Desigur, din nefericire au mai fost și alte sinucideri , de la tv aflăm mai mereu despre tot felul de nenorociri.
Acest caz a șocat însă prin incapacitatea instituțiilor specializate în acțiuni de salvare de a interveni timp de nu mai puțin decât 36 de ore!
S-au adunat la fața locului tot felul de gură cască, inclusiv copii, dar și negociatori de la Inspectoratului pentru Situații de Urgență București. Au fost chemați soțul femeii și o prietenă.
Nimeni nu s-a gândit însă să cheme un medic psihiatru care să ofere un ajutor specializat pentru o persoană diagnosticată deja cu depresie.
Femeia eraîn depresie profundă după moartea fiicei ei , disperarea ei fiind amplificată și de faptul că nu primise salariul de șase luni ( s-a spus la o emisiune tv), astfel încât amărâta nu putuse să facă măcar parastasul cuvenit. Probabil nu întâmplător femeia s-a aruncat de pe terasa blocului în care lucra (se pare) ca femeie de serviciu.
Bucureștenii au aflat cu perplexitate că după ce situația critică în care se găsea femeia fusese făcută publică prin mass media, după ce mărețul Inspectorat pentru Situații de Urgență trimisese specialiștii și mijloacele de intervenție la fața locului, de fapt nu s-a intervenit pentru rezolvarea situației.
Femeia nu a „cooperat” cu negociatorii și cu asta - ni se spune - nu mai era nimic de făcut.
De ce?
În București nu există o saltea pe care să poată fi salvat cineva care cade de la înălțime.
După 35 de ore ISU a adus o astfel de saltea din Argeș, dar...nu au umflat-o, fiindcă femeia începuse să se agite. Și dacă se agita, exista riscul să se arunce de pe bloc.
Secretarul de stat in MAI, Raed Arafat a spus: . „Perna are un efect foarte limitat. Este calculată pentru o persoana cu aproximativ 100 de kg, de la o distanta de 20-25 de metri”.
Cum femeia nu părea să aibă 100 de kilograme, înălțimea putea fi mai mare. Iar blocul cu pricina are circa 28 de metri. (9 etaje x2,7m + parter x 3,5m). Așa că salteaua ar fi fost bună, dacă ar fi fost umflată.
S-a mai spus că perna ar fi putut arunca trupul femeii. (Oricum, femeia ar fi avut o șansă, pe când așa nu a avut niciuna, zic eu).
Domnul Arafat a mai spus că dacă femeia ar fi văzut că se umflă salteaua s-ar fi aruncat lângă ea.
Atunci de ce o mai aduseseră?
Adică știi din start că nu vei putea folosi salteaua, dar o aduci totuși din alt oraș?
Aflăm cu această ocazie că „Pompierii din București nu au în dotare plase și saltele care să fie folosite în astfel de cazuri, în care persoane amenință că se aruncă de pe clădiri”.
Principala utilizare a unor astfel de saltele și plase este însă salvarea unor persoane ce nu pot ieși altfel dintr-o clădire incendiată, de exemplu, sau avariată de un cutremur. Ce ar face ISU ca să salveze astfel de persoane, care nu pot aștepta 35 de ore ca să se aducă o pernă din alt județ?
Raed Arafat a mai menționat că „la București a existat o astfel de platforma din
1980, care a fost casată după 1990. Pe de altă parte, platforma de salvare a
fost adusă la timp, din Argeș, dar nu a putut fi folosită”. Păi, dacă se știa că vederea unei saltele umflate ar grăbi-o pe femeie să se sinucidă, de ce nu a fost adusă salteaua pe timpul nopții? Sau transportul saltelei dura 35 de ore?
Totuși femeia a interacționat puțin cu cei care urcaseră pe terasa blocului. A acceptat din cand in cand un pahar de apa (14 pahare)
ori câte ceva de mâncare (o portocală și o brioșă) - după cum a spus domnul Arafat..
 |
| foto Libertatea |
Se vede cum o persoană (probabil de la ISU) îi dă femeii un obiect. Dacă îi punea cu această ocazie o cătușă la mână și apoi o trăgea , ar fi putut-o salva. Firește, ar fi trebuit să fie o persoană voinică și antrenată . Ar fi fost și riscul de a nu reuși. Dar măcar ar fi fost ceva șanse să o salveze.
Dar au fost și situații mai favorabile pentru o intervenție. În timpul discuției cu negociatorii, femeia făcuse joi câțiva pași în spate și atunci ar fi putut fi prinsă , imobilizată și adusă în siguranță jos.
Dar cine să facă asta?
Din păcate, acum e prea târziu pentru biata femeie.
Rămâne problema lipsei saltelelor de salvare.
În restul țării, cele mai vechi platforme sunt din 1977, (nu se spune câte sunt și unde) și numai două au
fost achiziționate dupa 1990, acestea aflându-se la Iași și Craiova.
Observăm că platformele ce datează din 1977 nu au fost casate nici acum, după 38 de ani, în timp ce platforma care exista în București a fost casată după numai 10 ani. Probabil că de fapt saltelele din 1977 nici nu mai sunt funcționale (le lipsesc piese ori sunt deteriorate) și acesta o fi fost motivul pentru care salteaua din Argeș „nu a putut fi folosită”.
Ce ar face ISU în cazul unui incendiu la o clădire înaltă?
