luni, 6 martie 2017

In care UE vrem să fim

România, încotro?

Toți românii s-au bucurat când România a intrat în UE. Speram că în această familie selectă vom fi sfătuiți și ajutați de către cei care au știut și au putut să realizeze dezvoltarea economică în țările lor, astfel încât să avem și noi o țară dezvoltată , civilizată și împreună să formăm o familie mai mare și mai puternică.
Românii au tăcut din gură când au aflat că li s-au pus condiții foarte grele, cum ar fi reducerea cu o treime a producției agricole, reducerea producției de oțel, micșorarea rețelei de căi ferate și altele asemănătoare. Și-au spus că marea familie nu i-a primit pentru a-i lăsa să se ducă de râpă, pur și simplu ca să fie o mare familie  puternică, în care binele unuia este și binele tututor și binele tuturor e bine pentru fiecare.
Iată însă că, la 60 de ani de la înființare, Uniunea europeană se confruntă cu probleme. Unele state au decis să iasă din Uniune, în altele există curente puternice de nemulțumire care ar putea conduce la rezultate similare, ceea ce evident ar duce la desființarea UE. Au apărut și noi provocări internaționale, pentru a complica și mai mult situația.



5 VARIANTE PENTRU UE CU 27 D E MEMBRI


În aceste condiții, Președintele Parlamentului european a prezentat șefilor statelor componente 5 variante posibile ale dezvoltării UE, urmând ca aceștia să se decidă pentru care dintre ele optează.
Adicătălea, „trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o știm și noi!”
Hai să spună fiecare națiune, prin conducătorii ei, ce dorește și cum vrea să fie această uniune.

Jean-Claude Juncker  a publicat Cartea albă asupra viitorului Uniunii Europene cu 27 de membri


Președintele Comisiei europene   Jean-Claude Juncker a prezentat Parlamentului european cinci scenarii de evoluție a Uniunii europene din prezent și până în 2024  - fără Marea Britanie, care a decis să o părăsească. 
1.    Prima variantă,  «Continuăm (ca până acum)», implică continuarea reformelor convenite de către țările din UE în 2014 și în 2016. 

 varianteLE PROPUSE CELOR 27  pentru SCHIMBAREA ue 
2.    A doua variantă, « Nimic altceva în afară de o piață comună », subînțelege că « UE-27 se concentrează progresiv (doar) asupra pieței unice , cele 27 de state membre fiind incapabile să se pună de acord într-un număr din ce în ce mai mare de domenii de acțiune  ». Cu alte cuvinte, renunțarea la Uniunea Europeană și întoarcerea la Piața Comună, așa cum era ea în urmă cu 60 de ani.

3.    Al treilea scenariu e intitulat  « Cei care vor mai mult fac mai mult »: « UE-27 continuă ca acum, dar permite statelor membre care doresc mai mult împreună în domenii specifice, cum ar fi apărarea, securitatea internă sau afacerile sociale . » Asta seamănă cu  zicala românească: „Cine are- bea și mănâncă, cine nu - stă și se uită”. Iar domeniile alese pentru exemplificare nu vor fi singurele în care unii (cei care pot) vor progresa, în timp ce alții (cei care nu pot) vor rămâne pe loc sau chiar vor da înapoi.(n.n.)

4.    Al patrulea scenariu se intitulează « Să se facă mai puțin, dar într-un mod mai eficient », adică să se lase deoparte o serie de proiecte, pentru a se asigura succesul în domeniile considerate de maximă importanță. 

Propunerile 3 și 4  par să sintetizeze propunerile țărilor Benelux (Belgia, Olanda și Luxemburg).
Statele din  Benelux, care sunt și fondatoare ale Uniunii Europene au prezentat anterior o declarație comună în care punctează faptul că « diferitele căi de integrare și de cooperare crescută furnizează răspunsuri eficace la problemele cu care se confruntă în mod diferit statele membre  ».
(Adică- înțeleg eu- statele membre au probleme diferite: unele au probleme cu prea multe aeroporturi -Spania, de pildă are peste 41-  altele au probleme cu lipsa de autostrăzi , de aeroporturi și de toalete, bolnavi  puși câte 3 în pat,  deci pentru fiecare ar fi potrivite căi diferite, fiecare să o ia pe drumul lui, unii vor continua să se lupte cu lipsa de dotări sanitare, cu lipsa de asistență medicală  și cu analfabetismul funțional, în timp ce alții se vor dezvolta ca pentru secolul XXI sau deja pentru secolul XXII)
Documentul Benelux pune accentul pe principiile de « subsidiaritate și proporționalitate », sugerând că  « UE nu va face ceea ce statele membre nu sunt în măsură să ofere ele însele cetățenilor lor  », fraza reluând criticile aduse unei Europe care face prea multe lucruri și care trebuie să -și concentreze eforturile asupra domeniilor în care   « valoarea adăugată » este fără echivoc, cum ar fi securitatea, comerțul și climatul,  Iar François Hollande a admis de asemenea că acestă Europă cu mai multe viteze va fi « una dintre căile posibile, pentru ca la Roma să putem spune  ce vrem să facem cu toții și apoi doar unii în mai multă Europa ». Prin urmare, doar unii să se unească mai mult, în „mai multă Europă”, iar ceilalți să rămână „de căruță”. Se subînțelege că  e inutil să se mai pompeze bani acolo unde banii au fost folosiți ineficient, cum ar fi în România și să păstreze banii pentru întărirea securității spațiului Schengen, sporirea comerțului țărilor dezvoltate și apărarea mediului din aceste țări (n.n.)

5.     Al cincilea scenariu ar fi « Să se facă mult mai mult împreună ». Adică să se accentueze unirea tuturor statelor componente, formându-se treptat un stat federal european, care să tindă a avea un nivel ridicat de dezvoltare 

Acest document marchează începutul dezbaterilor oficiale asupra viitorului Europei.  « Când celebrăm cei 60 de ani de la tratatul de la Roma, e timpul ca Europa unită în 27 să-și  construiască o viziune pentru viitor », a declarat dl. Juncker.
« Cartea albă » care descrie aceste scenarii este percepută și ca o reacție la populismul crescând  în Europe și constituie o prelungire a punerii în operă a acordurilor încheiate de către conducătorii din UE la ultimul  sommet de la Bratislava.

Un document cu piste de reflexie oferit conducătorilor celor  27, mai degrabă decât soluții gata făcute.

Cea de a șaizecea aniversare a tratatului de la Roma va fi comemorată pe 25 martie ce vine, în prezența celor 27 de șefi de stat sau de guvern din UE, Marea Britanie urmând probabil să lipsească.  
Conducătorii naționali urmează deci să aleagă clar ce scenariu doresc, dintre cele descrise în  «Cartea albă». Cele cinci căi diferite de urmat merg de la o Europă redusă la o piață unică până la una mai integrată decât acum, existând și posibilitatea unei Europe  cu «mai multe viteze» pentru a depăși neconformitățile. În mod evident, mai multe viteze înseamnă rămânerea în urmă a celor care merg cu viteză mai mică. Un oficial european s-a exprimat că „nu putem merge cu viteza ultimului vagon”, uitând că toate vagoanele unui tren merg de fapt cu aceeași viteză! 
Dacă vagoanele din urmă merg mai încet decât celelalte, asta înseamnă  că ele au fost decuplate de la tren. 
Expresia „mai multe viteze” ar prezenta de fapt într-un mod „elegant” excluderea țărilor din Est din UE.
Ministrul-președinte al Waloniei, Paul Magnette și-a declarat deschis părerea că nici o relansare nu va fi posibilă fără ieșirea țărilor din Est din UE.

Dar despre care țări din Est ar fi vorba?

Europa cu două viteze, sau cu mai multe viteze?

Deși Germania a fost -se pare- șocată de refuzul Varșoviei, Bratislavei și Budapestei de a-i lăsa mână liberă în privința refugiaților, iar Polonia mai și sfidează Bruxellesul cu reforma Tribunalului său constituțional, care nu ar respecta regulile statului de drept, totuși doamna cancelar și dl. Hollande ar conta pe faptul că Polonia, Ungaria și Slovacia vor continua să mizeze pe UE, chiar dacă un mic număr de capitale decid să avanseze un proiect fără ele, cel puțin la început. Ar fi imposibil pentru ele să se lipsească de «garanția europeană, de protecția sa, câtă vreme sunt încolțite între (Rusia lui) Putin și America imprevizibilă a lui Trump» , spunea un diplomat de la Bruxelles. 
Deci Germania și Franța ar dori ca Polonia, Ungaria și Slovacia să formeze o categorie aparte, mai aproape de UE, în timp ce alte țări din Est....ar forma o a treia categorie, cu totul periferică...
De România și de Bulgaria nu se îngrijorează nimeni că nu s-ar putea lipsi de garanția europeană și de protecția europeană și că ar fi încolțite „între Rusia lui Putin și America imprevizibilă a lui Trump”? Evident-nu!
  
Din păcate, Parisul și Berlinul par să agreeze acest scenariu. Deja pe 6 martie era anunțat un summit „cvadripartit”, la Versailles, cu Franța, Germania, Spania și Italia.
Pentru a nu alerta țările din Est, cei patru nu vor face nici un anunț concret la terminarea reuniunii de la Versailles. François Hollande, Angela Merkel, Paolo Gentiloni și Mariano Rajoy discută în ambianța luxoasă din Versailles viitorul Europei.  O reuniune în cadrul căreia marile puteri din UE se vor pune de acord înainte de consiliul european de pe 9 și 10 martie. Deși Spania nu face parte dintre statele fondatoare ale UE, ea aderând abia în 1986, totuși a fost invitată la Versailles, în timp ce Belgia, Olanda și Luxemburgul - nu. „Dacă lărgim, nu mai terminăm” s-a explicat la Elysée, cu asigurarea că noțiunea de „cercuri” a existat mereu în Uniunea Europeană. Adică „noi vrem egalitate, dar nu pentru căței” (nn).

Nici o problemă, noi nu ne alertăm, președintele nostru a spus că vom discuta în următorii 1-2 ani. (n.n.)


Șeful executivului european nu și-a exprimat preferința pentru una dintre variantele prezentate , ci a invitat țările din UE să vină cu idei în pregătirea reuniunii la nivel înalt de pe 25 martie, de la Roma, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la tratatul fondator al Uniunii.  «Roma trebuie să marcheze începutul unui nou capitol » pentru o  «Europă unită în 27», a spus el. Dar opiniile sunt deja conturate pentru mulți. Discuțiile continuă, după cum vedem, în ritm alert. Dar fără noi. Oricum, noi se pare că nu avem nici o ideie în afară de aceea de a nu se schimba nimic.

Deși se spune că varianta mai multor viteze ar presupune ca fiecare dintre state să participe sau nu la anumite proiecte după voința lor, de fapt unele state nu au posibilitatea, să participe, căci nu corespund (încă?) la anumite cerințe. Cum ar fi cazul zonei euro sau spațiului Schengen.

Și până acum se putea proceda la o integrare diferențiată. Dar acum, se pare că aceasta va fi nu excepția, ci regula! 

Conform tratatului de la Amsterdam, din 1997, statele membre pot să meargă mai departe cu integrarea diferențiată, prin intermediul cooperării întărite. Această procedură permite ca minim 9 state să poată avea o aceeași politică, fără a se asocia la ea cu alte membre din UE. Dar Consiliul trebuie să acorde autorizația pentru ca o astfel de cooperare întărită să fie aplicată, la propunerea Comisiei europene și după ce a fost aprobată de Parlamentul european. 
Dacă până acum cooperarea întărită a fost aplicată doar la probleme de detaliu, pe viitor s-ar putea ca ea să se extindă la chestiunile cele mai importante. 
Iar deciziile să nu mai fie luate în unanimitate. S-ar forma un guvern al zonei euro, detașat de prerogativele naționale...


Aceste propuneri ar trebui să facă obiectul unor dezbateri în fiecare dintre țările din UE. Unele dintre aceste țări au deja opinii bine conturate, după cum am văzut - ele au propus deja căi de urmat.

Dar România?


Bun, am înțeles că nimeni nu ar vrea să fie lăsat „de căruță”. Unii se miră că nu protestăm. Dar aici nu cred că e nevoie de proteste, ci de soluții. 
Cred că niciunul dintre români nu ar vrea să fim decuplați de la trenul UE și să fim lăsați să ne târâm de unii singuri, din ce în ce mai încet, pe urmele celorlalți, ceea ce ar însemna mărirea distanței dintre țara noastră și țările dezvoltate.  „Europa cu mai multe viteze” ar  duce la excluderea anumitor țări , fără voia lor, de la politicile comune. Ar însemna și reducerea sau  chiar desființarea „fondurilor de coeziune”, pentru că -probabil- s-a stabilit că nu se mai dorește coeziunea. 

Dacă în UE nu există o procedură pentru excluderea unuia sau unora dintre membri, iată că există o procedură mascată pentru a face asta. Adică unii ar putea rămâne membri doar cu numele și cu unele parteneriate asemănătoare cu parteneriatele încheiate cu țări din afara UE, cum ar fi Turcia sau Ucraina, dar fără a  fi membri cu drepturi depline în UE ! Sau, mai degrabă se va crea o nouă Uniune, numită altfel, în care noi nu vom intra, în schimb va fi invitată Marea Britanie.

Lasă că noi nici n-am apucat să fim membri cu drepturi depline în UE, că nu suntem în Schengen și nici în zona euro. 
Dar dacă Marea Britanie a ieșit din UE pentru că nu dorește cerșetori din Est (indiferent cum s-ar numi ei) acolo, ei bine se poate crea o nouă Uniune, cu Marea Britanie dar fără noi!
Situația actuală a țărilor din Europa



Dar suntem conștienți ce înseamnă aceste variante?

Probabil continuarea «ca până acum» va fi respinsă de către ceilalți participanți, pentru că dacă toată lumea ar fi fost mulțumită de cum merg treburile nu s-ar fi pus problema unor schimbări. Unii au fost atât de nemulțumiți încât chiar au părăsit UE, alții amenință că o vor face dacă lucrurile continuă ca până acum.  Chiar dacă românii ar vrea continuarea modului de acțiune de până acum, nu vom putea face nimic de unii singuri, dacă ceilalți membri ai UE vor vrea altceva. 

Varianta 2 înseamnă de fapt desființarea Uniunii europene - și probabil nimeni nu vrea asta. 

Rămâne deci doar varianta integrării mai accentuate, ceea ce înseamnă renunțarea la mai multe atribute ale suveranității. (Dar noi nu vrem nici asta, din spusele conducerii noastre superioare n.n.)

Dar ce fel de integrare?

Țările dezvoltate doresc o integrare între ele, cu excluderea celorlalte. 
Iar celelalte, la rândul lor, ar urma să formeze categorii diferențiate. 
Faptul că se preconizează un stat federal european care să includă și Marea Britanie deși nu ar mai fi în UE înseamnă de fapt că UE ar rămâne doar o piață comună, iar statele europene se vor regrupa după alte criterii: un stat federal al țărilor dezvoltate din Vest, eventual o altă uniune a țărilor din grupul de la Vișegrad, iar celelalte....să rămână piețe de desfacere pentru primele. Și spații - tampon. 

Le explică cineva românilor toate acestea? Îi întreabă oare cineva ce ar vrea din toate astea, dar întrebarea fiind pusă după explicarea tuturor consecințelor?

Diplomația românească ar trebui să fie acum extrem de activă, să fie purtate numeroase discuții preliminare în pregătirea acelui summit de pe 25 martie. 
Vedeți voi vreo agitație, că eu nu văd? Programele tv sau articolele din presă aproape nu tratează acest subiect. 
Parcă pe noi nu ne-ar privi asta. Sau poate chiar așa și e? Poate noi am fost deja dați afară din UE și nu știm?


Ce aflăm din presa străină?
„EUROPA ÎN 27 NU POATE FI EUROPA UNIFORMĂ ÎN 27”.

François Hollande a făcut această declarație în Le Monde. Președintele Franței a declarat ritos că dacă „Europa cu mai multe viteze nu e instaurată, Uniunea europeană e condamnată”. El a propus o „cooperare structurată, pentru a federaliza țările care vor să meargă mult mai departe”, la această federație urmând să fie asociată și Marea Britanie, chiar din afara UE (!). 
Dar asta înseamnă oricum desființarea Uniunii europene așa cum o știam și înlocuirea ei cu un stat federal  ale cărui granițe nu vor coincide cu cele ale Uniunii Europene, Uniunea europeană urmând să rămână cu numele, dar cu rol doar de piață comună. 

Rugat să spună dacă nu ar fi o alternativă la această Europă cu mai multe viteze,  François Hollande a răspuns : "Nu. Sau o facem altfel, sau nu vom mai face nimic împreună ."

"În viitor, va fi un pact comun, cu o piață internă, pentru unii cu o monedă unică. Dar pe acest soclu va fi posibil, pentru statele membre care ar dori, să meargă mai departe în Apărare, mai departe în armonizarea fiscală sau socială, mai departe în cercetare, în cultură, în problemele tineretului."
Subiecte de discuție între „cei mari”: uniunea monetară, fiscalitatea, problemele sociale, antiterorismul și protecția frontierelor, dar mai ales problema apărării. Toate astea, pentru acel club restrâns.
Ce va mai rămâne pentru noi, din Uniunea Europeană: piața comună! 
În rest, cine vrea și mai ales cine poate se dezvoltă, merge înainte cu cercetarea, cu armonizarea socială, cu armonizarea fiscală  


Chiar dacă participanții la această reuniune restrânsă poartă aceste discuții în mod discret, fără a face publice concluziile discuțiilor pentru a nu stârni adversități, comentatorii apreciază că summitul de la Versailles nu va fi pe placul țărilor din grupul de la Vișegrad, din Est, care „de câteva zile simt crescând pericolul și subliniază importanța menținerii unității celor Doăzecișișapte”- relatează Les Echos.
Context politic în UE
Presa străină (Le Figaro) nu uită să menționeze și împrejurarea că trei dintre liderii reuniți la Versailles sunt spre final de mandat . 
În același timp, euroscepticismul nu încetează să crească în Europa. Conform Huffington Post«după ultimul eurobarometru al Comisiei europene, datat la sfârșitul lui 2016, 38% dintre europenii sondați au o imagine„neutră” a UE, 25% o imagine negativă și 35% o imagine pozitivă. Cu alte cuvinte, soarta Europei trezește mai multe întrebări decât speranțe »
Media relatează între altele și că la alegerile legislative din Olanda, Geert Wilders, liderul partidului de extremă dreapta, aliat cu Marine Le Pen este umăr la umăr cu partidul liberal (VDD) al șefului de guvern Mark Rutte. „Fără îndoială, o victorie a extremei drepte într-o țară fondatoare a Uniunii Europene ar constitui un nou seism” a conchis Huffington Post.

**********************************************************************************************
13.03.2017

Soluția Tăriceanu



Care ar fi soluția întrevăzută de guvernanții noștri? 
Acum,  auzim la tv cum că , într-un târziu și președintele Senatului, dl Tăriceanu a aflat că „se discută despre Europa cu două sau mai multe viteze”. 

Mă tem că până să afle și dl. Tăriceanu despre asta, în Europa deja nu se mai discută : discuțiile s-au terminat! (n.n.)

Cu ani în urmă, pe când era Prim ministru, dl Tăriceanu a răspuns la întrebarea „care ar fi strategia de dezvoltare a României” cu cuvintele (pe care le citez aproximativ din memorie) : „acum nu mai avem nevoie de o strategie de dezvoltare, se ocupă Uniunea europeană de asta!” Am reținut acele cuvinte pentru că m-au șocat: atunci de ce mai aveam guvern și Prim ministru?
Prin urmare, noi am așteptat să ne facă alții planuri de dezvoltare, și ei ne-au făcut: să fim așa cum era potrivit pentru planurile LOR de dezvoltare. Ale cui, ale lor? Ale celor care aveau guverne adevărate și Prim miniștri adevărați. Și rezultatele se văd acum.

Ce soluție vede acum domnul Tăriceanu?

La ședința Adunării Generale a Asociației Municipiilor din România de azi, dl. Călin Popescu Tăriceanu le spune primarilor de municipii că ei au „un rol esențial în dezvoltarea economică a României, în așa fel încât România să aibă o forță de negociere mai mare în UE”. 
Da, aceste cuvinte sunt adevărate, din păcate însă ele ar fi trebuit spuse cel târziu în  anul 2004, sau măcar în 2007.

Așa cum, cu altă ocazie, dl. Tăriceanu se dusese la inaugurarea unui pod nou dar credea că se află pe un pod construit pe timpul lui Ceaușescu, și acum domnia sa e decalat mult în timp. El îndeamnă primarii să dezvolte economic România, ca să avem o forță mai mare de negociere în UE. 
Adică de acum și până pe 25 martie a.c. să ne dezvoltăm rapid, ca să negociem mai bine în UE!  
Fiindcă, zice domnia sa, „Nu vă spun un mare secret. Forța de negociere, arma principală de negociere la nivelul UE este dată de forța economică”.

Dl. Tăriceanu a mai dat și detalii despre ce trebuie făcut: „o consolidare economică presupune punerea în aplicare a marilor proiecte de dezvoltare”. 
Da, domnule, cum de nu s-o fi gândit nimeni până acum? Doar am avut și un Minister al marilor proiecte! Doar că nu am văzut acele mari proiecte realizate pe teren!

Să înțelegem că  noutatea constă în aceea că acum marile proiecte urmează a fi desfășurate de către fiecare municipiu în parte. Adică, dacă la nivel de țară nu s-a reușit să se facă mari proiecte, poate municipiile vor reuși să-și facă fiecare  autostrada lor, pe teritoriul lor, vor face câte o porțiune de traseu de tren de mare viteză, vor reuși să-și facă aeroporturi, industrii performante, institute de cercetări (fără cercetare nefiind posibil progresul) și tot ce mai e necesar. Fiecare municipiu va avea și o zonă agricolă aferentă, de care să se ocupe (probabil). De pildă centralele atomo-electrice neterminate de la Cernavodă vor fi terminate de municipiul Cernavodă. 
Primarul trebuie să fie un vizionar pentru orașul lui, un om care să aibă capacitatea de a anticipa dezvoltarea orașului, să poată să faciliteze prin proiectele pe care le pune pe masă acestă dezvoltare
Foarte adevărat și asta, nu e nici un secret, numai că aceste cuvinte au fost spuse luni 13 martie 2017, și ar fi trebuit să fie spuse cu peste 10 ani în urmă! Și nu e valabil doar pentru primari, ci cu atât mai mult pentru Guvern!
  
Da, desigur, dl. Tăriceanu, fost Prim ministru, actualmente președinte al Senatului i-a avertizat pe primarii de municipii. Așa că, dacă peste 12 zile vom afla că nu vom face parte din Statele Unite ale Europei, dl. Tăriceanu va putea spune: ce să vă fac, eu v-am avertizat, dar dacă voi nu ați dezvoltat economia....




Vedeți și                                               http://nazone.ro/2017/02/europa-cu-doua-viteze.html

marți, 28 februarie 2017

Lupta contra dezinformarii sau cenzura


caricatura de pe www ben-vautier com


În apropiere de alegeri, Republica cehă ia măsuri contra dezinformărilor
Praga — Republica cehă s-a dotat cu un organism anti-dezinformare în apropierea alegerilor legislative și prezidențiale, în timp ce Moscova e acuzată de NATO și de UE că lansează campanii de dezinformare pentru a influiența politica altor țări. 

Centrul de luptă împotriva amenințărilor hibride  (CTHH) a fost inaugurat la începutul anului , în Republica cehă. 

« Una dintre sarcinile centrului este aceea de a demasca eventuale atacuri îndreptate împotriva alegerilor libere », a subliniat ministrul de Interne , Milan Chovanec.

Organismul respectiv, la care lucrează peste douăzeci de specialiști, se ocupă - printre altele - cu analizarea nivelului de pericol prezentat pentru securitatea națională de informațiile false și propunerea de contra-măsuri. 
Alegerile legislative se vor desfășura în Cehia în octombrie, iar alegerile prezidențiale în ianuarie 2018. 

« Un stat responsabil trebuie să reacționeze la informațiile false, ca și la atacurile cibernetice, din ce în ce mai numeroase  », a spus primul ministru ceh , Bohuslav Sobotka.

« Nu ne putem preface că nu suntem la curent cu eforturile desfășurate de către o putere străină», a adăugat el în fața presei, evitând să numească o anumită țară.

Riposta împotriva propagandei care generează panică 

Conform generalului ceh  Petr Pavel, Șeful Comitetului militar al NATO, care a luat cuvântul recent la conferința  Stratcom, la Praga, propaganda rusă dorește să  « provoace panică și frică », folosind o  « vastă gamă de mijloace » în serviciul unei  « propagande sofisticate împotriva țărilor membre în NATO ».

Generalul Pavel a repetat aceste afirmații în media din Germania, țară ce va avea de asemenea alegeri în acest an.

Pentru ministrul ceh al Apărării Martin Stropnicky, campaniile de dezinformare reflectă o  « rea intenție de a provoca tensiune, incertitudine și frică printre oameni  ».

Ministrul a reacționat astfel la recenta propagare a unor afirmații false cum că soldați germani desfășurați de NATO în Lituania ar fi comis un viol.

Raportul anual al serviciului de informații ceh BIS publicat la sfârșitul anului 2016 pomenește de asemenea de tentativele de a « slăbi potențialul de informație  [al Republicii cehe] prin intermediul infiltrării mass-media și a internetului și printr-o distribuire masivă de propagandă și de dezinformare către Statul rus  ».

Un pericol real

Pericolul de a vedea alegeri influiențate de dezinformare este  « real », estimează Jakub Janda, adjunct al directorului grupului de reflexie  Valori europene, în interviul realizat de  AFP.

Există vreo 40 de site uri wb în limba cehă, cum ar fi  www.skrytapravda.cz (« adevăr ascuns ») sau www.ac24.cz, care difuzează informații  « false sau exagerate » și a căror activitate poate fi deseori atribuită Rusiei- conform spuselor sale. 

Oameni politici pro-occidentali cehi sunt  « atacați » de către aceste site-uri , iar alți politicieni sunt « glorifiați » pentru atitudinea lor pro-Kremlin, a constatat dl.  Janda.

« De asta aceste site-uri îl susțin pe președintele Milos Zeman și partidele de opoziție de obediență comunistă sau de extremă dreaptă  », a analizat el.

Având în mod obișnuit atitudini anti-migranți, proruse și prochineze, dl.  Zeman, ales la începutul lui 2013 pentru primul său mandat, a acuzat noul centru că ar fi  un « organ de cenzură ».

După dl. Janda, o bună parte dintre informațiile propagate de către aceste site-uri sunt fabricate de către cehi, deseori apropiați ai vechiului regim totalitar răsturnat în  1989, și care sunt astăzi  « frustrați » de apartenența țării lor la structurile occidentale. 



După un sondaj al agenției STEM, cel puțin 25 % dintre cehi preferă aceste site-uri  « alternative » mass-mediei clasice. 

« Trebuie să fin capabili să aducem explicații ca răspuns la dezinformări. Trebuie să reacționăm în minutul sau în ora (Nous devons être capables d’apporter des explications en réponse aux désinformations. Il faut réagir dans la minute ou dans l’heure [apariției dezinformării] altfel e degeaba », a subliniat dl. Chovanec, cu ocazia inaugurării CTHH.

Centrul folosește un cont Twitter pentru a informa publicul și a-i arăta imagini manipulate. 

Experții săi au fost primii care au descoperit un video difuzat pe plan mondial, care ar fi arătat  « migranți islamici » în timpul unei tentative de viol  « undeva în Europa », și care arăta de fapt o pragheză agresată de către compatrioții ei vânzători de droguri. 



Dezmințirea acestei tentative de intoxicare de origine necunoscută a fost unul dintre primele succese ale noului organism. 

Război hibrid 

Astfel de preocupări sunt vizibile și în state ca SUA, Franța, Germania, Elveția și altele.

În Germania

În Germania, la nouă luni de alegeri, serviciile de informații germane au notat o creștere a atacurilor de cybercriminalitate împotriva Republicii federale (conform letemps.ch). Berlinul vede în ele tentative ale marelui vecin din est  (sau ale extremei de dreapta, care ar fi în legătură cu acesta) de a influiența votul din septembrie. Se citează exemplul unei informații false despre o politiciană care ar fi luat apărarea unui violator și asasin refugiat afgan. În luna mai a anului trecut serviciile de informații germane acuzaseră guvernul r us că ar conduce campanii internaționale de atacuri cibernetice cu scop de spionaj și de sabotaj, vorbind de un « război hibrid » orchestrat de « 7 până la 11 ani », cu folosirea a circa 10000 de hackeri. Ministrul german de interne a avertizat și împotriva unor atacuri asupra infrastructurilor țării, cum ar fi centrale nucleare, rețele de telefonie mobilă și chiar spitale, victime ale unor programe informatice care cer răscumpărări. Astfel de viruși informatici blochează datele personale și le cifrează, cerând apoi proprietarului sume de bani pentru deblocarea lor. « numărul acestor atacuri a crescut de 55 de ori în 2016, în Germania» a spus ministrul de Interne german. 
Bundestag a investit masiv pentru infrastructuri informatice mai sigure, în ultimele 18 luni. Au fost de asemenea atenționați salariații în privința schimburilor de mail-uri și a folosirii USB-urilor. Au fost făcute și presiuni asupra Facebook, ce a declarat că dorește să lanseze o inițiativă pentru a lupta contra dezvoltării de știri false prin rețeaua sa germană.

Facebook a ales să solicite organizații specializate în „fact-checking”, adică în verificarea informațiilor publicate (în acest caz-pe rețeaua de socializare)

Luptă contra dezinformării sau cenzură?

Există însă și voci care spun că aceste măsuri de „luptă împotriva dezinformării” ar fi de fapt o nouă formă de cenzură.
Comentatorul Michel Garrote a scris că „Pentru Angela Merkel a lupta împotriva « discursului urii » constă în a lipsi de legitimitate orice critică a politicii de imigrație a guvernului....În clar, în Germania este acum criminal orice atrage atenția asupra consecințelor politicii guvernului asupra migrației”.(conf. lesobservateurs ch

În Franța

În Franța, Le Monde și echipa sa de „decodori” au lansat marțea trecută programul informatic Decodex, care categorisește aproape 600 de site-uri  franceze, engleze, americane și germane în 5 categorii :  de încredere (culoare verde- cum ar fi de exemplu Le Monde), prea puțin de încredere (portocalii) , neverificabil (gri- cum ar fi de exemplu Wikipedia), informații false (roșu) și parodice (albastru). Decodex ar putea fi folosit și ca motor de căutare, dar și ca extensie care să arate o notificare privind culoarea (încadrarea) site-ului pe care utilizatorul ar vrea să-l acceseze.  Același program informatic va oferi călăuzire și prin Messenger (serviciul de mesagerie al Facebook).


sâmbătă, 18 februarie 2017

Scoala de ospitalitate


Aflăm din mass media că pe 17 Februarie s-a încheiat un parteneriat între ASE și „Școala de Ospitalitate din Lausanne”, „cea mai prestigioasă școală din lume în domeniul turismului și ospitalității”.

Ar fi vorba despre un program de studii postuniversitare în „Managementul Strategic al Ospitalității”.
Programul desfășurat în România va avea o durată de 36 de zile, după care cursanții pot urma un modul opțional de 5 zile la Lausanne.
Absolvenții vor primi un certificat de atestare a competențelor profesionale și un certificat de educație executivă.

Românii sunt ospitalieri

Abraham și îngerii- scenă biblică ilustrată în biserica din Ravenna
Ilustrează ospitalitatea față de străini
Așa știm și așa se dovedește că am fost în decursul timpului și cea mai bună dovadă este marele număr de etnii care trăiesc alături de români de foarte mult timp, în bună înțelegere.
Dar acum ni se spune că unii urmează cursuri scurte de ospitalitate.
Sunt puțin uimită: cum să ne învețe să fim ospitalieri: adică să ne primim bine musafirii în căminele proprii? Să îi primim bine pe refugiați? Sau ce?
Mă uit în dicționar, poate nu mai știu eu limba română.

Ce înseamnă ospitalitate?

OSPITALITÁTE s. f. Însușirea de a fi ospitalier. ♦ Primire, găzduire bună oferită cuiva. – Din fr.hospitalité, lat. hospitalitas, -atis.sursa: DEX '09 (2009)OSPITALITÁTE s. f. Însușirea de a fi ospitalier; primire bună, găzduire (plină de atenție față de oaspeți). Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa. REBREANU, R. II 238. Sînt nerăbdător să le mulțămesc de ospitalitate. ALECSANDRI, T. I 283. În Tîrgul Ocnei tot se păstrează vechea ospitalitate romînă, ce era odinioară proverbială. NEGRUZZI, S. I 310. ◊ (Ironic) Permiteți-mi să plec. Dacă aceasta e ospitalitatea dumneavoastră. DUMITRIU, N. 37.
sursa: DLRLC (1955-1957)
 Dar atunci să vedem ce înseamnă Ospitalier
OSPITALIÉR, -Ă, ospitalieri, -e, adj. Care primește bucuros oaspeți; care este amabil, primitor cu oaspeții. ♦ (Despre o casă, un oraș, o țară) În care ești bine primit, în care te simți bine; care oferă ospitalitate. [Pr.: -li-er] – Din fr. hospitalier.·         sursa: DEX '09 (2009)
Adicătălea e vorba de primire fără plată, „pe prietenie”, nicidecum despre servicii plătite, așa cum e cazul în turism.
Să mergem și la origine, adică la termenul din limba franceză.
      Définition du mot Hospitalité : - Chez les anciens, société contractée entre deux ou plusieurs personnes de différents lieux, entre des familles et même des villes entières, en vertu de laquelle on se logeait mutuellement dans les voyages, et l'on se rendait toutes sortes de services.
Définition du mot Hospitalité : - Libéralité qu'on exerce en logeant gratuitement les étrangers.
Définition du mot Hospitalité : - Obligation où sont certains religieux de recevoir les voyageurs. Il y a hospitalité dans cette abbaye.
(Larousse)
Poser une questionhospitaliténom féminin(latin hospitalitas, -atis)
·         Action de recevoir et d'héberger chez soi gracieusement quelqu'un, par charité, libéralité, amitié : Offrir l'hospitalité à quelqu'un.·         Générosité, bienveillance, cordialité dans la manière d'accueillir et de traiter ses hôtes : Un peuple connu pour son hospitalité.·         Asile accordé à quelqu'un, à un groupe par un pays : 
Donner l'hospitalité à des réfugiés politiques.

Și la francezi e vorba despre primire bună a musafirilor, din prietenie, sau de azil acordat străinilor.Nicidecum nu e vorba despre servicii plătite, așa cum sunt cele din turism.

De unde provine confuzia?
În limba engleză se folosește termenul Hospitality Business pentru ceea ce noi numim Firme de Turism.
Cum holdingul EHL (Ecole Hotelière Lausanne) este în partenariat cu School of Hotel and Tourism Management de la Hong Kong Polytechnic University și cu  Conrad N. Hilton College de la Universitatea din Houston, pentru varianta în lima engleză s-a folosit termenul Hospitality.
Dar în Elveția („ la mama ei, în Șvițera”) , școala continuă să se numească Ecole hôtelière de Lausanne , al cărei Director General este din 2010 dl. Michel Rochat , cu care a semnat parteneriatul ASE.

Acuma, dacă folosim limba engleză, e normal să folosim termenul Hospitality.

Dar în limba română nu merge să traducem „după ureche”, să spunem „furculision”- cum greșit vorbea Coana Chirița.
În românește trebuie să folosim termenii din limba română. 
Deci traducerea corectă este Școala Hotelieră din Lausanne și nu „Școala de ospitalitate...”

******************************

Ce fel de școlarizare se va desfășura prin acest parteneriat?

Din păcate, parteneriatul prevede doar un curs de foarte scurtă durată, în urma căruia cursanții vor primi doar un simplu certificat

Ce fel de certificat? Ce valoare va avea el?

Dacă ne uităm pe pagina web a EHL, vedem că această Școală Hotelieră oferă cursuri cu durată mult mai mare finalizate desigur cu diplome de prestigiu. Să nu confundăm lucrurile!

De pildă, pentru 

Master of Science HES-SO in Global Hospitality Business

se studiază 16 luni , în limba engleză, full-time și costă circa 76000 CHF..
Pentru 
MBA in Hospitality
se studiază (12-36 de luni- în ritmul propriu) 80% la distanță  și 20% la fața locului (la Lausanne) iar taxele de școlarizare sunt peste 35000 CHF!
Dar există și diferite certificate, ce se pot dobândi pe diferitele domenii din turism și pentru care se poate studia și on line.
De pildă pentru certificat avansat în domeniul Driving hotel revenues (Administrarea veniturilor hotelului) se studiază 12 săptămâni câte 8 ore/săptămână , dar și costă CHF 5940!
Pentru școlarizarea de chelneri, bucătari sau recepționeri se fac la EHL
5 luni cursuri teoretice și 5 luni de practică
Un curs de 36 de zile nu există pe acolo. 
Prin urmare, să nu confundăm nici termenii folosiți, nici valoarea diplomelor/certificatelor obținute. 

******************************************************************************

Pe vremuri, pe timpul regimului socialist, se construise complexul de școlarizare și de practică în domeniul turismului în clădirile construite special în acest scop pe bd. Poligrafiei

Complexul cuprindea săli de curs și pentru diferite aplicații (aripa mai joasă a clădirii), un cămin pentru cursanți (conceput ca un hotel cu confort mai scăzut- numit „Turist”) și  mari unități în care cursanții să facă practică: un hotel (numit „Parc”), un restaurant , o cofetărie, un bar. S-a considerat probabil după 1989 că nu mai avem nevoie de așa ceva, astfel încât clădirile au fost privatizate și astăzi sunt hotelurile Ramada Parc și Ramada Plaza.  Dar școlarizarea? 
După cum putem constata, școlarizarea lasă de dorit și e puțin probabil că un curs de 36 de zile ar putea remedia lucrurile. 

marți, 7 februarie 2017

Europa cu doua viteze

Reuniunea informala a șefilor de stat sau de guvern ai UE la Malta

Reuniunea informală a celor 28 de state membre ale Uniunii Europene,  la Malta pe 3 februarie a.c.

Temele oficiale de discuție au fost :
  • excluderea refugiaților din UE
  • viitorul UE după Brexit
  • pregătirea celei de a 60-a aniversare a tratatului de la Roma
Într-un context marcat de tensiuni apărute între Europa și Statele Unite, numeroși lideri europeni au criticat presiunile făcute de către președintele american asupra Europei. Doamna cancelar Angela Merkel a chemat la întărirea rolului internațional al Europei.

Președintele polonez al Consiliului UE, Donald Tusk a vorbit despre „declarații neliniștitoare ale noii administrații americane”, calificând Statele Unite drept o „amenințare” exterioară ce se adaugă la  „politica agresivă a Rusiei”, la o „Chină să spunem în plină afirmare” și la „războaiele, teroarea și anarhia din Orientul Mijlociu și din Africa”.
În același timp, „în interiorul UE crește un sentiment naționalist, din ce în ce mai xenofob”.
 Pentru a face față acestor mari probleme, președintele Tusk a chemat la „măsuri decisive și spectaculoase”.

Acestea ar fi:
  • Întărirea definitivă a frontierelor exterioare ale UE ( vedem că de fapt se referă la frontierele spațiului Schengen; Consiliul recomandă și prelungirea temporară a granițelor interioare din spațiul Schengen). (Dar noi nu suntem în UE? -n.n.) 
  • O mai bună colaborare între agenții însărcinați cu lupta împotriva terorismului
  • Apărarea păcii și ordinei în zona fără frontiere (zonele de litoral spre Mediterana, să înțelegem? -n.n.)
  • Creșterea cheltuielilor pentru apărare
  • Întărirea politicii externe pe ansamblul UE
- Cotidianul german Handelsblatt afirmă că UE va SUA pune pe lista  prevăzută a paradisurilor fiscale (cu măsurile asociate respective).
- UE va coopera cu Libia pentru a stăvili fluxul de migranți din Libia spre Italia.
(În 2016 au sosit peste 181000 de migranți clandestini prin Marea Mediterană, iar numărul de decese și de dispariții e în creștere cu fiecare an).
Comentatori de la mondialisation ca afirmă că adevărata cauză a agravării relațiilor transatlantice și a tensiunilor crescânde din interiorul UE ar fi contradicțiile fundamentale ale sistemului capitalist mondial:
  •  contradicția dintre integrarea și interconexiunea globală a economiei și divizarea sa în state naționale cu interese opuse
  • contradicția dintre caracterul social  al producției mondiale și subordonarea  la proprietatea privată a mijloacelor de producție și acumularea profitului privat de către clasa conducătoare.
Uniți vom învinge, divizați vom eșua. 
Donald Tusk a chemat conducătorii din UE să rămână uniți.
Trebuie să fie foarte clar: dezintegrarea Uniunii Europene nu va reda statelor membre o suveranitate integrală, ce e puțin mitică; în realitate, ea le va înfeuda de fapt marilor supraputeri, care sunt Statele Unite, Rusia și China. Numai împreună putem fi total independenți”.

Uniunea Europeană nu ar trebui să își abandoneze rolul de superputere comercială  deschisă celorlalți, care își protejează cetățenii și întreprinderile, păstrând principiul că liberul schimb trebuie să fie însoțit de tranzacții comerciale corecte. „Noi va trebui să apărăm de asemenea hotărât ordinea internațională fondată pe statul de drept. Nu putem să ne înclinăm în fața celor care se silesc să slăbească sau să invalideze legăturile transatlantice, garante ale perenității ordinei și păcii la nivel mondial. Ar fi bine să le amintim prietenilor noștri americani propria lor deviză: Uniți vom învinge, divizați vom eșua. ” scrie în scrisoarea asupra viitorului UE adresată de președintele Tusk celor 27 de șefi de state înainte de reuniunea de la Malta.

Comentatori din presă remarcă  însă și tendințele de destabilizare
A Malte, l’Union européenne entre cohésion et discorde
caricatură: deligne          vaporul cu însemnele UE  are în față două aisberguri: Trump și Brexit, 
                                                         iar cei de pe punte spun: 
                                   „să rămânem uniți; să ne separăm!;drept înainte!;la babord!;cu totul la tribord!
Soluția : integrare și dezvoltare.
Președintele Consiliului UE a chemat la unitate, dar pentru a se face față aprigei concurențe a marilor puteri sunt necesare eforturi majore pentru dezvoltare.
Pentru asta s-a creat în UE    EFSI.
Pe 6 decembrie 2016, Consiliul European a stabilit prelungirea Fondurilor europene pentru investiții strategice (EFSI), inițiativă far a UE în cadrul „planului de investiții pentru Europa”. Se prevede o extindere a EFSI, cu mobilizarea a 500 de miliarde de euro până în anul 2020. De asemenea s-au prevăzut îmbunătățiri operaționale după experiența căpătată în primul an de aplicare a programului. (EFSI a fost creat la mijlocul anului 2015 și avea ca obiectiv să realizeze 315 miliarde de euro suplimentar până la mijlocul anului 2018).
Principalele schimbări ale EFSI:
  • prelungirea duratei EFSI până în 2020
  • obiectiv de investiții: 500 de miliarde euro
  • mărirea garanției bugetare a Uniunii la 26 de miliarde € (dintre care 16 miliarde € vor fi disponibile până la mijlocul anului 2018)
  • creșterea contribuției Băncii europene de investiții la 7,5 miliarde €.
  • încurajarea investițiilor private
  • îmbunătățiri tehnice, privind: extinderea acoperirii geografice, includerea de sectoare suplimentare ca agricultura, silvicultura și pescuitul, aquacultura și alte sectoare eligibile în regiunile mai puțin dezvoltate sau în tranziție, acțiuni legate de schimbările climatice, caracterul complementar al investițiilor (proiecte care să remedieze investițiile ce nu sunt optime sau sunt periclitate de criza pieței), dispoziții privind transparența precum și „platforma europeană a consiliului în investiții” care să ajute statele membre să dezvolte proiecte.
Bun, dar România ce face în privința investițiilor? Ce fonduri au fost prevăzute pentru investiții în Bugetul României pe anul 2017? Participă România la programul EFSI al UE? 
Ori ne mulțumim să rămânem din ce în ce mai mult în urmă față de celelalte țări din UE?
Să ne uităm pe documentele oficiale publicate pe site ul EFSI:


Sunt figurate grafic domeniile în care s-au aprobat fonduri europene pentru investiții strategice, iar în dreapta volumul de investiții din fiecare țară (raportat la PIB): culoarea mai închisă reprezintă un volum de investiții mai ridicat. Remarcăm că România e codașă la investiții. Fruntașe sunt: Finlanda, Estonia, Lituania, Bulgaria, Italia și Spania. Iată că nu ne mai asemănăm (nici măcar) cu Bulgaria!

Ca pe urmă să ne mirăm că în UE se pune problema din ce în ce mai des a Europei cu două viteze?
Era un program pentru IMM-uri, parcă inițiat de „guvernul tehnocrat”, dar cică nu se mai dau bani pentru asta în noul buget. Mai avem întreprinderi românești?


Deja organizarea UE arată cam așa
Dar acum se propune deschis o 

Europa cu mai multe categorii de membri.

Statele din  Benelux, care sunt și fondatoare ale Uniunii Europene au prezentat o declarație comună în care punctează faptul că « diferitele căi de integrare și de cooperare crescută furnizează răspunsuri eficace la problemele cu care se confruntă în mod diferit statele membre  ».
(Adică- înțeleg eu- statele membre au probleme diferite: unele au probleme cu prea multe aeroporturi (Spania, de pildă are peste 41) , altele au probleme cu lipsa de autostrăzi , de aeroporturi și de toalete, deci pentru fiecare ar fi căi diferite)
Documentul pune accentul pe principiile de « subsidiaritate și proporționalitate », sugerând că  « UE nu va face ceea ce statele membre nu sunt în măsură să ofere ele însele cetățenilor lor  », fraza reluând criticile aduse unei Europe care face prea multe lucruri și care trebuie să -și concentreze eforturile asupra domeniilor în care   « valoarea adăugată » este fără echivoc, cum ar fi securitatea, comerțul și climatul,  Iar François Hollande a admis de asemenea că acestă Europă cu mai multe viteze va fi « una dintre căile posibile, pentru ca la Roma să putem spune  ce vrem să facem cu toții și apoi doar unii în mai multă Europa ». 
Cu alte cuvinte, să încetăm să le dăm ajutoare sociale mai mari decât salariile din țara lor sărăntocilor ăstora veniți din țările de la periferia UE și să folosim banii mai bine pentru nevoile noastre adevărate  - cam așa, nu? (n.n.)

Adicătălea, înțeleg eu, hai să ne integrăm noi, cei care vrem asta și care ne putem dezvolta corespunzător și să-i lăsăm pe cei care nu pot ține pasul să stea în zona lor de subdezvoltare, că nu putem să facem noi în locul lor eforturile de dezvoltare necesare.