miercuri, 22 iulie 2015

Pregatiti-va portofelul

Pe 22.10.2014 scriam:

Dl. Ponta ne avertizează să pregătim portofelele ca să plătim toţi

Ce să plătim?
Aici, în ţară, nu ni s-a spus, dar în Italia, premierul a răspuns unei întrebări privind Roşia Montană:
 Ideea este următoarea: nu se va face. Poate că ați câștigat dumneavoastră, dar, nu vreți să vă zic adevărul? Dumneavostră care stați în Italia nu veți avea de suferit”, a precizat domnul Ponta. 
”Nu, eu vreau să vin în România”, a replicat cetățeanul din diaspora.

Dacă veniți acasă, atunci pregătiți-vă portofelul, pentru că oamenii care nu mai lucrează acolo vor fi în șomaj, sigur că da, și, dacă, Doamne ferește, statul român pierde procesul, o sa plătim toți”, a mai spus Victor Ponta.

Este adevărat că în ultima vreme nu se mai vorbeşte nimic despre Roşia Montană.  După îndelungi şi ample proteste din partea populaţiei, proiectul a fost reanalizat şi considerat complet păgubos pentru România, din toate punctele de vedere. 
Premierul Ponta afirmase la vremea respectivă că firma Gold Corporaţion va cere daune imense statului român, avansând chiar şi suma. Nu ştim pe ce bază ajunsese la acea concluzie, pentru că firma respectivă a anunţat apoi că nu va da în judecată statul român. Credeam că lucrurile au rămas aşa. nimeni nu ne-a mai anunţat nimic. 
Mai degrabă am văzut mereu ştiri despre procesul lui Oscar Pistorius - un proces care, totuţi, nu ne priveşte deloc.
Un lider politic afirma recent că  "nu îţi poţi bate joc de o resursă a ţării şi să vii cu un mecanism care aduce mari probleme de mediu". (Klaus Iohannis, pe 6 august 2014)

Iar acum, aflăm pe această cale indirectă că există un proces împotriva statului român şi pe care, din nou, premierul se aşteaptă să-l piardă şi să plătească sume mari ca despăgubire, pe care ar urma să o plătim "noi toţi".

Dar de ce să pierdem, dacă e vorba de fapt despre o măreaţă escrocherie?

Păi, ce aţi spune dumneavoastră dacă aţi fi judecător şi vi s-ar spune că proiectul e atât de nefavorabil deţinătorului resursei încât e vorba despre o escrocherie? 
Cred că în primul rând aţi întreba dacă s-a făcut o anchetă judiciară , dacă s-au identificat vinovaţii pentru ajungerea în acestă situaţie şi ce pedepse au primit aceştia.  Pentru că cineva trebuie să fie de vină pentru cedarea pe gratis a resurselor noastre şi pentru avizarea unor proiecte total periculoase şi neprofitabile pentru statul român.
Dacă la noi nimeni nu anchetează măcar  acest caz , ce poate să creadă judecătorul? 

Dar dl. Ponta a mai spus ceva, cu acelaşi prilej:
Știți ce se întâmplă, vedeți...în România se exploatează peste tot. Doar la Roșia nu". 

Da, aşa este, doar că la noi nu se vorbeşte deloc despre asta. 
Noi nu avem doar rezervele de aur de la Roşia Montană, le mai avem şi pe cele de la Certej şi din alte locuri, toate acestea fiind deja date unor companii străine.

Cu ce profit pentru statul român?
Am aflat din presă că Eldorado Gold a cumpărat  în februarie 2012 European Goldfields, care avea concesiunea de la Certej, cu 2,4 miliarde de dolari. Dar noi am dat totul  pe gratis! Iar redevențele (adică ceea ce revine statului român) ar fi în procentul ridicol de 4% (nici cât un bacșiș!)
Cât a plătit Frank Timiş pentru această concesiune? Nu ni s-a spus, dar probabil că ceva de genul...nimic! (Cel puţin nu ştim să se fi plătit ceva). 
Adică am pierdut deja 2,4 miliarde de dolari!
Mai pierdem şi 2670 de hectare din teritoriul nostru, care urmează să fie devastate şi distruse definitiv prin  exploatarea de suprafaţă de la Certej!

Ce rezerve de aur şi argint am avut la Certej- şi nu le mai avem?

Tabelul  următor rezumă rezervele minerale ca data de 31 decembrie 2013, conform datelor publicate de firma Eldorado Gold..

Resurse - categorii
mii de tone

Aur     g/t
Aur Uncii
x 1,000
Argint    g/t
Argint Uncii
x 1,000
Dovedite
20.441
1,91
1.255 
10
6.283
Probabile
26.543
1,41
1.203
12
9.967
D+P (total)
46.984
1,63
2.458
76,6 t
11
16.250
516,8 t

Lucrările pentru drumul de acces la viitoarea mină deschisă (în aer liber, realizată prin dinamitări) au început deja, fără autorizaţie de construire! (conform Mining Watch).

Reprezentanţii Mining Watch au sesizat Inspectoratul de Stat pentru construcţii SC Deva Gold SA, subsidiară a Eldorado Gold lucrează la platforme industriale şi la un depozit de carote şi alte lucrări fără a avea autorizaţie de construire - pe "romaniacurata" putând fi văzut acest răspuns al Primăriei din Certej (alăturat) .
Pe acelaşi site se spune că mina de suprafaţă cu cianuri de la Certej a demarat fără a ţine cont de avize de mediu, de garanţii financiare în caz de accident şi fără a angaja efective notabile de localnici. 
Mai mult, o cincime din proiectul minier este într-o zonă protejată , sit Natura 2000, unde ar fi de neconceput să se facă iazuri de decantare sau cariere de suprafaţă. 
Şi dacă totuşi statul român a încasat ceva din această înstrăinare de mii  de hectare de pământ aurifer , ce a făcut pentru locuitorii din zonă? Probabil- nimic, pentru că premierul ne spune că locuitorii de acolo nu au unde să muncească altundeva decât la exploatările (altora) cu cianuri. 
Iată ce ne spune domnul premier despre cetăţenii din Roşia Montană:
"oamenii care nu mai lucrează acolo vor fi în șomaj, sigur că da",
Adică de zeci de ani statul român nu a putut crea condiţii pentru alte forme de activitate economică, în afara lucrului (ipotetic) la minele cu cianuri.
Dar activitatea la minele cu cianuri se termină repede, pentru că dinamita distruge repede munţii. 
Ce se va alege de oamenii din acele zone DUPĂ ACEEA? Ei vor fi tot "şomeri, sigur că da", numai că nu vor mai avea cele  2670 de hectare de păduri şi de munţi frumoşi, unde ar putea să se dezvolte  de exemplu turismul sau pur şi simplu să se crească vite, ori să se demareze producţia de de mobilă sau orice alt gen de activitate.  Ei nu vor mai avea nici aurul şi argintul pe care să le exploateze mai târziu în folosul lor şi al copiilor lor. Vor avea în schimb natura distrusă şi riscul ca lacul de deşeuri să se reverse îtr-o noapte peste casele în care dorm familiile lor - aşa cum s-a mai întâmplat anterior, tot la Certej! Și cum s-a întâmplat în Canada, unde s-a rupt digul unui lac de decantare proiectat de aceeași firmă care face și proiectul de la Roșia Montană. Pagubele pentru mediu au fost uriașe în Canada, deși- din fericire- acolo nu erau cianuri- erau însă alte produse toxice.

Iar Gabriel Resources - Gold Corporation mai deţine şi alte concesiuni aurifere în România, cum ar fi cea de la Bucium.
Bucium se află la aproximativ 5 km sud-est de Roşia Montană, cele două exploatări urmând a fi margine la margine, ocupând  amândouă suprafeţe foarte mari.  În continuare, la 15 km spre sud-est, se află proiectata exploatare de la Tarniţa, după cum se poate vedea pe harta alăturată, publicată pe site-ul societăţii. La vest de Frasin se găseşte zăcământul de aur şi argint de la Rodu. Licenţa primită de RMGC se întinde pe o suprafaţă de circa 2325 hectare.
După cum se poate vedea pe hartă, Roşia Montană e doar o parte din marea zonă auriferă concesionată (dată).
80,69% ar fi e deţinut de RMGC, Minvest ar mai avea 19,31%?
Nici un cuvânt pe site-ul Gabrielresources despre vreun proces. Să le dăm noi vreo ideie?
Încercând să plasăm schiţa publicată de Rabriel Resources pe harta României, vedem că zona implicată şi pentru care se înţelege că s-a primit concesiunea este uriaşă, întinzându-se de la Roşia Montană şi până la Zlatna şi la Rezervaţia naturală Cheile Caprei şi la Almaşu Mare - Glod.





În concluzie, ce am înţeles din spusele premierului nostru?

1. Că cei de la Gold Corporation vor putea aduce ca argument în instanţă faptul că în alte locuri din România exploatarea aurului cu cianuri merge înainte bine-merci, chiar şi fără autorizaţii sau avize, în timp ce doar ei, Gold Corporation au fost opriţi să scoată faimosul aliaj de aur şi argint obţinut prin cianurare. (După cum ştim, ei nu extrag aur şi argint, ci un aliaj de aur şi argint în proporţii variabile, care ar urma să fie rafinat în altă ţară, pentru că la noi rafinăriile s-au distrus). 
Adică dacă la alţii le dăm pe gratis, de ce să nu le dăm şi lor? Şi dacă alţii vor exploata tot cu cianuri, de ce nu şi ei? Dacă permitem aruncarea munţilor în aer, de ce să nu-i arunce şi ei în aer pe cei cinci de la Roşia Montană? Şi pe cei care mai sunt la Bucium Tarniţa şi Rodu?( Câţi munţi ar vrea ei să ne arunce în aer în total?) Dacă la noi nu se respectă directivele UE referitoare la cianuri, de ce doar ei să le respecte? Dacă noi dăm pe gratis mii de hectare şi altora, ca să le distrugă definitiv, de ce nu şi lor? 
Întreb şi eu: Cine e de vină pentru asta?
2. Că cei de la Gold Corporaţion vor putea folosi în instanţă chiar afirmaţiile premierului nostru, care a vorbit în repetate rânduri ca de ceva aproape sigur despre despăgubirile uriaşe ce ar trebui să fie plătite companiei. (Deşi din datele publicate de către Gold Corporation nu reieşea de loc că ar fi cheltuit sume atât de mari pentru proiect. Sau or fi avut şi alte cheltuieli, neînscrise în contabilitate?)
3. Faptul că nici o acţiune în justiţie nu a fost demarată de autoritățile române contra reprezentanţilor statului român care se fac vinovaţi ar fi un argument că totul e în regulă, nu? 
4. Ne aşteaptă vremuri grele (nu pe toţi, doar pe cei care nu au portofelul bine umplut). 
Iar de vină va fi doar cetăţeanul acela necunoscut, din Italia , care "se pare că a câştigat" . (Doar în aparenţă, nu?)

************************************************************************************************************************************
Update 22.07.2015
Din păcate articolul scris în 2014 devine extrem de actual. Despăgubirile pe care domnul Ponta le anunță de multă vreme ca pe ceva sigur, încă de pe vremea când era contrazis de compania Gold Corporation, acum vor fi într-adevăr cerute. În condițiile în care prețul aurului a scăzut, suma cerută ar depăși valoarea redevențelor insignifiante care fuseseră promise statului român în cazul punerii în operă a exploatării Roșia Montană.
În schimb, trece „neobservată” exploatarea de la Certej!
Toate aceste proiecte plutesc într-o mare ceață (pentru noi). Nu cred că locuitorii de acolo știu că peste ei urmează să vină această pacoste- mai precis, până unde se va întinde ea.
Am auzit comentatori la tv care se îngrijorau de faptul că nu știm ce să facem cu aurul extras, pentru că Banca Națională nu vrea să-l cumpere. Stați liniștiți, Banca Națională nu va fi în situația de a cumpăra lingourile produse de Gold Corporation la Certej sau la Roșia Montană, pentru că acelea NU VOR FI LINGOURI DE AUR ȘI LINGOURI DE ARGINT, ci vor fi lingouri de amestec (în proporții variabile) de aur cu argint, adică o materie primă pentru rafinării din străinătate. Iar costurile rafinării în străinătate a acestor lingouri nu au fost menționate nicăieri în documentația prezentată de Gold Corporation. Nici ai noștri nu au întrebat.
Nimeni nu vorbește, de asemenea, despre pierderea ireparabilă a unor mari suprafețe de teren din patrimoniul țării.

Cam cât ar valora un hectar de teren agricol?


Hectarul de pământ este un activ cu perioadă de funcționare infinită (dacă bineînțeles nu îl compromitem noi cu lacuri de cianuri și alte chimicale ).
Să considerăm măcar recoltele pe durata a 100 de ani (cum am văzut un calcul) 
100 de ani par o peroadă lungă, dar nu e chiar așa. E vorba despre copiii și nepoții  celor de acum.

Cultura pe 1ha
Producție /ha
Preț/kg recoltă
Venit/100 ani
cartofi
25 000 kg/an
0,5 €/kg
 1.250.000 €
tutun
1500 kg foi tutun/an
(pentru 1,5 milioane țigări)
0,1€/țigară
15 000 000 €
afine
1.500-2.000 kg/hectar în anii 3÷7
8.000-12.000 kg/hectar în anii 7÷90
2 €/kg
Min.1.673.600€
(se obțin și fonduri europene pt.înființare)

La aceste venituri se adaugă beneficiile pentru mediu: aer curat, păstrarea microclimatului, ferirea de inundații și de alunecări de teren, hrană sănătoasă, păstrarea vetrelor strămășești, ale vestigiilor istorice, ale bisericilor și mormintelor. Posibilitarea de dezvoltare a turismului rural. (Am văzut ce s-a întâmplat în zone în care lacurile de depozitare a nămolului toxic au înecat localități și biserici, morminte ).
Evreii, care se pricep cel mai bine la afaceri, au cumpărat masiv terenuri în România. Pentru că ei vor să aibă copii și nepoți bogați, să aibă valori sigure, a căror valoare nu piere niciodată.
Dar și părinții și străbunii noștri au știut acest lucru. De aceea au apărat acest pământ cu sângele lor, generații după generații.

Iar noi să-l distrugem sau să-l dăm pe nimic?
Reamintim că RMGC are concesiune pe 2325 hectare
Înmulțiți cu cifrele din tabel pentru a afla cât pierde România!
************************************************************************************************************************************
Update 25.07.2015
Acorduri de liber schimb, precum CETA, nu schimbă dreptul statelor membre ale UE de a-și urmări obiectivele de politici publice legitime, inclusiv stabilirea unor standarde pentru protejarea mediului. CETA menține faptul că UE și Canada își vor păstra dreptul de a reglementa în domenii precum sănătatea publică, siguranța alimentară, protecția mediului, morala publică, promovarea și protejarea diversității culturale. Aceast lucru înseamnă că un investitor nu poate primi despăgubiri doar pentru că a suferit pierderi economice”, se  arată în răspunsul comisarului pentru Comerț al UE, citat de Mining Watch România, cu prilejul hotărârii autorităților din Galicia de a opri exploatarea aurului de către societatea Edgewater.

 Gabriel Resources ar avea șanse reale să obțină despăgubiri de la statul român în cazul unui arbitraj internațional doar în două situații: 

1) fie apelează la o casă de avocatură care nu va apăra corect poziția României,
2) fie decidenții politici autohtoni eliberează între timp avize favorabile companiei în mod abuziv sau schimbă legislația în așa fel încât să fie favorabilă companiilor miniere (făcând ca statul român să fie obligat să elibereze avizele pe baza legislației modificate).

Cel mai mare pericol rămâne, în principal, pe modificarea legilor în România (în sensul favorizării companiilor, legi cu dedicație) - am citit undeva pe net..... .

duminică, 19 iulie 2015

autostrada francofoniei


Cică suntem francofoni, ca dovadă însuși domnia sa Primul Ministru al României a ales să vorbească în franțuzește la recepția organizată de Ziua Franței, la Ambasada Franței din București.


Doar că ar fi fost bine dacă ar fi dat mai înainte spre corectare scurtul text al alocuțiunii. Nu de alta, dar „autostradă” nu se cheamă în franțuzește „autostrade”, ci „autoroute”. După cum nici furculița nu se cheamă „furculision”-cum credea Coana Chirița din Bârzoieni -ci fourchette....
Ce or fi înțeles francezii, nu se știe. Poate că au înțeles că vom face ceva ce nu există încă (autostrade în franceză), dar nu și ceea ce trebuie: (l' Autoroute).

Toaleta sau hazna

București- orașul fără toalete

Ghidurile turistice îi avertizează în general pe turiști că în România nu vor avea toalete. Sau, mai bine zis, vor avea doar la hoteluri și la unele restaurante - dar nu la toate, și asta dacă sunt clienți ai respectivelor stabilimente. Mi s-a întâmplat să-mi fie refuzat accesul la toaleta unui restaurant vietnamez chiar după ce comandasem dejunul acolo. La insistențe, mi s-a adus întâi un șervețel umed să mă șterg pe mâini. Doar când m-am ridicat să plec, spunând că renunț la comandă, mi s-a permis accesul la toaletă!
Contrar uzanțelor din alte țări, trecătorii aflați „în nevoie” nu sunt primiți în toaletele personalului de la diferitele mici magazine.
Ce să facă atunci cei aflați prea departe de louință sau de locul de cazare pentru a aunge acolo în timp util?
Unii uită de orice jenă și se ușurează pe pereți sau pe unde apucă.
Pasajele subterane nepăzite ajung să trăsnească de miros pestilențial, determinându-i pe pietoni să traverseze strada la nivelul de circulație, cu orice risc.
Soluția oferită de municipalitate e reprezentată de niște cabine absolut îngrozitoare, presărate la vedere prin parcuri și botezate „toalete ecologice”, ca să credem că avem toalete și acelea ar fi.
Ei bine nu, acelea nu sunt toalete!
De ce?
Pentru simplul fapt că nu au nici o legătură cu toaleta!
Grupurile sanitare care merită denumirea de „toalete” oferă condiții pentru spălare pe mâini, pe față (dacă se dorește), pentru schimbarea scutecului unui sugar, pentru aranjarea ținute, refacerea machiajului și a pieptănăturii dacă e cazul, eventual pentru schimbarea unei bluze , spălarea unei pete - dacă e cazul  -ș.a.m.d. Și, desigur, pentru anumite nevoi fiziologice, care trebuie satisfăcute cât mai discret. Fără discuție că trebuie să fie acolo și hârtie igienică.
Dacă cineva intră acolo, nu e de la sine înțeles că se duce (doar) pentru eliminarea de dejecții, ci se poate presupune că se duce ca să se spele pe mâini , sau să-și „pudreze nasul” - cum spuneau doamnele înainte.



Cabinele cu pricina, așa-zisele „toalete ecologice” sunt mai degrabă niște haznale .
Iată cum arată o astfel de hazna plasată lângă benzinăria de la Gara de Nord (la benzinărie ți se spune că nu au toaletă!). O astfel de hazna imundă nu poate oferi nimic din ceea ce presupune o toaletă.
Nu doar că nu te poți spăla pe mâini, nu ai posibilitatea să-ți aranjezi ținuta în oglindă, dar ești expus vederii publice când intri sau când ieși din acel loc pestilențial. Cât despre persoanele cu difultăți de deplasare....acestea au fost uitate de Municipalitate, ca și alteori.
Deci nu este o toaletă.
Nu este un „w.c.”, pentru că asta înseamnă water closet, adică o cabină cu apă - ceea ce nu este cazul.
Nu este nici closet- din același motiv. („closet” vine tot de la „water closet”)
Nu este o cabină sanitară, pentru că numai sanitară nu este. Este absolut îngrozitoare, împuțită, plină de dejecții peste tot, astfel încât dacă ai făcut greșeala de a intra acolo te poți murdări pe haine și pe încălțăminte și de fapt chiar nu poți rămâne acolo pentru o folosire oarecare.
Singura denumire apropiată ar fi aceea de „hazna”, doar că într-o hazna „clasică” dejecțiile se află la distanță mai mare de utilizator, fiind într-o groapă adâncă.
Asta să fie cartea de vizită a Bucureștiului? Orașul haznalelor?
Culmea este că înainte erau în București toalete publice amplasate prin parcuri, în subteran. Acolo găseai cabine cu apă, lavoare, hârtie igienică, oglinzi iar curățenia era păstrată de personalul angajat, care percepea și o mică taxă. „Secretul” păstrării  condițíilor igienice era prezența unui îngrijitor care dădea bilete, dar și curăța locul și împiedica vandalizarea.
Dat fiind că la noi sunt acum mulți șomeri, poate nu ar fi rău să se ofere astfel niște locuri de muncă și în acest fel. Cu condiția ca abaterile de la igienă să nu fie tolerate.
Intrarea la o toaletă publică subterană pe Calea Griviței.
Nu o mai căutați: fotografia datează din anii '70

Acum însă aceste construcții au fost abandonate și /sau distruse, nu se știe de ce, pentru a fi înlocuite cu aceste cabine de spaimă.  În loc să progresăm, dăm înapoi. Până unde și până când?
Când vom avea și noi cabine de toaletă la îndemână, măcar la oraș?
Ce înseamnă „toaletă”
Cuvântul provine din franceză, unde, pe la 1352, „telette” era un șervet mic de pânză pe care se aranjau ustensilele pentru aranjarea ținutei  (piepteni, perii, pudră, creme, agrafe, batiste etc), denumirea extinzându-se apoi (prin 1690) și asupra mobilei cu oglindă (numită măsuță de toaletă), în fața căreia se aranja ținuta. Cu timpul (prin 1740) prin „cabinet de toaletă” a început să se înțeleagă un cabinet de igienă corporală, dar și pentru nevoi fiziologice.
Dar noi în ce an suntem?
Din punct de vedere igienico-sanitar părem a fi la nivelul Evului Mediu (exceptând desigur locuințele cu băi și hotelurile, precum și restaurantele demne de acest nume), în timp ce în alte țări cabinetele de toaletă au ajuns la rafinamente la care noi nici nu ne putem gândi
(vedeți aici http://nazone.ro/2014/12/cristale-swarovski.html)
Asta șochează pe bună dreptate pe oricare străin care ajunge prin partea locului, ca dovadă și modul în care un regizor străin a montat opera Falstaff pentru români:
http://nazone.ro/2015/05/falstaff.html


Aud  că Primăria Bucureștilor a alocat o sumă foarte mare de bani pentru studii asupra felului în care să fie niște toalete publice noi. De banii ăștia ar fi putut plăti niște șomeri ca să întrețină niște toalete „tradiționale”, că nu trebuie să descoperim acum lucruri care se cunosc de foarte multă vreme.
A avut mare succes pe rețelele de socializare și apoi chiar și în ziare sau la tv modul exemplar în care sunt întreținute toaletele publice de pe Autostrada Soarelui, de către foști șomeri din Fetești.
,
Doar că acești oameni sunt oameni obișnuiți să muncească și care sunt mândri ca din mâinile lor să iasă ceva bun, fie la fostele locuri de muncă (acum desființate), fie și la toalete publice, dacă așa sunt împrejurările.
Oamenii cultivă și flori pe lângă toalete, iar în interiorul toaletelor  poți găsi , pe lângă o curățenie desăvârșită și flori mereu proaspete.
Pe când o să vedem așa ceva și în București?

miercuri, 15 iulie 2015

Familia este elementul natural și fundamental al societății --declara ONU

Rezoluția ONU definește familia ca fiind elementul natural și fundamental al societății


Consiliul Drepturilor Omului al ONU
3 iulie 2015
O rezoluție intitulată «Protecția familiei: contribuția familiei la realizarea dreptului la un nivel de trai suficient pentru membrii săi, în special prin rolul său în eliminarea sărăciei și în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă » 
(A/HRC/29/L.25 amendat), a vost adoptată cu 29 de voturi contra 14, cu 4 abțineri. 

Prin acest text, Consiliul cere Înaltului–Comisar să elaboreze un raport care să fie prezentat Consiliului în martie 2016, asupra incidenței respectării de către State a obligațiilor pe care le impun dispozițiile pertinente din dreptul internațional în privința protecției familiei, la contribuția familiilor la realizarea dreptului la un nivel de trai suficient pentru membrii săi , în special prin rolul lor în eliminarea sărăciei și în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, luând în același timp în considerare, în mod corespunzător,  statutul  familiei în cadrul lucrărilor în curs asupra viitoarelor obiective de dezvoltare durabilă și programului de dezvoltare pentru după 2015. Această rezoluție s-a adoptat în urma unei reuniuni-dezbateri asupra protecției familiei și a membrilor săi organizată pe 15 septembrie 2014.

Consiliul reafirmă că familia este elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la protecție din partea societății și a Statului. 
El angajează energic statele membre să creeze un mediu propice întăririi și susținerii tuturor familiilor, apreciind faptul că egalitatea femeilor și bărbaților și respectul tuturor drepturilor omului și toate libertățile fundamentale ale tuturor membrilor familiei sunt indispensabile pentru bunăstarea sa și a întregii societăți. El recunoaște că celula familială se lovește de dificultăți din ce în ce mai mari.

Statele următoare au votat în favoarea rezoluției (29): Algeria, Arabia saudită, Bangladesh, Bolivia, Botswana, China, Congo, Coasta de Fildeș, Cuba, El Salvador, Emiratele arabe unite, Ethiopia, Federația Rusă, Gabon, Ghana, India, Indonezia, Kazakhstan, Kenya, Maldive, Maroc, Namibia, Nigeria, Pakistan, Paraguay, Qatar, Sierra Leone, Venezuela și Vietnam.
Statele următoare au votat contra (14): Africa de Sud, Albania, Germania, Estonia, Statele Unite, Franța, Irlanda, Japonia, Letonia, Muntenegru, Olanda, Portugalia, Republica Coreea et Marea Britanie.
Statele următoare s-au abținut (4): Argentina, Brazilia, fosta republică iugoslavă a Macedoniei și Mexic.

Mai multe proiecte de amendamente la acest text au fost respinse după ce au fost puse la vot. 

marți, 14 iulie 2015

Poporul e de vina

2 iulie 2015

Pentru ce? Pentru orice s-ar întâmpla de rău!

Ce e de bine, e de la guvern. Ce e de rău- și nu știu cum se face că cele mai multe sunt de rău – sunt din vina poporului. Cum asta? Simplu: nu au votat cu cine trebuia!
Nu vă amintiți că așa ni s-a spus mereu în decursul anilor? Ce să vă facem, dacă i-ați ales pe ăștia! (Indiferent cine erau ei).
Până la urmă, după ce fuseseră epuizate toate variantele, unii dintre alegători au preferat să nu mai vină la vot, ca să nu mai fie vinovați că au ales prost.
Dar și aceștia au fost găsiți de vină. S-a spus la „tembelizor” că cei care nu au venit la vot nu mai pot fi nemulțumiți de ceva, odată ce nu au votat, fiindcă asta ar însemna că nu sunt interesați de cele ce se întâmplă cu țărișoara. Așa că, orice ar face, poporul tot e de vină.

Grexit? 

Un exemplu grăitor este acum în Grecia.
Guvernul grec actual a ajuns la putere după ce a promis poporului grec că va găsi soluții să rezolve problema datoriilor fără a adopta măsurile de austeritate cerute de către creditorii Greciei.
Uniunea Europeană a răscumpărat o mare parte din datoria Greciei, a mai acordat reduceri de datorie și amânări de plăți. Dar datoria Greciei e foarte mare, ba mai mult, datoria continuă să crească pentru că încasările la buget sunt mai mici decât cheltuielile. Și nici o altă mare putere nu s-a oferit să plătească datoriile Greciei fără să ceară nimic în schimb. S-a vorbit că unele țări ar fi fost dispuse să plătească pentru a cumpăra marile porturi ale Greciei. Poate și niște insule. Dar asta ar însemna, desigur, ca Grecia să aibă teritoriul național diminuat și să piardă veniturile substanțiale pe care i le aduc acum porturile. Deci să aibă o situație economică din ce în ce mai proastă.
După discuții infructuase, în decursul cărora a devenit evident că domnul Tsipras nu deține nici o soluție miraculoasă, Uniunea Europeană a declarat că nu mai poate face nimic pentru Grecia dacă nu se acceptă programul de austeritate, așa încât oricât de nedorită ar fi ieșirea Greciei din zona euro sau chiar din UE...asta e.
Grecia nu a mai primit o nouă tranșă de împrumut, din care să facă plățile curente.
Cetățenii și-au văzut veniturile din salarii și pensii blocate în bănci, având posibilitatea să retragă doar sume mici din acestea.
Primul ministru grec a cerut atunci un referendum, pentru ca poporul să decidă dacă să se accepte cerințele creditorilor.
Apoi a trimis o scrisoare creditorilor prin care spunea că acceptă condițiile acestora (mă rog, cu mici modificări). S-a crezut atunci că situația s-a rezolvat și că nu se va mai organiza referendumul, vor fi adoptate măsurile de austeritate iar Grecia va primi tranșa de împrumut strict necesară.
 Dar nu, tot primul ministru a anunțat că referendumul va fi organizat în continuare, iar el cheamă poporul să voteze „nu” la cerințele creditorilor. Fără să spună, însă, care ar fi urmările în acest caz.
Adică, oricare ar fi situația, doar poporul ar fi de vină.
Dacă rezultatul ar fi „da”, să se accepte măsurile de austeritate, iar Grecia să rămână în UE, poporul nu ar mai avea dreptul să se plângă: el a ales asta, deși premierul i-a sfătuit să voteze „nu”. Nimeni nu l-ar mai putea învinui pe Alexis Tsipras că nu și-a ținut promisiunile electorale, nu?
Dacă poporul va vota „nu”, iar Grecia va ieși din zona euro , poate și din UE (nu se știe), dacă va urma o inflație galopantă a monedei drahma, (sau oricum s-ar numi ea) , dacă țara va fi declarată în incapacitate de plată și se va institui o guvernanță care să ia hotărâri în locul guvernului, iarăși doar poporul ar fi de vină. Doar premierul a trimis o scrisoare de acceptare a condițiilor creditorilor, dar poporul a respins această soluție.
Până una-alta, creditorii au declarat că nu vor acorda Greciei încă o tranșă de împrumut înainte de aflarea rezultatului referendumului.
Important e însă că guvernul nu e de vină. Niciodată.

******************************************************************************************************************************
Interesant este că guvernele nu au cerut niciodată acordul poporului (prin referendum) atunci când au îndatorat țara, deși știau că nu vor putea plăti ratele decât cu alte împrumuturi sau vânzând patrimoniul țării. 

Vedeți aici care au fost primele măsuri luate de guvernul grec după alegeri și niște caricaturi care se dovedesc foarte „la obiect”
http://nazone.ro/2015/01/grecia-pune-europa-pe-ganduri.html

******************************************************************************************************************************
3.07.2015
Ce s-ar întâmpla dacă Grecia ar renunța la euro?
Nu trebuie să fii economist ca să ghicești.
Care e diferența între moneda euro și o altă monedă pe care ar adopta-o o țară din UE?
Moneda euro e susținută de către toate statele din zona euro și drept urmare este relativ stabilă.
Astfel, salariile și pensiile plătite în euro nu se devalorizează decât cu indicele de inflație de pe ansamblul UE.
De aceea, spre exemplu, statelor din UE care vor să adopte moneda euro li se cere ca mai întâi să aibă o inflație similară cu cea din zona euro.
Dacă în schimb țara are o monedă proprie, guvernul țării respective poate devaloriza moneda respectivă oricât de mult. Așa că, dacă guvernul nu va avea bani de pensii și de salarii pentru bugetari, va devaloriza moneda și astfel valoarea pensiilor și salariilor va scădea , chiar dacă sumele încasate vor fi aceleași. În felul acesta tot populația va avea de suferit, doar că procesul nu se știe când se va opri. Astfel puterea de cumpărare a monedei va scădea , fără ca guvernul să fie acuzat că „ a tăiat pensiile și salariile”. Românii au avut deja de a face cu inflația galopantă după 1989.
Cum e în Grecia și cum e în România
România a trecut și trece de asemenea prin greutățile împovărătoare ale plății unei datorii externe mari. Spre deosebire de greci, românii au acceptat fără crâcnire condițiile impuse de organismele financiare creditoare , care le-au indicat condiții mult mai dure decât cele pe care ar trebui să le aplice grecii. Sigur, datoria României nu este atât de mare ca a Greciei, dar România nu mai are atuurile economice din trecut. Ea nu mai are flotă comercială - în timp ce Grecia are cea mai mare flotă comercială din UE. Turismul din România este extrem de palid, în timp ce Grecia obține venituri substanțiale din turism. Cercetarea științifică din România aproape a dispărut, combinatele industriale au încăput pe alte mâini , rezervele de hidrocarburi sunt date spre exploatare unor firme străine , (și doar scăderea prețului petrolului ne-a salvat pentru moment de forarea unui mare număr de sonde pentru gaze de șist) , pădurile sunt pe cale de distrugere totală, terenurile agricole se erodează ca urmare a acestui fapt....Rezervele de aur au fost date unor firme străine care urmează să facă mări de cianuri și să ne dea...praful de pe tobă ....și am putea continua. Guvernul nostru îi roagă pe chinezi să preia centralele noastre nucleare , pe care noi nu le mai putem termina, se aude că se dorește vânzarea singurului mare aeroport -cel de la Otopeni, în condițiile în care Aeroportul Băneasa a fost scos din circuitul comercial, s-ar vinde și portul Constanța, pământurile agricole au fost vândute în mare parte,  sistemul medical e la pământ, veniturile cetățenilor sunt pe ultimul loc din Europa etc, etc. În acest cadru sumbru, PIB-ul nostru (Produsul Intern Brut) a crescut. Cum se explică? Firmele străine care au achiziționat ce a mai rămas din industria noastră, ori terenurile agricole , ori resursele naturale produc. Producția apare în statistici. Doar că profitul merge la proprietari, adică în alte țări. Iar nivelul de trai de la noi rămâne scăzut.

În același timp PIB-ul Greciei a scăzut cu 30% în ultimii ani. Totuși, nivelul de trai de acolo e mult mai ridicat decât la noi, deși este mai scăzut decât în alte țări din zona euro. (Măsurile de austeritate luate deja au înrăutățit situația economică). În Grecia, statisticile spun că din cei 4,5 milioane de persoane care lucrează, peste un milion nu beneficiază de nici un fel de securitate socială, pentru că lucrează „la negru”. Mai există și  sub forma de lucru ca„lucrători independenți”. Ei nu au venituri fixe, concedii și își plătesc singuri (ori nu) taxele și asigurările sociale. Sau afirmă că lucrează cu jumătate de normă, dar de fapt lucrează cu normă întreagă dar plătesc taxele ca pentru jumătate. (Aceștia ar fi vreo 200 000).
Salariul mediu brut din Grecia este 803 €, iar la noi este 538.83€ (din care salariul net 380.64 ).

Unul dintre reperele importante este nivelul pensiilor.
În ianuarie 2015, „pensia principală medie” era 713  în Grecia, la aceasta adăugându-se „pensia complementară” de 169  . Să mai amintim că la noi pensia medie este de 176 ? (fără pensie complementară, care mai are mult până să înceapă a fi plătită).
Pensiile din Grecia au fost deja reduse în cadrul  programului de austeritate (în anul 2013 pensia medie din Grecia era de 1675 ). În condițiile în care șomajul din Grecia a atins cote alarmante, 26,6%), pensiile seniorilor  reprezintă plasa de siguranță a familiei. Grecia alocă 13% din PIB pentru susținerea sistemului de pensii . (Pensiile private au fost afectate de numeroase fraude -aviz celor care abia au început să cotizeze în acest sistem, așa cum facem noi acum).
La începutul anului 2015, unul din doi cetățeni care se pensionau în Grecia avea sub 61 de ani (cu pensionare anticipată sau pe caz de boală) . Guvernul lui Alexis Tsipras se opune suprimării primei de solidaritate care se acordă pensionarilor cu pensii mai mici de 700 €/lună și impozitării cu 5% a pensiilor complementare, măririi cu 1% din pensia de bază a cotizațiilor pentru sănătate . Alexis Tsipras a promis de asemenea restabilirea plății a celei de a 13-ea lună de pensie și creșterea pensiilor mici.  
******************************************************************************************************************************

12.07.2015
Pro sau contra „grexit”
După cum am putut vedea, țările europene au păreri diferite în privința situației Greciei.
Germania, Olanda, dar și țările Europei de est (Finlanda, Letonia, Estonia, Lituania, Slovacia) apără politica de austeritate și implicit ieșirea Greciei din zona euro. 
Germania a făcut publică propunerea ca grecia să iasă pentru 5 ani din zona euro.
În Finlanda, Parlamentul a somat guvernul din țara sa să negocieze ieșirea Greciei din zona euro- adică „grexit”. Țările din estul Europei declară că sunt prea sărace pentru a plăti erorile Greciei, pentru că la rândul lor au făcut sacrificii  de genul celor pe care Grecia refuză să le facă.

Pe de altă parte, există curentul „anti”, partidele populiste europene cum ar fi Podemos din Spania, Mișcarea 5 stele din Italia, Sinn Feinn din Irlanda care susțin partidul Syriza din Grecia.
Tocmai această susținere se pare însă că nu ajută la luarea unei decizii de iertarea datoriilor Greciei, pentru că aceasta ar contribui implicit la întărirea curentului antieuropean.

Țările din sudul Europei, Spania și Portugalia au rămas destul de neutre și deschise la ideia nui acord. Italia a arătat de asemenea că nu dorește ieșirea Greciei din zona euro.
Susținerea cea mai puternică vine din partea Franței, care a salutat propunerile făcute de Grecia (la redactarea cărora a și contribuit prin trimiteera unor economiști francezi la Bruxelles).

Unii experți de la Banca Central Europeană (BCE)) au analizat problema și au conchis că:
Grecia nu poate:

  • Să fie expulzată din zona euro de către alte state din zona euro
  • Să fie expulzată din zona euro de către instituții ca BCE sau Comisia Europei
  • Să decidă să abandoneze euro dar să rămână în UE (de ce oare? -nn

Grecia poate:

  • Să aleagă să părăsească UE și implicit să piardă și statutul de membră în zona euro
  • Să iasă din UE și sin zona euro, dar să continue să folosească euro
  • Să dea faliment, să rămână în UE și să păstreze moneda euro (ceea ce ar fi o ideie foarte proastă)

Unele state europene, cum ar fi Muntenegru și Kosovo nu fac parte din Uniunea Europeană, dar folosesc totuși moneda euro ca monedă.
De remarcat faptul că euro este ca o monedă străină pentru statele membre în UE, pentru că nici una nu are dreptul de a emite această monedă.
Doar BCE, independentă, decide pentru fiecare stat din UE de ce cantitate de euro poate dispune. 
Dacă BCE ar decide să nu mai elibereze euro Greciei, atunci Grecia ar fi silită să își imprime propria sa monedă paralelă, temporară sau definitivă. Iar asta pare să fi început deja. De la sfârșitul lunii iunie BCE nu mai oferă suficiente lichidități băncilor grecești pentru a compensa retragerile masive ale depunătorilor. De aceea băncile grecești au limitat particularilor sumele pe care le pot retrage (60 de euro/zi).

După acest week end de negocieri, luni 13 iulie vom afla fie că Grecia a semnat un acord cu creditorii săi și ca urmare BCE va da din nou fonduri băncilor grecești, fie că Grecia nu a încheiat acordul respectiv iar băncile grecești vor continua să rămână parțial închise .
În aceasta a doua variantă, guvernul grec ar putea să apeleze la o monedă electronică paralelă pentru plata salariilor , pensiilor și a facturilor. Adică, începutul Grexit.
******************************************************************************************************************************

13.07.2015
 #Greekment
Țările  din zona euro s-au pus de acord luni, după discuții extrem de îndelungate, să negocieze un al treilea plan de ajutorare a Greciei, cu o sumă cuprinsă între 82 și 86 miliarde de euro, în schimbul unor grele sacrificii printre care se amintesc creșterea TVA la 23% (tot e mai puțin decât la noi), privatizări (asta s-a făcut la noi demult) și constituirea unui fond care să supervizeze privatizările (ei bine asta nu s-a făcut la noi, că dacă se făcea, poate că ne alegeam totuși cu ceva de pe urma privatizărilor), precum și o reformă a pensiilor (care au devenit celebre pentru sumele substanțiale încasate de pensionari cu durate destul de scurte de activitate la activ).
În Grecia, banii rezultați din privatizări vor forma un fond de garantare a respectării obligațiilor asumate. O parte din ei vor fi folosiți pentru investiții care să ajute la dezvoltarea economică a Greciei, iar altă parte va refinanța băncile grecești. Fondul va fi gestionat din Grecia).

La noi cam tot ce aveam a fost privatizat, chiar și resursele naturale,  iar cu banii nu se știe ce s-a făcut, că autostrăzi nu avem, industrie nu mai avem, agricultură intensivă nu mai avem, flotă comercială nu mai avem, cercetare nu mai avem, sistemul sanitar duce lipsă de medici, de asistente medicale, de aparatură și de sedii fără infecții intraspitalicești cu germeni multirezistenți, iar învățământul lasă mult de dorit. În schimb, avem datorii mai mari ca niciodată în istoria noastră.
PIB-ul nostru e la coada Europei, iar nivelul nostru de trai de asemenea. Iar prin deficitul anual, datoriile românești cresc vertiginos!

Partidele antiliberale din Eurova dezavuează acordul și îi îndeamnă pe greci să-l respingă.
Eurodeputatul spaniol Pablo Echenique, ales regional din partea partidului antiliberal Podemos consideră însă că acordul la care s-a ajuns în privința Greciei va duce la transformarea acestei țări în protectorat. Hashtag-ul la modă este acum #ThisIsACoup (asta e o lovitură de stat) .
Atât partidul eurofob britanic Ukip cât și partidul francez de extremă dreaptă Frontul național consideră că suveranitatea națională a Greciei a fost călcată în picioare. 
Florian Philippot, vivepreședintele Frontului național consideră că „s-a adus în sclavie un popor întreg” pentru „a se salva euro cu orice preț”.
Ce cuprinde acordul

  • Un ajutor financiar de 86 de miliarde de euro din partea Mecanismului european de stabilitate, iar cu începere din 2016 și de la FMI.
  • Constituirea unui fond privat care să gestioneze banii ce vor proveni din privatizările bunurilor Greciei . Fondurile vor fi în Grecia și vor fi gestionate de către autoritățile grecești, sub supervizarea instituțiilor europene.                                                                                                   (Asta ar trebui să împiedice furturile, dar ar garanta și faptul că ratele datoriilor se vor plăti). Acest fond, ce va aduna circa 50 de miliarde de euro va fi folosit pentru recapitalizarea băncilor grecești (25 de miliarde), pentru plata datoriilor (12,5 miliarde) și pentru dezvoltarea economiei Greciei (12,5 miliarde). Banii vor proveni din privatizarea de aeroporturi, porturi, companii petroliere, poate chiar insule.
  • Comisia Europeană va lucra împreună cu guvernul grec pentru a relansa economia, a crea locuri de muncă: 35 de miliarde de euro provenind din fonduri europene vor fi investite în Grecia.
  • Aceste măsuri ar trebui să fie aprobate de parlamentul grec. Patru dintre prevederile planului de măsuri ar trebui să fie aprobate până miercuri : reducerea automată a cheltuielilor în cazul nerespectării deficitului maxim aprobat, simplificarea tranșelor de TVA și lărgirea bazei de impozitare, precum și măsuri de reformare a sistemului de pensii. 
  • Se cer de asemenea Greciei un calendar de liberalizare a economiei, mai multă flexibilitate pe piața muncii și privatizarea rețelei de electricitate. 

******************************************************************************************************************************
Victor #Monta 
România s-a aflat și ea în atenția agențiilor de presă, în urma publicării știrii că premierul ei, Victor #Monta apare în calitate de învinuit într-o afacere penală de fals și spălare de bani.
Euronews a corectat ulterior numele premierului român- asta e, situația.
"Romanian prosecutor say name PM Victor #Monta as defendant in forgery and money laundering criminal probe (Reuters)".

După câteva minute, Euronews a rectificat știrea, (cu scuzele de rigoare), făcând cunoscut faptul că numele premierului român este de fapt Victor Ponta.

miercuri, 8 iulie 2015

66,41% dintre absolvenții de liceu ar putea lua bac-ul

Promovabilitatea la prima sesiune a bacalaureatului este de 66,41% înainte de soluţionarea contestaţiilor. 

(Mediafax)

Adică, dintre cei care au susținut examenul de bacalaureat de anul acesta, 66,41% ar putea să treacă examenul. Asta, până la soluționarea contestațiilor, pentru că după asta situația s-ar putea schimba. Cum anume? Înțelegem de aici că promovabilitatea s-ar putea schimba după judecarea contestațiilor- adică respectivilor candidați li s-ar putea contesta dreptul de a susține examenul?
S-o luăm încet, că poate n-am înțeles bine.

Ce înseamnă promovabilitate?

PROMOVABILITÁTE s. f. însușirea a tot ceea ce poate fi promovat. – Din engl. promovability. Sursa: DEX '09 (2009) 
 Adică este o însușire potențială, o posibilitate, nu un rezultat cert.
Dar să vedem cum e și în engleză- de unde ni se spune că ar proveni cuvântul
Doar că în engleză nu am găsit acest „promovability”, ci 
promotable
Adjective
(comparative more promotable, superlative most promotable)
1.      Able to be promoted; eligible for promotion 
(Capabil să fie promovat; eligibil pentru promovare.)

Să mai căutăm și pe la francezi, că noi cam de acolo ne-am inspirat în trecut.
Găsim:
promouvable
         adj inv     (administration)   pouvant être promu (Care poate fi promovat)

Cum, domnule, chiar așa s-au înțeles toți să dea același înțeles acestui termen?
Cred că e o conspirație internațională ce vrea să ne discrediteze pe noi, să arate adică faptul că noi n-am ști să vorbim corect.

Cine ne poate lămuri?
Păi, cine altcineva decât Ministrul Educației.

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, a declarat, marți, după afișarea rezultatelor la examenul de Bacalaureat:
”La nivelul Bucureștiului avem o creștere a procentului de promovabilitate. Sectorul 1, urmat de Sectorul 2 și 4 apoi Sectorul 5 și 6. (Ar fi „Sectoarele” 5 și șase, că „e” două , dar trecem peste asta n.n.) Sectorul 6, cea mai mică rată de promovabilitate”.

Prin urmare, însuși reputatul ministru de resort vorbește doar despre o posibilitate,  o capacitate realizabilă în viitor. Se vede că nimic nu e sigur în domeniul Educației, cel puțin la noi.

Asta înseamnă că fiecare trebuie „să-și aducă aportul”, cum ne-a explicat (pe 7.07.2015 ora 9:15, la Antena 3) doamna Ecaterina Andronescu , ce a fost și domnia sa Ministru al Educației, Cercetării și Inovării. 

Or fi știind domniile lor ce spun. Poate că ceea ce credem noi că e o reușită la examen, e doar o posibilitate de a reuși la examenul respectiv, dacă examenul ar fi „pe bune”. Oare?