Din zori şi până-n seară dezvoltăm o ţară

Wow! Un liceu care are laboratoare şi cabinete de limbi străine!

Unde se întâmplă “minunea” asta?  Ni se spune mereu la televizor: la Dej!

Figura e că nu ni s-a spus numai odată, ci ni se spune zilnic, pe spaţiu de reclamă plătită. Se pare că ar trebiu să cădem în admiraţie la auzul acestei veşti.

În naivitatea mea, credeam că în secolul XXI toate liceele ar trebui să aibă laboratoare şi cabinete specializate de studiu. Din păcate, acest lucru nu se întâmplă, la noi. De ce? Ni se spue că nu avem bani. Chiar şi acel liceu – minune, care are laboratoare , a fost realizat cu bani de la Uniunea Europeană. Prin mult-mediatizatul program Regio.

Dar atunci, întreb şi eu: dacă tot ne dă UE bani pentru aşa  ceva , dacă tot am putea avea fonduri substanţiale de la UE, care rămân nefolosite şi se pierd, de ce oare nu s-au făcut proiecte similare pentru toate şcolile din România şi ne-am limitat la moderizarea liceului din Dej?

Dar din ce bani o fi plătită reclama asta? De când se tot dă reclama la televizor, pe toate posturile, cred că s-au adunat sume substanţiale de plată pentru reclame. Cu banii aceia poate se mai puteau amenaja nişte laboratoare , măcar într-un al doilea liceu.

Gânduri asemănătoare îmi vin în minte şi când văd celelalte reclame legate de programul Regio. De când se tot dau la televizor, aproape că le-am învăţat pe dinafară. Nu sunt prea multe proiecte, dar se repetă cu insistenţă.

Se mai pomeneşte de modernizarea unui centru spitalicesc din Târgovişte, în care “doctorii meritau condiţii mai bune”. Dar în celelalte spitale, nu meritau?

Îmi vine în minte spitalul Fundeni, în care fluxurile spre sala de operaţii se intersectează cu fluxurile vizitatorilor , în care în aceeaşi sală de operaţii au loc mai multe operaţii simultan, astfel încât în timp ce un bolnav este deschis pe masă, alături de el apare infirmierul cu targa nesterilă (cu care a traversat holul printre vizitatorii cu haine de stradă şi eventual cizme cu noroi), ca să ia un alt pacient, a cărui operaţie s-a terminat. Dacă mai stai puţin prin holul cu pricina, poţi vedea bunăoară un profesor (medic) ce a ieşit din sala de operaţie ca să se ocupe de studenţi, stă de vorbă cu un cunoscut în palton, dar ţine mâinile în sus pentru că - vezi, Doamne - nu vrea să se murdărească pe mâini, căci se va întoarce să continue operaţia începută! Aşa că îi întinde cunoscutului antebraţul ca să înlocuiască tradiţionala strângere de mână. Intră apoi în sala în care îi va examina pe studenţi, tot cu mâinile în sus, că doar n-o să se spele iar pe mâini, nu?

Desigur, sala de operaţie nu are vestiar cu sală-filtru cu duşuri prin care personalul medical ar trebui să treacă , lăsând halatul de spital şi celelalte ţoale pentru a se îmbrăca dincolo de duş cu îmbrăcăminte sterilă pentru operaţie. Dar ce rost ar mai avea să aibă haine sterile, dacă oricum în sala de operaţii e un du-te vino continuu? Oricum, sala respectivă de operaţii nu mai e sterilă.

Pacienílor li se spune că e normal să aibă febră după operaţíe. Oricum, li se vor administra câte două antibiotice simultan. Dacă febra continuă, se încearcă administrarea altor două antibiotice. Şi tot aşa. Familia pacientului trebuie să fie "pe fază", să alerge să cumpere antibioticele scrise în grabă pe un bileţel nesemnat.   

Clădirea nu respectă nici normele de siguranţă la incendiu – dar ce mai contează?

Cearşafurile sunt o problemă, leucoplastul şi produsele anestezice lipsesc. Unui pacient i se găureşte burta în salon, printre ceilalţi bolnavi, pe un pat fără cearşaf, pe viu, cu o ţeavă care să ajungă în vezica urinară blocată, în faţa cetei de studenţi (unuia dintre ei i se face rău şi iese afară ca să nu leşine)…

O scenă de pe frontul primului război mondial? Nu, o scenă dintr-un spital bucureştean din secolul XXI! Nu au ajuns şi până acolo fondurile Regio? Tocmai auzim la televizor că “pe primul loc se află pacientul”. Poate la Târgovişte?

Reclama continuă…

Din zori şi până-n seară..

Aflăm cu mândrie că la Târgu Lăpuş s-a făcut un „centru de îndrumare”, unde 100 de tineri învaţă să scrie un CV. Dar ce se întâmplă cu acei tineri, ei nu au trecut pe la şcoală? Pentru că, dacă au fost şcolarizaţi, scrierea unui CV nu ar trebui să fie o problemă pentru ei , desigur dacă ar avea ce să scrie acolo , ca pregătire şi ca activitate profesională. Iar dacă nu au fost şcolarizaţi, poate că ar trebui să înveţe mai întâi alte lucruri neapărat necesare. Dar, în fine, tot e bine dacă acei 100 de tineri învaţă măcar ceva, mai bine mai târziu decât niciodată. 
Te cuprinde tristeţea, însă, văzând precaritatea pregătirii acelor tineri.

Ei, dar reclamele ne mai anunţă şi alte realizări.

Un sediu de universitate din Craiova a fost modernizat. Ni se spune că acum "or să se bată din toată ţara pentru un loc, la admitere". De ce? Desigur, pentru că celelalte universităţi nu au sedii corespunzătoare!

Toate sunt realizări singulare. UN centru de zi pentru pensionari (nu centre de zi pentru toţi pensionarii), O pensiune (nu mai multe pensiuni), UN oraş în care pompierii au primit echipament corespunzător pentru intervenţii, UN parc „frumos şi curat”, O fabrică de polistiren, O clădire verde, O promenadă cu fântâni, UN sediu universitar modernizat, UN castel renovat, UN drum spre un lac, monumentul de la Adamclisi care arată „ca nou”....
Dar CELELALTE şcoli, spitale, fabrici, parcuri, castele, drumuri, sedii de universităţi, şi monumente arheologice? Cu ele ce se întâmplă?

Pentru dezvoltarea unei ţări, nu e cam puţin ce ni se spune că s-a făcut?
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nici o investiţíe în ţara Moţílor.
Observăm că nici din fondurile Regio, ca şi din celelalte tipuri de fonduri europene nimic nu ajunge prin Ţara Moţilor.

Nimic. Nici o făbricuţă , nici un drum nou, nici o clădire verde, nici o şcoală modernizată, nici un sit istoric pus în valoare. Nu care cumva să mai aibă oamenii aceia unde să muncească altundeva decât să fie mână de lucru pentru cei care vor să le arunce munţii în aer.  

Pentru că, altfel, moţii n-ar fi de acord să-şi arunce vatra strămoşească în aer. Pentru că munţii aceia sunt chiar casa lor. Cetatea lor, în care s-au putut apăra în vremuri de restrişte. În care şi-au păstrat comunităţile unite încă din vremile lui Burebista. În care s-a plămădit poporul român. 

Sfantul Dimitrie Basarabov

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Sfântul Cuvios Dimitrie zis "cel nou" sau "Basarabov", Ocrotitorul Bucureștilor, pomenit de Biserica Ortodoxă Română la 27 octombrie, s-a născut în 1685 într-un sat de vlahi , numit Basarabovo, de lângă Ruse, din sudul Dunării. 

Crescut în viața autentic creștină prin educaţia primită în familia sa modestă, primind și învățăturile bisericii, Dimitrie era  blând și milostiv cu toți semenii săi. Postea și se ruga mereu, se îngrijea mult de cei săraci, cărora le împărțea o parte din hrana pe care o primea de la consătenii săi pentru paza vitelor. 

Cunoscând pe unii călugări din mănăstirile din apropiere, a aflat de viața îmbunătățită pe care o duceau aceștia. Pe măsură ce creștea, s-a trezit în el dorul după viața monahală, mai ales că  și până atunci viaţa sa corespundea  celor trei virtuți cerute oricărui călugăr: sfințenia vieții (fecioria), smerenia (ascultarea) și sărăcia. Astfel, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere și s-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi. Nu se știe câți ani a trăit în această peșteră și nici cum își agonisea cele necesare traiului, după cum nu se știe nici data trecerii sale la cele veșnice. Se spune că pe când și-a simțit sfârșitul aproape, a venit pe malul Lomului și s-a așezat între două lespezi de piatră ca într-un sicriu. Și astfel și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu, fiind înconjurat în chip nevăzut doar de sfinții îngeri.
Moaştele Sfântului au fost însă scoase la lumină în chip minunat, prin lucrare dumnezeiască. 

În Istoria slavo-bulgară scrisă de Paisie Hilendarski în 1762 se spune că "Sfântul Dimitri a fost un om simplu, obişnuit, care a trăit cu oile lui sub o stâncă mare, aproape de un râu. El a murit şi a fost înmormântat acolo. Apoi rămăşiţele sale au fost mutate în satul Basarbovo şi numeroase miracole s-au petrecut".
Tradiţia spune că unul dintre domnii Ţării Româneşti a ridicat în satul Basarabov o biserică nouă, în care au fost aşezate moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou.

Mănăstirea rupestră care poartă numele sfântului este situată la 10 km de oraşul Ruse, lângă satul Basarabovo din Bulgaria. 

Mănăstirea datează din timpul celui de al doilea ţarat româno-bulgar , dar este atestată documentar din anul 1431. Este singura mănăstire rupestră încă în activitate astăzi, în Bulgaria.

 Se află acolo şi un puţ săpat de sfântul Dimitrie . Se spune că apa acelui puţ are proprietăţi tămăduitoare.

Urcând 48 de trepte săpate în stâncă, se poate ajunge la chilia sapată în stâncă în care a vieţuit sfântul Dimitrie. Într-o peşteră alăturată se află acum o bisericuţă , în care este şi o icoană de mari dimensiuni a sfântului.

În timpul războiului ruso-turc din anii 1768-1774, relicvele sfântului au fost duse de către generalul rus Saltikov la Bucureşti, pentru a fi ferite de păgâni, dat fiind că teritoriul Bulgariei fusese ocupat de turci.  Intenţia generalului fusese aceea de a duce sfintele moaşte în Rusia, dar ţinând cont că era vorba despre un sfânt de origine română, la rugămintea boierului român Hagi Dimitrie ,rămăşiţele pământeşti ale sfîntului  au fost lăsate la Bucureşti. Mâna dreaptă a sfântului a fost dusă însă, se pare, la Kiev.

Încercare eşuată de furare a sfintelor moaşte

Se spune în popor că Sfântul nu poate fi dus acolo unde nu este de acord să fie dus.
Un exemplu a fost  furtul întreprinsă de trupe bulgare, în timpul primului război mondial.
În februarie 1918 o trupă de ostaşi bulgari a răpit racla cu sfintele relicve .
Mitropolitul Conon al Ţării Româneşti i-a făcut cunoscută mareşalului August von Mackensen, care ocupase Bucureştii la acea dată, fapta aliaţilor bulgari ai germanilor:

"Excelența Voastră, Avem marea durere sufletească de a vă aduce la cunoștiință că astănoapte, 17/4 (n.r. februarie) ale curentei, s-a jefuit Biserica Catedrală a Sfintei Noastre Mitropolii, ridicându-se cu forța Sicriul cu Moaștele Sfântului Cuvios Dumitru, dimpreună cu toate odoarele ce se aflau într-însul. Faptul s-a întâmplat cu o trupă de ostași bine înarmați, prezentându-se aproape la orele 2 noaptea și operând până la orele 3-4, mai întâi au înlăturat pe sergentul de serviciu din curte, ținându-l la o parte și, servindu-se de instrumente puternice, au forțat ambele uși ale Bisericii Catedrale, apoi au spart geamurile de la intrare, au năvălit spre altar, au ridicat cu forța prețiosul Sicriu cu Sfintele Moaște, cu tot ce se afla acolo; după care au plecat din Biserică cu toate cele jefuite, și s-au transportat cu totul la automobilul pe care-l aveau îndosit și anume pregătit și plasat jos în dosul Mitropoliei, pe o stradă laterală și întunecoasă; și astfel automobilul a dispărut, încotro nu se știe. Prin această nemaipomenită și nocturnă jefuire a Catedralei Sfintei noastre Mitropolii, s-a comis cel mai odios fapt de către un număr de până la 20 de soldați (bănuiți bulgari) înarmați, care, după un plan anume pregătit, prădând Biserica, au lovit atât în interesul Bisericii noastre Ortodoxe, cât și în credința și interesele Poporului Român, carele nu poate fi vinovat cu nimic. Deci, Excelența Voastră, cu mare durere sufletească aducându-le acestea la Înaltă-Vă cunoștință, și în credința că Biserica și Religiunea Ortodoxă sunt protejate prin toate Tratatele de la Haga, etc. și cunoscând înaltele sentimente ale Majestății Sale Împăratul Germaniei, Noi vă rugăm stăruitor ca să binevoiți a ordona să se ia cele mai urgente măsuri și să se oprească pe drum călătoria Sfintelor Moaște, oriunde vor fi, urmărindu-se toți ostașii vinovați, binevoind a dispune reînnapoierea Sicriului cu Sfintele Moaște și tot avutul lor, ca să stea nestrămutate în Catedrala Sfintei Mitropolii a Țării, Sfântul Dumitru fiind însuși Patronul Capitalei București. 

Al Excelenței Voastre, cu tot dinadinsul rugător pentru interesele Bisericii noastre, dorindu-Vă de la Dumnezeu sănătatea și pacea așteptată de către toată lumea îndurerată.
Conon, Mitropolit Primat."

Temându-se de o răscoală, mareşalul a dispus ca un detaşament al armatei germane să intercepteze făptaşii şi să returneze preţioasele relicve.

Hoţii au fost împiedicaţi, putem spune miraculos, să găsească drumul spre graniţă şi astfel au fost prinşi din urmă de trimişii germani, după cum se relatează în documentele vremii:

La două zile după furtul de la Mitropolie, generalul Zach, comandant al județului Vlaşca XI, îl informa pe prefectul aceluiași județ, într-o scrisoare în limba franceză:

"Domnule Prefect Moldoveanu, 

Moaștele Sfântului Dumitru într-un sicriu măreț de argint au fost furate de bulgari dintr-o biserică din București, pentru a fi transportate cu un automobil în Bulgaria. Ajungând la Călugăreni, au schimbat aici automobilul cu o mică căruță cu cal, pentru a șterge urmele lor. Este meritul aghiotantului meu, d. Rhefeld, că a descoperit acest schimb. Din ordinul meu, Rhefeld a fost trimis într-un automobil cu soldați armați pe calea Bucureștiului, spre a opri hoții. În dreptul satului Daia, el a găsit căruța căutată, însoțită de soldați bulgari foarte armați. Rhefeld a oprit transportul, care se da drept bagaj al unor ofițeri bulgari, arătându-le revolverul. Bulgarii s-au supus situațiunii. Rhefeld a adus sicriul la Giurgiu și depus la cartierul generalului Zach, unde a fost păzit de un ofițer și soldați armați până la 19 Februarie, în care zi sicriul a fost dus cu automobilul, însoțit de o puternică gardă de soldați germani înarmați, la București. După părerea mea, evenimentul merită să fie însemnat mai târziu în istoria religioasă a României. Vă rog a lua notă de meritele dlui.Rhefeld. 

Primiți, Domnule, salutările mele sincere, Zach General al Bavariei și Comandant al județului Vlasca XI".

Locuitorii Bucureștiului au întâmpinat cu mare bucurie revenirea moaștelor în Capitală. 

"Sfântul a fost primit la bariera Bellului de mii de bucureșteni, de s-au îngrozit și nemții. În fruntea lor se aflau mitropolitul, arhierei, preoți și călugări. S-au făcut rugăciuni de mulțumire înaintea bisericii, după care racla cu moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie a fost așezată la locul de unde, cu trei zile în urmă, cu necinste a fost luată. A urmat un mare pelerinaj al bucureștenilor care a durat o lună."

Sfântul Cuvios Dimitrie fusese proclamat oficial Ocrotitorul orașului București de către mitropolitul Filaret al II-lea (1792-1793), iar din anul 1955, datorită patriarhului Justinian Marina, cultul său a fost generalizat în toată țara.

Fie din respect pentru tradiția veche de peste 200 de ani, fie pentru a se pocăi și curăța sufletește ori a primi de la moaștele făcătoare de minuni vindecarea bolilor trupești, pelerinii care stau la rândul ce îi ține în picioare câteva ore bune - uneori chiar în frig și ploaie - pleacă ușurați, senini, luminați și îndreptați prin rugăciunea și binecuvântarea Sfântului Dimitrie cel Nou, după cum recunosc mulți dintre ei. 

Și nu de puține ori mantia sa păstorească, ruptă și ponosită, a fost un scut împotriva dușmanilor sau a intemperiilor.

Apărare de ciumă și secetă

În timpul epidemiei de ciumă bubonică ce a avut loc în Țara Românească în anii 1813-1814, numită și "ciuma lui Caragea" (pe atunci era domnitor Ioan Gheorghe Caragea). Bucureștiul, cel mai afectat oraș, avea câțiva zeci de morți zilnic. La cererea domnului, călugării de la Mănăstirea "Sfinții Împărați Constantin și Elena", unde se află astăzi Palatul patriahal, au scos moaștele Cuviosului Dimitrie din Catedrală și au ocolit orașul în procesiune, citind rugăciuni prin care implorau ajutorul Sfântului în oprirea ciumei.  Epidemia a scăzut în intensitate, încetând apoi cu totul.

Sub domnia lui Grigore Ghica, în 1827, în Muntenia, seceta năpraznică a făcut ca racla Cuviosului păstor să fie din nou scoasă și purtată de preoții Catedralei pe umeri, în procesiune prin oraș. 
"După ce au ocolit câteva străzi (preoți și credincioși cu racla având trupul Sfântului), când sosiră în capul Podului Mogoșoaiei, începu să plouă. Vodă și boierii și norodul care erau după Sfânt fură udați până la piele. Și ploaia a ținut trei zile, cu mici întreruperi", spune în memoriile sale colonelul Dimitrie Pappazoglu, care a luat parte la această procesiune, impresionat și el de ajutorul prompt primit de la Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Dimitrie.

Ajutor contra holerei

În 1831, bucureștenii au fost loviţi de holeră. La cererea Președintelui Divanului Țării Românești , generalul Pavel D. Kiseleff, la data de 15 septembrie, moaștele Sfântului au fost duse pe câmpia Filaret, unde, în prezența autorităților militare ruse - generali și ofițeri - a preoților și credincioșilor care nu părăsiseră orașul, mitropolitul și călugării au făcut rugăciuni pentru încetarea urgiei.
"Din ziua aceea și până la începutul lunii octombrie - ne spune tot colonelul D. Pappazoglu - a scăzut repede numărul morților, care până atunci atinsese 160 pe zi".

Regimul socialist a făcut presiuni asupra patriarhilor pentru mutarea sfintelor moaşte.

Autorităţile comuniste au dorit să îndepărteze procesiuile de Capitală. Se dorea mutarea Catedralei și a Reședinței Patriarhiei. Abandonarea acestei intenții de către autorități, într-un mod inexplicabil, se poate pune și pe seama ajutorului Sfântului Cuvios Dimitrie. Nicolae Ceaușescu a făcut mari presiuni asupra patriarhilor Iustinian și Teoctist. S-au propus mai multe variante pentru o nouă reședință: Văcăreștiul, Mănăstirea Cernica sau Căldărușaniul. Îl deranja pelerinajul la moaștele Sfântului Dimitrie. De pildă, în 1989, Ceaușescu a fixat pe 27 octombrie, de ziua praznicului Sfântului Dimitrie cel Nou, o sesiune a Marii Adunări Naționale. Având justificare politică, s-a dorit mutarea întregului pelerinaj de pe Dealul Patriarhiei. 
Deși supus presiunilor și amenințărilor, vrednicul de pomenire patriarhul Teoctist nu a mutat departe moaștele Sfântului, ci la Biserica "Sfântul Nicolae - Vlădica", în vecinătatea Catedralei patriarhale. După numai două luni, regimul socialist lua sfârşit. 

Printesa Irina condamnata la trei ani de probation

Fiica lui Mihai I s-a declarat vinovata in proces

Associated Press relatează:

O prinţesă româncă a fost condamnată miercuri la trei ani de arest la domiciliu (probation) şi o amendă de 200000 $, după ce şi-a cerut scuze pentru rolul pe care l-a avut în afacerea cu lupte de cocoşi din Oregon , care "a adus ruşine pentru ea şi pentru familia ei".  

«Îmi pare foarte rău pentru implicarea mea în acestă afacere", a déclarat Irina Walker, înainte ca judecătorul federal să o condamne la o perioadă de "probation" de trei ani. "Nu am avut intenţia să încalc leega" a mai spus ea.

Ea şi soţul ei , John Wesley Walker, au pledat "vinovat" la sfârşitul lunii iulie pentru exploatarea uei afaceri de jocuri de noroc ilegale.  John Walker, fost ajutor de şerif, a primit de asemenea o condamnare la "probation", din partea judecătorului Michael Mosman.

În cadrul înţelegerii încheiate dinainte asupra felului în care vor pleda, Walkerii au acceptat să-şi vândă bunurile imobiliare şi să plătească guvernului   200 000 $ .

Irina Walker, 61 ani, (fostă Irina Kreuger) este a treia fiică a fostului rege român Mihai I, care a fost silit de comunişti să abdice în 1947.

(În paranteză fie spus, fostul soţ , dl. Kreuger a înapoiat Statului român unul dintre cele 42 de tablouri despre care unii ziarişti  consideră că au fost luate de Mihai I din colecţia alcătuită de Carol I cu bani de la bugetul ţării şi care aparţineau patrimoniului României, conform testamentului regelui Carol I şi catalogului întocmit din dispoziţia acestuia. Unele dintre tablourile dispărute pot fi văzute astăzi în colecţii din SUA sau din alte ţări). 

Judecătorul a fost de acord să-i lase pe Walkeri să călătorească în străinătate în cursul perioadei de arest la domiciliu, după ce avocaţii lor au declarat că fostul rege în vârstă de 93 de ani are probleme de sănătate, iar Irina doreşte să-l viziteze cât timp acesta mai este încă în viaţă. 

Walkerii au fost arestaţi în 2013, după ce autorităţile au spus că ei au organizat cel puţin 10 turnee de lupte de cocoşi într-un hambar de la ferma lor din  Irrigon, la 175 mile est de Portland.

Walkerii încasau de la fiecare spectator  20 $ pentru a asista la luptele în care cocoşi cu cuţite legate de picioare se băteau până la moarte. Publicul depăşea în general  100 de persoane, iar cuplul a mai făcut bani şi din vânzarea de alcool cu acest prilej.

Autoritățile au declarat că cei care au adus cocoşi au plătit câte 1.000 de dolari pentru a intra în lupte, iar premiile (rezultate din pariuri) au variat de la 10.000 dolari până la a 18.000 dolari, din care 10% se plăteau arbitrilor. . 

În această afacere au fost inculpate mai mult de 12 persoane. Acuzaţiile împotriva unei femei care a pregătit mâncarea au fost retrase, iar doi dintre suspecţi nu au fost încă prinşi.( Ruben Saltos Godina, supranumit Chino; şi Antonio Dominguez Robles, cunoscut sub numele Tono). Ceilalţí inculpaţí aflaţi în arest şi-au recunoscut la rândul lor vinovăţíile .

Vedeţi toate detaliile afacerii aici: 

http://nazone.ro/2013/08/printesa-irina-arestata-in-sua.html

Presa străină a relatat diferitele detalii ale acestei afaceri:

Conform procurorului federal Stepfen Pfeifer, John Walker a organizat împreună cu un coacuzat , Mario Perez (arbitru de lupte de cocoşi) circa 10 turnee de lupte de cocoşi la ferma sa din Oregon. Ei percepeau 10% din sumele de participare şi de asemenea bani pentru mâncarea şi băutura distribuite.
Iniţial Irina Walker a făcut mâncarea, dar ea a fost considerată "inacceptabilă" de către participanţi, conform spuselor procurorului, astfel încât soţii Walker au aangajat o femeie care să gătească mâncare mexicană .  John Walker a organizat şi furnizarea de toalete portabile, precum şi patrularea şi paza proprietăţii pentru cazul că apăreau semne de aplicare a legii.

Ce înseamnă "probation" în legislaţia americană

 Probațiunea intensivă include arestul la domiciliu, monitorizare GPS, computer management.

(ne amintim că soţii Walker au purtat astfel de brăţări cu GPS de la arestarea lor, în 2013).

Acestea sunt forme extrem de agresive de probation ,în care infractorul este monitorizat foarte atent. Spravegherea la acest nivel este obişnuită  pentru criminali violenți, membrii  de rang superior ai bandei, infractorii obișnuiţi și în cazul delincvenților sexuali. În cazul în care persoana acuzată încalcă condiţiile de supraveghere, persoana poate fi returnată la închisoare sau condamnată la închisoare pentru un interval de timp  stabilit de către instanța de jurisdicție. 

Unele jurisdicții cer infractorilor sub o astfel de supraveghere să renunțe la drepturile lor constituționale în conformitate cu al patrulea amendament cu privire la percheziție și sechestru, iar astfel de condamnaţi la "probation" pot fi supuşi la vizite inopinate  la domiciliu sau  la locul de muncă, sau de supraveghere, precum și utilizarea de monitorizare electronică sau de urmărire prin satelit. În conformitate cu condiţiile acestui tip de probă, în cazul în care un împricinat locuiește la o adresă și nu are loc pentru a trăi,  el nu poate schimba adresa la care locuieşte și trebuie să rămână la adresa care este cunoscută la "probation".. Monitorizare GPS și detenția la domiciliu sunt frecvente în cazurile cu minori, chiar dacă delincvența de bază este minoră. Computer management ,  presupune cel puţin instalarea software-ului de monitorizare și / sau efectuarea de căutări pe computer pentru a stabili ceea ce un infractor  face on-line. 

Infractorii aflaţi sub supraveghere standard, trebuie să dea raportul periodic  unui ofițer, cu frecvenţa între de două ori pe săptămână și trimestrial.

În plus, restricțiile pot include o interdicție privind deținerea sau utilizarea de băuturi alcoolice, chiar dacă alcoolul nu a fost implicat în acuzațiile penale originale. Sunt interzise de asemenea armele de foc. Infractorii în  "probation" ar putea fi echipaţi cu un dispozitiv electronic (sau monitor), care semnalează locul în care se găsesc în fiecare moment. .

Probaţiunea nesupravegheată nu implica supravegherea directă de către un ofițer de departament sau de probațiune. Este cazul persoanelor condamnate pentru o perioadă mai scurtă, de exemplu pentru un an , în care cel în cauză va presta servicii în interesul comunităţii , să plătească cheltuieli de judecată, amenzi şi alte asemenea. În acest caz condamnaţii ar putea merge la locurile lor de muncă şi ar trebui să se întâlnească cu ofiţerul supraveghetor mai rar.

Supravegherea informală este cazul în care cel supravegheat nu a fost condamnat pentru infracțiunea respectivă.

Observăm că pedeapsa la o perioadă de " probation" diferă de "condamnarea la închisoare cu suspendare condiţioată" din sistemul nostru judiciar.
La noi, condamnatul "cu suspendare" se bucură de toate drepturile, (mai puţin acela de a fi ales în funcţii publice) cu condiţia să nu mai comită alte infracţiuni în intervalul stabilit de instanţă. În Statele Unite însă, cel condamnat la "probation" are o serie de restricţii , unele chiar foarte severe în cazul pedepsei standard. 
În cazul Irinei Walker aflasem de anul trecut că a fost obligată să poarte o brăţară cu GPS şi că se poate deplasa doar la medic, nicăieri în altă parte. 
Acum a obţiut prin avocaţii angajaţi (una dintre cele mai prestigioase case de avocatură din SUA) să poată veni în România să-şi vadă tatăl. Dar supravegherea va continua şi probabil că nu va putea ieşi din incinta în care se află tatăl său. (probabil î casa din Elveţia). De asemenea, va trebui să se prezinte la raport la intervalele stabilite, la ofiţerul supraveghetor şi aşa mai departe. 

Succes Simonei Halep !

Simona pe locul doi în turneul masters  de la Singapore

Turneul se desfăşoară în sală.
El este folosit şi pentru promovarea atracţiilor turistice de la Singapore, astfel încât sunt programate şedinşe de fotografii cu frumoasele concurente şi vizite ale acestora la obiectivele cele mai interesante.
Vedem aici o fotografie de ansamblu ale celor mai bune opt tenismene din lume, în acest moment.

Pe Maria Şarapova o strâng pantofii

Frumoasele tensmene au apărut în toalete elegante, la care au asortat pantofi cu tocuri foarte înalte.
O fotografie luată înainte de şedinţa de fotografiere arată însă că dintre toate, Maria Şarapova venise încălţată cu pantofi cu toc jos, pe care i-a schimbat pentru fotografia oficială. Probabil că pantofii cu toc înalt erau prea incomozi - probabil o strângeau. Ce nu fac femeile pentru frumuseţe!

După victoria asupra Eugeniei Bouchard,  o nouă splendidă victorie a Simonei Halep ,împotriva tenismenei aflate pe locul 1 în clasamentul mondial!
Da, Serena Williams nu a fost în vârf de formă, dar "aşa e în tenis". Simona a făcut în schimb un meci splendid şi îi urăm să menţină acelaşi nivel şi în continuare!

Succes, Simona!
--------------------------------------------------------------

29.10.2014

Simona a încheiat turneul masters ca o mare campioană

Simona a pierdut în finală în faţa Serenei Williams, încheind turneul pe locul doi.

Ea ar fi putut să evite acest meci, şi să facă în aşa fel încât Serena Williams să fie eliminată din competiţie, urmând să dispute în finală un meci împotriva altei competitoare, poate mai puţin periculoasă. Şi ar fi putut să ajungă în finală mai puţin obosită. 

Cum asta? Simplu: toate astea s-ar fi întâmplat dacă Simona i-ar fi cedat meciul Anei Ivanovici în două seturi! Într-o astfel de eventualitate, jocul rezultatelor de până atunci şi regulamentul mai special al turneului de la Singspore ar fi făcut ca Serena Williams să fie eliminată din turneu!

Da, ar fi putut să facă asta, dar nu aşa procedează o mare campioană!

O mare campioană, mai ales în tenis, nu se recunoaşte niciodată înfrântă, în nici o împrejurare.

O mare campioană nu se bazează pe calcule necinstite , ci doar pe propriile ei forţe.

O mare campioană nu cedează niciodată lupta, nici atunci când adversarul mai are doar "o minge de meci". Nu, o mare campioană (un mare campion) are un singur gând: să se concentreze mai mult, să lupte mai bine, să-şi folosească armele cele mai potrivite, în orice moment al meciului, până la terminarea lui. În orice împrejurare, fără excepţie. 

Serena Williams ştie şi ea toate acestea. (De aceea i-a şi mulţumit Simonei că a luptat corect în meciul cu Ana Ivanovici şi astfel ea a putut intra în finala competiţiei).

Şi tot de aceea, probabil, i-a spus Simonei că poate ajunge pe locul 1 mondial, în viitor. 

Pentru că Simona gâdeşte şi acţionează ca o mare campioană. 

O mare campionană poate să piardă, uneori, meciuri. Aşa e în sport. Dar nu se va recunoaşte niciodată înfrântă în adâncul ei, în spiritul ei. Nu va spune niciodată : "pe cutare adversar nu îl pot bate". Oricând, va spune doar: "dacă până acum adversarul a fost mai bun, asta înseamnă doar că trebuie să-mi îmbunătăţesc jocul, ca să câştig următoarele mingi, următoarele seturi, următoarele meciuri, pentru că eu nu sunt oricine, ci sunt EU, CARE NU CEDEZ NICIODATĂ!". 

Iar Simona aşa gândeşte.

Să-i urăm succes şi să fim mândri de ea!

Succes în continuare, Simona!

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 1.11.2014

Am auzit la Antena 3 că "presa britanică o atacă pe Simona Halep".

Am vrut să citesc şi eu acele "atacuri" din partea presei britanice.

Nu am găsit decât un articol ÎN APĂRAREA Simonei, scris în ediţia britanică a Eurosport, unde se afirma că deşi românca a fost una dintre cele mai bune jucătoare ale anului, ea nu a beneficiat de promovarea adecvată din partea WTA.

De pildă, după finala de la Roland Garros, în care Maria Şarapova a câştigat în faţa Simonei, fanii au fost în proporţie covârşitoare de partea Simonei. Simona a fost apreciată ca cea mai bună jucătoare de către fani, cu 291000 de clickuri, adică 95¤ din totalul voturilor acordate pentru Şarapova, Serena Williams şi Simona Halep.
(Desigur, spectatorilor nu le-au scăpat tertipurile folosite de Şarapova pentru a o "scoate din mână" pe Simona: întârziere ,a vestiar, întârziere sistematică de a lansa mingea la serviciu, peste limitele regulamentare, "fente" de mimare a lovirii mingiei la serviciu şi, desigur, răcnetele menite să destabilizeze adversara).

WTA a ignorat, însă voturile fanilor.

Iar în revista  americană Sports Illustrated, Jon Wertheim , scrie  despre onoarea Simonei.

Americanul crede chiar ca atitudinea plină de sportivitate a lui Simonei Halep trebuia promovată mai mult.

"Gestul onorabil al lui Halep n-a beneficiat de suficientă atenţie şi laude. Dacă ar fi pierdut intenţionat acel meci cu Ivanovici, avea o şansă mare de a câştiga turneul. Ar trebui să ne notăm acest moment, ne vom aminti de el. În mod cert ea ştia ce este in joc şi este foarte bine că a reuşit să evite aceste tentaţii", scrie antrenorul JonWertheim.

Simona Halep a câstigat respectul şi admiraţia lumii tenisului pentru comportamentul ei sportiv. 

Dacă până acum WTA a putut trece cu vederea preferinţele fanilor, acum probabil Simona Halep va avea atenţia care i se cuvine din partea forurilor internaţionale ale tenisului.

Ediţia tipărită a ziarului L'Equipe laudă comportamentul patriotic al Simonei, care a venit să joace în România fără a cere a fi remunerată pentru participare, în timp ce alţi jucători de tenis cer sume mari de bani pentru a participa la turnee mai puţin importante.
Astfel se citează cazul lui Wilfried Tsonga, care a cerut 130000 de euro ca să joace în Franţa (desigur, la turnee mai mici).
Maria Şarapova a refuzat să meargă la turneul de la Moscova, deoarece i s-a oferit o sumă mai mică decât ceruse (ea, Nadal, Federer sau Serena Williams  cer sume mari ca să joace în turneele mai mici - de pildă Maria a primit 150000 de euro ca să participe la turneul de la Strasbourg, în 2013).
Rafael Nadal a semnat un contract pe trei ani cu organizatorii turneului de la Basel, pentru participare urmând a primi 1,5 milioane de dolari.
Iată însă că Eugenie Bouchard a fost refuzată la Hong Kong, când a avut pretenţii financiare prea mari.

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Update 4.04.2015
Simona Halep și-a apărat cu îndârjire șansele în fața tenismenei nr. 1 pe plan Mondial Serena Williams, care (din păcate) a câștigat ...„la mustață”.
Va veni și ziua când Simona noastră o va învinge pe vajnica ei adversară. Noi suntem alături de ea și mândri de felul în care ne reprezintă!
Iată o scurtă comparație între cele două sportive:

1	Loc în clasamentul mondial	3
Serena Williams	Nume	Simona Halep
26-09-1981	Data nașterii	27-09-1991
United States	Naționalitatea	România
Dreptace (rever cu două mâini)	Cum joacă	Dreptace (rever cu două mâini)
Wilson Blade 104 2013	Ce marcă de rachetă folosesc	Wilson Steam 99

Ca o curiozitate, Simona e născută la 10 ani și o zi după Serena Williams 

soft power

Puterea blândă, prin convingere.

Într-o emisiune televizată cu unul dintre candidaţii la preşedinţie (Elena Udrea) a fost amintit termenul soft power.
Cum nu prea a reieşit din emisiune despre ce ar fi vorba, poate că e util să scriem aici.

Soft power este un concept folosit în relaţiile internaţionale .

Folosit de către profesorul american Joseph Nye (în 1990), apoi de către Colin Powell, conceptul descrie capacitatea unui actor politicc (stat, firmă multinaţională , ONG, instituţie internaţională sau mişcare cetăţenească) de a influienţa indirect comportamentul altui actor , de exemplu folosind interesele proprii  ale celui pe care doreşte să-l influienţeze, fără a se folosi metode coercitive.

Noţiunea îşi are rădăcinile în cultura britanică a secolului al XIX-lea, putând fi asemănată cu noţiunea de fair-play  în sport.
Joseph Nye spunea că Statele Unite dispun în prezent de un ascendent care le permite să seducă şi să convingă un alt stat fără a fi nevoie să folosească forţa sau ameninţarea, aceasta reprezentând o nouă formă de putere în viaţa politică internaţională.
Conform lui Joseph Nye, puterea de convingere provine din imaginea şi reputaţia pozitive ale unui stat, prestigiul său (inclusiv ca performanţă economică şi militară) , capacităţile lui de comunicare, gradul de deschidere a societăţii, atractivitatea culturii sale şi a ideilor , prestigiul său ştiinţific şi tehnologic, locul sau în instituţiile internaţionale.

Soft power, care ar dobândi un rol din ce în ce mai mare, completează puterea tradiţională de constrângere - denumită hard power.

Tipurile de resurse 

• resurse e militare  (unde SUA deţin supremaţia de la distanţă)
• resursele economice (deţiute de către marile ţări industrializate, în rândul cărora Chia a făcut mari progrese)
• resursele intangibile (deţinute de guverne, ONG, firme şamd - dispersate şi foarte diferite)

În analiza sa, Joseph Nye a tras concluzia că Statele Unite profită de mondializare, dar că nu o controlează, , din pricina ascensiunii puterii actorilor privaţi.
Pe termen scurt, Nye consideră că SUA ar trebui să se sprijine pe instituţiile internaţionale pentru a-şi apăra valorile şi a-şi întreţine puterea de atracţie pentru a-şi face acceptată politica.
Pe termen lung, răspândirea noilor tehologii ar diminua resursele intangibile ale SUA, făcând ca lumea să evolueze către o repartiţie mai echilibrată a puterii.

Joseph Nye declară că « America trebuie să îmbine puterea dură cu puterea blândă, într-o putere inteligentă (smart power), cam cum o făcea pe timpul războiului rece».

În dezbaterile geopolitice şi diplomatice din afara Statelor Unite, expresia "soft power" este definită deseori ca sinonim al politicii de influienţă (economică, culturală, ideologică)iniţiată de un stat şi care desemnează multiple forme  supanumite comunicare publică.

Legătura dintre cultură şi soft power

Mijloacele filmului sunt deseori folosite pentru crearea unei anumite imagini . Chiar şi momentul lansării unui film poate avea legătură cu o campanie politică, de pildă.
Resursele puterii blânde se bazează şi pe puterea de atracţie a unui model cultural sau a unei ideologii sau a instituţiilor internaţionale care fac ca celelalte state să se înscrie în cadrul determiat de către cel care deţine aceste resurse.
Industria serviciilor audiovizuale reprezintă o sursă de influienţă şi ca urmare, de legitimitate.
"Atractivitatea puterii" trebuie să ţină cont de evoluţia acestor mijloace de comunicare într-o lume globalizată şi de capacitatea lor de influienţare până la nivelul fiecărui cetăţean.
In acest proces,  o mare importanţă o are gradul de deschidere a resurselor culturale, pentru ca - de pildă- o creaţie cinematografică să nu aibă o alură de propagandă şi de control al ideilor, pentru a nu trezi rezistenţa privitorului.
Influieţarea se produce şi prin itermediul celorlalte forme ale culturii, cum ar fi literatura .

Aş da un exemplu:
Ce impresie aveţi acum despre Coreea, după ce aţi văzut serialele în care se prezintă societatea coreeană ca fiind extrem de dezvoltată încă din timpuri extrem de îndepărtate, chiar legendare?
Cine se mai gândeşte dacă în acele timpuri străvechi toată lumea era îmbrăcată şi coafată impecabil şi se exprima doar folosind forme de politeţe strictă? Ceea ce contează este imaginea cu care rămâne privitorul, după ce a uitat detaliile nesemnificative ale scenariului....

Un model mondial
Cultura şi modul de viaţă american, « American way of life », difuzate pe scară largă de filmele de la Hollywood şi de serialele televizate au devenit o referinţă  pentru cea mai mare parte a cetăţenilor, pe plan mondial. Pe cele mai multe pieţe din lume, cinematografia ameicană ocupă între 50% şi 80% din filmele şi serialele tv difuzate.
Fenomenul merge mână în mână cu folosirea limbii engleze ca principală limbă internaţională.
Modelul american este larg difuzat în lume şi valorile americane: libertatea de gândire sau de expresie, proprietatea privată, libera întreprindere, căutarea fericirii după model american, au  fost preluate de mare parte a cetăţenilor.

O atracţie planetară
Statele Unite formează primul pol de imigraţie din lume, cu peste un milion de intrări anuale. Ţara atrage migraţi şi studenţi din lumea întreagă, ce vin să caute de lucru , condiţii mai bune de viaţă şi de studiu. 22% dintre migranţii internaţionali se duc în SUA. 
Universităţile americane ocupă l 1 7 dintre primele 20 din lume (conform unui clasament al universităţii Jiao Tong din Shanghai). 
Brain drain (drenarea creierelor) asigură un flux constant de creiere tinere sau în formare în ţara ăn care "economia cunoaşterii" capătă toate sensurile.

Contra-modele pentru soft power

Pe plan mondial, unele centre , nu toate universale, pun în chestiune hegemonia americană.
Cool Japan, excepţia culturală franceză sau - pe plan mai apropiat de politică - islamismul sau "socialismul de piaţă" chinez oferă alternative. 

China dezvoltă centre care să-i promoveze cultura în străinătate

De zece ani, China a început să deschidă în străinătate centre care să-i promoveze cultura. Institutele Confucius ar trebui să întărească soft power -ul Chinei. La sfârşitul anului 2013, China susţinea 440 de institute şi 646 de săli de clase pentru 850 000 de studenţi din peste 100 de ţări (40 % dintre acestea fiind în America).
Până la sfârşitul anului 2015 sunt planificate încă 60 de institute Confucius , cu încă 350 de clase.

Soft power în stil franţuzesc

Franţa urmăreşte de asemenea să-şi sporească în mod sistematic influienţa în lume.
De la sfârşitul secolului al XIX-lea, Franţa a folosit arma soft power  cultural, pentru a compensa lacunele politico-militare. Mesaje. transmise prin intermediul scriitorilor şi artiştilor din diferite domenii şi prin constituirea unei reţele vaste de institute şi de licee franceze în exteriorul Franţei.
În anul 2013 erau 445 Alianţe franceze în lume , 96 de institute franceze şi prin reţeaua herziană de mass media (RF, France 3, France 24) constituie tot atâţia factori de răspândire a culturii franceze în lume.
Constituirea unei reţele numerice naţionale care ambiţionează să rivalizeze în viitor cu Google şi Facebook - o altă direcţie de acţiune.
Francofonia
Promovarea francofoniei pe toate continentele (220 de milioane de francofoni în lume) susţine faptul că limba franceză rămâne ua dintre cele două limbi de lucru de la Naţiunile Unite.  şi una dintre cele două limbi oficiale de la Curtea iternaţională de justiţie de la Haga.
Organizaţia internaţională a Francofoniei (OIF) este un dispozitiv instituţional ce organizează relaţii politice şi de cooperare între 77 de state şi guverne . La subiectele din domeniul culturii şi educaţiei, s-au adăugat subiecte politice (pace, democraţie, drepturile omului), dezvoltarea durabilă, economia şi tehnologiile numerice.

Cool Japan
Conceptul inventat în 2002 exprimă statutul Japoniei ca superputere ce promovează preponderent domeniile culturii şi creativităţíi. Conceptul a fost descris ca o formă de soft power- capacitatea de a influienţa idirect comportamentul sau interesele prin mijloace culturale sau ideologice.
În ciuda problemelor economice şi politice, Japonia susţine domenii culturale ca J-pop, manga, moda, ciematografia, elecanime, industria electronică pentru marele public, arhitectura şi bucătăria japoneză, Numeroase iniţiative academice au sprijinit proiectul. 
Guvernul japonez a identificat industria culturii drept unul dintre cele cinci domenii potenţiale de creştere. În iunie 2010, Ministerul Economiei, Comerţului şi Industriei a stabilit un nou Birou de promovare a industriilor , industriile culturale şi creative fiind considerate ca sector strategic pe termen lung. În acest domeniu, sectorul de stat va colabora cu sectorul privat, cu misiunea de a promova produsele japoneze de marcă ce exprimă caracterul unic al culturii japoneze. Bugetul din 2011 al proiectului a fost de 19 000 000 000 ¥ .

----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
S-a spus că "soft power" acţionează dacă în spate stau nişte portavioane. Adică dacă prestigiul ţării este susţinut (şi) de o mare putere militară, pe care ţara respectivă nu e obligată să o şi folosească, fiind suficient să se ştie că o are. Aşa cum e suficient ca ursul să se ridice în două picioare, ca să arate că e mai mare ca adversarii săi. Aşa cum carivorele îşi rânjesc dinţii, ca adversarul să ştie cu cine au de-a face . Şi poate nu va mai fi evoie să şi muşte. 
Da, puterea militară impune, desigur. Dar nu doar puterea militară!
Altminteri nu s-ar mai "bate" Japonia (ţară neutră) pentru dobândirea /sporirea propriului soft power.
O ţară poate câştiga prestigiu şi respect nu doar pe calea armelor, ci mai ales prin civilizaţie şi prin cultură. Aceasta este soft power.
Germania, de pildă, a avut (şi are) interdicţie de a se înarma, după război. Oare asta ştirbeşte din prestigiul actual al Germaniei? Nicidecum. Ceea ce contează este performanţa economică, cultura şi tehnologia foarte dezvoltate, dar şi bunul renume de corectitudine de care se bucură nemţii.
Credeţi că prestigiul unor ţări ca Elveţia sau  Luxemburg  se bazează pe puternicele lor armate? Desigur că nu. Tradiţia de seriozitate şi de corectitudine au avut mai mare importanţă.
Iar o puternică tradiţie culturală poate ajuta o ţară chiar şi peste milenii. Aşa este cazul Greciei, pe care Uniunea Europeană o sprijină în ciuda rezultatelor ei economice dezastruase. Pentru că ţara care a pus bazele civilizaţiei europene nu poate fi lăsată pradă distrugerii.
Dar şi prostul renume joacă un rol important, dar nefast, de această dată.

Credeţi că marele număr de cerşetori plecaţi din România nu a avut şi nu are nici un rol în faptul că România nu este primită în spaţiul Schengen? 
Sau, credeţi că răspândirea şi proporţiile corupţiei de la noi sunt de natură să atragă investitori în România?
Credeţi că dacă un primar din Italia a simţit evoia să facă autobuze special pentru zingari, interzicându-le acestora accesul în autobuzele pentru lumea civilizată, acest lucru e în măsură să contribuie la bunul renume al acestei etnii, dar şi al ţărilor de ude provin aceştia?
Sau- credeţi că faptul că majoritatea persoanelor (de ambe sexe) care se prostituează în Europa provin din România contribuie la bunul renume al românilor? Desigur că nu!
Avem desigur şi lucruri cu care să ne mândrim.

La noi a fost poate cea mai veche civilizaţie a lumii, aşa cum arată tăbliţele cu cea mai veche scriere din lume, găsite la noi. Din păcate însă, relicvele arheologice sunt îngropate parcă anume cu trasee de autostrăzi. Sau sunt lăsate pradă distrugerilor. Vă amintiţi de zidul de la Sarmisegetuza dărâmat cu buldozerul casă se facă o parcare? Sau de împroprietăririle cu teren agricol pe locul sanctuarelor dacice? 

Avem oameni dârzi, păstrători ai tradiţiilor strămoşeşti de ciste şi solidaritate, continuatori ai vechii civilizaţii dacice. Din păcate, ei au fost discriminaţi sistematic în decursul istoriei, iar acum urmează să li se arunce munţii în aer, iar ei să  fie distruşi definitiv nu doar prin traiul de mizerie, dar şi prin otrăvire cu cianuri, arsenic şi substanţe cancerigene.

Avem savanţi care au făcut descoperiri importante în domeniul geneticii. Din păcate, descoperirile lor aparţin acum Chinei, care le va continua în profitul său.
Avem cântăreţi şi interpreţi şi dirijori de muzică clasică şi balerini de renume mondial. Din păcate, Opera Română organizează doar sporadic spectacole şi nu avem un auditorium modern şi performant.
Avem bogăţii în subsolul ţării. Din păcate, ALŢII profită de ele.
Avem o natură minunată. Din păcate nu avem grijă de ea şi permitem despăduriri, poluare, afectarea mediului cu deşeuri industriale.
Avem femei frumoase. Din păcate, ele sunt considerate curve de mulţi dintre străini.
Aveam un fotbalist valoros: Mutu. Din păcate, el a fost prins că se droghează.
Am avut (şi încă mai avem, deşi în mai mică măsură) gimnaste extrem de valoroase, care au făcut drapelul ţării noastre să urce pe cel mai înalt catarg. Din păcate, unele dintre ele au făcut grava greşeală de a se lăsa fotografiate în posturi idecente, mai fiind şi înfăşurate în steagul naţional, fapt pentru care japonia, de pildă a cerut excluderea gimnastelor din România din competiţiile internaţionale, ele fiind o ruşie. Din fericire gimnastele cu pricina nu mai erau în activitate şi oficialităţile oastre au bâiguit nişte scuze. Oprobiul moral însă, rămâne.
De aceea e cu atât mai important când cea mai celebră gimnastă din România, Nadia Comăneci, se implică în activităţi umanitare şi de bun renume. 
De aceea, a fost un motiv de mândrie pentru noi că o altă mare sportivă din România, Simona Halep, nu s-a pretat la calcule incorecte care ar fi dus la eliminarea din competiţie a celei mai redutabile adversare, ci şi-a apărat şansele corect, punând corectitudinea mai presus de un eventual interes de moment, de a-şi maximiza şansele de câştigare a competiţiei. Da, ea a dorit să câştige competiţia, dar nu cu orice preţ! Adică doar cu preţul efortului şi dăruirii sportive, nu cu preţul unui compromis ruşinos. Fiţi siguri că nu doar noi am observat asta!
Avem un popor inventiv şi care deprinde uşor lucruri noi. Din păcate, mulţi dintre compatrioţii noştri s-au "afirmat"  în străinătate prin inventivitatea şi curajul cu care jefuiesc . 

Desigur, nu toţi românii sunt corupţi, hoţi, nu toţi se prostituează . Majoritatea muncesc cinstit, din greu, îşi educă frumos copiii , iubesc arta , sunt demni , altruişti şi patrioţi.
Din păcate, ei au de suferit din pricina prostului renume  creat de "oile negre". Chiar nu e nimic de făcut?