Se afișează postările cu eticheta Concert de Anul Nou. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Concert de Anul Nou. Afișați toate postările

duminică, 1 ianuarie 2017

Concertul de Anul Nou al Filarmonicii din Viena

Arta la cel mai înalt nivel

Am văzut la televizor, pe tvr1, faimosul concert tradițional de An Nou al celebrei Orchestre Filarmonice din Viena. Anul acesta, dirijată de cel mai tânăr dirijor din istoria ei, venezueleanul de 35 de ani Gustavo Dudamel. 
Pe lângă cunoscutul fast și recunoscutul profesionalism de înaltă clasă , s-a simțit suflul tânăr în arhitectura acestui concert, care a prezentat și lucrări mai puțin cunoscute publicului larg, pe lângă cele arhicunoscute din creația familiei Strauss. Toate au fost însoțite de imagini ale palatelor din Viena, de scene de balet și de secvențe filmate la nu mai puțin celebra școală de dresaj cabalin, cu acei cai lipițani ce parcă dansează . 
Totul, într-o atmosferă decontractată, senină, luxuriantă și plină de grație.

Dar aș vrea să vă vorbesc despre un anume aspect.

Elevii balerini de la Viena

La un moment dat, au apărut în sală cupluri de dansatori de la școala de dans, deci  balerini adolescenți, care au avut ocazia de a dansa în cadrul faimosului concert. Tineri grațioși, ce au prezentat un dans cu accente fine de romantism dar și cu accente ludice, așa cum le șade bine unor copii. 
Trebuie să spun că am avut senzația că ceva nu e în regulă. Doar am văzut destule emisiuni tv (de pe la noi) și am învățat de la comentatori cum trebuie să fie o emisiune ca să „facă rating”.
Am văzut și destule emisiuni în care adolescenți de pe la noi, ce învață să danseze la diferite școli de dans, apar în costume sumare și se silesc să „fie sexi” de la cele mai fragede vârste. 

Dar acolo, la Viena, era altfel!

Cum, fetele acelea nu fac gesturi lascive? Cuplurile acelea nu se tăvălesc pe jos și nu mimează gesturi legate de sex? Copilele acelea nu sunt îmbrăcate sumar și nu par a fi angajate la vreun bar de noapte?
Cum, tinerii aceia nu par a fi pregătiți pentru ceea ce li se spune mereu (dar în mod eronat) că ar fi „cea mai veche meserie din lume”?
Ei bine, nu. Acești tineri balerini, ca și cei adulți, de altfel, practicau un dans plin de eleganță și de bun gust, fără nici un accent vulgar. 

Elevi de la școala de balet din Viena, dansând în spațiul de trecere dintre scaune.
Toaletele elegante, de mătase, au o croială adecvată vârstei lor

Dacă au succes? 
E suficient să amintim că e bătaie pe biletele pentru spectacolul de anul viitor, costurile biletelor ajungând să depășească 1000 de euro pentru locurile cele mai bune. (Firește, în spectacol intrând în primul rând Orhestra filarmonică din Viena, dar și baletul Operei din Viena, dar elevii balerini au avut o contribuție deloc neglijabilă). 
,
 balerinii adulți de la Viena

Cum e atunci cu faimosul rating?
Am aflat din prezentarea concertului că tânărul dirijor venezuelean e foarte iubit nu doar pentru indiscutabilele sale calități de dirijor, dar și pentru prodigioasa sa activitate legată de atragerea copiilor din toate mediile sociale către muzica și dansul clasic, ce nu trebuie să rămână apanajul unei elite a societății. 
Și așa am aflat despre: 

El Sistema. 

Orchestra Simon Bolivar a tinerilor din Venezuela exercită  o activitate socială și solidară în  Fundación del Estado para el Sistema Nacional de las Orquestas Juveniles e Infantiles de Venezuela (Fesnojiv), al cărei scop este să inițieze copii de la cele mai fragede vârste (de la vârsta de 2 ani) și din familii dintre cele mai sărace în practicarea muzicii clasice.  Datorită Sistema,  Venezuela numără, la cele  22 milioane de locuitori , 250 000 de tineri ce practică muzica clasică în 126 de orchestre ,dar și în 36 orchestre simfonice profesioniste, 15 000 profesori de muzică și 136 de centre de formare și conservatoare. Acest proiect a fost pus la punct la sfârșitul anilor 1970 de către José Antonio Abreu, economist, dirijor și om politic, devenit în  1988 ministru al Culturii.
(Atenție, domnule- sau doamnă- ministru al Culturii de la noi!)
Fiecare copil venezuelean ce dorește să cânte primește un instrument, e repartizat unui „tutore” și poate începe foarte repede să cânte în formație, mai multe ore pe zi. Și se ajunge la rezultatele amintite deja.
Sistema a inspirat activități similare  și în alte părți ale lumii, în Europa luînd ființă Superar. 

Superar

Casa Vieneză de Concerte, Corul Băieților din Viena și Organizația de Caritate al Arhiepiscopiei din Viena s-au reunit în 2010 să fondeze Superar (cunoscut anterior ca “Vorlaut”), versiunea europeană a proiectului muzical venezuelean numit “El Sistema”. Organizatia non-profit Superar promovează și încurajează copiii și adolescenții să se implice în muzică prin cântec și dans.
Iar dirijorul Gustavo Dudamel a înființat la rândul său o fundație nonprofit cu același profil.

Fiecare copil trebuie să aibă acces la artă. 
Acesta este motto ul fundației lui Gustavo Dudamel. Fundația Dudamel se consacră convingerii că artele joacă un rol esențial în crearea unei societăți mai drepte și mai pașnice. Muzica, în special, furnizează un limbaj universal care trece dincolo de diferențele dintre noi și are o capacitate unică de a construi punți de înțelegere între toate popoarele.

Și iată că, aflu acum, există și

SUPERAR ROMÂNIA

Superar și-a început activitatea în primăvara anului 2013, cu un proiect pilot de 6 luni. Programa a fost atât de populară și binevenită în rândul copiilor, părinților, profesorilor și a sponsorilor încât s-a decis derularea ei permanentă, România devenind astfel o locație Superar cu caracter permanent.
Aflu de pe site- ul organizației că
„De la începutul anului școlar 2013/14, dirijorul Elana Andrews a început să lucreze cu 200 de copii în cinci locații diferite, atât în școli cât și în cadrul unor proiecte comunitare. Copii sunt de etnie română, maghiară și romă, iar în timpul concertelor semestriale, aceste copii se socializează și cântă împreună”.
Remarcăm că activitățile se desfășoară separat în școlile fiecărei etnii (!) și că acei copii se întâlnesc doar în cadrul concertelor semestriale. Site-ul nu ne spune aproape nimic despre activități recente , iar din mass media de la noi nu am aflat nimic despre existența acestei activități la noi în țară. Pe site sunt două articole apărute în presa de limbă maghiară de la noi, o știre în limba engleză, dar nici un articol în limba română (e amintit titlul unuia dar articolul cu pricina e de negăsit). 
Știrile datează din 2014. 
Mai găsim un site cu știri din 2015, unde aflăm despre activități preponderent corale, desfășurate cu copii din Sfântu Gheorghe, Săcele , Zizin și Garcin. 
Deducem printre rânduri că sunt dificultăți lingvistice, pentru că  muzica e „ atent selectată -nici în limba romană, nici în limba maghiară-”, ci „în diferite limbi străine”.
Elana Andrews, coordonatorul Superar România, este o australiancă originară din Tasmania, care a venit în România  în urmă cu 13 ani, ca voluntar. Lucrează cu ajutorul unui traducător cu elevii liceului Mikes Kelemen, care nu cunosc limba română (în România, deh), cu elevii Colegiului Național Mihai Viteazul și cu elevii de etnie romă de la  școala Neri Szent Fülöp. Nu am găsit traducerea pentru Fülöp.

Sigur, e minunat că o organizație culturală din Austria desfășoară o activitate culturală cu niște copii din România, dar ar fi bine dacă acest gen de activitate ar fi desfășurată și de către Ministerul Culturii de la noi, pentru toți copiii din România, dacă acțiunea culturală ar avea un caracter de masă, așa cum se face în Venezuela și dacă muzica ar fi un prilej pentru o apropiere și colaborare reală între toți copiii implicați.  Doi-trei voluntari veniți din alte țări au dat un excelent exemplu, însă nu pot face singuri totul. Da, o acțiune bună începe prin proiecte pilot, apoi prin proiecte pe plan local, dar ar fi bine să vedem cum acțiuni de acest gen se desfășoară la nivelul întregii țări, prin grija forurilor culturale de la noi.  
Nu am aflat nici despre vreo activitate de acest gen care să sprijine, prin Ministerul Culturii, pe toți copiii din România care ar dori să cânte la un instrument, 
În acest timp, pe la „tembelizor” vedem tot felul de paranghelii -majoritatea de prost gust-, dar nu vedem nicidecum copiii aceia care învață să cânte în cadrul Superar. Dar mai ales  nu am auzit de vreo acțiune care să se adreseze tuturor copiilor din România cam în același fel cum s-a făcut în Venezuela. 
E o mare deosebire față de ceea ce aflăm că se desfășoară în Venezuela și probabil în Austria. 
Și ar fi atât de bine să fie și la noi o astfel de acțiune, ca El Sistema!
Căci:
Muzica face mai mult decât să hrănească spiritul uman- citim pe site-ul Fundației dirijorului Gustavo Dudamel-. 
Practicarea muzicii introduce concentrarea și disciplina, respectul pentru ceilalți, un spirit de colaborare și multe alte valori pozitive care ne fac să fim cei mai buni cetățeni ai lumii. Obiectivul Fundației este de a oferi ocazia de a face experiența muzicii pentru cel mai mare număr posibil de copii și de comunități. 

Hai să facem și la noi ceva ca El Sistema!