Masti de protectie

Măști sanitare de protecție

Măștile sanitare de protecție nu se mai găsesc pe la noi.
Dar de ce sunt ele atât de diferite?
Ce eficacitate ar avea ele ca protecție împotriva coronavirusului ?
(În paranteză fie spus, epidemia de Covid-19 e pricinuită de coronavirusul „SARS-CoV-2”,  supranumit și „2019-nBoV”).

Măști chirurgicale

1.     Tipul cel mai comun de mască este cel de tip „chirurgical” , ce este o mască antiproiecție. Ele au fost concepute pentru a fi purtate de către persoanele bolnave, pentru ca ele să nu împroaște picături de salivă sau de secreții nazale atunci când strănută sau tușesc, sau chiar să nu răspândească prin expirație particule fine de mai puțin de 5 microni, care ar putea transporta agenți patogeni .
 Când nu e vorba despre o epidemie, astfel de măști sunt purtate de obicei de către personalul medical ca să împiedice contaminarea pacientului și a aerului din jurul acestuia, sau obiectelor/suprafețelor din apropierea lui.
  Ele sunt numite „chirurgicale” pentru că au fost concepute pentru a fi purtate în sala de operații pentru a împiedica ca bacteriile aflate în gura chirurgului să fie proiectate pe plaga pacientului. Dar pot fi purtate și de publicul larg pentru a-i  proteja pe cei din jur de de microorganisme . Dat fiind că ele nu sunt complet lipite de față, ele pot lăsa să intre prin lateral aer nefiltrat, deci nu pot proteja în întregime o persoană sănătoasă de contaminare. Ele sunt standardizate prin norma europeană „NF EN 14683+AC august 2019”.
Măștile „chirurgical de tip I”  ar filtra peste 95% dintre bacterii (bacteriile sunt mult mai mari decât virusurile) , iar
Măștile „chirurgical de tip II”  ar filtra peste 98% dintre bacterii. Cele de tip II (2) sunt și ele de două feluri: „normale” și de ”tip R”, care sunt mai etanșe și mai rezistente la proiecțiile de microparticule de salivă.

Tabel comparativ între diferitele norme privind măștile chirurgicale

Măștile de protecție respiratorie

Reglementate prin norma EN 14683:2019

(măști cochilie/ rață, mască FFP1, FFP2 sau FFP3.
FFP=Filtering Facepiece Particles, adică« piesă facială filtrantă contra les particulelor» Sunt dispozitive de protecție de unică folosință ce filtrează particulele aflate în aer, dar și germenii unor boli transmisibile aflați în aer. 

Ele sunt ierarhizate după gradul de filtrare a aerului, dar și în funcție de indicele de intrare de aer nefiltrat din exterior (asta în funcție de etanșeitatea măștii pe conturul feței) acest grad de filtrare fiind stabilit prin teste de eficacitate. 
Pentru coronavirus ar fi minim FFP2 (care costă cam 4 euro bucata).

Exigențele de performanță ale măștilor de uz medical sunt specificate în EN 14683:2014 și au fost preluate de asemenea în EN 14683:2019, adoptată în februarie nul trecut.

2.     Măștile specializate (denumite „FFP2”)

Acest tip de măști e purtat de personalul sanitar în timpul epidemiilor sau de către persoanele cu risc major de expunere (cele ce s-ar putea găsi la mai puțin de un metru de o persoană bolnavă). Ele filtrează bacteriile și aerosolii în proporție de peste 95%. Prin urmare, tot ar mai trece 5% dintre bacterii (care sunt mult mai mari decât virusurile!) .
Ele ar trebui să-l protejeze relativ bine pe purtător de o eventuală molipsire de la o altă persoană. Dar nu elimină complet riscul. Acest tip de mască trebuie să aibă o formă adaptată feței persoanei care o poartă pentru a fi eficace . 
În mediul spitalicesc în apropierea bolnavilor de Covid-19, măștile FFP3 sunt completate de viziere (deci încă un strat pus în fața măștii), ochelari de protecție, cagulă de acoperite a părului, combinezon de protecție de unică folosință și mănuși. 
Asta, ca să ne dăm seama că nici acele măști, singure, nu protejează complet de molipsire. 
Măștile FFP2 se compun dintr-o piesă facială (jumătate de mască sau mască întreagă) și o valvă care permite ieșirea mai lesnicioasă a bioxidului de carbon din aerul expirat (pentru mai mult confort la respirație).

Măștile tip „Cioc de rață” nu au supape, dar îndeplinesc condițiile de filtrare.

3.  Măștile FFP3, mai filtrante decât precedentele, au fost gândite și pentru pentru cei ce lucrează în construcții. Ele filtrează particolele extrem de fine, cum ar fi azbestul. Dar filtrează și 98% dintre bacteriile din aer .
De menționat că dimensiunea coronavirusului este puțin sub  0,1 microni!
Particulele de Coronavirus ( numite virioni) sunt niște sfere cu diametrul de 0,125 microni (125nm) . Cele mai mici particule au 0,06 microni, iar cele mai mari au 0,14 microni.
Asta înseamnă că particulele de coronavirus sunt mai mici decât particulele PM 2,5 (particulele mici poluante), dar mai mari decât unele particule de praf sau gaze.
Pe lângă cele două tipuri amintide de măști de uz medical, a fost standardizată și masca de tip IIR, cu aceeași capacitate de filtrare, dar mai rezistentă la presiune.
Aceste tipuri de măști sunt testate ca nivel de filtrare (EFB) dar și de respirabilitate (DeltaP)  

Măștile N95 (FFP2) corespund criteriilor de eficacitate de filtrare stabilite de  National Institute for Occupational Safety and Health (NIOSH) și au fost aprobate pentru protecție împotriva transmiterii prin picături sau pe cale aeriană a  95 % dintre particulele cu mărime mai mare de  0,3 microni. Măștile  N95 (FFP2), care trebuie să fie supuse la încercări de ajustare, ar oferi o protecție contra propagării coronavirusului prin contact sau prin picături. .
Pentru cadrele medicale se recomandă ca nivel minim măștile  N95 (FFP2) în prezența unor pacienți suspecți de e COVID-19, ca și pentru aplicarea procedurilor asupra căilor aeriene cu risc de emanare de particule la pacienți asimptomatici .Un aparat respirator cu aducere de aer filtrat și presurizat oferă o protecție superioară pe căile aeriene la pacienții atinși sau suspecți de  COVID-19, avându-se în vedere cazuri precedente de infectare cu  SARS-CoV a frofesioniștilor din sănătate ce foloseau măști N95 (FFP2).

E esențial să se spele mâinile înainte și după punerea sau scoaterea măștii de protecție. Pe lângă mască se folosesc în mediul sanitar desigur și ochelari de protecție, caschete, combinezoane de protecție, mănuși...

4.     A patra categorie este masca antipoluare, care ar trebui să protejeze contra particulelor fine , dar care totuși nu e eficace împotriva emisiilor din gazele de eșapament ale mașinilor . Deci nu ar fi recomandate nici contra coronavirusului.

Tabel comparativ al normelor privind măștile respiratorii 

Folosirea măștilor sanitare

Masca antivirus nu e eficace decât dacă e bine folosită.
Partea colorată trebuie să fie spre exterior și nu lipită de gură.
Partea tivită a baretei nazale trebuie să fie pusă pe partea ridicată a nasului, pentru a proteja bine nasul. Marginea de sus a măștii trebuie să fie mulată pe conturul nasului și obrajilor (cu ajutorul unei cleme inserate în mască) pentru a nu rămâne spațiu între nas și obraji .
Sunt preferabile măștile ce se prind cu elastic față de cele cu breteluțe: masca se pune mai ușor.
Masca trebuie să treacă până sub bărbie, ca să protejeze și gura și nasul. 

Masca chirurgicală folosită ca protecție antivirus antivirus poate fi folosită 3 ore. După asta, ea trebuie să fie aruncată la gunoi. În niciun caz nu se va spăla pentru refolosire. După fiecare ieșire din casă, la întoarcere ea trebuie să fu fie manipulată, ci scoasă prin apucare de elastic și aruncată imediată, căci ar putea fi contaminată.
Măștile filtrante FPP ar putea fi folosite 8 ore. Cu atenție să fie etanșe pe contur. După aceea se aruncă și acestea la gunoi, atingând-o doar pe șireturile de prindere.
Se vor spăla mâinile înainte și după oricare schimbare a măștii.

Ca la fiecare risc de epidemie, trebuie să fie luate măsuri de precauție. OMS recomandă adoptarea de „gesturi barieră”.
Trebuie continuată aplicarea regulilor de igienă obișnuite pentru a limita contagiunea. Spălarea pe mâini cu regularitate (cu o soluție cu alcool 70-80% sau cu săpun și apă), strănutul  sau tusea în plica cotului, folosirea de batiste de hârtie , aerisirea camerelor și limitarea contactului fizic cu ceilalți (cum ar fi strângerea de mâini).
Pentru dezinfectarea suprafețelor care ar putea fi contaminate cu virus, cum ar fi telefonul portabil sau clanțele nu e suficient să fie folosit un gel hidroalcoolic, ci trebuie să se folosească un detergent eficace ca cele folosite în spitale. Dar asta dacă infecția cu coronavirus e confirmată.

Măștile de protecție făcute „artizanal”

Unii medici îi sfătuiesc pe pacienți să își facă chiar ei niște măști lavabile, dar alții consideră că nu e o idee bună, pentru că nu asigură nici un fel de protecție.
În legislația privind măștile se precizează ce mărime trebuie să aibă porii (microorificiile) , ce tip de germen poate fi filtrat, sensul (din interior în afară ca să nu se transmită sau din afară spre interior pentru a fi protejat), durata de folosire .
În schimb, măștile improvizate din pânză, hârtie sau tifon nu se știe în ce măsură pot proteja. În schimb, dacă nu sunt spălate cu regularitate, măștile de pânză pot fi periculoase. Iar dacă nu sunt bine fixate pe față pot da o falsă idee de siguranță, când nu e cazul. Unii doctori au părerea că o simplă bucată de pânză nu ar fi eficace decât dacă i s-ar pune în interior un fetru sau un filtru de aspirator.
Unii fabricanți de țesături ce s-au lansat în producerea în serie de măști antivirus au declarat că au propus prototipuri ce au  în interior o bucată de molton. Specialiștii nu s-au pronunțat încă asupra eficacității acestui tip.
Unii doctori au avut părerea că măștile artizanale ar fi bune pentru a economisi măștile „bune” și că ar fi acceptabile în cazul pacienților asimptomatici, care probabil au o încărcătură de viruși scăzută sau chiar nulă. În lipsa măștilor „bune”.

 În fața lipsei de măști certificate , care sunt rezervate personalului sanitar, autoritățile din diferite țări au luat în considerare și folosirea de către cetățeni a unor măști „alternative” , confecționate din țesături, dar au elaborat norme aplicabile special pentru această categorie de măști, pentru ca ele să asigure o minimă protecție.
Astfel, în Franța a fost emis de către ANSM (Agenția națională de securitate a medicamentului și a produselor de sănătate) „Avizul din 24 martie 2020 în privința măștilor alternative din țesături, în contextul evidemiei cu COVID 19” 

Se precizează de la început că aceste măști nu sunt dispozitive medicale sau echipamente de protecție individuală pentru personalul din sănătate.
După testarea a diferite prototipuri de măști din țesături de către serviciile Delegației Generale a Armamentului, au fost elaborate cerințele pentru aceste titpuri de măști și domeniile de utilizare a lor.
Astfel, aceste măști au fost clasate după două categorii de utilizări:

1. Măști individuale pentru profesioniștii care lucrează cu publicul : casieri, agenți de ordine ș.a.) Ele ar trebui să demonstreze o eficacitate a filtrării de 90-95% a particulelor de 3microni emise de către purtătorul măștii.

2. Măști de protecție pentru persoane ce se află în grupuri în care toată lumea poartă măști . Ele ar trebui să demonstreze că asigură eficacitatea de filtrare a 70-80% dintre particulele de 3 microni emise de persoana ce poartă masca .
Aceste măști ar urma să fie purtate la lucru (în întreprinderi, birouri) sau în  alte ocazii , în prezența altor persoane ce poartă măști din altă categorie.
Sau în timpul ieșirilor din casă autorizate în cadrul măsurilor de izolare .

Celelalte condiții ce se pun acestui tip de măști:
- Respirabilitatea - să permită purtarea timp de 4 ore
- Reutilizarea - în mod implicit, aceste măști ar trebui să fie de unică folosință. (timp de purtare: 4 ore). Totuși, dacă se consideră că masca e reutlizabilă, ea trebuie să aibă o notiță în care să se indice metoda de spălare și numărul de cicluri pentru care fabricantul a demonstrat păstrarea performanțelor.
- Concepția - masca trebuie să poată fi ajustată strâns pe nas, să acopere gura și bărbia purtătorului ca să permită etanșeitatea perfectă pe laturi. Ea nu trebuie să aibă cusătură verticală pe mijloc

În privința REUTILIZĂRII acestor măști a fost emis de același organism Avizul din 25 martie 2020, ce precizează protocolul de tratare ce ar permite refolosirea măștilor din țesături, de folosire non sanitară prevăzute în cadrul epidemiei Covid-19:
Cerințe generale:
- Fabricantul e cel care trebuie să asigure că măștile sale sunt compatibile cu protocolul de tratament (pentru sterilizare) pe care îl va specifica.
- Fabricantul trebuie să indice utilizatorului care e protocolul de tratament (spălare/dezinfectare) potrivit pentru măștile pe care le fabrică. Acest protocol nu va putea fi mai puțin exigent decât cel prevăzut în acest aviz și va preciza toate limitările (temperatură, produse nepotrivite) sau toate măsurile de prevenire speciale.
- Dacă măștile vor fi curățate la o firmă de curățătorie, colectarea lor se va face în saci ce se închid și sunt compatibili cu procesul de curățare preconizat. (Pentru a se limita manipularea măștilor înainte de spălare).
Dacă nu se poate efectua spălarea la o firmă de curățătorie, protocolul să poată fi realizat la domiciliu de către purtătorul măștii.
Protocolul de tratare:
-Ciclul complet de tratare trebuie să fie realizat consecutiv în totalitate, pentru a se garanta eliminarea de viruși de tip Covid-19, dar și a altor microorganisme potențial patogene.

• spălarea la mașină cu un detergent adaptat țesăturii , la un ciclu ce va cuprinde cel puțin 30 de minute la 60⁰C
• O uscare mecanică
• O călcare la o temperatură de 120/130⁰C.

Măștile tratate astfel vor fi păstrate în pungi de plastic.
Pentru a putea recomanda reutilizarea măștilor, fabricanții lor vor trebui să facă în prealabil demonstrarea păstrării performanțelor la exigențele precizate în Avizul din 24 martie (performanțele de filtrare, respirabilitate, dimensional și de rezistență) la numărul de spălări pe care ei îl vor preciza.
În caz contrar, aceste măști vor putea fi păstrate maximum 4 ore. 

Padurile Elvetiei

Ca orice țară civilizată, Elveția are mare grijă de pădurile ei.

Observăm că acolo se iau în considerare și chiar se evaluează în bani toate beneficiile oferite de păduri, nu doar veniturile obținute din valorificarea lemnului:

PĂDUREA ELVEȚIEI ÎN CIFRE

Există numeroase statistici, care arată cam așa:
Pădurile ocupă o treime din suprafața țării- înconjurată de cam 117 000 km de liziere.
Sunt 1,26 milioane de hectare de păduri, adică 1800 m2 pe locuitor.
Aria împădurită este în creștere cu cca 5400 hectare pe an.

ARBORI

Copiilor li se explică de ce sunt lăsate mormane de crengi căzute în păduri:
pentru că ele formează adăpost și  hrană pentru un mare număr de plante, animale și ciuperci. 

Pădurile elvețiene numără cam 535 de milioane de copaci (dintre care 495 milioane vii și 40 milioane morți) . Ați reținut deci că nici copacii uscați (morți) nu sunt scoși automat din păduri, ei având rolul lor în ecosistem.
În acele păduri sunt cam 130 de esențe diferite de arbori și de arbuști.
Revin cam 66 de copaci din pădure pe fiecare locuitor, esențele cele mai obișnuite fiind bradul (cel mai adesea bradul alb) și fagul. (În acest calcul nu intră copacii din parcuri)
Copacii din Elveția au în medie 100 de ani. (Ceea ce înseamnă că au fost ocrotiți timp de 100 de ani)
Un fag centenar are circa 500000 de frunze.
Vârsta celui mai bătrân arbore din Elveție e estimată la 1500 de ani.
Cel mai mare arbore din Elveția este un brad Douglas cu înălțimea de 61m.

LEMNUL

Volumul total de lemn din pădurile elvețiene este de circa 427 milioane de metri cubi (inclusiv lemnul mort).
Un hectar de pădure cuprinde aproape 370 m3 de lemn.
La fiecare 3 secunde, un metru cub de lemn crește în pădurile elvețiene.
Adică 10 milioane de metri cubi pe an.
Pădurea elvețiană fixează 2,2 milioane de tone de CO2, sub formă de carbon.
Asta corespunde cu certificate de emisie de CO2 cu valoarea de 24 milioane de franci pe an (un lucru la care nu se gândește nimeni la noi!)

PROPRIETARII DE PĂDURI

În Elveția sunt cam 250000 de proprietari de păduri (peste244000 proprietari particulari-care dețin 30% din suprafețele forestiere -și 3500 proprietari publici).
35% din suprafața de păduri aparține unor organizații de drept public, cum ar fi comunele orășenești sau corporațiile.
30% din suprafață aparține comunelor și 5% Confederației de cantoane.
Suprafața medie a pădurilor cu proprietari publici e de 300 hectare.
Suprafața medie a pădurilor deținute de câte un proprietar particular e de 1,3 ha (cam cât două terenuri de fotbal)

RECOLTAREA LEMNULUI

Consumul anual de lemn este în Elveția de 10,5 milioane de metri cubi, o parte fiind de import.
Se recoltează anual cam 5 milioane de metri cubi, ce valorează peste 400milioane de franci.
O jumătate din lemnul recoltat e vândut sub formă de bușteni și o treime ca lemn de foc.
Valoarea adăugată brută a economiei forestiere și a industriei lemnului este în Elveția de 4,5 miliarde franci pe an.
Cam 30500 km de drumuri forestiere permit asigurarea de îngrijiri silvicole, gestionarea pădurilor și recoltarea lemnului (de preferință a celui mort).

PĂDUREA ASIGURĂ LOCURI DE MUNCĂ

Pădurile elvețiene sunt exploatate de 1500 de întreprinderi forestiere, ajutate de 500 de antreprenori forestieri. Se adaugă mai multe mii de particulari (de pildă agricultori) care își exploatează și își îngrijesc singuri pădurea.
Economia forestieră are 6000 de angajați, iar sectorul de transformare (gatere etc)-circa 7000.
Munca în pădure e periculoasă, înregistrându-se în fiecare an cam 350 de accidente de muncă.

PRESTĂRILE PĂDURII ELVEȚIENE

Peste 45% din suprafețele de păduri (adică 6000 km 2) îndeplinesc rol de protecție împotriva căderii de pietre și a alunecărilor de teren.
Pădurile protejează cca 130000 de clădiri și mai multe mii de km de căi de comunicații.
Valoarea economică a funcției de protecție a pădurii a fost evaluată la 4 miliarde de franci pe an.
Circa 40% din apa potabilă provine în Elveția din păduri.
Filtrarea apei de către păduri permite economisirea a circa 80 de milioane de franci tratamente a apei.
Valoarea prestației recreative a pădurii e estimată între 2 și 4 miliarde de franci.
Cam 5% din suprafețele de păduri din Elveția constituie rezervații naturale.
Peste 25000 de specii depind de păduri, adică peste 40% din biodiversitate.
Populația de păsări din păduri a crescut în 1990 cu 20%. Ele limitează numărul gîndacilor de scoarță.
În această privință, stejarii sunt foarte prețioși, de ei depinzând peste 300 specii de insecte.
În Europa, peste 1000 de specii de coleoptere au fost găsite pe stejari.
Aproximativ 250 de tone de ciuperci cu valoare de cca 11,5 milioane de franci se culeg anual din păduri.
La acestea se adaugă 2000 de tone de miere (în valoare de 52 milioane de franci)  și 2000 t carne de vânat (în valoare de 20 milioane de franci).
Se mai adaugă brazii de Crăciun recoltați anual (150000 brăduți în valoare de 5 milioane de franci)
În pădurile elvețiene sunt stocate peste 150milioane de tone de carbon (≈ 550 milioane de tone de bioxid de carbon) .
Lemnul folosit drept combustibil în loc de motorină permite economisirea a peste 3 kg de CO2 pe litru de motorină înlocuit.

CONTRIBUȚII FEDERALE

În fiecare an Confederația dă cam 140 de milioane de franci subvenție economiei forestiere.
105 milioane sunt folosiți pentru lucrări de protecție  și de întreținere a pădurilor.
Circa 10 milioane de franci folosesc pentru promovarea biodiversității în păduri.
Îngrijirile pentru tinerele plantații sunt susținute cu 14 milioane de franci.
Cam 11 milioane de franci sunt destinați pentru domenii ca cercetarea, schimbările climatice etc.
Pentru comparație: agricultura din Elveția primește anual un ajutor federal de 3 miliarde de franci.