„Eu absorb umorile bune. La otrăvuri mă închid, mă usuc”
Data naşterii: 19 iunie 1941
Domiciliu: Bucureşti şi Rădeşti - Argeş
Filmografie: Valurile Dunării (1959), Nu vreau să mă însor
(1960), Poveste sentimentală (1961), Paşi spre lună (1963), Străinul (1964),
Duminică la ora 6 (1965), Butaságom története (1965), De-aş fi Harap-Alb (1965), Dimineţile
unui băiat cuminte (1966), Şeful sectorului suflete (1967), Răutăciosul
adolescent (1968), Facerea lumii (1971), Stejar, extrema urgenţă (1973), Prin
cenuşa imperiului (1975), Dincolo de pod (1975), Acţiunea autobuzul (1978), Castelul
din Carpaţi (1981), Singur de cart (1983), Imposibila iubire (1983), O lumină
la etajul 10 (1984), Al patrulea gard, lângă debarcader (1984), Cîntec în zori
(1988), Cei care plătesc cu viaţa (1991), Hotel de lux (1992), Domnişoara
Christina (1996)
Roluri în teatru (selectiv):
Lena - Leonce şi Lena de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei,
Teatrul Bulandra Bucureşti, 1970
Elena - Anunţul la mica publicitate de N. Gingsburg, regia
Sanda Manu, Teatrul Bulandra Bucureşti
A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia Liviu
Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1973
Cecil - Elisabeta l de Paul Foster, regia Liviu Ciulei,
Teatrul Bulandra Bucureşti, 1974
Jennifer - Ferma de David Storey, regia Sanda Manu, Teatrul
Bulandra Bucureşti, 1975
Cecilia - Casa cea nouă de Carlo Goldoni, regia Valer riu
Moisescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1978
Cristina - Judecată în noapte de Buero Vallejo, regia Tudor
Mărăscu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1981
Ines - Cu uşile închise de Jean Paul Sartre, regia Mihai
Măniuţiu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1982
Ea - O, ce zile frumoase! de Samuel Beckett, regia Mihai
Măniuţiu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1985
Margot - Dimineaţa pierdută de Gabriela Adameşteanu, regia
Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1986
Vişa - Io, Mircea Voevod de Dan Tărăchilă, regia Alexandru
Tocilescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1986
Milordino - Uriaşii munţilor de Luigi Pirandello, regia
Cătălina Buzoianu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1987
Celimene - Mizantropul de Moliere, regia Valeriu Moisescu,
Teatrul Bulandra Bucureşti, 1989
Beatrice - Teatrul comic de Carlo Goldoni, regia Silviu
Purcărete, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1992
Caesonia - Caligula de Albert Camus, regia Mihai Măniuţiu,
Teatrul Bulandra Bucureşti, 1996
Doamna Diderot - Libertinul de E. E. Schmitt, regia
Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1998
Regina mamă - Thomas a Becket de Jean Anouilh, regia Adrian
Pintea, Teatrul Bulandra Bucureşti, 1999
Actriţa principală - Hamlet de William Shakespeare, regia
Liviu Ciulei, Teatrul Bulandra Bucureşti, 2000
Maria Vasilievna Voiniţkaia - Unchiul Vanea de A. P. Cehov,
regia Yuriy Kordonskiy, Teatrul Bulandra Bucureşti, 2001
Maria Mihailovna - Oblomov după I. A. Goncearov, regia
Alexandru Tocilescu, Teatrul Bulandra Bucureşti 2003
Arina Panteleimonovna - Căsătoria de Gogol, regia Yuriy
Kordonskiy, Teatrul Bulandra Bucureşti 2003
Irina Petrescu – despre ea însăşi
Despre casa bunicilor, confiscata de comunisti
Irina Petrescu: În acest mic tablou este casa
bunicilor mei paterni, o casă gen culă musceleană cu etaj, care este în Rădeşti
- Muscel, la jumătatea distanţei dintre Piteşti şi Câmpulung Muscel. Aceea este
casa copilăriei mele fericite. În acest sat, Rădeşti, prin anii '50, a filmat
Jean Georgescu primul lui film după „catastrofa" de la 23 august. Filmul „În sat la noi” este un
film-reţetă stalinist, despre colectivizarea agriculturii, cu personaje precum
boierul cel rău care unelteşte şi cu ţăranul cel tânăr şi frumos. Nu ştiu cine
a scris scenariul. Acest film s-a filmat la Rădeşti. Casa noastră a fost aleasă
să fie casa boierului, iar boierul era Liviu Ciulei (a fost debutul său actoricesc).
Despre persecuţii
A avut de suferit unchiul
meu, fratele cel mare al tatălui, care a făcut politică ţărănistă, el fiind
ministru sub Guvernul Antonescu. A fost condamnat a făcut puşcărie, a ieşit
din închisoare şi a rămas un om integru. Şi eu am avut nişte necazuri, dar nu
aş vrea să se înţeleagă că mă consider victimă.
Despre cum a ajuns actriţă
Eu mă pregăteam pentru Arhitectură, dar
mătuşa mea a insistat să dau la Filologie, la Română- Franceză - eram
mioapă, iar la Arhitectură se cerea mult desen. Am picat examenul din cauză că
am făcut prost retroversiunea. Pentru mine, fostă premiantă, a urmat un an
umilitor. Părinţii mei, ca să mă consoleze, m-au luat într-o seară cu ei la
restaurantul Continental. Şi pe lângă noi a trecut de câteva ori un domn cu
barbă care, la un moment dat, a cerut permisiunea să vorbească cu tata. Eu şi
mama am crezut că este un fost pacient, dar, după ce domnul a plecat, tata ne-a
spus că era regizor, că se numea Savel Stiopul şi că i-a cerut voie ca eu să
dau nişte probe pentru un film. Am mers la studio, am făcut nişte fotografii
pentru un film al cărui scenariu era scris de Marin Preda. Filmul nu s-a mai
făcut, dar Savel mi-a zis: „Te pregătesc eu. Trebuie să te prezinţi la admitere
la Institut". M-am pregătit, am dat examen, dar nu am scris în dosar că
aveam un unchi deţinut politic, că mama avusese o casă naţionalizată, că mai
avuseseră nişte averi pe la ţară..
Despre "originea nesănătoasă"
Am omis
intenţionat. Am vrut să văd dacă sunt respinsă din cauză că nu sunt bună sau
din cauza dosarului... Şi am luat probele, dar înainte de proba la Limba Română
am fost chemaţi la secretariat, unul câte unul, şi întrebaţi dacă mai avem ceva
de declarat. Eu am spus „Nu". Şi înainte de examen, eu şi o fată am fost
anunţate că suntem exmatriculate pe motiv de declaraţii incomplete în dosar.
Eram bucuroasă că luasem probele practice, şi încă foarte bine. Dar pentru că
aceste probe se dădeau înainte, am avut timp să mă înscriu la Filologie, unde
am şi reuşit. Doar că în luna noiembrie, la avizierul facultăţii, citesc:
„Petrescu Irina Carmen este exmatriculată pe motiv de declaraţii incomplete la
dosar". Nu înţelegeam de ce, pentru că de data aceasta eu declarasem
absolut tot! „Nu se poate ca un om să fie pedepsit de două ori pentru aceeaşi
greşeală!", a zis tatăl meu şi s-a dus în audienţe la rectorat. Ei îl tot
amânau, că nu s-a întrunit consiliul. Într-o zi, tata a fost solicitat să
îngrijească, într-o familie, o doamnă în vârstă. Pe parcursul tratamentului a
aflat că doamna era mama Constanţei Crăciun, ministrul Învăţământului şi Culturii.
Tata a cerut o audienţă, a fost primit, i-a explicat doamnei Crăciun situaţia
şi am fost reprimită la Filologie.
Despre întâlnirea cu Liviu Ciulei şi debutul actoricesc
Între timp, Liviu Ciulei a văzut
fotografiile pe care eu le făcusem pentru Savel şi le-a zis asistenţilor să mă
cheme la probe. Am dat probe la „Valurile Dunării", le-am luat. Mi-am dat
toate examenele de an la Filologie, iar în vară am început filmările la
„Valurile Dunării". Şi în anul acela m-am prezentat din nou la Institut,
dar acum aveam un film început, aveam un dosar cu tot ce trebuia şi am reuşit
să intru la IATC. Aşa am, pe lângă IATC, şi un an de Filologie.
Despre prima iesire din tara
Prima mea ieşire din ţară a fost la Paris, la o gală
de film românesc care se deschidea cu „Valurile Dunării". Vă daţi seama ce
însemna să mergi la Paris în anii '60-'61? Ce strădanii din partea croitoresei!
Mătuşa şi mama aveau lacrimi în ochi, valiza era burduşită... Şi la aeroport,
după ce trec de vamă, paşaport, vize, aud în difuzor: „Tovarăşa Petrescu Irina
Carmen este invitată la biroul de informaţii". „Viza dumneavoastră nu este
în ordine. Veţi pleca mâine, astăzi nu puteţi pleca", mi s-a spus la biroul
de informaţii. „Dar mâine nu are rost să plec, gala este astă-seară", am
protestat eu. Şi m-am întors acasă. Cu mama, cu tata, cu valiza...
A fost o umilinţă îngrozitoare! N-am primit
nicio explicaţie, dar am găsit-o mai târziu, când mi-am citit dosarul.
Ulterior, am plecat peste tot. Nu am mai avut probleme. Cineva m-a luat pe
răspundere, aşa cred eu.
Despre părinţi
Eu nu semăn cu nici unul dintre părinţii mei. Poate mai mult
cu bunica din partea mamei. Femeile din familia mea au frumuseţea obişnuită a
doamnelor din România interbelică, dar şi ceva în plus: o lumină. Lumina pe
care o aduce traiul liniştit, fără griji. Tata a fost ofiţer, medic-ofiţer. Şi
el avea o lumină pe chip în anii copilăriei mele. Lumina aceea a lor s-a stins,
din păcate, brusc, atunci când au pierit într-un oribil accident de maşină.
Despre statutul de vedetă
Pe vremea mea, cuvântul vedetă nu era la modă. Cât despre noţiune,
ce să mai vorbim! Azi - cuvantul se foloseşte prea des. Şi uneori în mod
nepotrivit.
Iar sensul lui s-a tocit în mod corespunzător.
"Nu pot
să spun decat că regret enorm moartea ei. Ea ne-a rugat să fim discreţi, asa
cum a trăit şi ea şi, de aceea, nu pot decât să fiu discret în declaraţiile
mele. A murit una dintre puţinele doamne ale teatrului românesc. Dumnezeu să o
odihnească!",
a spus Mircea
Albulescu