sâmbătă, 19 ianuarie 2013

exploatarea gazelor de sist in UE


Gazul de şist : preşedintele Franţei interzice fracturarea hidraulică

Preşedintele Republicii Franceze a cerut, într-un discurs din septembrie 2012, ministrului ecologiei să "pronunţe de urgenţă respingerea celor şapte cereri de permis de exploatare (de gaze de şist) care au trezit îngrijorarea legitimă în mai multe regiuni din Franţa". Exploatarea gazelor de şist rămâne interzisă în Franţa.
"În stadiul actual al cunoştinţelor noastre, nimeni nu poate afirma că exploatarea gazului şi petrolului de şist prin fracturare hidraulică, singura tehnologie cunoscută astăzi, este lipsită de riscuri mari pentru sănătate şi pentru mediu", a declarat şeful statului francez.

În iunie 2011, în timpul guvernului condus de François Fillon, a fost votată o lege care interzice această tehnică de fracturare hidraulică.  

Această lege a fost criticată de deputaţii socialişti, care afirmă că: 
"Textul adoptat nu interzice şi explorarea şi exploatarea altor hidrocarburi neconvenţionale . El interzice numai fracturarea hidraulică, tehnica ce este utilizată în mod obişnuit pentru a recupera mai ales hidrocarburile şi gazele de şist.(..)
Or, există şi alte tehnici , tot atât de dăunătoare mediului ca şi tehnica interzisă de textu legii. Este vorba, de exemplu, despre"fracturarea pneumatică", ce constă în injectarea de aer comprimat (şi nu de apă) în roca mamă pentru a o dezintegra, sau utilizarea fracturării prin injectare de propan gelificat  (două tehnici ce se experimentează acum în Statele Unite)".
Eurodeputatul ecologist  José Bové, unul dintre principalii opozanţi ai gazului de şist, s-a bucurat că preşedintele a "închis uşa fără ambiguitate gazului de şist". "Asta termină o cacofonie ce a urmat declaraţiilor unor industriaşi , asta pune un punct final exploatărilor", a subliniat dl. Bové. 
Subiectul este închis în Franţa. Cel puţin, pentru moment.Gaz de schiste - Extraction
Sofia a interzis, în ianuarie  2012 utilizarea fracturării hidraulice. După protestele populaţiei, şi Bucureştiul a impus un moratoriu în mai anul trecut, faţă de riscurile seismice deja foarte mari din România.

Ce sunt gazele de şist?

Le gaz de schistes est un gaz conţinut de rocile sedimentare argiloase foarte compacte şi impermeabile: şisturile. Aceste roci conţin cam 5-10% gaz. Acest gaz mai e numit şi gaz neconvenţional, căci nu poate fi extras prin tehnicile clasice. Din punct de vedere chimic, gazul convenţional şi cel neconvenţional sunt identice: gazul metan  (CH4).
gaz_de_schiste.jpg
Schemă ce arată tehnicile de extracţia a gazelor convenţionale şi neconvenţionale © Hélianthe
Extragerea gazului de şist se face printr-o tehnică specifică: fracturarea hidraulică orizontală. Ea constă în a provoca fisuri la până la 2000m adâncime, cu ajutorul unui lichid injectat la presiune foarte mare. Acest lichid e alcătuit dintr-o mare cantitate de apă, (până la  15 milloane de litri pentru un singur puţ). Vreo 40 de puţuri pot consuma tot atâta apă ca Parisul într-o singură zi. la care s-au adăugat circa 500 de produse chimice (biocide, diferiţi aditivi chimici  toxici, săruri corozive şi produse cancerigene, cum este benzenul)şi microbile. Presiunea apei generează nişte cutremure de mică intensitate la adâncimea de 2000 m, ceea ce provoacă fisurarea şi alunecarea straturilor de rocă, precum şi eliberarea bulelor de gaz, care este aspirat, odată cu o parte din lichidul de fracturare. 
Gazele de şist sunt răspândite pe suprafeţe mari. Trebuie deci  repetată operaţiunea de fracturare pe suprafeţele respective. Ele se fac uneori la distanţe de 200m şi nu sunt funcţionale decât pe termen scurt, adică două sau trei săptămâni. 

Una dintre probleme constă în faptul că apa recuperată din puţuri este radioactivă.(activitate alpha globală  peste 500 Bequerel /litru ,în timp ce valoarea admisibilă pentru apa potabilă este maxim 1  Bequerel /litru). Apa aceasta urmează a fi trecută prin staţii de filtrare, dar nu va fi decontaminată. Un studiu făcut în 1990 în Louisiana sub egida American Petroleum Institute a arătat că persoanele care mâncau peşte din râul în care se deversau apele rezultate după fracturare şi filtrare prezentau un risc ridicat de cancer. Apele evacuate din puţuri conţin radium, uraniu, benzen



De asemenea anumite ape freatice din Colorado, Ohio , Pensylvania, Texas şi Virginia occidentală sunt acum poluate cu deşeurile din extracţia de gaz neconvenţional. 
Dar asta nu e tot. În 2009, pentru prima dată în istoria sa, statul Wyoming n-a putut respecta normele federale de calitate a aerului , din pricina emisiilor de benzen şi de toluen de la cele 27000 de puţuri de gaz neconvenţional aflate în exploatare acolo.


http://terresacree.org/gaznaturel.htm

vineri, 18 ianuarie 2013

Stire de presă: cineva şi-a părăsit nevasta!

breaking news  


Informaţie de maximă importanţă, difuzată de posturile noastre de televiziune:

Un tânăr (nu ştim cum îl cheamă), şi-a părăsit nevasta, cu care are mai mulţi copii (nu ştim câţi) şi a fugit cu altă femeie!
De ce ni se spune nouă asta? E drept, nu e frumos, dar...o fi singurul caz, ca să fie toată lumea anunţată, sau cum? Ah, am uitat să vă spun, tânărul e de etnie rromă şi a fugit cu o româncă. Ei, şi ce, o să spuneţi dumneavoastră. Da, dar cică e fiul domnului Cioabă. Sau al domnului Stănescu (n-am reţinut).  Cum care domn Cioabă? (sau Stănescu?) Liderul din comunitatea din satul ...(am uitat care sat).Ei, ştiţi dumneavoastră, acela ce se autointitulează rege....(Au uitat să spună la tv " autointitulat" - poate, încet încet, începe să creadă şi domnul Cioabă că e vreun rege).Domnul Cioabă (sau Stănescu) este în direct la tv. Precizează că nu e vorba despre fiul lui, ci despre un nepot. Câţi ani are nepotul? 24-25 de ani, răspunde domnul cu pricina. Îmi aduc aminte că mai citisem o ştire cu un nepot al domnului Cioabă, prin iulie anul trecut. Caut ştirea, să-mi amintesc despre ce era vorba.Era vorba despre nişte tineri care au bătut crunt  un paznic de la o sală de jocuri.
La data aceea, domnul Cioabă a spus că tânărul nu e nepotul lui. 

”Toți se dau nepoții mei, știți cum este. Nepoții mei sunt mici, cel mai mare are 14 ani, restul trei-patru, doar îi știți. Nu știu despre cine este vorba”, a declarat Cioabă.
 David Cioabă, poreclit ”Mușchiuleț” este cel care, în înregistrarea video, încearcă în repetate rânduri să folosească un scaun pentru a-l lovi pe paznic.
(Înregistrarea video se poate vedea pe: 
http://www.turnulsfatului.ro/15848/video-socant-nepotul-lui-cioaba-si-doi-prieteni-au-fost-arestati-preventiv-regele:-nepotii-mei-sunt-mici-nu-stiu-despre-cine-e-vorba-.html)

Dar să revenim la emisiunea noastră de televiziune. Realizatorul de televiziune întreabă dacă acum se va recurge la...stabor (e vizibil încântat că stăpâneşte limbajul specific). " Păi şi staboru tot io sunt" explică imediat domnul bulibaşă. "Aha, păi.. atunci...vă urez să judecaţi bine!" spune mai departe realizatorul de televiziune, ne mai ştiind ce să adauge. În glasul omului de televiziune se simte un uşor amuzament.
 Nu cred că actul de justiţie ar trebui să fie practicat de oricine într-un stat de drept. Dar suntem într-un stat de drept? 
Un consilier al domnului prim ministru spune că nu suntem nici stat unitar. O fi ştiind el ceva, se lucrează tare la regionalizarea ţarii.
 Singurele state din UE care s-au regionalizat în ultima vreme (Spania şi Italia) au dat-o în bară cu asta. Dar...unde-i rău, hop şi eu...nu?
Pe ecran se derulează imagini cu persoane încărcate cu obiecte supradimensionate din aur.  Domnul bulibaşă mulţumeşte realizatorului de televiziune pentru ajutorul dat. 

De ce trebuia să ni se consume nouă timpul cu asta, într-o emisiune de ştiri? De ce ne-ar interesa pe noi că o persoană perfect necunoscută şi-a părăsit nevasta? Nu ştim dacă respectivul e într-adevăr nepotul cuiva important (am văzut că în luna iulie toţi nepoţii domnului Cioabă erau încă mici, nu?). Cei doi implicaţi (junele şi noua sa concubină) nu au fost numiţi. Oricum, nu conta.  Ce ni s-a spus atunci?
Dacă a fost vorba doar de podoabele uriaşe din aur, asta ar putea avea legătură doar cu declaraţia fiscală a domnului bulibaşă. Ăsta da, ar fi un subiect de presă!
Vorba aceea, ţara arde şi baba se piaptănă! 
Chiar nu mai era nici o ştire adevărată, care să fie într-adevăr de interes public?
De exemplu, care e strategia de dezvoltare economică a guvernului nostru? Sau- să reformulăm- există o strategie de dezvoltare?

Îmi aduc aminte că, după intrarea în UE, primul ministru de atunci, dl. Tăriceanu, a fost întrebat despre asta. El a răspuns: 
 " Nu mai avem nevoie de o strategie de dezvoltare, se va ocupa Uniunea Europeană de asta!"
M-am gândit atunci:  dar pentru ce mai avem guvern, dacă e aşa?

Iată că acum au trecut destui ani de la primirea în UE. Noi, se vede că încă mai aşteptăm ca UE să se ocupe de dezvoltarea noastră economică. Aşa o fi? 

Bine că aflăm despre un nepot (sau ce rudă o fi) al cuiva care a plecat cu altcineva. 

UPDATE
Iată că ştirile pe această temă continuă pe ecranele televizoarelor noastre. Ce a apărut nou? Faptul că persoanele bronzate natural se simt JIGNITE de faptul că junele lor a fugit cu o...româncă! Femeile rrome sunt indignate că româncele, care n-au ce mânca, profită de averile celor din etnia lor! 
Realizatorii de televiziune n-au avut nici o reacţie la această atitudine, mai mult, păreau încântaţi. Nu s-au gândit nici un moment că româncele ar fi mult mai puţin sărăntoace dacă o mare parte din veniturile ţării nu s-ar duce spre ajutorarea celor care declară că nu au nici un venit, chiar dacă sunt încărcaţi de bijuterii şi circulă în maşini scumpe. 
De asemenea, aceste venituri ar fi mai mari şi posibilităţile de a-i ajuta pe cei săraci ar creşte, dacă cei bogaţi (cum se laudă ei că sunt) şi-ar plăti impozitele cuvenite,  facturile pentru utilităţi şi celelalte dări, aşa cum fac sărăntocii de români.






calul arab shagya romanesc






Cai arabi în România


Pe teritoriul ţării noastre creşterea cailor arabi are o îndelungată tradiţie
Primii cai arabi au fost aduşi în secolul XVI, prin intermediul suzeranilor otomani.
În 1782 au început să fie crescuţi cai de rasă pură la Rădăuţi.
Această herghelie a stat la baza formării rasei Shagya arabă, împreună cu herghelia de la Babolna, din actuala Ungarie.
Dacă, însă,  crescătoria din Babolna este foarte cunoscută pe plan mondial, puţină lume mai aude astăzi despre crescătoria de la Rădăuţi. Această crescătorie nu are nici măcar un site pe internet!
Rasa Shagya arabă provine din rasa arabă pur sânge, prin selectarea exemplarelor mai masive şi cu talie mai mare. Numele rasei provine de la armăsarul pur sânge arab Shagya , adus din Egipt, în 1835, la crescătoria Babolna. 
La Rădăuţi s-au crescut, concomitent cu cai din rasa Shagya şi cai din rasa pur sânge arab, păstrându-se astfel o linie genetică curată, ce a fost folosită periodic pentru ameliorarea altor rase.

. Armăsarul Bairactar or.ar. a fost importat în 1817 la Weil în Germania, prin grija împăratului Wilhelm I                                                                   

Originea lui "Amurath 1881 - din linia lui Bairactar"

Linia lui  Bairactar este una dintre cele mai vechi linii de reproducere prezente încă astăzi în creşterea calului arab în lume
Tajar
 (1873)
Tajar (1862)Tajar (1851)Amurath (1829)
Geyran III (1845)
Daria VI (1852)Chaban (1844)
Mara IV (1846)
Obeja (1862)Gadir (1848)
Elkanda V (1848)Amurath (1829)
Elkanda IV (1842)
Kokeil III
 (1876)
Mehemed-Ali (1868)Mahmoud
Mirza

104
 Koreiszan (1853)
Koreischan (1837)
28 Asslan (1847)
Selma V (1871)Seglavi
 (1864)
Bournu (1849)
Hamdany VI (1859)
Kereja VI
(1862)
Gadir (db)
Kereja V (1851)

Armăsarul Amurath născut în 1881 la herghelia din Weil, Germania , a fost vândut de împăratul Karl, fiul lui Wilhelm I ,crescătoriei militare austriece (în acea vreme) de la Rădăuţi.
Crescătoria de la Weil a pierdut astfel linia genetică a lui Bairactar.
Dacă pierderea a fost de neînlocuit pentru crescătoria din Weil, în schimb la crescătoria din Rădăuţi Amurath1881 a avut  315 descendenţi-armăsari şi iepe reproducătoare.
Pot fi evocaţi doi dintre ei: fiica sa, 238 Amurath, a fost mama celebrei mânze poloneze Koalicja, la rândul ei mama lui  Witez II, Federacja, şi a altor mânji buni, Enwer Bey et Miecznik – îndepărtaţii descendenţi ai lui Khemosabi, Aladinn şi Elkin .
Amurath II, fiul lui Amurath 1881, a ajuns tot în Polonia i a dat naştere lui Amurath Sahib, bunicul pe linie maternă a lui Bask,d’ Aramus şi de asemenea tatăl lui Arax, armăsar influient în Rusia.
Amurath Sahib, prin fii săi Arax şi Gwarny, reprezintă singura linie a lui Baraictar prezentă în pedigriurile de astăzi , iar prin descendenţii săi din Polonia a adus hergheliilor poloneze un renume mondial 


Dar ceilalţi descendenţi , rămaşi la Rădăuţi?

La Herghelia Mangalia au rămas 10 armăsari pepinieri, din liniile:
  • Siglavy Bagdady (adus de la Babolna prin Rădăuţi)
  • El Iman (linii egiptene aduse din Germania)
  • Ibn Galal  (linii egiptene aduse din Germania via Ungaria)
  • Cygaj (linie poloneză)
  • Gazal (linie ungurească)
  • Mersuch  (linie ungurească)
  • Nedjari (linii franceze şi poloneze)
Rasa Shagya Arabă a trăit alături de caii Pur Sânge Arab în herghelia din Mangalia, rezultând şi multe linii comune, de cai diferenţiaţi prin dangaua de pe spate şi prin masivitatea mai mare a rasei Shagya.

în afară de aceste linii comune, mai sunt în ţara noastră următoarele linii:
  • Shagya (menţinută la locul de formare Rădăuţi şi Bobolna)
  • Koheilan (venită de la Babolna)
  • El Sbaa (creată în România după importul armăsarului PSA Kartoum)
  • Dahoman ( o sursă genetică de shagya foarte rară în lume, creată în herghelia de la Rădăuţi în 1800)




  • 1918, statul român a reînființat Herghelia din Rădăuți, pe care a împroprietărit-o cu 3.253 ha, din care 721 ha teren arabil, 529 ha fânețe, 1.249 ha pășune, 464 ha de pădure și 221 ha cu clădiri.
  • În prezent, Herghelia de la Rădăuți se întinde pe o suprafață de 610 ha și dispune de 294 de cai, dintre care: 9 armăsari pepinieri, 56 de armăsari de montă, 45 de iepe-mamă și 128 de alte categorii (tineret, sport, agrement). Caii de la Herghelia Rădăuți aparțin rasei Shagya Arab, cu cele opt linii din cadrul rasei: Dahoman, El-Sbaa, Gazel, Hadban, Koheilan, Mersuch, Shagya, Siglavy-Bogdady.(Datele disponibile sunt contradictorii).  În 1792, herghelia cuprindea 1.400 de cai
Fotografii cu Herghelia Radauti - Bucovina


Caii aceştia nu apar în concursurile internaţionale - sau cel puţin noi nu am auzit de ei. Ni se spune că la Rădăuţi se poate face călărie de agrement. Bine, bine, dar concursurile internaţionale? Prin ele se certifică valoarea exemplarelor cabaline şi se stabileşte valoarea lor de piaţă. Rezultate bune în concursuri internaţionale ar rezolva problemele financiare ale crescătoriei. Dacă ar fi....Se spune că nici jochei de valoare nu mai sunt la noi, iar salariile nu sunt sunt adecvate. Cum se face că în Polonia  şi în Ungaria hergheliile de cai au un bun renume şi excelente rezultate, inclusiv economice, în timp ce la noi se aminteşte mai ales de trecutul glorios?

Calul arab -istoric

Calul Arab este considerat cel mai frumos dintre toţi caii. Această rasă a fost creată prin selecţie pe parcursul a mii de ani şi este cea mai veche  din lume. 
Din această rasă provine şi rasa Thoroughbred, cu statură şi viteză mai mari, dar mai puţin rezistenţi.

În peninsula Arabică s-au găsit picturi rupestre care atestă  prezenţa acestei rase cu aproximativ 3000 ani înainte de Christos. Se spune că Bax, stră-strănepotul lui Noe ar fi încrucişat  iapa  Baz, capturată în Yemen, cu un armăsar numit Hoshaba. Rasa s-a răspândit în secolul VII, odată cu invazia arabă în bazinul mediteranian. 

O morfologie unică

Calul Pur Sânge Arab are o caracteristică foarte surprinzătoare, cere îl  diferenţiază din punct de vedere morfologic de alte rase. El nu are decât 17 vertebre dorsale, în loc de 18 la alte rase, 5 vertebre lombare, în loc de 6 şi 16 vertebre codale în loc de 18. Asta explică de ce acest cal are spatele mai scurt comparativ cu ceilalţi cai.

Legende


Mitologia greacă:
Poseidon ar fi făcut să iasă calul din spuma mării pentru a-l dărui oamenilor, în cadrul unui concurs cu zeiţa Atena, care a dăruit oamenilor măslinul.
Legenda beduină:
Alah ar fi creat calul Arab spunând vântului din Sud: " Fă-te carne, căci vreau să fac din tine o nouă creatură, spre slava lui Dumnezeu şi pentru înfrângerea duşmanilor mei, ca să fii servitorul celor ce se supun mie" Iar vântul din Sud a răspuns: " Doamne, aşa să fie."
Atunci Alah a luat un pumn de vânt din Sud, a suflat pe el şi a creat calul. El a spus: "Numele tău va fi Arab, virtutea va fi legată de coama ta şi tu vei duce în spate prada luată de la duşmani. Pe tine te-am ales dintre toate animalele de povară şi am făcut din stăpânul tău prietenul tău. Ţi-am dat puterea să zbori fără aripi, fie în atac, fie în retragere. 
Îi voi pune pe spatele tău pe oamenii care mă vor lăuda şi glorifica şi vor cânta aleluia numelui meu"

joi, 17 ianuarie 2013

Poluarea aerului în aer liber și în interior



Situaţia României din punct de vedere al poluării aerului la exteriorul şi în interiorul locuinţelor. 

Am găsit două hărţi estimarea morţilor premature din cauza pouării, pe zone din întreaga lume.

Situaţia din 2002:
Situaţia României era foarte proastă, fiind întrecută la numărul de morţi premature doar de China şi de Asia de sud-est.

Dar să vedem care e situaţia în 2009:

Situaţia României s-a înrăutăţit dramatic, în numai 7 ani!
Suntem acum pe ultimul loc, alături de Iraq (în timpul războiului) de Ucraina, Bulgaria şi de Argentina.

În 2004,  poluarea aerului urban în aer liber a ucis un 1,2 milioane de oameni din intreaga lume. OMS estimează că 1 500 000 000 locuitori din mediul urban se confruntă cu niveluri de poluare a aerului exterior care sunt depăşesc limitele maxime admisibile.
Poluanții atmosferici din mediul urban, particulele  provenite în cea mai mare parte din combustibilul de ardere al vehiculelor și din surse industriale, au cel mai mare efect negativ asupra sănătății umane. În toată lumea, particulele aflate în suspensie în aer se estimează că ar  provoca aproximativ 8% din decesele de cancer pulmonar, 5% decese din boli cardiorespiratorii și aproximativ 3% din decese din infecții respiratorii
Aproximativ 25% din locuitorii orașelor din ţările  în curs de dezvoltare și 70% din orășenii din țările dezvoltate folosesc combustibili solizi pentru uz casnic, încălzire și gătit.
În 2004,  s-a că estimat că poluarea din interiorul locuinţelor provoacă aproximativ 2 milioane decese în toată lumea, cele mai multe din pneumonie, boli pulmonare cronice si cancer.
Gospodăriile sărace tind să fie mai dependente de combustibilul solid pentru încălzire și gătit, ele sunt astfel cele mai expuse la poluare interioară .O altă cauză importantă e constituită de industriile poluante, cum ar fi fabricile de ciment, exploatările miniere de suprafaţă şi altele asemenea. Defrişările intensive accentuează efectele poluării, pentru că nu mai există absorbţia elementelor poluante de către arbori. De asemenea eroziunea solului, fenomen ce urmează după defrişările masive, contribuie la mărirea cantităţilor de praf din atmosferă.



miercuri, 16 ianuarie 2013

SNCF/SNCFR



Cum se petrec lucrurile la SNCF -transporturile feroviare din Franţa?

Observăm că SNCFR -ul nostru este organizat după modelul SNCF (Societatea Naţională a Căilor Ferate din Franţa)

Cum SNCFR are mereu probleme, să vedem cum stau lucrurie la sora mai mare, din Franţa.
Să vedem diferenţa de ordin de mărime:

  • În Franţa sunt  29 203 km de căi ferate, din care 1 550 sunt linii de mare viteză.
  • În România -11 385 km cale ferată. 

Épic* este statutul SNCF, jumătate-întreprindere,jumătate-societate de interes public : o societate public-industrială şi comercială, ale cărei tarife sunt fixate de Ministerul Transporturilor. 
Întreprinderea realizează o cifră de afaceri şi un beneficiu (+697 milioane euro în 2010), dar a primit de la Stat şi de la colectivităţile teritoriale 8 miliarde de euro!
Institutul Francez de cercetări asupra Administraţiilor Publice a realizat studii pe această temă.:
« 182 milioane de euro pentru transportul militarilor**. 67 milioane pentru tarife sociale (familii numeroase şi alte categorii) ***, 5 milioane de euro pentru transportul presei***. Apoi, grosul sumelor, 1,1  miliarde acordate de Stat pentru investiţii, 3,8 miliarde daţi de colectivităţile locale pentru transportul regional şi, în sfârşit, 2,9 miliarde euro contribuţii ale tuturor contribuabililor pentru a intra în regimul foarte special de pensii al ceferiştilor****. »
La aceste sume se adaugă subvenţia de 3 miliarde de euro acordată anul trecut de Stat Reţelei de cale ferată din Franţa (RFF), un EPIC rezultat din împărţirea sistemului feroviar francez între transporturi  (SNCF)  şi gestiunea infrastructurii (RFF). 
În 1997, SNCF a transferat o datorie de 30 miliarde de euro către RFF, acesta fiind motivul pentru care Statul subvenţionează RFF.   
RATP (grup de transport pe cale ferată, metrou, tramvaie şi autobuze în Ile-de-France) a decarat câştiguri de 4,433 miliarde de euro, dar a primit 3 miliarde de euro subvenţii.  

Observăm că sora mai mare a SNCFR nu ar putea funcţiona în bune condiţii fără contribuţii de la statul francez. Totuşi, acolo nimeni nu pomeneşte de o eventuală privatizare a căilor ferate, nici de manager privat, nici de societăţi private care să concureze cu cele de stat, nici de disponibilizări. 

*     Épic (établissement public à caractère industriel et commercial)
**   Aceasta reprezintă de fapt plata de la buget a unor servicii efectuate 
**Acestea nu sunt subvenţii propriu-zise, ci reduceri de tarife pentru anumite categorii de popuaţie
****Ceferiştii se bucură de un sistem de pensii aparte, foarte avantajos
visuel Navigo mensuelCare  sunt tarifele la francezi? De exemplu, un abonament pentru transport integrat în Ile de France, pe 2-4 zone de acolo (şi sunt 5 zone în total) variază între 17,45 şi 31,05 euro/săptămână sau 57,30-113,20 euro/lună -unde intră tren, metrou, autobuze şi tramvaie.
Adică între 78,5 şi 139,7 lei/săptămână sau 61,8 şi 509,4 lei pe lună.
Tarifele biletelor de tren comercializate de SNCF sunt foarte schimbătoare: pentru aceeaşi călătorie, în acelaşi tren, sunt disponibile zeci de tarife, după modelul tarifelor companiilor aeriene. Sistemul urmăreşte să optimizeze indicele de umplere a trenurilor de călători. De la 3 ianuarie 2013 s-a anunţat o creştere medie de 3,2% a tarifelor, dar preţurile variază mult, unele se pot micşora cu 30%, altele pot creşte cu 20% .
De exemplu, iată care au fost tarifele  sncf pe linia Paris Marseille (863 km) în 2012, la clasa a doua
clasatarif
(min şi max)
Bilet Prem's2-a 25 - 30 €
Bilet Loisir2-a 57 - 108 €
Bilet Pro2-a 94 - 113 €
Şi tarifele  sncf Paris Marseille în 2012 la clasa întâia
clasaetarif
(min şi max)
Bilet Prem's1-a 40 - 45 €
Bilet Loisir1-a 77 - 151 €
Bilet Pro1-a158 €

Statutul ceferiştilor francezi

Ceferiştii francezi nu sunt consideraţi salariaţi, ci  « agenţi ». Ei nu primesc un salariu, ci o « soldă ».
Se poate vorbi despre un model quasi-militar . Se spune că generalul de Gaulle ar fi spus: «  SNCF este armată + disciplină » . Disciplina ar fi fost deci la SNCF mai mare chiar decât în armată. Totodată, căile ferate sunt considerate parte a sistemului de siguranţă naţională a statului

Remunerarea salariaţilor de la  SNCF în 2010

Calificare
Efective
Remuneraţie lunară brută
(euro)
Execuţie
A
162
0,1 %
1 879
B
20 718
14,1 %
2 109
C
37 288
25,3 %
2 403
Maiştri
D
26 535
18,0 %
2 758
E
14 810
10,1 %
2 783
Tracţiune
TA
2 439
1,7 %
2 409
TB
12 507
8,5 %
3 334

Ataşaţi operatori
4 372
3,0 %
1 833
Ataşaţi tehnicieni superiori
2 463
1,7 %
2 302
Cadre tinere
1 597
1,1 %
3 111
Cadre
F
11 365
7,7 %
3 462
G
7 218
4,9 %
4 117
H
4 176
2,8 %
4 944
Cadre superioare
CS1 / CS2 /CS3
1 466
1,0 %
7 254
Cadre de conducere

cca 140
0,1 %
cca 13 000

Observăm că salariile persoanelor din conducere (manageri, directori) nu depășesc dublul salariilor cadrelor superioare.

Sistemul de pensii pentru pensionarii 

feroviari francezi

(casele de pensii pentru feroviarii francezi datează din 1850)
La pensie - procente (%) - în  2005
SNCF
CNAV Privat
Înainte de 55 ani
13
0
La 55 ani
74
0
Total la 60 ani
100
69
Între 61 şi 64 ani
-
11
La 65 ani şi mai mult
-
20
Sursa : frap.org/RETRAITES-SNCF,60
 La 55 ani, practic toată lumea e la pensie

La  SNCF, sistemul de pensionare anticipată e generalizat. Bilanţul său social din 2004 arată că din 4847 cadre permanente, inclusiv 112 cadre superioare, doar 3 ieşiri la pensie  au fost la limita de vârstă şi 4844 înainte de limita de vârstă.

La vârsta de  50 ani, conductorii de tren se pot pensiona  în condiţii foarte favorabile dacă au 15 ani de activitate la conducerea trenului. Mulţumită unor bonificaţii, majoritatea se pensionează cu pensia întreagă la 30 ani de activitate, dar cu o pensie ca pentru  37,5 ani de serviciu (circa 2000 € pe lună) şi mai au o speranţă de viaţă de 30 ani. Salariaţii din privat se mai bucură în medie de  22 ani de viaţă la pensie după 40 ani de activitate.

Pensia medie a celor 168 132 ceferişti pensionaţi (drepturi directe) este de 1 620 € pe lună. În sectorul privat, pensia medie a unei persoane cu vechimea completă este de 1465 €.



Studiu de caz pentru un feroviar : 
- care a lucrat şi cotizat 32,5 ani 
- cu un salariu de 4997,22 € par trimestru 
- 
pensia sa calculată va fi 4997,2€ * 32,5*2% = 3248,19 € adică 1082,73 € pe lună. Dacă această persoană ar fi muncit şi cotizat aceeaşi perioadă în sectorul privat, cuantumul pensiei sale ar fi fost 550 € ,deci de 2 ori mai puţin.

(Observăm modul simplu de calcul al pensiei)


Şi modul de indexare a pensiilor  la SNCF este foarte favorabil. În ultimii 15 ani, pensiile din sectorul privat au fost compensate „doar cu rata inflaţiei”, în timp ce pensionarii SNCF au avut alocaţiile crescute cu  45 % adică cu  20 % peste rata inflaţiei.

Trebuie să spunem că acest sistem de pensii preferenţial este atacat de diferitele alte pături de cetăţeni francezi, dar feroviarii ameninţă cu greva dacă el ar fi schimbat.

Să facem o comparaţie cu ceea ce se întâmplă la noi. 

Probabil, comparaţia ar trebui să cuprindă şi cheltuielile pentru reabilitările efectuate la calea ferată: costurile lor exorbitante, duratele foarte mari de execuţie şi calitatea slabă a lucrărilor, toate pornind de la felul în care s-au făcut licitaţiile pentru acele lucrări. 
Ar mai trebui vorbit şi despre costurile mari antrenate de fărâmiţarea fostului CFR în 5 societăţi comerciale, fiecare cu aparatul ei de conducere, dar şi cu o birocraţie imensă, fiecare plătind către foştii colegi taxe purtătoare de tva. Prin urmare, dacă în trecut CFR-ul efectua transporturi de călători şi de marfă pe infrastructura proprie şi plătea la stat doar impozitul pe produsul finit (sumele provenite din încasările de la beneficiari), acum SNCF călători şi SNCF marfă plătesc la SNCF infrastructură dreptul de a folosi şinele şi staţiile cf , iar  statul încasează tva, deci costurile de utilizare a infrastructurii cresc cu 24% pentru cei de la "Călători" şi de la "Marfă".

Mai este şi fenomenul căpuşării

Începute timid în 2005, după liberalizarea acestui domeniu, imperiile feroviare pe care le controlează noii oligarhi ai căilor ferate au ajuns să reprezinte unul dintre cele mai mari pericole pentru bugetul statului român. Evident că totul s-a umflat cu complicitatea unor reprezentanţi guvernamentali. O poveste cu subvenţii de la stat, cu profituri pentru privaţi şi cu… fantome.


Complicităţile la nivelul Ministerului Transporturilor, al companiilor CFR şi al firmelor private conduse de foşti angajaţi ai sistemul sunt atât de mari, încât până şi subvenţia de stat, care, în mod excepţional, este acordată anumitor agenţi economici (dar obligatoriu de stat şi cu multe derogări din partea UE), a fost translatată în mediul privat. Nimeni nu ştie cum s-a ajuns la această absurditate economică. Cert este că mulţi capitalişti români au profitat de această „vulnerabilitate” pentru a pune de-o afacere mare cu statul. Primesc subvenţii care nu au nicio legătură cu numărul de pasageri transportaţi, de aceea le merge bine, îşi permit bilete mai ieftine şi uneori plimbă trenurile goale pe șine de dragul banilor de la stat.
Operatorii privaţi susţin că peste tot în Europa statul sprijină prin subvenţii transportul de călători pe calea ferată. Lucru neadevărat, deoarece puţine sunt situaţiile în care subvenţiile se îndreaptă spre operatorii privaţi. Din acest punct de vedere, România este una dintre excepţiile notabile.
Astfel, structura veniturilor la operatorii privaţi este, de regulă, 25% din vânzarea de bilete, 75% subvenţie. În cazul CFR Călători, veniturile din subvenţie sunt de numai 60%, iar cele din vânzarea de bilete reprezintă 32%, restul fiind alte venituri, în principal cele din închirere de material rulant. Sindicatele din sistemul feroviar au reclamat de mai multe ori că  operatorii privaţi beneficiază de subvenţii duble faţă de CFR Călători, acoperindu-şi veniturile în proporţie de până la 80% prin aceste subvenţii, faţă de doar circa 60% la CFR Călători.
Cum se împarte prada
În prezent, toţi cei cinci operatori - patru companii private (Transferoviar, Regiotrans, Servtrans Invest, Regional) şi CFR Călători - încasează anual circa un miliard de lei (între 220-240 milioane de euro) de la stat sub formă de subvenţii pentru servicii de transport călători. Mai mult, în condiţiile unor bugete de austeritate, cuantumul subvenţiilor acordate noilor moguli ai căilor ferate a crescut  (cu circa 50 milioane de euro). 
surse:
lecri.fr/2011/03/16/les-comptes-en-trompe
incomemagazine.ro baietii-isteti-si-fantomele-de-pe-calea-ferata-profit-in-criza-din-subventiile-de-stat