Am tot văzut la tv ravagiile făcute de această boală la noi, mai ales prin măsurile de sacrificare preventivă a porcilor domestici, dar nu am văzut ca cineva să explice sistematic ce e cu această maladie, cum a ajuns ea pe la noi, cum se transmite și care sunt instrucțiunile pentru evitarea răspândirii ei. Așa că am citit și eu ce am găsit pe net (în alte limbi) și scriu aici să vadă și alțiiaceste informații, în limba română.
Pesta porcină africană
Pesta porcină africană e o boală ce
afectează porcii, dar și porcii mistreți și speciile înrudite cu aceștia ce
trăiesc în Africa: facocerii și potamocerii, porci spinoși, furnicari, dar și-
foarte important- CĂPUȘELE, care
sunt foarte probabil vectorul ce transmite boala.
Există chiar o subspecie de
căpușe numite Ornithodoros
porcinus porcinus, care parazitează atât porcii domestici
cât și mistreții și care pot transmite această boală, care duce la moartea
porcilor aproape sigur.
Pesta porcină africană e provocată de un
virus de dimensiuni relativ mari (pentru un virus), care poate supraviețui în carnea unui animal bolnav
ce a fost sacrificat și în acest fel se
pare că boala cu origini africane a ajuns în Spania și apoi în restul Europei.
Virusul supraviețuiește și în mezelurile preparate din carne de
porc contaminat , iar resturile acestor alimente abandonate în natură pot
propaga boala.
În Spania, un alt tip de căpușă, Ornithodoros marocanus (erraticus)
a devenit vector de transmitere a bolii, aceste căpușe parazitând și
rozătoarele (șoareci, șobolani). Tot acest tip (subspecie) de căpușe poate transmite și alte boli grave, care pot afecta și omul.
Pesta porcină africană a fost introdusă de om (prin
carnea infectată) și în alte țări și chiar alte continente, unde a fost
transmisă mai departe de subspeciile locale de căpușe, care pot fi întâlnite în
grajduri, peșteri (ce adăpostesc animale sălbatice) sau vizuine, ori parazitează oi sălbatice sau domestice, (câini, pisici etc) păsări, ba –
incredibil- chiar și reptile!
Deși s-a spus că
pesta porcină africană nu îmbolnăvește omul, se pare că acel virus poate da
totuși omului reacții toxice sau alergice grave și favorizează alte infecții..
Pesta porcină
africană este provocată de un Asfivirus care atacă anumite celule ale
sistemului imunitar și declanșează hemoragii mortale la porcii domestici, care
vor muri în cel mult o săptămână de la infectare.
RĂSPÂNDIREA BOLII ÎN EUROPA
Începând din anul
2000 s-a semnalat infectarea mistreților din Sardinia și apoi au fost infectați
porci din Europa de Est (Polonia, Lituania, Letonia, Estonia, Republica Cehă,
Rusia, Bielorusia, Ucraine, Moldova..).
Mai înainte, în anii
60 boala a fost semnalată în Portugalia , în Spania, dar și sporadic în Franța,
Belgia și în alte țări din Europa de vest. Dar Spania și Pportugalia au reușit
să eradicheze boala la mijlocul anilor 1990 folosind politica de sacrificare.
Am observat că în Spania se obișnuiește ca numeroși porci să fie crescuți în libertate, în păduri. (Mai ales că au păduri de stejari de plută, cu ghindele cărora se pot hrăni porcii) .Aceste animale au o carne mult mai gustoasă decât a celor crescute în modul tradițional în crescătorii. Dar acest tip de creștere de animale se face în chip organizat. Trunchiurile copacilor sunt protejate ca să nu fie roase de animale, iar suprafețele de pădure sunt delimitate și împrejmuite cu garduri din sârmă ghimpată, ceea ce împiedică circulația lor haotică . În cazul depistării unui focar de boală, pot fi sacrificate animalele din împrejmuirea respectivă.
Pesta porcină a
ajuns și peste oceanul Atlantic, fiind semnalate îmbolnăviri în insulele
Caraibe și mai ales în Republica Dominicană.
În 1971, în Cuba au
fost uciși 500 000 de porci pentru a se evita o epizootie la scară națională.
Atunci au apărut și teorii ale complotului care sugerau că virusul ar fi fost
introdus intenționat de către agenți străini- teoria nefiind dovedită.
În 2007 a fost o
epizootie de pestă porcină africană în Georgia, apoi în Armenia, Azerbaidjan,
Iran și Rusia.
Prima apariție a
virusului în Uniunea Europeană a fost în Lituania, în 2014, acesta răspândindu-se
apoi în statele baltice.
În vara anului 2017
în Republica Cehă , apoi în Polonia. Dar măsurile luate din timp au limitat
răspândirea bolii.
AFSCA
AFSCA -Agenția
federală (belgiană) pentru securitatea lanțului alimentar folosește cam 1300 de
agenți, dintre care jumătate au activitate de teren, efectuând anual peste
120 000 de misiuni de control și de prelevare de probe din materiile prime sau
produsele alimentare din Belgia.
AFSCA dispune de 5 laboratoare și colaborează cu 50 de alte laboratoare agreate pentru efectuarea de analize. Agenția eliberează și certificate de export, ia măsuri de prevenire și de gestionare a crizelor și ajută de asemenea terțe țări în materie de controale alimentare, dar și de comunicare cu consumatorii. Este și un serviciu public sub controlul Oficiului alimentar și veterinar al Comisiei europene.
AFSCA dispune de 5 laboratoare și colaborează cu 50 de alte laboratoare agreate pentru efectuarea de analize. Agenția eliberează și certificate de export, ia măsuri de prevenire și de gestionare a crizelor și ajută de asemenea terțe țări în materie de controale alimentare, dar și de comunicare cu consumatorii. Este și un serviciu public sub controlul Oficiului alimentar și veterinar al Comisiei europene.
Acum în UE e
interzis să se importe carne de porc ori de mistreț ori produse din acestea
dintr-o țară sau dintr-o zonă cu epidemie de pestă porcină africană.
Sunt de asemenea interzise vizitele în crescătoriile de porci respective și orice contact cu porcii în intervalul de 72 de ore după întoarcerea dintr-o zonă cu risc.
Sunt de asemenea interzise vizitele în crescătoriile de porci respective și orice contact cu porcii în intervalul de 72 de ore după întoarcerea dintr-o zonă cu risc.
AFSCA recomandă
instituirea de zone de restricție , cu interdicția de deplasare a
porcilor domestici și a produselor din carne de porc și aceste zone de
restricție sunt regulat actualizate în funcție de situația epidemiologică.
(Decizia 2014/709/EU).
Se iau și măsuri de
curățire și de dezinfecție suplimentară a camioanelor folosite pentru
transportul porcilor vii ce revin din țări cu epidemii de pestă porcină
africană (până acum era vorba de Rusia, Bielorusia, Ucraina și Moldova), ca și
pentru cele ce vin din zone de risc din UE.
Vânătoarea de
mistreți nu e interzisă în zonele în care virusul este endemic, dar vânătorii
nu trebuie să folosească acolo câini în timpul vânătorii și trebuie să
adopte obligatoriu măsuri de curățire și de dezinfecție după aceea.
Porcii pot fi
purtători de virus fără a manifesta încă simptomele bolii, sau pot muri în
câteva zeci de ore.
Dificultatea
realizării unui vaccin e crescută și din pricina existenței a circa 22 de
genotipuri ale virusului.
Semnele de îmbolnăvire sunt cam aceleași cu cele ale pestei porcine „clasice” și
diferența se face în mod normal prin analize de laborator.
Analizele se fac
prin detectarea anticorpilor specifici în cadrul analizelor de tip ELISA sau
prin izolarea virusului din sângele, ganglionii limfatici, splina sau serumul
unui porc infectat.
Molima a cuprins 30 din cele 40 de județe de la noi. Cine e de vină?