Pensiile speciale în România

Pensiile speciale în România

Pensiile militare în România

Se spune în proiectele de lege de eliminare a pensiilor speciale din România doar că „pensiile militare nu sunt luate în calcul, fiind gestionate de MapN, Ministerul de Interne și SRI”. Deci nu s-ar pune problema modificării lor.
Dar banii pentru toate aceste instituții nu pică din cer, ci se iau din bugetul de stat, deci din impozitele și taxele pe care le plătesc românii care muncesc.

Din discuțiile purtate pe la tv reiese totuși că militarii, jandarmii, polițiștii și cei ce lucrează în serviciile speciale nu cotizează pentru pensii.
De fapt, ministerele respective dau banii pentru un fel de contribuții pentru pensii militare, banii provenind de la bugetul de stat- că de unde altundeva?
Pensiile militare se acordă în baza Legii 223/2015 și sunt de trei tipuri.
De ele beneficiază miliarii, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare...
Pensiile militare se pot acorda pentru limită de vârstă, sau anticipat/anticipat parțial, în funcție de perioada când au fost în armată sau dacă au fost trecuți în rezervă din varii motive. Se cere ca militarii să aibă o vechime de 25 de ani, dintre care minim 15 ani în serviciul militar (pot primi pensie anticipată parțială cu vechime de 20 de ani dintre care 10 în armată, dacă au fost reorganizări , au devenit inapți ). . Vârsta standard de pensionare va fi 60 de ani.
Baza de calcul e media veniturilor brute pe 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate, la care se adaugă un spor de 15% în anumite condiții., pensia fiind 80% din baza de calcul. (Deci pensia e mai mare decât cel mai mare salariu avut) 
Militarii ar avea o contribuție pentru pensie, dar...care nu diminuează soldele/salariile nete realizate lunar (deci contribuțiile pentru pensii se plătesc de către angajator- adică de la bugetul de stat. Statul percepe contribuțiile militarilor, dar dă bani pentru ele...prin intermediul ministerelor respective- să înțeleg).
Începând din anul 2021 pensiile militarilor se vor indexa anual cu rata inflației, la care se va adăuga 45% din creșterea reală a câștigului salarial mediu realizat în anul precedent. Pensiile militare se actualizează de fiecare dată când se majorează solda de grad/salariul profesional și/sau solda de funcție/salariu de funcție .
Beneficiarii acestor pensii nu sunt puțini: peste 170 000 în 2019!

Pensiile speciale în ROMÂNIA

În afară de aceste categorii, în România mai sunt peste 7345 de persoane care primesc „pensii speciale”- mai numite și „pensii de serviciu”
În luna mai 2016 s-au plătit peste 55,5 milioane de lei pentru pensii de serviciu,
66% dintre acești bani fiind folosiți pentru plata pensiilor magistraților și personalului auxiliar din justiție.
Conform justitiecurata ro, în prezent există 7 categorii de pensii speciale/de serviciu - în afară de pensiile militare.

Beneficiarii acestor pensii speciale sunt:

- 3227 de judecători și procurori       - cu pensii medii de 10 973lei   =35 409 871 lei

-1627 personal auxiliar din justiție   - cu pensii medii de 3589 lei

= 5 839 303 lei
- 1305 personal din aviație                - cu pensii medii de 10 973 lei = 14 319 765 lei
- 640 membri din corpul diplomatic - cu pensii medii de 5036 lei      = 3 223 040 lei
- 503 parlamentari                             - cu pensii medii de 2 876 lei     = 1 446 628 lei
- 43 de membri ai Curții de Conturi. - cu pensii medii de 7 750 lei. = 333 250

total> 60 571 857 lei (aproximativ 12 694 259 eur) 

În luna mai 2016 existau 3 227 foști procurori și judecători care primeau pensii speciale, cu valoarea medie de 9 403 lei (În fine , e o mică inadvertență aici..).
Potrivit legii care li se aplică, pensiile magistraților se calculează la 80% din salariul brut lunar + sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de pensionare. Această categorie de persoane poate ieși la pensie la 60 de ani, dacă au o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani.
Există și meserii asimilate celei de magistrat (magistrat financiar sau consilier de conturi, magistrat asistent etc.) . Aceștia pot primi pensia de servici și înainte de 60 de ani, dacă au vechime în funcție de minim 25 de ani.

Pensia pentru magistrați

Pentru personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și parchetelor pensia e 80% din media salariilor brute pe ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de pensionare, fiind necesare : vârsta minimă de 60 de ani și vechime minimă de 25 de ani în specialitate. (Legea 130/2015)
Aviatorii și personalul de bord beneficiază de cele mai mari pensii medii (conform Legii 223/2007 completată în 2018).
Pentru angajații din aeronautică pensia se calculează la 80% din media veniturilor totale brute din ultimele 12 luni de activitate anterioare depunerii cererii de pensionare. (Deci și lor le „iese” pensia mai mare decât orice salariu avut) 
În această categorie de pensie intră foștii navigatori, mecanici, ingineri de bord naviganți, operatori radionaviganți, ingineri de recepție și control aeronave. Condiții: vârsta minimă de 52 de ani și vechime minimă de 25 de ani în acest sector de activitate.

Diplomații

În baza Legii 216/2015, foștii angajați ai Corpului Diplomatic primesc pensie de serviciu dacă au minim 60 de ani și 15 ani de vechime pe astfel de funcții, baza de calcul fiind 80% din salariul de bază brut lunar , la care se adaugă sporurile și indemnizațiile avute în ultima lună de activitate.

Parlamentarii

Conform Legii 2015/2015, care a completat Legea 7/2006 , parlamentarii care au avut cel puțin un mandat întreg de parlamentar , vârsta de min. 60 de ani și stagiu de cotizare de 30 de ani (inclusiv în alte funcții- se vede treaba). Pensia specială a parlamentarilor are ca bază de calcul 80% din media veniturilor brute din ultimele 12 luni anterioare pensionării. (La care se adaugă pensia pentru celelalte perioade lucrate)

Auditorii Curții de Conturi

Conform legii 7/2016, care a modificat Legea 94/1992, foștii auditori care au vechime la Curtea de Conturi de minim 14 ani primesc o pensie de 80% din media veniturilor brute (inclusiv sporurile) din ultima lună dinaintea pensionării. Pentru cei cu vechime mai mică de 14 ani, dar care au o vechime la Curtea de Conturi de min. 4 ani, pensia specială va fi diminuată cu 1% pentru fiecare an lipsă din cei 14. Deci cineva cu vechime de 4 ani va avea pensia specială de 70% din venitul brut dinaintea pensionării.

Ultimele date din 2019:

Aproape zece mii de persoane civile și o sută șaptezeci de mii de militari primesc pensii speciale în România, mai multe decât în 2018 .

 De cele mai mari sume (dintre civili) beneficiază foștii magistrați, peste 18.000 de lei pe lună, în medie

Numărul de beneficiari civili de pensii speciale era, la finele lunii decembrie 2019, de 9.359 persoane, în creştere cu 1,9% (plus 175 de persoane) faţă de perioada similară din 2018, conform datelor centralizate de Casa Naţională de Pensii Publice (CNPP), transmite Agerpres.

Cei mai mulţi, respectiv 3.878, erau beneficiari ai Legii 303/2004 privind statutul procurorilor şi judecătorilor, în cazul acestora înregistrându-se şi cea mai mare pensie medie, respectiv 18.716 lei, din care 17.409 lei cota suportată din bugetul de stat, iar diferenţa din bugetul asigurărilor sociale de stat.

De Legea nr. 216/2015 privind acordarea pensiei de serviciu membrilor Corpului diplomatic şi consular al României beneficiau 840 de persoane. Pensia medie era de 5.538 lei, din care 3.076 lei suportaţi de la bugetul de stat.

În ceea ce priveşte beneficiarii Legii 215/2015 pentru modificarea şi completarea Legii 7/2006 privind statutul funcţionarului public parlamentar, numărul acestora era de 792 de persoane, pensia medie ridicându-se la 4.547 de lei (2.595 lei de la bugetul de stat).

Potrivit sursei citate, de Legea 83/2015 pentru completarea Legii 223/2007 privind statutul personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviaţia civilă din România beneficiau 1.440 de pensionari, iar pensia medie se ridica la 10.891 lei, din care 7.359 lei suportaţi din bugetul de stat.

Pensii de serviciu pentru beneficiari de la Curtea de Conturi s-au acordat unui număr de 609 persoane, media fiind de 7.800 lei, din care 3.844 de lei cota suportată din bugetul de stat.

De asemenea, de Legea 130/2015 pentru completarea Legii 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al Parchetelor beneficiau 1.800 pensionari, pensia medie fiind de 4.439 lei, din care 2.525 lei suportaţi din bugetul de stat.

Alți peste 170.000 de beneficiari de pensii speciale sunt foști  militari, polițiști și angajați din alte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne.

-

Pensiile militare in Franta pensii speciale

Pentru că se vehiculează pe la noi ideea că în țările membre în NATO militarii nu ar cotiza pentru pensii, prezint aici cum se calculează pensiile militarilor în Franța- inclusiv schimbările preconizate de noua lege a pensiilor din Franța.
Aceste legi de calculare a pensiilor sunt prezentate pe internet.

Așa că, la o simplă căutare, găsim următoarele:

Calculul pensiei militare (În Franța)

Pensiile militarilor se referă la mai multe categorii de arme și de servicii: armatele terestre, jandarmeria, armata aerului , marina, pompierii, gardienii din închisori, educatorii din casele de corecție, medicii și farmaciștii militari, inginerii militari....
Calculul pensiilor se face ca și pentru pensiile celorlalți funcționari publici (militarii fiind considerați funcționari publici de o categorie aparte), dar cu anumite particularități:

Pensia militară brută de calcul= (numărul de trimestre lucrate și cotizate în sistem/Numărul de trimestre cerut pentru a primi pensia întreagă) x 75% x Solda brută indiciară.

Solda brută indiciară luată în calcul este cea efectivă în cele 6 luni dinainte de ieșirea din serviciul militar.
Pensia militară poate fi majorată pentru anumite activități sau poate fi redusă în anumite situații.
Cât cotizează militarii francezi pentru pensie
Pensiile militare sunt alimentate printr-o cotizație salarială și o cotizație de Stat (din partea angajatorului)

Contribuția funcționarului militar era de 10,29% în 2017 și a crescut progresiv pentru a ajunge la 11,20% în 2020.

Vârsta de ieșire la pensie pentru militarii francezi

În medie, un militar părăsește armata la 43 de ani. Dar pentru a beneficia de pensia militară, ofițerii trebuie să exercite (și să cotizeze) timp de 27 de ani. Prin urmare, vârsta de ieșire la pensie crește în cazul ofițerilor.
Cei ce nu sunt ofițeri trebuie să fie sub arme (și să cotizeze) minim 17 ani.
Practic, limitele de vârstă pentru ieșirea la pensie (întreagă) depind de regulile referitoare la diferitele categorii de militari și sunt cuprinse pentru ofițeri între 52 și 67 de ani iar pentru sub-ofițeri între 47 și 66 de ani.

Calculul pensiei unui militar francez ce a servit 20 de ani în armată:

20 x 1,875/100 x ultima soldă de bază (în afară de bonificații și în afară de decotări) = 0,375 x ultima soldă de bază.

Militarii de carieră rămân în general în activitate până la limita de vârstă și primesc pensia îndată ce ies la pensie. Dacă pleacă anticipat din armată, drepturile de pensie militară sunt anulate și se aplică regulile pentru angajații militari sub contract cu durată limitată. Va primi pensia doar după împlinirea vârstei de 67 de ani.


Cumulul pensiei militare cu un salariu
Se poate cumula pensia militară cu un salariu, cu următoarele condiții:
- Salariul să provină de la o firmă privată, sau o întreprindere publică cu caracter industrial sau comercial.
- Pensionarul militar poate primi pensia întreagă dacă veniturile sale brute sunt mai mici decât (7025 euro+1/3 din pensia sa brută). Dacă veniturile sale brute depășesc acest plafon, ceea ce trece peste sumă îi va fi scăzut din pensie.
pensionarul trebuie să-și declare activitatea și veniturile.
Să vedem cum se calculează și pensiile altor categorii de salariați în Franța.
Sistemul de pensii în Franța nu e uniform, ci este organizat pe sectoare de activitate- prin noua lege urmând ca acete sisteme să fie uniformizate, fapt ce nemulțumește acele categorii sociale care aveau anumite înlesniri în sistemul actual de pensii.

Salariații din sistemul privat, în Franța

Toți salariații din sistemul privat trebuie să cotizeze pentru asigurarea de bătrânețe (pensie) . Regimul general e gestionat de către Casa națională de asigurări de bătrânețe (CNAV) . Dar acei salariați au obligația să fie afiliați și la un sistem de pensii complementar, organizat de AGIGC (pentru salariații care sunt cadre manageriale) și de ARRCO (pentru salariații care nu sunt cadre manageriale).
Pentru pensia întreagă, asiguratul trebuie să aibă minim 65 de ani și să fi cotizat minim 160 de trimestre (pentru persoanele născute după 1948). Altfel, asiguratul va primi o pensie micșorată proporțional cu vârsta și timpul în care a cotizat.
Dacă asiguratul nu ar beneficia de o pensie considerată ca minimă, el va primi o alocație suplimentară pentru a ajunge la pensia minimă pentru persoanele în vârstă (ASPA). Aceasă pensie minimă e de 7445,30 euro/an  (620,44 eur/lună) pentru o persoană singură sau de 13374,16 euro/an (1114,5euro/lună) pentru un cuplu. Dacă unul dintre soți moare, iar soțul supraviețuitor ce are peste 51 de ani nu dispune de resurse superioare unui plafon, acesta poate primi o pensie de urmaș egală cu 54% din pensia de bătrânețe de care beneficia soțul decedat (dacă are un copil în întreținere, va primi o majorare). 

Cumulul pensiei cu un salariu, în Franța

Un pensionar francez poate să mai lucreze, dar venitul său total nu poate depăși valoarea ultimului salariu câștigat înainte de ieșirea la pensie.
De pildă, dacă un pensionar are pensia de 1500 de euro și a avut ultimul salariu de 3000 de euro, banii pe care îi va putea primi la noua sa slujbă nu vor putea depăși 1500 de euro, pentru a totaliza acei 3000 de euro. 
  Militarii germani
https://www.ifrap.org/etat-et-collectivites/defense-comparaison-internationale-des-regimes-de-pensions-militaires
Pensiile vărsate de Bundeswehr (BW) nu se adresează decât militarilor de carieră (nu și celor angajați):
Anuitățile ce intră în calculul pensiei sunt plafonate la  71,75% din ultima soldă de activitate.
În caz de plecare anticipată la pensie, dreptul la pensie militară e anulat! Se aplică atunci regula celor angajați pe durată limitată și persoana respectivă va putea ieși la pensie după 67 de ani.
Militarii germani cotizează și ei pentru pensie.
Pentru 20 de ani de serviciu în armată, pensia atribuită unui militar german este : 20 x1,79375/100 x ultima sa soldă de bază = 0,359 x ultima solda de bază..
Prin urmare, după 20 de ani de serviciu în armată , un militar german va primi o pensie egală cu 36% din ultima sa soldă de bază.

Pensiile militare în România

Se spune doar că „pensiile militare nu sunt luate în calcul, fiind gestionate de MapN, Ministerul de Interne și SRI”.
Dar banii pentru toate aceste instituții nu pică din cer, ci se iau din bugetul de stat, deci din impozitele și taxele pe care le plătesc românii care muncesc.

Din discuțiile purtate pe la tv reiese totuși că militarii, jandarmii, polițiștii și cei ce lucrează în serviciile speciale nu cotizează pentru pensii.
De fapt, ministerele respective dau banii pentru un fel de contribuții pentru pensii militare, banii provenind de la bugetul de stat- că de unde altundeva?
Pensiile militare se acordă în baza Legii 223/2015 și sunt de trei tipuri.
De ele beneficiază miliarii, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare...
Pensiile militare se pot acorda pentru limită de vârstă, sau anticipat/anticipat parțial, în funcție de perioada când au fost în armată sau dacă au fost trecuți în rezervă din varii motive. Se cere ca militarii să aibă o vechime de 25 de ani, dintre care minim 15 ani în serviciul militar (pot primi pensie anticipată parțială cu vechime de 20 de ani dintre care 10 în armată, dacă au fost reorganizări , au devenit inapți ). . Vârsta standard de pensionare 00„va fi ” 60 de ani. (Acum vedem pe la tv militari de 50 de ani, ieșiți la pensie , desigur reangajați - de preferință tot la stat- că se plictisesc acasă, participând și pe la emisiuni distractive televizate)
Baza de calcul e media veniturilor brute pe 6 luni consecutive din ultimii 5 ani de activitate, la care se adaugă un spor de 15% în anumite condiții., pensia fiind 80% din baza de calcul. (Comparați cu pensia militară din Franța).
Militarii ar avea o contribuție pentru pensie, dar...care nu diminuează soldele/salariile nete realizate lunar (deci contribuțiile pentru pensii se plătesc de către angajator- adică de la bugetul de stat. Statul percepe contribuțiile militarilor, dar dă bani pentru ele...prin intermediul ministerelor respective- să înțeleg.
Începând din anul 2021 pensiile militarilor se vor indexa anual cu rata inflației, la care se va adăuga 45% din creșterea reală a câștigului salarial mediu realizat în anul precedent. Pensiile militare se actualizează de fiecare dată când se majorează solda de grad/salariul profesional și/sau solda de funcție/salariu de funcție .
Va să zică pensia unui militar aflat în retragere se majorează după cum crește solda gradului /funcției avute când era activ. Dar are posibilitatea să fie înaintat în grad chiar fiind în rezervă- deci alt mijloc de a avea pensie mai mare. În plus, ar urma ca pensia să i se mărească cu procentul de inflație. Dar și soldele celor aflați în activitate se vor mări în funcție de rata inflației, deci pensionarul militar va avea pensia mărită și iar mărită. Dar nu doar atât, ci ar urma să primească în plus și 45% din creșterea reala a salariului mediu (pe economie?)- asta după ce i se mărise deja pensia conform cu solda celui activ...prin urmare o a patra posibilitate de mărire (cumulativă) .
Dar celorlalți cetățeni de ce nu li se mărește pensia conform cu salariul pe care îl au colegii lor activi pe funcții similare?
Putem vedea deci că în România pensiile pentru militari pot fi considerate „pensii speciale”. Dar sunt multe categorii de persoane care primesc pensii speciale în România

Pensiile speciale în ROMÂNIA

În afară de aceste categorii, în România mai sunt peste 7345 de persoane care primesc „pensii speciale”- mai numite și „pensii de serviciu”
În luna mai 2016 s-au plătit peste 55,5 milioane de lei pentru pensii de serviciu,
66% dintre acești bani fiind folosiți pentru plata pensiilor magistraților și personalului auxiliar din justiție.
Conform justitiecurata ro, în prezent există 7 categorii de pensii speciale/de serviciu - în afară de pensiile militare.

Beneficiarii acestor pensii speciale sunt:

- 3227 de judecători și procurori       - cu pensii medii de 10 973 lei
-1627 personal auxiliar din justiție   - cu pensii medii de 3589 lei
- 1305 personal din aviație                - cu pensii medii de 10 973 lei
- 640 membri din corpul diplomatic - cu pensii medii de 5036 lei
- 503 parlamentari                             - cu pensii medii de 2 876 lei
- 43 de membri ai Curții de Conturi. - cu pensii medii de 7 750 lei. 

În luna mai 2016 existau 3 227 foști procurori și judecători care primeau pensii speciale, cu valoarea medie de 9 403 lei (În fine , e o mică inadvertență aici..).
Potrivit legii care li se aplică, pensiile magistraților se calculează la 80% din salariul brut lunar + sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de pensionare. Această categorie de persoane poate ieși la pensie la 60 de ani, dacă au o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani.
Există și meserii asimilate celei de magistrat (magistrat financiar sau consilier de conturi, magistrat asistent etc.) . Aceștia pot primi pensia de servici și înainte de 60 de ani, dacă au vechime în funcție de minim 25 de ani.
Pensia pentru magistrați
Pentru personalul auxiliar al instanțelor judecătorești și parchetelor pensia e 80% din media salariilor brute pe ultimele 12 luni anterioare depunerii cererii de pensionare, fiind necesare : vârsta minimă de 60 de ani și vechime minimă de 25 de ani în specialitate. (Legea 130/2015)
Aviatorii și personalul de bord beneficiază de cele mai mari pensii medii (conform Legii 223/2007 completată în 2018).
Pentru angajații din aeronautică pensia se calculează la 80% din media veniturilor totale brute din ultimele 12 luni de activitate anterioare depunerii cererii de pensionare.
În această categorie de pensie intră foștii navigatori, mecanici, ingineri de bord naviganți, operatori radionaviganți, ingineri de recepție și control aeronave. Condiții: vârsta minimă de 52 de ani și vechime minimă de 25 de ani în acest sector de activitate.

Diplomații
În baza Legii 216/2015, foștii angajați ai Corpului Diplomatic primesc pensie de serviciu dacă au minim 60 de ani și 15 ani de vechime pe astfel de funcții, baza de calcul fiind 80% din salariul de bază brut lunar , la care se adaugă sporurile și indemnizațiile avute în ultima lună de activitate.
Parlamentarii
Conform Legii 2015/2015, care a completat Legea 7/2006 , parlamentarii care au avut cel puțin un mandat întreg de parlamentar , vârsta de min. 60 de ani și stagiu de cotizare de 30 de ani (inclusiv în alte funcții- se vede treaba): Pensia specială a parlamentarilor are ca bază de calcul 80% din media veniturilor brute din ultimele 12 luni anterioare pensionării.
Auditorii Curții de Conturi
Conform legii 7/2016, care a modificat Legea 94/1992, foștii auditori care au vechime la Curtea de Conturi de minim 14 ani primesc o pensie de 80% din media veniturilor brute (inclusiv sporurile) din ultima lună dinaintea pensionării. Pentru cei cu vechime mai mică de 14 ani, dar care au o vechime la Curtea de Conturi de min. 4 ani, pensia specială va fi diminuată cu 1% pentru fiecare an lipsă din cei 14. Deci cineva cu vechime de 4 ani va avea pensia specială de 70% din venitul brut dinaintea pensionării.

-

Cum va fi iarna care vine

Ce cred meteorologii la ora actuală?
Care ar fi previziunile meteo pentru iarna 2019-2020

Primele tendințe
Cum am văzut la tv că s-ar putea să avem i iarnă foarte grea (după estimările meteorologilor noștri), am căutat pe net să văd ce preconizează meteorologii de prin alte părți pentru Europa.
Pe site- ul meteocontact se pomenește de un anumit număr de modele meteorologice care dau o primă indicație asupra anomaliilor vremii ce ar putea apărea în următoarele 4-6 luni.
Desigur nu e nimic precis și posibilitatea de eroare crește din lună în lună.
Dar, să vedem totuși cam se se crede că ar putea fi în acestă iarnă.

Primele semnale au fost date la sfârșitul verii de indiciile climatice date de En Nino, dar și de activitatea solară.

Marile modele meteorologice sunt oferite de:
→ CFS (Seasonal Climate Forecasts) - model dezvoltat de agenția meteorologică americană NOAA

→ CGCM (Coupled General Circulation Model) - model elaborat de agenția japoneză JMA

→ MFS (Monthly Forecast System)- modelul agenției europene ECMWF.

Primele estimări ar fi că în decembrie și în ianuarie ar fi în Europa temperaturi peste cele normale, iar precipitațiile ar fi apropiate de cele normale. Dar se prevăd și fluxuri zonale ce ar alterna faze anticiclonice uscate cu perioade depresionare, mai umede. Spre sfârșitul iernii, unele fluxuri din vest-sud vest ar influiența vremea din Europa.

Conform modelului sezonier american, ilustrat de harta de mai sus, pentru lunile decembrie-ianuarie februarie se crede că temperaturile vor fi peste cele apărute în statisticile din trecut. (cf. cpc.ncep.noaa.gov)
Putem vedea pe hartă și previziunile pentru țara noastră, unde ar urma să fie temperaturi mai mari decât cele obișnuite în special în Muntenia și în Moldova.

Influiența lui El Ninio nu ar urma să fie prea mare- dar nu se știe precis.

Activitatea solară 

În privința activității solare, se știe că aceasta se află la un nivel scăzut (minim)  și că această tendință va continua încă trei-patru ani.
Se pare că iernile prezintă anomalii negative sau nesemnificative în perioadele de minim solar. Acest lucru ar indica niște ierni mai reci , în contradicție cu tendințele de încălzire climatică globală.
Concluzia ar fi că iarna ce vine ar urma să fie totuși mai blândă decât normal, dar și cu foarte probabile perioade reci , mai ales în luna februarie -martie

 .
Ponderea perioadelor mai blânde se prevede a fi mai mare decât zilele în care se crede că vor fi anomalii negative ale temperaturilor.

Pe meteociel fr sunt publicate o serie de hărți cu estimările meteo pentru lunile care urmează , după modelul CFSv2 american, în care- ni se spune- se ține cont și de interacțiunea dintre ocean, atmosferă și pământ. 

În Decembrie ar urma ca în țara noastră să fie mai cald decât de obicei, mai ales în partea de sud-est a țării (sudul Moldovei, estul Munteniei și Dobrogea)	În ianuarie ar urma ca în sudul țării să avem temperaturi normale pentru perioada respectivă, în timp ce în sud-vest și în partea nordică a țării temperaturile ar fi mai ridicate cu 1-2 grade față de cele obișnuite .
În Februarie ar urma ca timpul să fie mai cald decât de obicei: temperaturi mai mari cu 1-2 grade în sud-estul țării, dar chiar și cu 2-3 grade în zona centrală și în Moldova și cu 3-4 grade în zonele de vest și nord-vest ale țării	În schimb, în luma Martie ar urma ca temperaturile să fie normale pentru perioada respectivă sau chiar mai scăzute cu 1-2 grade față de normal ( în părțile vestice și sudice ale țării)
În luna Aprilie ar urma să avem din nou o vreme ceva mai caldă decât normal, dar nu cu mult- cu 1-2 grade. (Ceva mai cald în Dobrogea)	Desigur toate acestea sunt doar estimări , nu prognoze precise, care nu pot fi făcute pe termen foarte lung. Dar după toate premizele se pare că nu vom avea o iarnă deosebit de aspră, așa cum ne sperie unii meteorologi de pe la noi.

Pe termen mai scurt, de două luni (Decembrie 2019 și Ianuarie 2020) meteocontact preconizează următoarele: 

După un noiembrie ploios și destul de rece spre sfârșit, ar urma pentru noi (în Estul Europei) un Decembrie cu temperaturi apropiate de normalul perioadei  și cu deficit de precipitații destul de important, ceea ce nu ar fi de bun augur pentru aprovizionarea păturilor de ape freatice.
Tendința s-ar accentua în Ianuarie : în zona noastră ar urma să fie anomalii termice cu 2-3 grade peste mediile considerate normale pentru acest anotimp. Un vast sistem anticiclonic ar aduce temperaturi peste normal și secetă.

Femeile samurai

Onna-bugeisha (女武芸者)

Nu lipsesc poveștile despre legendarii războinici samurai japonezi din cultura pop modernă; dar majoritatea poveștilor le prezintă doar pe cele masculine.
Interesant de aflat că femeile au intrat de asemenea în legendă prin fapte de arme similare cu ale bărbaților.
În Japonia medievală, o Onna-Bugeisha (sau Onna-Buheisha) era o femeie luptătoare provenită din înalta societate, care se specializase în luptă defensivă (de apărare).
Existau și femei luptătoare ce se specializaseră în luptă ofensivă și care erau numite Onna-Musha.
Numeroase soții, fiice sau rebele găseau de datoria lor să se angajeze în lupte, alături de samurai. Ele erau membre ale clasei Bushi (o clasă nobilă de samurai feudali) și învățau artele  marțiale ca să-și apere familiile, casele și onoarea în timp de război. Termenul de femei-samurai nu e foarte exact. Ele erau persoane importante în societate.
Personaje intrate în legendă ca împărăteasa Jingū, Tomoe Gozen, Nakano Takeko sau Hōjō Masako au fost niște onna-bugeisha ce au avut un impact semnificativ în istoria japoneză.

Onna bugeisha Ishi-jo, soția lui Oboshi Yoshio, unul dintre „cei 47 de ronini fideli”
Stampă de Kuniyoshi, 1848

Numite onna bugeisha, aceste femei războinice erau antrenate în mod similar cu bărbații  în luptă, autoapărare și folosire iscusită a armamentului, potrivit Japan Times.

O armă populară preferată de onna bugeisha era halebarda japoneză ,  numită naginata. De asemenea, au fost instruite în arta de luptă cu cuțitul  tantōjutsu, folosind un pumnal cunoscut sub numele de kaiken.
Dacă erau în pericol de a fi capturate, aceste femei preferau să își ia viața.

Unele dintre aceste femei își protejau comunitatea în lipsa bărbaților, dar cea care avea să devină mai târziu împărăteasa Jingū (ce a trăit între anii 170-269 și a domnit 60 de ani) și-a folosit arta marțială pentru a provoca o schimbare economică și socială în societate, reușind să cucerească Coreea fără a vărsa sânge (conform legendei). 
Respectând aceleași reguli, atât ca războinici ca samurai, ca și de sex masculin, erau de așteptat să îndeplinească aceleași îndatoriri, așa că s-au luptat adesea  în perioadele din vechime precum Heian și Kamakura.

Printre puținii membri de sex feminin ai clasei de femei războinice care au dobândit celebritate  erau Tomoe Gozen și Hangaku Gozen.

Tomoe Gozen, cea mai cunoscută pentru loialitatea și curajul ei, a luptat vitejește în bătălia de la Awazu din 1184, alături de soțul ei, Minamoto no Yoshinaka, Lord Kiso -din clanul Minamoto.

Tomoe Gozen

«Tomoe era deosebit de frumoasă, cu pielea ei albă, părul ei lung și trăsăturile încântătoare. Ea era și o arcașă remarcabilă, iar în privința mânuirii sabiei era o luptătoare ce valora cât o mie de bărbați, gata să înfrunte un demon sau un zeu, călare sau pe jos. Ea călărea cai neîmblânziți cu o măiestrie superbă. Ea cobora nevătămată râpe  periculoase.  Înaintea unei bătălii,  Yoshinaka a numit-o prim căpitan, («ippo no taisho»), echipată cu o armură solidă , cu o spadă foarte mare și cu un arc puternic; și ea a dus la îndeplinire mai multe isprăvi vitejești decât oricare dintre ceilalți războinici. » scrie în Heike Monogatari -lucrare din secolul al XIV-lea ce descrie războiaiele duse în secolul al XII-lea între puternicele clanuri Minamoto și Taira. . 

Fiind investită cu titlul de șef militar, Tomoe Gozen a condus trupele soțului ei după moartea acestuia în luptă.
Dintre faptele de arme ale acestei femei războinice se povestesc victoriile avute în timpul bătăliei de la Yokotagawara, când a învins și a tăiat capetele a șapte războinici inamici (se obișnuia ca învingătorul să aducă acasă capetele adversarilor uciși, ca semn al victoriei și pentru dezonorarea adversarilor ce nu puteau fi îngropați în mod demn). Trei ani mai târziu, în bătălia de la Uchide no Ham, ea a luptat în fruntea a 300 de luptători împotriva a 6000 de inamici . S-a întors acasă fiind una dintre cei cinci luptători care supraviețuiseră .
Dar Tomoe e cunoscută mai ales pentru ultima bătălie relatată. În bătălia de la Awazu, contra lui Minamoto Yoshimoto , soțul lui Tomoe a fost rănit de moarte.  El i-a spus soției lui să fugă.  Dar Tomoe nu numai că a refuzat  să plece de pe câmpul de luptă, ci l-a atacat pe adversarul cel mai puternic , spunând: „cel puțin, să am un adversar pe măsută. Mi-ar plăcea să vă arăt, domnule Kiso, ultima mea luptă în serviciul vostru” . Adversarul a fost Onda no Hachiro Morishige, celebru pentru forța lui, ce lupta înconjurat de treizeci de călăreți. Tomoe a intrat în mijlocul lor, mergând drept spre Onda no Hachiro, pe care l-a ucis, luând apoi ca trofeu capul acestuia și armura lui.
După această bătălie, nu se știe exact ce turnură a luat viața legendarei luptătoare. Există o versiune  că în cele din urmă Tomoe ar fi fost capturată de Wada Yoshimori, care ar fi obligat-o să îl ia de soț și ar fi avut copii cu el. Alte surse spun că Tomoe s-a călugărit și a murit la 91 de ani. După alte surse, Tomoe l-a răzbunat pe Yoshinaka reușind să-i recupereze capul (ce fusese luat de adversar) și apoi s-a înecat în mare. 

Soția vărului și adversarului lui  Minamoto no Yoshinaka, Minamoto no Yoritomo  a devenit la rândul ei o importantă onna-bugeisha.  Hōjō Masako s-a călugărit după moartea soțului ei, fiind supranumită „generalul în strai de călugăriță”. Acțiunile ei au avut efect și în plan politic, contribuind la acordarea de drepturi egale de moștenire pentru femei, ca și pentru bărbați. Femeile japoneze au putut să se ocupe de finanțe, să -și lase moștenire bunurile , să aibă servitori și să-și crească fiii și fiicele după regulile samurailor. 

Hangaku Gozen, a fost cunoscută de asemenea ca fiind o luptătoare temută. Ea  comandase odată  3 000 de luptători într-o luptă de apărare contra unei armate de  10 000 de soldați fideli clanului  Hōjō, a fost descrisă în literatura japoneză ca fiind  «neînfricată ca un bărbat și frumoasă ca o floare». Ea stăpânea la perfecție tainele luptei cu arcul sau cu naginata, dar folosea și armele de foc .  În timpul unei lupte contra clanului Minamoto ea a fost rănită cu o săgeată în șold și a fost capturată , apoi dusă în fața șogunului Minamoto no Yoriiye, care auzise de faima ei militară. Împiedicată să se sinucidă, ea a fost obligată să ia în căsătorie un vasal al șogunului, cu care ar fi avut un copil.

Alte războinice au primit sarcina de a-și proteja casele în loc să meargă pe câmpul de luptă. Au fost instruite să fie pricepute la mânuirea  armelor ce puteau fi folosite eficient împotriva invadatorilor călare.
Au fost documentate alte relatări despre onna bugeisha îmbrăcate în armuri ornamentate și cete mari de frunte de femei înarmate cu naginata,ce s-au regăsit până în perioada Sengoku (mijlocul secolului al XV-lea - începutul secolului al XVII-lea).

Istoricul Stephen Turnbull a scris în „Samurai Women 1184-1877” că, „dovezile arheologice,deși foarte puține, sugerează  o implicare mai largă a femeii în luptă decât reiese doar de relatările scrise.”

Cu toate acestea, o schimbare radicală a statutul femeilor în societatea japoneză avea să de producă abia  la începutul secolului al XVII-lea (perioada Edo).

Odată cu noua ordine de convenții sociale și apariția păcii, onna-bugeisha au fost nevoite să suporte o schimbare radicală, trecând  de la statutul lor de războinici redutabili la rolul de  soții și mame respectuoase.
Fiind silite să ducă o viață de ascultare pasivă, fiicele de nobili și de generali au avut interzicere de a lua parte la bătălii și chiar de a călători.
Fapt interesant, sub regimul autoritar al șogunatului la mijlocul secolului al XVII-lea, a crescut mumărul școlilor din  imperiu ce predau învățarea artei marțiale naginata de către femei  pentru autoapărare și în chip de metodă de formație morală.
Istoricul Ellis Amdur observa că dacă o femeie Bushi din acea vreme se căsătorea, era ceva obișnuit ca ea să-și aducă și naginata în casa soțului. Aceasta era considerată o „emblemă a rolului ei în societate” și un mijloc de a insufla „virtuțile ideale necesare unei soții de samurai”.

Deși scăzuse semnificativ necesitatea ca femeile să-și arate măiestria în luptă, era de așteptat totuși ca femeile să fie gata să-și apere gospodăria sau satul în cazul unor probleme apărute noaptea sau a unor persoane suspecte apărute prin preajmă.

La sfârșitul secolului al XIX-lea o altă legendară  onna bugeisha , Nakano Takeko.
S-a păstrat o fotografie a ei și se știe că era născută în aprilie 1847 și a murit pe 16 octombrie 1868.
Era fiica unui funcționar de pe domeniul Aizu și primise o educație aleasă. Excela în arta caligrafiei și în poezie, dar studiase și matematica  și  artele marțiale, devenind expertă în mânuirea faimoasei naginata. A fost adoptată de către maestrul său de arte mațiale Akaoka Daisuke și a devenit la rândul ei instructor de arte marțiale în pofida vârstei ei fragede.
Ea a devenit  celebră pentru rolul avut în bătălia de la Aizu. Când armata imperială Meiji se apropia de cei ce rămăseseră loiali clanului Tokugawa (chiar după moartea șogunului) , femeile din Aizu au discutat în timpul nopții ce să facă. Printre ele erau Kouko, mama lui Takeko și sora ei de 16 ani, Yuko. Ele au decis să lupte împreună până la moarte.
În zori, grupul de 30-40 de femei războinice au plecat să se alăture cetei de 3000 de samurai din Aizu, dar aceștia nu le-au primit. 
Takeko a intrat totuși în luptă și  împreună cu grupul de femei războinice cunoscute sub numele de  Jōshitai au  înfrunta primele armata imperială .
Cei loiali șogunatului Tokugawa luptau împotriva armatei imperiale dorind să apere societatea japoneză  tradițională împotriva influiențelor americane și europene considerate nefaste și barbare
Nakano, care mânuia   naginata, a luptat alături de   samurai în lupta împotriva a 20 000 de soldați din armata imperială  a domeniului Ōgaki. Martori oculari au relatat că Nakano  a ucis singură cinci sau șase adversari, apoi ea a fost rănită cu un glonț în piept. Cu ultima suflare, ea i-a cerut  surorii sale Yūko să-i taie capul și să-l ia ca să fie îngropat și nu luat ca trofeu de inamici.  Avea 21 de ani.
Luptele au mai continuat o săptămână, dar în cele din urmă cetatea Aizu a fost cucerită de armata imperială, care folosea arme de foc. 
Era sfârșitul erei samurailor.

Yuko a supraviețuit și a îngropat capul surorii ei sub un pin din curtea  templului Hōkai, din apropiere, donând templului și naginata cu care luptase sora ei. Acolo au fost ulterior ridicate un sanctuar și o statuie în cinstea lui Nakano.
Acțiunile lui Nakano și ale trupei sale de luptătoare de la Joshigun sunt  pomenite și astăzi în cadrul Festivalului anual de toamnă din Aizu.
Pe mormântul ei se află un monument comemorativ.

În fiecare an, în septembrie, un grup de fete tinere purtând hakama (pantaloni largi) și bandouri albe shiro participă la procesiune în onoarea lor.

Se cunosc și alte nume de femei războinice, care au continuat tradiția samurailor dar folosit în lupte arme de foc.
Yamamoto Yaeko (1845-1932) a fost fiica unuia dintre instructorii de tir ai domeniului Aizu, Yamamoto Gonpachi.
Ea mânuia foarte bine muscheta și a luat parte la apărarea castelului din Aizu în timpul războiului clasei Boshin.
După căderea castelului și sfârșitul războiului (prin înfrângerea samurailor), ea a plecat la Kyoto să se ocupe de fratele ei Yamamoto Kakuma, ce fusese făcut prizonier în timpul revoltei samurailor.
În 1870 ea a devenit creștină și s-a căsătorit cu reverendul Joseph Hardy Neesima. Amândoi, ajutați și de Kakuma au fondat universitatea din Doshisha. Era și maestră de ceai în tradiția Urasenke. 
În timpul războiului ruso-japonez și al celui chino-japonez ea a ajutat ca infirmieră.
Teru Matsudaira (13 dec. 1832-28 febr.1884) , supranumită Teruhime („prințesaTeru”) a purtat postum numele budist „Shohei-in”.
Ea fusese adoptată de Matsudaira Katataka fiind menită să devină soția moștenitorului clanului Aizu , dar s-a căsătorit cu Okuidaira Masamoto, de care a divorțat în 1854.
În 1868 Teru devenise călugăriță budistă și locuia la castelul Aizu. În timpul luptelor a făcut parte dintre apărătorii castelului atât mânuind naginata, (avusese același maestru ca și Nakano Takeko)  dar și pregătind masa pentru luptători, confecționând gloanțe și obuse, îngrijindu-i pe răniți și stingând incendiile ce apăreau ca urmare a atacurilor inamice.
Când castelul s-a predat după un asediu de o lună, Teru a fost plasată în domiciliu obligatoriu la templul Myokokuji. 
Este înmormântată în cavoul familiei Matsudaira în cimitirul familiei Matsudaira , la Aizu. 
Au rămas poeziile scrise de ea cu multă sensibilitate. 


Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele femei războinice cunoscute în tradiția japoneză, cum ar fi: Ii Naotare, Kaihime, Ikeda Sen, Tsuruhime, Tachibana Ginchiyo,  Myōrin, Maeda Matsu, Numata Jakō, Okaji no Kata.

Surse>
Utagawa Kunivoshi, Wikipedia, Japan Times , 9 oct. 2011,
Imagini de la  aikidoromanord.org

Diferența între cultul ortodox și cel catolic

Vizita Papei m-a făcut să mă întreb care sunt diferențele dintre credința noastră și cea de rit latin, a Papei. Și iată ce am găsit: 

Ortodocșii și catolicii sunt creștini, deci cred în același Dumnezeu și în Biblie.
Diferențele au început să apară după anul 1054 și s-au adâncit, în privința ritului, spiritualității, modului de trai și de comportament al credincioșilor.

Patriarhul Constantinopolelui Bartholomeu I și papa catolic Francisc

1.   Diferențe asupra dogmei Sfintei Treimi Pentru ortodocși Sfântul Duh purcede din Tatăl (Credo de la Niceea –Constantinopol) , în timp ce pentru catolici, Sfântul Spirit purcede din Tatăl și din Fiu, (modificare a Credo ului de la Niceea făcută în timpul lui Carol cel Mare -Charlemagne )
2.      În dogma catolică se consideră că după moarte sufletele merg în Purgatoriu, această noțiune neexistând în cultul ortodox.
   De asemenea, ortodocșii nu au crezut niciodată că se poate cumpăra iertarea păcatelor cu bani, așa cum au promovat papii prin celebrele „indulgențe”. Catolicii consideră că există thesaurus meritorum (tezaurul de merite) ale sfinților - din a cărui supra-abundență, consideră Biserica Catolică, ar putea lua și restul credincioșilor, - precum și indulgențele .
   (Biserica Ortodoxă consideră că virtuțile sunt personale și nu pot fi "împrumutate" sau "dăruite"; mântuirea este o conlucrare personală a unui om cu Dumnezeu);
3.     Imaculata Concepțiune: conform dogmei catolice, Sfânta Fecioară a fost concepută la rândul său în mod imaculat, în timp ce în ortodoxie se consideră că Fecioara Maria a fost o ființă umană care prin nevinovăția ei desăvârșită și prin credința ei neabătută a constituit contraponderea neascultării de Dumnezeu de care a dat dovadă Eva, în Rai.
   Biserica Ortodoxă o numește pe Maica Domnului Preacurată sau Fără de prihană . Prea Curata nu a avut păcat, în afară de păcatul strămoșesc, de care a fost izbăvită prin zămislirea întru sine a Fiului lui Dumnezeu.Ortodocșii consideră doctrina catolică a zămislirii miraculoase a Maicii Domnului ca neavenită și chiar eretică , întrucât prin aceasta se încearcă să se scoată de sub influența păcatului originar pe Maica lui Dumnezeu, Care nu ar mai fi părtașă la mântuirea care vine prin Fiul.  
4.     Ortodocșii trăiesc într-o Biserică organizată conform canoanelor fixate în primele timpuri ale creștinătății.Biserica catolică seamănă mai degrabă cu o administrație, care e deseori reformată și care s-a schimbat mult în decursul timpului.
5. Liturghia ortodoxă a rămas aproape neschimbată din primul mileniu, în timp ce mesa catolică s-a schimbat în timp (după Conciliul de la Trento, Vatican II etc) .
   Slujba ortodoxă se oficiază în limba poporului respectiv, în timp ce mesa catolică s-a oficiat multă vreme în limba latină.
6. Împărtășania se face în ortodoxie cu corpul și sângele lui Iisus Christos, în timp ce în cazul catolicilor de multe ori împărtășania se face doar cu azima (alcătuită din pâine nedospită)- mai numită și Hostii.. 
7.  Catolicii cred în harul sau grația creată .
   Biserica Ortodoxă consideră că harul sau energia dumnezeiască este necreată, ca mijloc prin care Dumnezeu se împărtășește pe sine oamenilor.
8.     În timpul liturghiei ortodoxe zilnice, credincioșii rămân în picioare sau așezați, dar nu îngenunchează. Liturghia e psalmodiată . 
9.     Ortodocșii fac semnul crucii cu trei degete, de la dreapta la stânga. Și se închină când trec prin fața bisericilor. Catolicii fac cruce cu două degete, de la stânga la dreapta. De obicei nu se închină când trec prin fața bisericilor.
10.    În bisericile ortodoxe sunt icoane, în timp ce la catolici sunt mai degrabă tablouri și statui 
11.    Conducătorul Bisericii catolice, Papa este în același timp și șef de stat (al statului Vatican). Organizația Bisericii catolice este piramidală, toată autoritatea fiind a Papei, episcopul Romei.
    Bisericile Ortodoxe sunt autocefale (fiecare are propriul său conducător religios), Patriarhul de la Constantinopol este „primum inter pares”, adică primul între egali. Adică el poate reprezenta ortodoxia în anume împrejurări, dar nu este superiorul patriarhilor din celelalte Biserici ortodoxe. Patriarhii ortodocși nu sunt și șefi de stat sau de guvern. Desigur, ortodocșii nu recunosc autoritatea Papei asupra Bisericii lor.  Catolicii îl consideră pe papă infailibil, adică se consideră că el nu poate greși niciodată. Ortodocșii consideră că nici o ființă umană nu e ferită de greșeli, doar Cuvântul lui Dumnezeu este fără greș.

12.  Preoții ortodocși au dreptul de a se căsători, ba chiar au obligația ca înainte de a primi o parohie să își întemeieze o familie. Căsătoria preoților și a diaconilor se face înainte de hirotonia acestora. Se consideră că ei trebuie să fie un exemplu (inclusiv în privința familiei) pentru comunitatea respectivă și că, de asemenea, ei trebuie să cunoască nemijlocit problemele legate de familie și de copii, pentru a-i putea înțelege cât mai bine pe enoriași . Dacă e vorba despre călugări, desigur aceștia nu se pot căsători. Iar ierarhii ortodocși de rang înalt sunt aleși dintre călugări. 

Preoții catolici nu au voie să se căsătorească și fac un jurământ să rămână celibatari (și caști) toată viața.
13. În Biserica ortodoxă botezul se face prin scufundare de trei ori în apă, conform tradiției de la originile evanghelice,  (simbolizând îngroparea și învierea lui Hristos) în timp ce la catolici botezul se face cu stropire cu apă.
14. În calcularea datei la care se serbează Învierea Domnului (Paști) , Biserica Ortodoxă ține cont și ca această dată să fie după Paștele ebraic , așa cum a fost și ATUNCI . Biserica Catolică nu ține cont de acest considerent , asta ducând la date diferite pentru Paștile catolice față de Paștile ortodoxe.

Bisericile ortodoxe sunt în general pline, în timp ce bisericile catolice sunt deseori goale. Unele dintre mărețele catedrale catolice sunt folosite ca săli de concerte .

Principalul este să credem în Dumnezeu, care ne îndeamnă să iubim.
Să facem bine, să dorim pace pe pământ.