Abdicare

Mihai I, Ion Antonescu de 10 mai 1943

30 decembrie

Abdicarea regelui, proclamarea republicii    

La 30 decembrie 1947 s-a petrecut ultima fază din procesul trecerii României sub dominația sovietică- proclamarea Republicii Populare România,cu un guvern prosovietic, după abdicarea lui Mihai I.
După ce la 23 august 1944 regele Mihai îl arestase pe capul oștirii și primul ministru, mareșalul Antonescu  ordonând încetarea acțiunilor militare, pentru că s-ar fi încheiat un armistițiu (regele primise comunicarea că fuseseră acceptate condițiile puse la Stockholm de generalul Antonescu pentru armistițiu, dar nu îi dăduse generalului Antonescu acea hârtie, crezând că își poate asuma meritul acelui armistițiu)  . De fapt, regele a ordonat o capitulare fără condiţii, fără a avea nici un document oficial iscălit .

”Români,
Un nou guvern de uniune naţională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinţa hotărâtă a ţării de a încheia pacea cu Naţiunile Unite. România a acceptat armistiţiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva armatei sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite. Primiţi pe soldaţii acestor armate cu încredere. Naţiunile ne-au garantat independenţa ţării şi neamestecul în treburile noastre interne. Ele au recunoscut nedreptatea dictatului de la Viena, prin care Transilvania ne-a fost răpită.” 

 Armistițiul s-a iscălit (abia) pe 14 septembrie la Moscova, în condiții mult mai dure pentru români. Când Lucrețiu Pătrășcanu a întrebat de ce condițiile din armistițiu sunt mai dure decât cele oferite lui Antonescu,Molotov a răspuns: ”Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentați pe nimeni”  ...  
La 23 august 1944 armata era pe front cu ruşii (si nu se luasera nici un fel de masuri de repliere,  de punere in siguranta, au fost luati pe nepregatite de anuntul ca s-a incheiat armistitiul). Armata română a respectat ordinul și a depus armele, iar rușii i-au luat prizonieri.
”În condiţiile respective, între 130.000 şi 175.000 de soldaţi români şi ofiţeri au căzut prizonieri. Din aceştia, s-or mai fi întors 70-80.000 de oameni vii“, cum a spus  Sergiu Nicolaescu.  
Deci actul lui Mihai I de la 23 august 1944 a costat in prima etapa circa 80 000 de vieti de romani care luptau pentru tara lor!
DECRETUL REGAL nr. 1.626 din 31 august 1944 pentru fixarea drepturilor românilor din cadrele Constitițiunii din 1866 și cu modificările Constituțiunii din 29 martie 1923 (M.Of.202/2 sept.1944) se revenise la Constituția României din 1923 care prevedea că: „Art.88.- Regele numește și revoacă pe miniștrii săi. El sancționează și promulgă legile. El poate refuza sancțiunea sa. El are dreptul de a ierta sau micșora pedepsele în materii criminale, afară de ceea ce se statornicește în privința miniștrilor. El nu poate suspenda cursul urmăririi sau al judecății, nici a interveni în nici un mod în administrarea justiției. El numește sau confirmă în funcțiunile publice potrivit legilor. El nu poate crea o nouă funcțiune fără o lege specială. El face regulamentele necesare pentru executarea legilor, fără să poată vreodată modifica sau ssuspenda legile și nu poate scuti pe nimeni de executarea lor. El este capul puterii armate. El conferă grade militare în conformitate cu legea. El va conferi decorațiunile române conform unei legi speciale. El are dreptul de a bate moneda conform unei anumite legi. El încheie cu Statele străine convrnțiunile necesare pentru comerț, navigațiune și alte asemenea; însă pentru ca aceste acte să aibă autoritate, trebuie mai întâiu a fi supuse Puterii legislative și aprobate de ea.” 

Era de așteptat ca sovieticii să impună înlăturarea monarhiei . 

Era însă un obstacol: regele Mihai fusese decorat de autoritățile lui Stalin pentru predarea lui Antonescu (și a celorlalți membri importanți ai guvernului) sovieticilor și pentru capitularea necondiționată, înainte de semnarea armistițiului.

DECRET AL PREZIDIULUI SOVIETULUI SUPREM AL U.R.S.S. 

DE DECORARE CU ORDINUL „VICTORIA” A REGELUI MIHAI I AL ROMÂNIEI 

Pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii Romaniei spre ruptura cu Germania hitleristă și alierea cu Națiunile Unite, în clipa cand încă nu se precizase clar infrangerea Germaniei 

  Majestatea sa, MIHAI I, regele României, se decorează cu:ORDINUL VICTORIA
Președintele Prezidiumului Sovietului Suprem al .R.S.S. M.KALININ  

Secretarul Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S.  A. GORKIN 

Moscova, Kremlin, 6 iulie 1945 (Arhivele Statului București, fond Casa Regală, dosar 19/1945,f.1)

“Ordinul Victoria” (победа) este unul dintre cele mai prestigioase ordine militare din URSS. El a fost destinat doar șefilor militari ce au adus mari servicii patriei sovietice. 
Este o stea cu diamante și rubine, având Kremlinul în centru. Singurii cetățeni nesovietici care au primit această decorație au fost aliații militari Eisenhower și Montgomery ,Michał Rola-Żymierski, (generalul polonez recrutat de serviciile de informații sovietice numit la ordinul lui Stalin mareșal al Poloniei), Iosif BrozTito și...Mihai I.

                                                        

Discursul

MAJESTĂȚII SALE REGELUI 

cu prilejul decorării cu ordinul sovietic „Victoria”

„Domnule Mareșal.         Mulțumesc călduros pentru cinstirea ce Mi s'a adus prin decorarea Mea cu Ordinul „Victoria” și pentru frumoase cuvinte ce Mi-ați adresat.        Vă rog totodată să fiți interpretul Meu  pe lângă Excelența Sa Domnul Mihail Kalinin, Președintele Prezidiumului Sovietului Suprem al Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste și pe lângă Generalissimul Stalin, Comandantul Suprem al Armatei Roșii, arătându-le mulțumirile Mele cele mai vii pentru această înaltă distincție.         Socotesc că această prețuire nu se adresează numai persoanei Mele ci se răsfrânge și supra întregului Meu popor care cu desăvârșită dragoste și devotament a răspuns chemării Mele dela 23 August 1944, readucând România pe făgașul politicei sale firești alături de Marile Națiuni care duceau lupta pentru libertate și pentru drepturile popoarelor.         În același timp consider că prin decorarea Mea se cinstește și scumpa Mea Armată care într'un singur suflet fără nici o șovăire și defecțiune a executat porunca Mea dându-și întreaga contribuție la izgonirea dușmanului din țară și la eliberarea Ardealului de Nord.         Sunt mândru că Armata Mea, cu grelele sacrificii pe care le-a  suferit fără clintire, a avut cinstea să lupte alături de viteaza Armată Roșie pentru izbânda comună a cauzei Națiunilor Unite.          Sunt fericit că în această înaltă prețuire văd o nouă mărturie pentru aproprierea și strângerea relațiunilor de prietenie între 
Bravele popoare sovietice și poporul Meu, prietenie care este sincer dorită de întregul Meu popor.”

Mihai I purtând ordinul „Victoria” (Pobeda) 

*********

Cuvântarea mareșalului Tolbuhin cu prilejul decernării ordinului Victoria
(în festivitatea de pe 19 iulie, în Sala Tronului din Palatul Regal)

”În numele Guvernului Uniunii Republicelor Sovietice Socialiste sunt împuternicit a înmâna Majestății voastre ordinul suprem al Uniunii Sovietice, ordinul „VICTORIEI”

.......................................

Această decorare este recunoașterea aportului personal al Majestății voastre în înțeleapta și brusca întorsătură de la 23 august.

Lucrul acesta nu-l va uita istoria. Această decorare este simbolul care subliniază eterna prietenie dintre popoarele noastre. 

Politica stabilită după 23 August, relațiile prietenești și colaborarea cu Uniunea Sovietică vor aduce poporul român la fericire, la înflorire, la o prosperitate nemaivăzută în istoria sa, în toate domeniile. 

La acesta stă ca garanție Marea Uniune Sovietică, marele popor rus. 

Eu, Majestatea voastră, îmi exprim convingerea că relațiile prietenești ale României cu marele ei vecin Uniunea Sovietică se vor întări și se vor dezvolta, pentru binele popoarelor ambelor țări. 

(Universul” nr, 153 din 9 iulie 1945)

(După ce se înfăptuise la 6 martie 1945 „Naționalizarea”

Regelui Mihai I i-au fost dăruite și două avioane, din parteea Uniunii Sovietice. (Arhivele Statului București, fond Preșidinția Consiliului de Miniștri, Serviciul Special de Informații, dosar 9/1945, p.10-20)