Astăzi aniversăm 165 de ani de la naşterea poetului nepereche, Mihai Eminescu
"Cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale" scria George CălinescuTudor Vianu a spus: „fără Eminescu am fi mai altfel și mai săraci”.
Se vede că vrem să fim şi mai săraci decât suntem, pentru că nu îl mai vrem pe Eminescu (cel puţin unii dintre noi).
Există teorii care spun că Eminescu ar fi fost asasinat.
Dar unii vor să- asasineze încă odată acum, prin desconsiderare a amintirii lui.
Ce altceva putem crede când aflăm că cea mai veche statuie a lui Eminescu, sculptată în anul 1911 de Frederic Storck dîn marmură de Carrara este vandalizată cu regularitate în parcul din Galaţi?
Să nu uităm că această statuie a fost realizată din banii donaţi de cetăţeni. La vremea respectivă, în 1911, locuitorii oraşului preţuiau cultura şi doreau cinstirea personalităţilor de seamă ale neamului nostru. Totodată, ei au dorit ca oraşul lor să aibă o operă de artă importantă, făcută de cel mai reputat sculptor al epocii şi folosindu-se marmura cea mai bună din lume, adusă de la celebra carieră din Italia. Ce timpuri!
În zilele noastre se constată un îngrozitor regers.
Acum, există cetăţeni care şi-au făcut un hobby din a vandaliza acestă operă de artă.După cum am aflat de la televizor, mâna muzei ce a fost sculptată în cadrul ansambluui sculptural a fost furată de peste 20 de ori!
Nu mai vorbim de faptul că sculptura în întregul ei se găseşte în stare precară.
Poate se găseşte vreun "jmecher" să o cureţe prin sablare, cum s-a mai întâmplat....
Noroc cu ghirlandele, că mai astupă din stricăciuni!
Mai aud pe la un post tv că ar fi vorba despre "mâna Veronicăi Micle" (!) Nu, stimabililor, Veronica Micle se odihneşte în altă parte. Personajul sculptat aici este unul simbolic, aşa cum se obişnuia în sculpturile omagiale din timpul acela . Personaje simbolice, de obicei feminine, personificau Arta, în alte cazuri Patria, ori Ştiinţa, uneori anumite virtuţi. Faptul că personajul simbolic este la altă scară decât personajul principal arată că e vorba despre un personaj fantastic. În acest caz frumuseţea nudă şi trăsăturile clasice ale figurii indică faptul că e o personificare a Artei, a Frumuseţii Absolute, iar făclia arată că e vorba despre un deshizător de drumuri în acest domeniu.
Iar acum o copie a mâinii cu făclia este păstrată altundeva şi montată - provizoriu - doar la ocazii solemne, fiind apoi demontată din nou, pentru că autorităţile statului se declară incapabile să- i asigure paza!
Poate n-am înţeles eu bine, dar reiese că autorităţile Statului însărcinate cu prevenirea, dar şi cu depistarea şi cu pedepsirea infracţiunilor s-au decarat incapabile să o facă!
Vedem pe net această ştire repetându-se an după an.
Autorităţile din Galaţi au făcut un apel la cetăţeni, să nu mai vandalizeze statuia.
Cu alte cuvinte, fie-vă milă, cetăţeni, faceţi cumva să nu se mai repete această infracţiune, pentru că nouă, celor însărcinaţi să asigurăm ordinea şi să pedepsim infracţiunile ne este imposibil să o facem!
Atunci, oameni buni, cum să formăm noi graniţa Spaţiului Schengen?
 |
| De ce să avem noi o statuie valoroasă în parc, aşa cum a fost aceasta, să avem cu ce ne mândri, când noi nu vrem decât să ne bălăcim în noroi, undeva în afara lumii civilizate? |
Cum să asigurăm noi, românii, paza frontierelor Uniunii Europene, dacă noi nu suntem în stare să păzim o statuie, într-un parc?
¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤¤
ZIUA CULTURII ROMÂNE
Pe 15 Ianuarie a fost fixată şi ZIUA CULTURII ROMÂNEUn concert cu Orchestra de Tineret (instrumentistele în rochii în culori tari, neasortate cu cele ale colegelor din orchestră) şi cu un cor.
Şi gata! S-a bifat şi "Cultura română". Acuma stăm liniştiţi până la anul.
Ce contează că fondul de carte de la Biblioteca Naţională nu va mai fi disponibil în timpul generaţiei noastre iar cele mai valoroase cărţi au făcut deja picioare?
Ce mai contează că , de unde analfabetismul fusese practic eradicat în "regimul celălalt" acum a atins cote ce nu se mai pot întâlni decât în unele ţări din Africa?
Ce contează că într-o ţară în care "înainte" se stătea la coadă la librării, acum extrem de multe persoane nu au nici o carte în casă? Sau- dacă au - nu o citesc?
Ce contează că statui sunt vandalizate (dacă sunt din piatră sau marmură) sau furate cu totu (dacă sunt din bronz)?
Ce contează că persoane ce ocupă funcţii importante, cum ar fi cea de ministru, director în societăţi importante sau realizator de emisiuni televizate nu ştiu să facă acordul între un numeral şi genul substantivului la care se referă?
