de nu s-o fi gândit nimeni până acum? Doar am avut și un Minister al marilor proiecte! Doar că nu am văzut acele mari proiecte realizate pe teren!

Să înțelegem că  noutatea constă în aceea că acum marile proiecte urmează a fi desfășurate de către fiecare municipiu în parte. Adică, dacă la nivel de țară nu s-a reușit să se facă mari proiecte, poate municipiile vor reuși să-și facă fiecare  autostrada lor, pe teritoriul lor, vor face câte o porțiune de traseu de tren de mare viteză, vor reuși să-și facă aeroporturi, industrii performante, institute de cercetări (fără cercetare nefiind posibil progresul) și tot ce mai e necesar. Fiecare municipiu va avea și o zonă agricolă aferentă, de care să se ocupe (probabil). De pildă centralele atomo-electrice neterminate de la Cernavodă vor fi terminate de municipiul Cernavodă. 
Primarul trebuie să fie un vizionar pentru orașul lui, un om care să aibă capacitatea de a anticipa dezvoltarea orașului, să poată să faciliteze prin proiectele pe care le pune pe masă acestă dezvoltare
Foarte adevărat și asta, nu e nici un secret, numai că aceste cuvinte au fost spuse luni 13 martie 2017, și ar fi trebuit să fie spuse cu peste 10 ani în urmă! Și nu e valabil doar pentru primari, ci cu atât mai mult pentru Guvern!
  
Da, desigur, dl. Tăriceanu, fost Prim ministru, actualmente președinte al Senatului i-a avertizat pe primarii de municipii. Așa că, dacă peste 12 zile vom afla că nu vom face parte din Statele Unite ale Europei, dl. Tăriceanu va putea spune: ce să vă fac, eu v-am avertizat, dar dacă voi nu ați dezvoltat economia....




Vedeți și                                               http://nazone.ro/2017/02/europa-cu-doua-viteze.html