Spre două Europe

Europa lor și Europa noastră

„Europa cu mai multe viteze” există deja. E suficient să vedem că noi nu suntem în „spațiul Schengen”, deși ne tot zbatem să arătăm că îndeplinim condițiile cerute pentru a fi acolo. Nu suntem nici în „zona euro”. 

Proiecte separate, la care să ia parte doar unele dintre țările din UE? Dar asta exista și până acum. Legislația UE permite asta și în prezent.

Care e adevărata problemă, ce supără de fapt ?

Ce doresc țările din Europa de Vest

În realitate, țările Europei de Vest doresc  integrarea zonei euro într-un stat federal. 

Dar realizarea unor organisme comune noi   (un parlament al zonei euro, un buget al zonei euro, o trezorerie europeană, un fond monetar european, eurobonduri, etc.) necesită o modificare a tratatelor europene și deci un acord unanim al celor 27, ceea ce face ca lucrurile să pară foarte complicate.  Și atunci?

Dacă Uniunea asta nu ne convine, să facem altă Uniune!

Din declarațiile liderilor politici occidentali transpare opinia lor că singurul mod de a merge mai departe ar fi scoaterea   zonei euro din Uniune și deci semnarea unui  alt tratat  anume între țările care împart aceeași monedă. 

Interesant că la acel nou tratat ar fi invitată să participe și Marea Britanie,  deși nu ar fi în zona euro și nici în UE. (conform declarației președintelui Franței François Hollande)

Prin urmare adevăratul criteriu nu ar fi moneda unică, ci gradul de dezvoltare a țărilor componente. 
Ca în vechea fabulă, acele țări ar putea spune că vor egalitate, „dar nu pentru căței”. 

Care ar fi avantajul lor? 
Bugetul celor 27 s-ar reduce, rămânând mai mulți bani în bugetul celor 19. 
În schimb, piața comună ar rămâne la fel ca acum!

Evident, asta ar însemna formarea a două Europe, chiar dacă instituțiile ar rămâne parțial comune (Comisia și Parlamentul ar reuni doar reprezentanții țărilor din zona euro ). 
Și implicit:

desființarea Uniunii Europene așa cum o știm acum. (Chiar dacă ea ar rămâne cu numele)

Desigur, asta ar provoca o ruptură cu țările din Est ce se află în afara zonei euro și care se tem exact de acest lucru.  Grupul de la  Visegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia) a înțeles cât se poate de bine pericolul și a chemat, joi, pe partenerii lor să nu facă decât propuneri de reforme   «consensuale»…

Fiind și perioadă de alegeri, viitorul Uniunii va aștepta probabil alegerile germane din septembrie. 

Noi ce așteptăm?

***************************************************

25 Martie 2017

Ieri a fost o reuniune a „celor 27” la Vatican. Papa a îndemnat la unitate, alternativa fiind slăbirea și moartea Uniunii.

Frumoasă imagine de grup a reprezentanților Uniunii Europene în jurul papei Francisc, 

în Capela Sixtină. În fundal se vede Judecata de Apoi pictată de Michelangelo. 

Le-a spus oare, ceva, această frescă oficialilor din UE?

Președintele nostru l-a invitat (în scris) pe suveranul pontif Francisc să facă o vizită de stat în țara noastră. Și ne-a comunicat că „dacă va fi posibil”, probabil suveranul pontif va veni în România.

Summit ul de la Roma
Iaca, s-a terminat și reuniunea de aniversare a 60 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma.
Reuniunea s-a terminat foarte repede, din câte am putut vedea, a avut un aer festiv, fără prea multe discuții. (Desigur, discuțiile avuseseră loc anterior). S-a semnat o declarație solemnă la sfârșit.
S-a folosit chiar același stilou ca pe 25 martie 1957.

Semnăturile șefilor de state pe Declarația finală

foto REUTERS/Remo Casilli

Declarația finală de la Roma

Declarația finală atât de așteptată a fost plină de tact.

S-au trecut în revistă succesele repurtate în cei 60 de ani.

Comentatori de la RFI califică Declarația finală adoptată la summit drept o „declarație prudentă”, care a urmărit „să îndulcească puțin primul jet (al dușului rece) pentru a ține cont de rezervele de ultim minut mai mult sau mai puțin mărturisite din partea grecilor, a polonezilor și a românilor”.

În privința conținutului, Declarația se situează mai mult în reamintirea dispozițiilor în vigoare și în extinderea prudentă a situației existente și nu o modificare majoră: nu e momentul pentru un nou tratat, nici pentru modificarea tratatelor aflate în vigoare. Nimeni nu vrea să meargă dincolo de un lung proces  de negociere, urmat de un proces aleatoriu de ratificare. 

S-a declarat dorința de unitate, de dezvoltare durabilă, de o prezență mai puternică pe plan internațional, dar nu s-a vorbit despre menținerea fondurilor pentru reducerea decalajelor între țările din Est și țările din Vest.

S-a spus că se dorește o Europă mai puternică în chestiunile importante și mai puțin prezentă în problemele secundare, ceea ce corespunde cu  al patrulea scenariu propus de către Jean-Claude Junker, intitulat « Să se facă mai puțin, dar într-un mod mai eficient » 

 „Vom colabora la nivelul cel mai adecvat atingerii scopurilor noastre, acesta putând fi nivelul Uniunii Europene sau nivelul național, regional ori local, într-un spirit de încredere și de cooperare loială, atât între statele membre, cât și între acestea și instituțiile UE, respectând principiul subsidiarității. Vom asigura marja de manevră necesară la diferitele niveluri pentru a consolida potențialul de inovare și de creștere al Europei”.

Adică nu vor participa toate statele la toate acțiunile.

Nu s-a pomenit de sintagma „Europa cu mai multe viteze”, care dă fiori reci românilor, dar nemulțumește și pe polonezi și greci

Nici nu era nevoie, pentru că nu denumirea contează, ci faptele. 
Nu s-a mai vorbit de mai multe viteze, ci de mai multe ritmuri și intensități.
„Vom acționa împreună, cu ritmuri și intensități diferite acolo unde va fi necesar, dar mergând în aceeași direcție, așa cum am făcut în trecut, în conformitate cu tratatele și păstrând ușa deschisă celor ce doresc să se alăture mai târziu.”
Toată lumea și-a dat seama că Europa cu mai multe viteze e un proces ce are deja vechime, care este deja autorizat prin ceea ce se numește cooperarea întărită între mai multe țări membre în toate domeniile alese de acestea.
Adică al treilea scenariu propus de către Jean-Claude Junker, intitulat « Cei care vor mai mult fac mai mult »
S-a vorbit  de „Europa zonei euro”. Adică oficial nu s-a spus că ar fi două Europe, „cu două viteze”, practic însă....e clar că așa este și așa va fi, din ce în ce mai mult.

Cine poate mai mult va face mai mult, în cât mai multe domenii ce duc la dezvoltare accentuată.

Cei care nu pot...ghinion! (Dar desigur nimeni nu îi împiedică să se dezvolte  în ritm uluitor de  accentuat pentru a reduce diferențele....ușa rămâne deschisă....hai nu plângeți. Președintele nostru părea destul de liniștit, a și spus că va vorbi cu primul ministru în legătură cu absorbția de fonduri europene. Și pe astea chiar ar trebui să le folosim, pentru că foarte probabil vor fi ultimele pe care le vom primi!)

Piața internă rămâne desigur, doar importăm foarte mult din UE.
Politica de coeziune a fost amintită în conferința de presă a președintelui nostru - sperăm că ea va fi susținută în continuare...
Politica de vecinătate  rămâne și ea, desigur.

În rest...cine poate bea și mănâncă, cine nu stă și se uită. 
Dar ce credeați?
Mai aproape e pielea decât cămașa.
Fiecare țară trebuie să se dezvolte, nu să aștepte să o dezvolte alții, că nu se va întâmpla. 
Că asta va duce la mărirea discrepanțelor existente...ce să-i faci!

Despre discuțiile purtate de către oficialitățile țărilor din Vestul Europei, vedeți aici: 

http://nazone.ro/2017/03/in-care-ue-vrem-sa-fim.html 

Europa cu doua viteze

Reuniunea informala a șefilor de stat sau de guvern ai UE la Malta

Reuniunea informală a celor 28 de state membre ale Uniunii Europene,  la Malta pe 3 februarie a.c.

Temele oficiale de discuție au fost :

• excluderea refugiaților din UE
• viitorul UE după Brexit
• pregătirea celei de a 60-a aniversare a tratatului de la Roma

Într-un context marcat de tensiuni apărute între Europa și Statele Unite, numeroși lideri europeni au criticat presiunile făcute de către președintele american asupra Europei. Doamna cancelar Angela Merkel a chemat la întărirea rolului internațional al Europei.

Președintele polonez al Consiliului UE, Donald Tusk a vorbit despre „declarații neliniștitoare ale noii administrații americane”, calificând Statele Unite drept o „amenințare” exterioară ce se adaugă la  „politica agresivă a Rusiei”, la o „Chină să spunem în plină afirmare” și la „războaiele, teroarea și anarhia din Orientul Mijlociu și din Africa”.
În același timp, „în interiorul UE crește un sentiment naționalist, din ce în ce mai xenofob”.
 Pentru a face față acestor mari probleme, președintele Tusk a chemat la „măsuri decisive și spectaculoase”.

Acestea ar fi:

• Întărirea definitivă a frontierelor exterioare ale UE ( vedem că de fapt se referă la frontierele spațiului Schengen; Consiliul recomandă și prelungirea temporară a granițelor interioare din spațiul Schengen). (Dar noi nu suntem în UE? -n.n.) 
• O mai bună colaborare între agenții însărcinați cu lupta împotriva terorismului
• Apărarea păcii și ordinei în zona fără frontiere (zonele de litoral spre Mediterana, să înțelegem? -n.n.)
• Creșterea cheltuielilor pentru apărare
• Întărirea politicii externe pe ansamblul UE

- Cotidianul german Handelsblatt afirmă că UE va SUA pune pe lista  prevăzută a paradisurilor fiscale (cu măsurile asociate respective).

- UE va coopera cu Libia pentru a stăvili fluxul de migranți din Libia spre Italia.

(În 2016 au sosit peste 181000 de migranți clandestini prin Marea Mediterană, iar numărul de decese și de dispariții e în creștere cu fiecare an).

Comentatori de la mondialisation ca afirmă că adevărata cauză a agravării relațiilor transatlantice și a tensiunilor crescânde din interiorul UE ar fi contradicțiile fundamentale ale sistemului capitalist mondial:

•  contradicția dintre integrarea și interconexiunea globală a economiei și divizarea sa în state naționale cu interese opuse
• contradicția dintre caracterul social  al producției mondiale și subordonarea  la proprietatea privată a mijloacelor de producție și acumularea profitului privat de către clasa conducătoare.

Uniți vom învinge, divizați vom eșua. 

Donald Tusk a chemat conducătorii din UE să rămână uniți.
„Trebuie să fie foarte clar: dezintegrarea Uniunii Europene nu va reda statelor membre o suveranitate integrală, ce e puțin mitică; în realitate, ea le va înfeuda de fapt marilor supraputeri, care sunt Statele Unite, Rusia și China. Numai împreună putem fi total independenți”.

Uniunea Europeană nu ar trebui să își abandoneze rolul de superputere comercială  deschisă celorlalți, care își protejează cetățenii și întreprinderile, păstrând principiul că liberul schimb trebuie să fie însoțit de tranzacții comerciale corecte. „Noi va trebui să apărăm de asemenea hotărât ordinea internațională fondată pe statul de drept. Nu putem să ne înclinăm în fața celor care se silesc să slăbească sau să invalideze legăturile transatlantice, garante ale perenității ordinei și păcii la nivel mondial. Ar fi bine să le amintim prietenilor noștri americani propria lor deviză: Uniți vom învinge, divizați vom eșua. ” scrie în scrisoarea asupra viitorului UE adresată de președintele Tusk celor 27 de șefi de state înainte de reuniunea de la Malta.

Comentatori din presă remarcă  însă și tendințele de destabilizare

caricatură: deligne          vaporul cu însemnele UE  are în față două aisberguri: Trump și Brexit, 
                                                         iar cei de pe punte spun: 
                                   „să rămânem uniți; să ne separăm!;drept înainte!;la babord!;cu totul la tribord!

Soluția : integrare și dezvoltare.

Președintele Consiliului UE a chemat la unitate, dar pentru a se face față aprigei concurențe a marilor puteri sunt necesare eforturi majore pentru dezvoltare.

Pentru asta s-a creat în UE    EFSI.

Pe 6 decembrie 2016, Consiliul European a stabilit prelungirea Fondurilor europene pentru investiții strategice (EFSI), inițiativă far a UE în cadrul „planului de investiții pentru Europa”. Se prevede o extindere a EFSI, cu mobilizarea a 500 de miliarde de euro până în anul 2020. De asemenea s-au prevăzut îmbunătățiri operaționale după experiența căpătată în primul an de aplicare a programului. (EFSI a fost creat la mijlocul anului 2015 și avea ca obiectiv să realizeze 315 miliarde de euro suplimentar până la mijlocul anului 2018).

Principalele schimbări ale EFSI:

• prelungirea duratei EFSI până în 2020
• obiectiv de investiții: 500 de miliarde euro
• mărirea garanției bugetare a Uniunii la 26 de miliarde € (dintre care 16 miliarde € vor fi disponibile până la mijlocul anului 2018)
• creșterea contribuției Băncii europene de investiții la 7,5 miliarde €.
• încurajarea investițiilor private
• îmbunătățiri tehnice, privind: extinderea acoperirii geografice, includerea de sectoare suplimentare ca agricultura, silvicultura și pescuitul, aquacultura și alte sectoare eligibile în regiunile mai puțin dezvoltate sau în tranziție, acțiuni legate de schimbările climatice, caracterul complementar al investițiilor (proiecte care să remedieze investițiile ce nu sunt optime sau sunt periclitate de criza pieței), dispoziții privind transparența precum și „platforma europeană a consiliului în investiții” care să ajute statele membre să dezvolte proiecte.

Bun, dar România ce face în privința investițiilor? Ce fonduri au fost prevăzute pentru investiții în Bugetul României pe anul 2017? Participă România la programul EFSI al UE? 

Ori ne mulțumim să rămânem din ce în ce mai mult în urmă față de celelalte țări din UE?
Să ne uităm pe documentele oficiale publicate pe site ul EFSI:

Sunt figurate grafic domeniile în care s-au aprobat fonduri europene pentru investiții strategice, iar în dreapta volumul de investiții din fiecare țară (raportat la PIB): culoarea mai închisă reprezintă un volum de investiții mai ridicat. Remarcăm că România e codașă la investiții. Fruntașe sunt: Finlanda, Estonia, Lituania, Bulgaria, Italia și Spania. Iată că nu ne mai asemănăm (nici măcar) cu Bulgaria!

Ca pe urmă să ne mirăm că în UE se pune problema din ce în ce mai des a Europei cu două viteze?
Era un program pentru IMM-uri, parcă inițiat de „guvernul tehnocrat”, dar cică nu se mai dau bani pentru asta în noul buget. Mai avem întreprinderi românești?

Deja organizarea UE arată cam așa

Dar acum se propune deschis o 

Europa cu mai multe categorii de membri.

Statele din  Benelux, care sunt și fondatoare ale Uniunii Europene au prezentat o declarație comună în care punctează faptul că « diferitele căi de integrare și de cooperare crescută furnizează răspunsuri eficace la problemele cu care se confruntă în mod diferit statele membre  ».
(Adică- înțeleg eu- statele membre au probleme diferite: unele au probleme cu prea multe aeroporturi (Spania, de pildă are peste 41) , altele au probleme cu lipsa de autostrăzi , de aeroporturi și de toalete, deci pentru fiecare ar fi căi diferite)
Documentul pune accentul pe principiile de « subsidiaritate și proporționalitate », sugerând că  « UE nu va face ceea ce statele membre nu sunt în măsură să ofere ele însele cetățenilor lor  », fraza reluând criticile aduse unei Europe care face prea multe lucruri și care trebuie să -și concentreze eforturile asupra domeniilor în care   « valoarea adăugată » este fără echivoc, cum ar fi securitatea, comerțul și climatul,  Iar François Hollande a admis de asemenea că acestă Europă cu mai multe viteze va fi « una dintre căile posibile, pentru ca la Roma să putem spune  ce vrem să facem cu toții și apoi doar unii în mai multă Europa ». 
Cu alte cuvinte, să încetăm să le dăm ajutoare sociale mai mari decât salariile din țara lor sărăntocilor ăstora veniți din țările de la periferia UE și să folosim banii mai bine pentru nevoile noastre adevărate  - cam așa, nu? (n.n.)

Adicătălea, înțeleg eu, hai să ne integrăm noi, cei care vrem asta și care ne putem dezvolta corespunzător și să-i lăsăm pe cei care nu pot ține pasul să stea în zona lor de subdezvoltare, că nu putem să facem noi în locul lor eforturile de dezvoltare necesare. 

Oameni si foci

Vanatoarea de foci

Am văzut intr-un film documentar cum erau vânate niște foci mari, de câteva tone fiecare, care se cheama „foci elefant”.

Focile erau pe malul oceanului, în grup foarte mare. Un grup de 4-5 oameni înarmați cu niste bâte lungi s-au apropiat de grupul de foci. Unul dintre oameni s-a dus drept la una dintre foci , paremi-se chiar  un mascul enorm. La apropierea omului, foca și-a ridicat mult capul , depășind omul în înălțime. Omul i-a aplicat scurt o lovitură de bâtă în cap, iar foca s-a prăvălit la pământ. Celelalte foci s-au foit puțin, dar fără să fugă în apă sau să faca altceva notabil. Omul s-a apropiat de a doua focă și a culcat-o la pământ în același fel. Celelalte foci iarăși n-au facut altceva decât să se neliniștească puțin, dar fără sa facă nimic altceva. Oamenii au continuat, doborând una dupa alta o mulțime de foci- documentarul nu ne-a mai arătat câte anume, dar faleza era acoperită de leșuri.  

M-am întrebat de ce aceste animale, care au totuși o inteligență asemănatoare cu a altor mamifere,  stăteau în felul acesta și asteptau  fără a face nimic. Erau animale foarte masive și ar fi fost de ajuns să se bulucească toate asupra oamenilor ca să-i strivească sub greutatea lor. Aveau și dinți, cu care s-ar fi putut apăra. Ori ar fi putut să se refugieze în apă. Totuși, ele se mulțumeau să fornăie și să se balanseze puțin și atât. Cea în dreptul căreia ajungea un om cu bâtă încerca să se ferească, dar era doborată rapid, în timp ce focile celelalte asteptau  fără a încerca să intervină toate odată, sau fără ca măcar să fugă în apă. 

M-am gândit atunci că aceste animale au ca singur dușman natural ursul polar. El vânează întotdeauna o singură focă, din care poate mânca pe urmă multă vreme, așa că dacă a vânat o focă nu va mai vâna alta decât după destul de mult timp.  Așa încât focile își închipuiau că oamenii, dacă și-au luat deja o pradă nu vor mai dori alta.

Da, dar acelea erau niște animale, iar inteligența lor era limitată.

Dar ce spuneți de oamenii care gândesc oarecum asemanator?

Aflăm abia acum că la o ședință ce a avut loc prin luna iunie, la UE s-a propus ca fiecare stat din cele 28 ale UE să primeasca o COTA PARTE  din 40 000 de emigranți ce ajunseseră în Europa.  (De fapt ...fiecare stat în afară de anumite state, menționate mai departe). României i-ar fi revenit după un calcul oarecare 1700 de refugiați .

Ce a facut reprezentantul României în acest caz? Exact ca o focă, și-a închipuit că dacă acceptă acest număr de refugiați, UE nu ne va cere niciodată să primim mai mulți. 

Acceptăm 1700 de refugiati și cu asta -basta - pe vecie.

„Mai mulți nu putem”

Așa că nu a contestat sistemul în sine, nici nu a vorbit despre numărul MARE de refugiați pe care noi i-am primit deja fără să ne plângem la UE (în treacăt a spus cineva la tv că România găzduiește în prezent aproximativ 80.000 de cetățeni străini, dintre care 54.000 sunt cetățeni din afara spațiului Uniunii Europene, iar 24.000 sunt cetățeni originari din state UE. În ultimul an au intrat în România aproape 13.000 de cetățeni străini, arată datele Oficiului Român pentru Imigrări, citate de Ziarul Financiar. Cei mai mulți cetățeni străini provin din Republica Moldova, aproximativ 15.500 de persoane, dar sunt și din Turcia -9.200, din China -7.600, din Siria 1.987, din SUA-1.743 si din Serbia-1.196. Cei mai mulți străini, adică 16.500 de persoane, se află în țara noastră deoarece sunt membri de familie ai unui cetățean român.)

Nu și-au pus reprezentanții noștri nici un moment întrebarea cum cum se va rezolva problema celorlalte mii de  migranți aflați deja în Italia, Grecia și Ungaria. El a crezut că nouă nu ni se va cere mai mult, deși  se vorbise despre un algoritm și un procent care să ramână ca regulă și pe viitor.

Premierul ungar s-a mobilizat imediat , s-a deplasat la organismele de conducere ale UE și a avut convorbiri cu toți șefii acestora. S-a organizat și o reuniune a grupului țărilor din Estul UE  - dar reprezentanții României au stat liniștiti acasă.

Când s-a pus problema să fie „relocați” (adică strămutați/colonizați) pe teritoriile celorlalte țări din UE (în afară desigur de Ungaria, Italia, Grecia, Marea Britanie, Irlanda și Danemarca, ce știuseră să-și apere interesele) încă 120 000 de migranți după același algoritm, nouă revenindu-ne de data asta 7000 de persoane (dintre care circa 2000 de sirieni și restul africani și afgani) , reprezentanții noștri s-au neliniștit puțin, dar tot nu le-a venit sa creadă. Cum adică, parca era vorba doar de 1700?

Tot nu s-au sfătuit ai noștri cu reprezentanții celorlalte țări care erau contra cotelor obligatorii. Au crezut că poate vor avea noroc și "năpasta" va trece de la sine. 
Și iată că la Consiliul JAI,  Polonia (care nu se stie ce a negociat cu UE) nu s-a mai opus cotelor obligatorii. Așa că Romania nu a avut nici o șansă.

Acum ai nostri încep să ne spună ca n-o fi nici o nenorocire dacă primim 7000 de migranți, fie ei și africani , că tot nu avem locuri de munca nici pentru ai noștri. Și unde avem deja atâția asistați social, vom mai avea 7000, ce o sa fie? 

Ni se spune acum că putem să-i primim chiar cu ușurință pe cei 7000.  Încă-i bine!

(Nu   vom mai indexa pensiile cu rata inflației și conform măririi salariilor , așa că vom micșora de  fapt pensiile ca putere de cumpărare și vom imparti astfel aceiasi bani la mai multe mii de persoane. Numarul pensionarilor autohtoni va scădea rapid din pricina hranei sărăcacioase, a lipsei de medicamente și a statului în frig iarna. Banii astfel economisiți vor fi repartizați noilor sosiți, care sunt -poate- obisnuiti sa traiasca la limita subzistentei. Vor veni însa cei de la UE și vor controla condițiile lor, fiți siguri. ).

Da, s-a spus că UE va da 6000 de euro pentru fiecare refugiat. Dar asta va fi pentru toți cei 10 ani cât va avea acel refugiat drept de rezidență la noi. Așa că dacă împărțim cei 6000 de euro la 10, aflăm că va trebui să ne descurcăm cu 600 de euro pe an pentru casa, masa, școlarizarea și îngrijirile medicale pentru  fiecare emigrant. 

Sigur, unii dintre ei vor învăța limba română și poate își vor găsi un loc de muncă. Sau mai degrabă, dacă au ceva bani de acasă, vor porni un negoț, cum au facut deja destui arabi pe la noi.

Doar că pe cei mai școliți îi vor opri probabil cei care fac repartizarea, doar cine împarte parte își face, nu? Iar cei cu puține șanse de adaptare sau cei suspectați de legături cu organizații teroriste vor fi îndepărtați din spațiul Schengen – ia ghiciți unde?  

Clar, nu aceasta e viata la care au visat migranții cand au pornit în bejenie. Desigur că vor vrea să plece de aici și să ajungă în țările bogate din UE, așa cum și-au dorit. Doar că li s-au luat amprentele și îndată ce vor fi depistați pe teritoriul altui stat din UE vor fi returnați imediat acolo unde au fost „relocați”. Adică la noi, dacă aici fuseseră repartizați. Și asta fara a li se mai plăti vreo sumă pentru „îndulcirea hapului”, așa cum s-a facut pentru cetățenii români și bulgari care au fost repatriați în grupuri mari din Franța sau din alte țări europene.

Acum iarăși ai nostri se leagănă cu iluzia că acesta va fi numarul final de migranți trimiși obligatoriu la noi, în regim de domiciliu forțat.  Asta, în pofida faptului că se vorbește despre milioane de migranți care așteaptă la rând să urmeze exemplul celor de până acum.

Deja se spune că cei care au traversat ilegal Mediterana în anul 2015 ar fi 350 000. Păi atunci să ne așteptăm ca și numărul de migranți repartizați nouă, de data asta în mod automat și fără alte discuții, să creasca la 20 400.  Cota pe anul ăsta. Și cu asta s-ar termina, oare?

Așa credeau și focile, că nu se poate ca nenorocirea să loveasca din nou. Dar au fost vânate până ce nu mai ramaseseră decât câteva exemplare.  Acum nu mai sunt vânate, într-adevar, dar diversitatea lor genetică e foarte redusa (ele provin dintr-un  număr foarte mic de exemplare ce nu au fost vânate în secolele trecute) , așa încât continuă sa fie specie periclitată.

Așa că acum înțelegem de ce Ungaria a ridicat garduri la graniță. 

Fiindcă în felul ăsta, ei iși rezolvă problema: emigranții care au intrat deja la ei sunt trimiși urgent mai departe, iar UE îi repartizează in diferite ALTE țări, iar alții nu vor mai intra, deci în Ungaria nu va mai fi nici un azilant .

Gardul servește și Austriei și Germaniei, pentru că va stăvili șuvoiul de emigranți. Să nu uităm că premierul ungar s-a sfatuit cu președintele unui partid din coaliția de guvernământ din Germania înainte de a trece la ridicarea gardurilor. De asemenea, Ungaria propune soluții pentru rezolvarea situației:  plăți către țările în care se refugiază inițial azilanții (Turcia, Liban), avansând chiar și cifre. E clar că și asta a fost discutat cu Germania, dar e mai bine să se înceapă negocierea cu cifre avansate de Ungaria, pe care să se discute mai târziu cu Germania. Tot Ungaria propune ca forțe maritime militare ale UE să păzească în Mediterana ca sa returneze bărcile cu azilanți. Desigur și asta s-a discutat "mai sus", dar e mai bine ca propunerea sa pară că vine de la cineva care vorbește mai mult în nume propriu. 

Noi ne laudăm că nu facem garduri. Chestionat în aceasta problemă, un reprezentant al nostru (parcă ministrul de externe) a spus că noi avem granițe naturale care ne feresc de migranți clandestini: ” avem Dunărea!".  Se vede că nu se uitase pe hartă să vada că avem granițe terestre spre sud-vest, dar și spre celelalte puncte cardinale. Si apoi,  dacă nu i-a oprit Mediterana pe migranții acestia, credeți că îi va opri un fluviu?

Noi ne laudăm că avem supraveghere electronică a granițelor, așa încât îi vom repera îndată pe cei care ar trece ilegal frontiera. 

Bun, si dupa ce îi vom repera, ce vom face? Doar nu vom trage în ei. Dacă ar fi doi-trei, i-am putea duce la postul de Poliție . Dar dacă sunt mii? Ni se arată corturile pregătite. Și mai departe? Dacă vom incerca să-i trimitem cu trenuri spre Ungaria, știm deja ce vor face ungurii: îi vor aresta pe însoțitori și vor returna migranții la noi., spre satisfacția Germaniei și Austriei.  

Parcă tot mai buna e soluția gardului  - care a fost experimentată deja cu succes de Israel.

S-a mai spus la "tembelizor" că de fapt noi avem nevoie să vina popor la noi, pentru că ai noștri au plecat în număr mare iar cei care mai sunt în țară nu prea fac copii. Chiar spuneau unii "pricepători" că ar trebui "să-i atragem" pe emigranți. Dar comentatorii care spun așa ceva nu adaugă și motivele pentru care românii au plecat peste hotare iar cei care sunt aici nu prea mai fac copii: aici nu sunt locuri de muncă! Complexele industriale de la noi au fost distruse sistematic. Orașe întregi care fuseseră create în jurul unor uriașe complexe industriale sunt acum golite de locuitori, pentru că nu mai există locuri de muncă. Orașul Onești, de pildă, în care se aduceau înainte materii prime petroliere cu uriasele petroliere românești (care au disparut și ele) avea un uriaș combinat petrochimic - alături de alte patru rafinării românești. Nu mai avem niciuna.  Și nu e decât un exemplu.
Țările din Vest primesc un anumit numar de emigranți, dar îi aleg în funcție de pregătire, vârstă și de nevoile economiei lor. Pe ceilalți îi trimit altundeva. Unde? La cei care nu au posibilitatea să aleagă.....

Dar noi asteptăm în continuare să vedem: poate că fenomenul acesta se va opri de la sine, fără să facem noi nimic. 

Credeți? 

Și încă ceva: cine credeți că va fi mai agreat în UE: România, care întâi a fost de acord, apoi s-a opus  categoric, apoi a fost de acord fiind silită, sau Ungaria care și-a negociat de la început poziția și rămâne ferm la ea, având acordul tacit al UE, pentru că a adoptat măsuri care convin și Austriei și Germaniei?
Cine va ieși mai bine din aceasta criză: România, care va primi contra voinței ei oricâți emigranți îi vor vi trimiși de UE, inclusiv din Ungaria, sau Ungaria, care nu va primi NICI UN EMIGRANT,  cu aprobarea UE? 

******************************************************************************

Update 26.01.2018

Care e situația la începutul anului 2018?

Pentru migranții veniți pe diferite căi funcționează foarte multe ONG-uri care se ocupă de cursuri pentru adaptarea acestora în România și pentru găsirea de locuri de muncă pentru aceiași migranți.

În paralel, numeroase firme (în general străine, așa cum sunt în cea mai mare parte firmele ce acționează la noi ) aduc muncitori străini pentru activitățile pe care le desfășoară aici. Spunând că la noi nu găsesc mână de lucru calificată în meseriile de care au nevoie, ei aduc muncitori din țările cele mai îndepărtate, de multe ori țările de origină ale investitorilor respectivi. Aceștia vin cu familiile lor, desigur. 

 Aproape 1500 de străini au obținut, în primele opt luni ale anului 2014, dreptul de a munci în România.  Cei mai mulți vin din China, Filipine, Turcia , Indi și chiar SUA.  Ei lucrează în IT, petrol și gaze sau servicii.  În general ei sunt calificați, având studii superioare sau medii, foarte puțini fiind calificați. 

La sfârșitul anului 2017 firmele străine „au cerut deschiderea granițelor pentru muncitorii străini” - deci pentru străinii din alte țări care ar dori să se stabilească aici. Pentru ei salariul minim ar fi salariul mediu de la noi (peste 3000 de lei/lună) .

În fiecare an , începând din 1914, se aprobă un contingent de lucrători din alte țări care să vină să se stabilească aici.

Pentru anul 2017, s-a aprobat venirea a 5000 de lucrători permanenți, 1700 de lucrători detașați, alți 700 persoane transferate în interiorul companiei străine, 500 lucrători înalt calificați, 400 de sezonieri, 100 de lucrători stagiari și 100 de lucrători transfrontalieri. 

Observăm că majoritatea e formată din lucrători permanenți, care se stabilesc aici cu familiile lor. 

Pe de altă parte, angajatorii au declarat în același an că au 7300 de locuri de muncă vacante. Deci urmează să vină în continuare mii de persoane din străinătate, cei mai puțin calificați fiind aduși din Filipine, Thailanda, Nepal și Vietnam.  
La noi s-au desființat școlile profesionale.
Bucătari nepalezi, curieri ucrainieni, constructori vietnamezi , plătiți cu salariul mediu pe economie iau locul românilor plecați peste graniță. Pentru angajatori e bine. Își aleg lucrătorii pe care îi vor, din țările care le convin.
Dar care vor fi urmările? 
În Ungaria s-au gândit deja: acolo nu se dorește schimbarea caracterului etnic al populației.
Dar la noi? Se gândește cineva la asta?

La începutul anului 2016 erau la noi peste 25000 de muncitori străini angajați cu forme legale.

Câți or fi acum?

Asta, în timp ce românii plecați la muncă în străinătate spun că nu găsesc de lucru aici!

Tarile ce vor fi obligate sa primeazca azilanti

Planul de la Bruxelles pentru refugiați - mecanismul de relocalizare

Domnul Jean-Claude Junker va prezenta miercuri în Parlamentul european detaliile planului de repartizare obligatorie a celor care cer azil în Europa, cu prioritate sirieni și eritreeni, care au ajuns în Italia, Grecia și Ungaria -dar și cei care vor ajunge în viitor, pentru că va fi vorba despre un mecanism permanent.

Migranții vor putea fi transferați în alte țări membre în UE , - în afară de Marea Britanie, Irlanda și Danemarca - după ce vor fi triați în centrele de triere.

Ni se spune că Marea Britanie, Irlanda și Danemarca „sunt în drept să nu participe la acest mecanism”. De ce oare?
Bun, am înțeles că Marea Britanie și Irlanda nu fac parte din „ spațiul Schengen”. Dar ce, România și Bulgaria sunt în „Schengen”? Dacă noi, cetățeni într-o țară membră UE vrem să stăm mai mult de 3 luni într-o țară din „spațiul Schengen” suntem expulzați. Am văzut deja avioane pline cu cetățeni români (nu contează dacă erau mai bronzați) retrimiși în țară.
Dar Danemarca? De ce nu intră și Danemarca în planul de relocare?

Pentru celelalte state se va af ecta câte un coeficient calculat în funcție de număru de locuitori, de PIB, de nivelul de șomaj și de eforturile depuse în trecut pentru primirea de refugiați. Țara care ar refuza să primească refugiați ar fi obligată să plătească în schimb un ajutor financiar.
După ce criterii vor fi triați refugiații? 
Sigur, mai întâi li se va verifica statutul de refugiat.
Dar pe urmă, după ce criterii vor fi aleși cei care vor putea rămâne acolo unde au dorit, adică în țările cu cel mai înalt nivel de trai și care vor fi cei ce vor fi trimiși să trăiască în România (de pildă) cu venitul minim garantat de la noi? Aici ar trebui să aibă ceva de spus fiecare dintre tările în chestiune.
la noi se gândește oare cineva la asta?

Refugiaților li se vor lua amprentele și vor fi obligați să rămână minim 5 ani în țara în care au fost repartizați. Dacă se vor duce în altă țară (de exemplu în Germania, Suedia sau Norvegia - așa cum doresc majoritatea - ei vor fi retrimiși în țara în care fuseseră repartizați , adică acolo unde ei nu ar fi dorit să fie. Ei vor primi drept de sejur pe o perioadă de până la 10 ani în țările în care îi va repartiza UE.
Polonia, Ungaria, Slovacia și Republica Cehă se opun categoric acestui plan.

În luna iunie,  se punea problema repartizării a 40 000 de emigranți (acum, la început de septembrie se vorbește despre 160 000 iar ONU solicită să fie primiți 200 000 - câți vor fi peste alte trei luni?)
Conform Financial Times de joi 3 septembrie, un diplomat britanic de rang înalt ar fi spus: „ Noi vom prelua 0 refugiați și dacă ni se va cere vom prelua dublu mai târziu”. 
După cifrele actuale, doar 216 „persoane vulnerabile” au fost primite ca refugiați în Marea Britanie din martie 2014 și un total de 5000 de sirieni au obținut azil acolo în ultimii patru ani.
Care vor fi discuțiile ce vor urma
Miniștrii de interne vor veni cu dosarele cu documente privind migranții și toate celelalte criterii cu ocazia unui consiliu ce va avea loc pe 14 septembrie.
De asemenea, șefii de state și de guverne vor veni cu dosarele la reuniunea la nivel înalt de la jumătatea lui octombie.

Până acum am aflat doar de la televizor că ministrul nostru de externe e așteptat să vină cu cotele ce ne-au fost repartizate nouă și în același timp și că guvernanții noștri nu știu dacă vom putea face față sarcinii. Deloc încurajator, nu? Din păcate la noi locurile de muncă sunt insuficiente. Deși numărul oficial de șomeri nu este foarte mare, asta e doar pentru că sunt înregistrați ca șomeri doar cei care primesc ajutorul de șomaj iar acesta se acordă pe o perioadă limitată. După aceea...persoanele pot fi fără ocupație fără a fi șomeri. Iar la noi există multe localități în care majoritatea populației e fără ocupație! În schimb există un evident deficit de medici, infirmiere, muncitori cu înaltă calificare, ingineri cu anumite specializări, informaticieni.
Nimic despre criteriile după care vor fi selectați cei ce vor fi trimiși la noi. 
Nici un schimb de opinii și de informații cu celelalte țări din estul Uniunii Europene. 

********************************************************************************

08.09.2015

25 dintre cele 28 de state membre în UE ar trebui să accepte procente obligatorii dintre cei care cer azil. Dar mai multe capitale consideră inacceptabilă această repartizare obligatorie.

Guvernele de la Budapesta, Praga, Varșovia și Bratislava, ca și Spania  nu au fost de acord cu repartizarea obligatorie. Ca rezultat, în împărțirea făcută luni la Bruxelles Ungaria a fost exceptată de la primirea de refugiați, dar celelalte trei țări vor fi obligate- se pare - să primească acele cote de refugiați stabilite de UE.

Slovacia va putea să nu primească azilanți în primul an, în schimbul unei contribuții financiare pentru refugiații adăpostiți în celelalte țări.

Criteriile de repartizare pe țări:

• Produsul Național Brut (atenție, nu PIB) - 40%
• Populația  - 40%
• Indicele de șomaj - 10%
• Numărul de refugiați primiți înainte de 2015  - 10%

Marea Britanie, Irlanda și Danemarca, ce au un reginm distinct asupra imigrației sau acordării de azil au primit derogare de la cotele stabilite. Totuși Irlanda a propus să primească 600 de persoane în iulie, iar Marea Britanie a anunțat că va primi totuși un număr de sirieni. Danemarca are un regim destul de deschis pentru refugiați.

Iată care e repartiția făcută de UE

Nu putem să nu observăm că României i-au fost repartizați 4.600 de migranți, iar Ungariei nici unul! 

Așa că Ungaria nu s-a opus degeaba: De asemenea Italia și Grecia nu mai sunt obligate să primească azilanți. Practic, azilanții din aceste țări sunt repartizați în celelalte pentru următorii 10 ani.

***************************************************************************************

08.09.2015
UE a făcut planul pentru 160 000 de migranțí, dar ONU spune că până la sfârșitul anului 2016 vor veni în Europa aproape un milion de  refugiați
În aceste condiții, cifrele deja repartizate pe țări s-ar înmulți  cu minim 5. 
ONU spune că anul ăsta vor traversa Mediterana încă 400 000, iar anul viitor cam 450 000.

***************************************************************************************

09.09.2015
Abia acum se pare că s-a aflat și în România despre cota de refugiați ce ne-a fost repartizată de UE . Am văzut la tv și o hartă cu cifrele repartizate doar unora dintre țările din Europa (nu completă, așa cum este cea de mai sus, publicată de mine aici acum 3 zile).  Nu se vorbește încă despre faptul că refugiații vor fi obligați să rămână minim 5 ani în țările în care au fost repartizați și nici despre anunțul ONU privind milionul de refugiați care urmează.
Când se vor afla și aceste lucruri în România?
Un realizator tv spune că măcar serviciile de informații ar fi trebuit să-l informeze pe președintele nostru despre hotărârile ce se pregătesc în UE înainte de anunțul oficial al domnului Jean-Claude Junker .
Dar erau informații deja existente în presa internațională, nu era nevoie să faci parte din servicii de informații ca să le afli! Iată, eu le-am aflat de acum 3 zile pur și simplu de pe internet și le-am scis aici tocmai pentru că am băgat de seamă că par a nu fi cunoscute la noi. 

Tarile din Europa centrala resping cotele de migranti

Cotele de migranți: Ungaria în fruntea celor ce resping această soluție

Primul ministru ungar Viktor Orban vorbește despre o invazie

Europa e divizată între compasiunea față de cei care cer azil și polemica privind incompatibilitatea dintre Europa și islam.

Primul ministru ungar, confruntat direct cu masele de refugiați ajunși la Budapesta în drum spre Germania, se neliniștește că e vorba de o invazie: „ Astăzi vorbim despre sute de mii, anul viitor vom discuta despre milioane și dintr-o dată ne vom găsi în minoritate pe propriul nostru continent”.

Primul ministru Orban a găsit un ecou solid la vecinii săi slovaci, cehi, polonezi și chiar din alte țări.

În schimb, Germania și Franța doresc primirea celor care au fugit din calea războiului din Siria. UE se pregătește să primească cererile de azil a 160 000 de persoane (în această etapă).

Dar Victor Orban și șefii de guvern din Republica Cehă, Slovacia și Polonia și-au reafirmat ieri la Praga opoziția față de sistemul de „cote obligatorii”. Ei invită în schimb Europa să adopte „măsuri viabile” pentru controlul frontierelor , luptă contra celor ce trec ilegal granițele și pentru înființarea de centre de primire în primele țări în care au ajuns azilanții.

În luna iulie, la o primă consfătuire, cele patru țări nu au acceptat să primească la un loc decât 2300 refugiați suplimentari, adică aproape cât Olanda. Primul ministru slovac Robert Fico a declarat că nu vrea să vadă într-o zi în Slovacia 100 000 de persoane venite din lumea arabă.

 De unde provin migranții

Le Figaro a publicat o hartă a provenienței celor care au cerut azil în fiecare țară europeanp la începutul acestui an, folosind statisticile Eurostat.

Țara europeană	Proveniența celor care au cerut azil în Europa Primele 3 țări de origine, în procente
Germania	Kosovo 40%, Siria 20%, Albania 10%
Franța	Kosovo 10%, Congo 6%, Rusia 5%
Portugalia	Ucraina 44%, Maroc 8%, Pakistan 8%
Ungaria	Kosovo 70%, Afganistan 8%, Siria 6%
Republica Cehă	Ucraina 49%, Cuba 24%, Siria 6%
Polonia	Ucraina 44%, Rusia 40%, Tadjikistan 3%
Lituania	Ucraina 33%, Rusia 11%, Azerbaigean 11%
Letonia	Ucraina 44%, Vietnam 33%, Georgia 22%
Estonia	Ucraina 60%, Sudan 10%, Nepal 10%
Slovacia	Irak 40%, Fără țară 20%, Ucraina 10%
Austria	Siria 25%, Kosovo 21%, Afganistan 16%
Slovenia	Afganistan 22%, Ucraina 11%, Iran 11%
România	Siria 49%, Irak 12%, Turcia 6%
Bulgaria	Siria 46%, Afganistan 28%, Irak 15%
Grecia	Siria 26%, Afganistan 20%, Pakistan 12%
Cipru	Siria 41%, Fără stat 12%, Pakistan 7%
Croația	Siria 25%, Muntenegru 13%, Afganistan 13%
Italia	Gambia 15%, Senegal 11%, Nigeria 11%
Elveția	Eritreea 22%, Sri Lanka 11%, Siria 11%
Malta	Libia 27%, Siria 10%, Mali 9%
Spania	Siria 54%, Ucraina 9%, Algeria 6%
Belgia	Siria 21%, Afganistan 9%, Irak 8%
Luxemburg	Kosovo 26%, Muntenegru 8%, Macedonia 6%
Olanda	Siria 29%, Eritreea 5%, China 4%
Marea Britanie	Pakistan 10%, Eritreea 10%, Siria 8%
Irlanda	Pakistan 42%, Nigeria  7%, Albania 6%
Danemarca	Siria 40%, Fără țară 8%, Somalia 6%
Suedia	Siria 30%, Somalia 8%, Afganistan 7%
Norvegia	Siria 29%, Afganistan 5%, Eritreea 4%,
Finlanda	Irak 40%, Somalia 20%, Kosovo 10%

Vedem că în Germania, Franța , Portugalia , Luxemburg, Ungaria sau în țările baltice majoritatea cererilor de azil au venit din partea altor cetățeni europeni (chiar dacă nu sunt din UE): din Kosovo, Muntenegru sau Macedonia,  din Ucraina, 

În schimb, în România dar și în alte țări majoritatea e formată din azilanți din Siria , Irak, Pakistan sau Afganistan. Asta poate explica oare pozițiile diferite ale țărilor respective față de problema migrației?

*****************************************************************************************************************************8

La noi autoritățile nu comentează hotărârea luată deja (se pare) de către Germania și Franța privind „cotele” de emigranți .Ministrul nostru de externe a fost chemat la coaliția de guvernământ pentru a transmite doar care sunt cantitățile de emigranți ce ne vor fi trimiși de către Uniunea Europeană (pe lângă cei care vin oricum , ca și până acum - doar am primit anul trecut 1500 de sirieni).
Vra să zică. în timp ce țările grupului de la Vișegrad se opun categoric acestor cote, ai noștri acceptă necondiționat- fără să știe măcar ce.
Chiar dacă asta contravine Constituției României!

ARTICOLUL 3: Teritoriul

      (1) Teritoriul României este inalienabil.
      (2) Frontierele ţării sunt consfinţite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional.
      (3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şi judeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii.
      (4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine.