casatorie sau parteneriat la pitirea averilor

Parteneriatul între persoane fizice =legiferearea căsătoriei între homosexuali, dar și punerea la adăpost a averilor ilicite

Camera Deputațílor urmează să voteze Legea parteneriatului civil indiferent de sex.
(desigur, în proiect nu se spune chiar așa, ci se face trimitere la o altă lege în care se exclud discriminările, inclusiv cele legate de sex).
Contractul de parteneriat civil este contractul încheiat între două persoane fizice.
Dar la noi există și „persoane fizice autorizate”. Și acestea vor putea încheia parteneriate civile, ca să se întrajutoreze? 
Ce ar aduce această lege - așa cum ne-a fost prezentată ea la televizor de însuși inițiatorul ei, cunoscutul Remus Cernea?

Pe scurt, partenerii civili vor avea exact aceleași drepturi ca și cei căsătoriți civil, mai puțin (deocamdată) dreptul de a adopta copii. Desigur însă că acestă excepție va fi eliminată apoi tocmai pentru că partenerii vor fi considerați ca formând familii exact ca cele ale celor căsătoriți.
Se va spune că această excepție constituie o discriminare și că trebuie înlăturată, pentru ca și persoanele aflate în „uniune civilă” să poată adopta copii.
Este chiar prevăzută în proiectul de lege posibilitatea modificării contractului de parteneriat prin act adițional. încheiat tot la notar.
Oricum, se vorbește în proiectul de lege despre „cheltuielile legate de creșterea și educarea copiilor aflați în întreținerea acestora”. Deci nu se exclude posibilitatea ca în cuplurile de homosexuali să fie copii (poate ai lor- proveniți din inseminări artificiale, ori de la „mame purtătoare” de închiriat, ori poate chiar naturali, în cazul celor bisexuali, ori adoptați din țări în care acest tip de adopții este permis)
Dar la drepturile copiilor se gândește cineva?
Pentru că adopțiile se fac (teoretic) spre binele copiilor, nu pentru satisfacerea dorințelor părinților adoptivi. Care părinți, în cadrul acestei „uniuni civile” ar putea fi și persoane de același sex.
Doar că un copil, prin firea lucrurilor, învață în primul rând prin imitarea comportamentului părinților, chiar dacă nu îl înțelege la vârste fragede și abia mai târziu din sfaturile pe care i le dau aceștia. De mici, copiii se identifică instinctiv cu părinții de același sex cu ei. Ce vor face însă când părinții vor fi homosexuali? Se vor considera și ei homosexuali, desigur. Numai că procentul persoanelor care se nasc cu impulsuri homosexuale este mult mai mic decât al celor ce se nasc heterosexuali. Este de presupus deci că și copiii adoptați vor fi, cel mai probabil, heterosexuali. Dar sexualitatea se dezvoltă târziu, în adolescență, în timp ce comportamentele s-au imprimat deja de la vârsta cea mai fragedă. Copiii adoptați în asemenea condiții se vor găsi prin urmare în fața unei profunde contradicții între natura lor intimă și comportamentul cu care s-au obișnuit de mici , iar asta va fi în perioada cea mai vulnerabilă , aceeea a adolescenței, în care oricum fiecare este prada profundelor schimbări hormonale și  de toate felurile care pot duce la adevărate crize existențiale.
Unde se va ajunge în acest fel?
Oameni uniți civil cu cimpanzei
Legea propusă prevede uniunea persoanelor, fără discriminări.
Pe de altă parte, tot Remus Cernea a propus nu demult ca delfinii și alte animale inteligente să intre în categoria „persoanelor”. Pentru moment legea aceea nu a fost votată favorabil la noi, dar în SUA, de pildă, s-a recunoscut dreptul a doi cimpanzei de a fi considerați „persoane”.
Prin urmare, conform proiectului de lege al „uniunii civile”, această pseudocăsătorie ar fi posibilă și între cimpanzei , ori între oameni și companzei sau alte animale inteligente. Animalele și-ar putea exprima consimțământul prin gesturi, iar faptul că nu știu să citească nu ar fi un impediment. Doar la noi există și mulți oameni care nu știu să citească.
Care ar fi argumentele pentru adoptarea acestei legi
Conform celor explicate de Remus Cernea, acestea ar fi:

• Faptul că există cupluri care trăiesc în concubinaj pentru că declară că nu au nevoie de acte. Dar atunci ar încheia actul de parteneriat civil? Doar și acesta e tot un act.
• Parteneriatul civil nu ar presupune neapărat relații sexuale, ci ar putea fi încheiat și între prieteni în vârstă, sau între prieteni care decid să locuiască împreună dar nu fac sex între ei. Dar ce, în cazul unei căsătorii civile te obligă cineva să faci sex, dacă nu vrei? Dacă ambii soți sunt de acord să nu facă sex, nu e nici o problemă cu asta. De pidă Mahatma Gandhi i-a comunicat la un moment dat soției lui că nu mai intenționează să aibă relații sexuale, pentru că dorește să-și păstreze toate forțele pentru lupta sa pentru independența Indiei. Soția lui a fost de acord și cu asta- basta.  Sigur, dacă unul dintre soți e nemulțumit, poate divorța. La fel și în cazul „uniunii civile”- sper. 
• Parteneriatul civil nu se poate încheia între rudele în linie dreaptă, precum și cele în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv (dece, dacă nu se presupun relații sexuale? De ce, adică, nu ai decide să locuiești cu un nepot, ori cu un văr de gradul patru, pentru întrajutorare? De ce să fie discriminate rudele în felul acesta și implicit îndepărtate de la moștenire? ) 
• Bunurile dobândite în timpul „uniunii” vor fi comune, în devălmășie, cu excepția cazului în care partenerii au decis altfel. (Exact ca în cazul „contractului prenupțial” în care se specifică separarea bunurilor- dar ce se întâmplă dacă unul dintre parteneri decide să se căsătorească ? Nefiind căsătorit, în principiu ar trebui să aibă dreptul să facă asta, nu? Și ar putea alege pe altcineva, desigur. odată ce el a ales să locuiască - să zicem- cu un prieten din copilărie, poate la un moment dat ar vrea să aibă totuși o soție și ar aduce-o în casa în care stă cu partenerul. De ce nu? )
• O prevedere interesantă: „bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali ai unuia dintre cei doi parteneri” - e tare, nu? Numai bună pentru ascunderea averilor celor amenințați cu confiscarea sau pentru evitarea rambursării datoriilor. Adică, unul dintre parteneri face, de pildă, un credit la bancă, se iau în calcul veniturile ambilor parteneri și cumpără să zicem o casă, ca apoi să nu plătească ratele. Banca nu va putea să-i scoată casa la vânzare decât după ce va cere împărțirea bunurilor comune ale celor doi parteneri, ceea ce desigur va dura mult, în condițiile în care termenele de judecată se stabilesc și după mai mult de un an de la depunerea dosarului de chemare în judecată. În timpul acesta, multe se pot întâmpla...)
• De altfel la alt articol se spune clar că „niciunul dintre parteneri nu poate fi ținut răspunzător pentru obligațiile contractate de cealaltă parte”. Adică la drepturi înainte, dar la răspundere înapoi. Vorba ceea, dai un ban, (la notar) , dar face!
• Veniturile celor doi parteneri vor fi considerate împreună la calculul venitului minim garantat (asta nu va fi pe placul multora dintre beneficiarii acestor drepturi, care și le vor vedea periclitate, încă un motiv deci să nu facă nici un fel de acte, nici pe acesta)
• Paretnerii vor putea lua credite bancare pe baza veniturilor cumulate. (Dar și acum ei ar putea cumpăra împreună o casă, de pildă, prin urmare ar putea să facă fiecare un împrumut pentru jumătate din suma necesară și cu asta problema se rezolvă de la sine)
• Serviciile medicale pentru partenerul ce nu are asigurare medicală se pot acorda pe baza asigurării celuilalt partener. (Oricum pachetul de servicii medicale oferit persoanelor asigurate tinde să se apropie de pachetul de servicii oferite și celor care nu au asigurare, așa că nu prea ar mai conta.)
• La spitalizarea unuia dintre parteneri, celălalt va fi considerat aparținător. (Eu una n-am văzut ca la spital să-mi ceară cineva certificatul de căsătorie ca să-mi vizitez o rudă sau să stau de vorbă cu medicul. Nici când m-au trimis noaptea să cumpăr antibiotice, nici când am venit cu sufertașele cu mâncare, nici când m-am dus să cer rezultatele analizelor care nu mai soseau  nu mi-a cerut nimeni să dovedesc cu acte gradul de rudenie).
• În cazul decesul unuia dintre parteneri, celălalt ar avea drept de moștenire chiar dacă există oricare altă clasă de moștenitori , drept de moștenire special asupra mobilelor și obiectelor din gospodărie și asupra darurilor primite, precum și drept de habitație asupra casei de locuit. (Păi atunci parteneriatul ăsta e mai tare decât căsătoria, pentru că în cazul persoanelor căsătorite copiii sunt moștenitori rezervatari, adică nimeni nu le poate lua dreptul la moștenire. Iar dacă soții nu au copii, frații au drept de moștenire asupra tuturor bunurilor decedatului, putând cere mobile, parte din casă etc). Pe de altă parte și în situați aactuală oricare prieteni își pot lăsa reciproc bunuri prin testament . S-a spus că un astfel de testament se poate contesta în justiție. Dar și testamentele pe care și le-au făcut soții între ei au fost contestate în justiție de către copiii naturali aflați acum în altă familie . Se dorește deci ca uniunea aceasta civilă să fie mai tare decât căsătoria.
• Se spune că există cazuri în care persoane care au trăit mult timp în concubinaj se trezesc la moartea unuia dintre ei fără drepturi asupra bunurilor celuilalt. Dar ei au știut cu siguranță acest lucru și totuși nu și-au oficializat relația, adică nu au încheiat măcar o căsătorie civilă. Asta înseamnă, desigur, că nu au dorit să facă asta- fiindcă dacă ar fi vrut nu i-ar fi costat nimic să o facă, ba ar mai fi luat eventual și o sumă de bani, cum am văzut că se mai practică pe la unele primării. Cei doi au știut foarte bine ce fac și au dorit să trăiască în acest fel. Care e problema?
• „Parteneriatul civil” s-ar încheia la notar, cu plata taxei stabilite de Uniunea Notarilor Publici . (E clar că va fi destul de costisitor, taxele notarilor fiind în general mari. Căsătoria civilă în schimb e gratis, și tot sunt unii care nu o vor. Cine va prefera atunci „parteneriatul civil”? Evident, cei care nu au dreptul de a se căsători, adică cei homosexuali.)
• Partenerul supraviețuitor va avea drept la pensie de urmaș. (Vra să zică decedatul nu a dorit să-și considere concubinul /concubina drept soț/soție, dar statul va fi obligat să facă asta!) .
• Partenerul va avea drept la întreținere . la încetarea parteneriatului, cei doi vor decide asupra situației copiilor născuți pe perioada parteneriatului (parcă nu era vorba despre sex- ni se explica la televizor?)
• Se spune că parteneriatul civil reprezintă „ un sprijin și o plasă de siguranță pentru persoanele care se iubesc”. Păi, dacă se iubesc, de ce nu se căsătoresc ? Nu cumva pentru că sunt homosexuali? Și atunci această lege nu reprezintă de fapt aprobarea căsătoriei civile între persoane de același sex?
• Persoanele aflate în „parteneriat civil” ar putea să aibă același nume de familie (și prin ce s-ar mai deosebi de persoanele căsătorite civil? 

Sau, tocmai ăsta e scopul, să nu fie nici o deosebire?) 
În concluzie:
(după părerea mea, desigur, pe baza analizei de mai sus)
Se desprind două motive pentru aprobarea acestei legi:

1. Aprobarea căsătoriei civile între homosexuali (motivul evident)
2. Punerea la adăpost a averilor ilicite prin prevederea că „niciunul dintre parteneri nu poate fi ținut răspunzător pentru obligațiile contractate de cealaltă parte”.

Adică „partenerii” ar urma să se bucure de toate avantajele căsătoriei, inclusiv de dreptul de a dispune fiecare de averea comună, dar nu li s-ar putea confisca bunurile comune , pentru confiscarea unei părți din acestea fiind necesare procese juridice laborioase, care cer timp, între timp celălalt partener putând dosi averea „familiei”

**********************************************************************

Update 12.05.2015

Discuțiile sau monologurile televizate legate de acest proiect de legiferare a căsătoriei civile între persoane de orice fel continuă.

Nu am văzut însă ca măcar într-una dintre aceste  manifestări în mass media să se fi pomenit despre prevederea „convenabilă” că nici unul dintre „parteneri” nu ar putea fi tras la răspundere pentru obligațiile contractate de către cealaltă persoană. S-ar putea ca tocmai această prevedere să fie șpilul acestui proiect de lege. În timp ce disputa se duce asupra căsătoriei dintre homosexuali, „parteneriatul” ar putea fi folosit de către cei care se tem că le-ar putea fi confiscate averile. Chiar dacă ar fi căsătoriți, aceștia ar putea divorța de urgență și opta pentru „parteneriat”, care ar însemna tot o căsătorie, dar cu averea pusă la adăpost.

Se aduc în schimb, în diferite emisiuni , argumente din cele mai neașteptate:

De pildă domnul Banciu pretinde că la catolici căsătoriile gay ar fi acceptate , ceea ce este contrazis categoric de către Arhidieceza Catolică Bucureşti , ce a declarat ziarului „Adevărul” că ”îndeamnă la respect, compasiune şi delicateţe faţă de persoanele homosexuale, însă nu susţine parteneriatul civil. Deşi ei îndeamnă la toleranţă, citându-l pe Papa Francisc, nu vor să intre în contrast cu poziţia oficială a Bisericii Ortodoxe, adăugând că Poziţia Bisericii Catolice în această privinţă nu diferă de cea a Bisericii Ortodoxe Române.

Stimabilul domn Banciu persistă însă să plaseze Biserica Ortodoxă Română în antiteză cu Biserica Catolică (cacofona e admisă  în acest caz) , fără a-și corecta spusele după apariția în presă a declarației Arhidiacezei Catolice din București. La urma urmelor, mai multă lume se uită la tv decât citește presa scrisă, așa că prea puțini vor afla că afirmația pozițiilor divergente ale celor două culte ortodoxe în această privință nu corespund realității. 

Domnul Radu Banciu decretează și alte lucruri, cum ar fi : Căsătoria nu mai e e de actualitate în secolulXXI (!). 

Din datele Institutului național de statistică din Franța, de pildă,  observăm că numărul de căsătorii din această țară se menține la același ordin de mărime din 2004 până în 2014- a scăzut în oarecare măsură, dar rămâne pe primul plan ca număr de uniuni între partenerii de sex diferit, mai puțini fiind cei care aleg parteneriatul civil, deși el este legiferat acolo.  De  la legiferarea acestor partenerate civile a crescut însă de la un an la celălalt  numărul de uniuni între persoane de aceșași sex.  Prin urmare nici această afirmație a domnului Banciu nu se susține.

 

Spala-ti hainele si vor fi ca noi

Să învățăm din reclame

Un sfat bun ce vine de la un cunoscut supermarket: ar fi bine să ne spălăm din când în când hainele!
Chiar dacă nu am mai folosit până acum o mașină de spălat, ar fi bine dacă ne-am cumpăra una.
În acest fel ne-am putea spăla hainele și vom avea plăcuta surpriză de a le vedea ca noi!
Adică, odată stratul de jeg îndepărtat, hainele vor fi de nerecunoscut, ni s-ar părea că ne-am înnoit garderoba!
Divizia de marketing a magazinului a considerat că e un sfat care ne-ar prinde bine.

Lumina necreata s-a aprins la Ierusalim

Focul necreat care a apărut la Sărbătoarea ortodoxă de Paști la Sfântul Mormânt 

Acum câteva ore
Lumina va sosi și la noi

Credincioșii își aprind lumânările de la lumina necreată

Euronews a filmat evenimentul de anul acesta

Mii de pelerini la Sfântul Mormânt, iau lumină de la Patriarhul grec Teofil III

Focul făcliilor nu frige în primele momente

Printr-un ritual ce datează cel puțin din secolul IV, dacă nu mai de demult, lumina se transmite de la o lumânare la alta, în interiorul Bazilicii construite la Sfântul Mormânt

Lumina va fi adusă cu avionul și în România, dusă în biserici.

Hristos a înviat!

Invierea Domnului nostru Iisus Hristos

Hristos a înviat!

Sfânta Evanghelie după Luca

Taxa pe necinste

Guvernul vrea să pună taxe pe activitățíle ilegale

Remarcând probabil că activitățile economice legale desfășurate în România nu aduc suficiente venituri statului (dat fiind că nu mai avem combinate, industrie proprie, flotă , agricultură intensivă, industrie ușoară, turism de succes, activitate științifică ș.a.m.d.), guvernul se orientează spre impozitarea necinstei (din care avem chiar prea multă, după cum observăm ).

• O primă încercare a fost aceea de a legaliza și impozita prostituția.

S-a spus că dacă această activitate există oricum, hai să o impozităm.
Prostituția este desigur o activitate care transformă persoanele ce livrează servicii sexuale contra cost (indiferent de sexul lor) în obiecte sexuale. O activitate ce coboară persoanele respective la  nivelul de sclavie, ele nu mai sunt stăpâne pe propriul lor corp ci își pun corpul la dispoziția plătitorului, indiferent cine ar fi el.  O activitate care de cele mai multe ori le este impusă pe diferite căi.
De aceea activitatea de proxenetism este pedepsită de lege .
Dar unii parlamentari propun ca statul să acceadă  la poziția de proxenet-șef, visând să încaseze bani din patronarea acestei activități dezgustătoare , trecând-o în rândul activităților legale.
Faptul că în țări ca Germania , la mulți ani după legalizarea prostituției doar 5 persoane au declarat la Asigurările sociale că prestează servicii sexuale în mod profesionist, precum și creșterea riscurilor legate de această activitate fac autoritățile germane să plănuiască schimbarea legislației prea permisive în acest domeniu. Dacă încă nu au făcut-o , asta este probabil pentru că persoanele ce se prostituează provin în marea lor majoritate din țările sărace (în primul rând din România) și nu din Germania...

Guvernul se orientează- vedem - spre legalizarea altor activități ilicite, care există oricum, intenționând prin urmare să devină complice la aceste activități ilegale.

• De exemplu, cazul plăților ilegale oferite medicilor de către pacienții terorizați de  slaba calitate a sistemului medical românesc.

Cetățenii plătesc toată viața pentru a fi asigurați medical și ar avea dreptul să fie tratați fără a mai plăti ceva medicilor. Cum însă sistemul medical românesc are la activ numeroase victime, pacienții se grăbesc să-i „cointereseze” pe medici cu plicuri în care au pus „atenții” la nivelul pe care l-au aflat de la ceilalți pacienți și după puterile financiare ale fiecăruia, în speranța că medicul respectiv își va da silința mai mult în cazul său și se vor putea astfel reduce riscurile letale ale unei operații- de pildă. Asta, pentru că medicii nu au salarii corespunzătoare. (Bine, nici ceilalți salariați cu studii superioare de la noi nu au salarii corespunzătoare - dacă excludem categoria directorilor care își fixează singuri salariile, nici pensionarii nu au pensii corespunzătoare, dar câtă vreme viețile altora nu sunt în mâinile lor, pare să fie ok).
Primirea de plicuri cu bani pe furiș pentru îndeplinirea activităților profesionale se cheamă mită și este pedepsită de Codul Penal.  Chiar și darea de mită se pedepsește. Chiar și tentativa se pedepsește - vedeți cazul celebru al lui Gigi Becali, care a fost cât pe ce să dea niște bani unor fotbaliști ca să joace fotbal la capacitatea lor maximă.  Chiar și în cazul medicilor, au fost mai multe cazuri în care, dacă medicul condiționase actul medical de primirea unor sume de bani ce depășeau posibiitățile pacientului, acesta a reclamat faptul și infracțiunea dovedită în flagrant delict a fost pedepsită de lege.
Cei mai mulți medici, însă, nu cer sume de bani, ba chiar se lasă rugați să șe primească, astfel încât pacientul nu poate să pretindă că a fost silit să plătească. Ba chiar, unii care sunt prea săraci chiar nu plătesc șpaga, sau plătesc o sumă modică. Ori aduc și ei o găină „bio”, crescută în gospodăria proprie. Îmi aduc aminte de cazul unui medic ce n-a vrut să primească bani pentru operație de la o bătrână, dar cum aceasta insista să-i „fie recunoscătoare” în vreun fel, i-a spus că ar aprecia o oală cu sarmale, dat fiind că soția lui nu avea timp să gătească. Am văzut și cazul unei doctorițe care, primind un buchet impunător de flori de la un pacient, l-a zvârlit cu dispreț  femeii de serviciu cu vorbele: „ia-l și vezi poate faci ceva cu el” (pacientul fiind de față).
Există și medici care chiar nu vor să primescă șpagă. Uite așa, nu vor. și de obicei toată lumea știe acest lucru despre ei.
Bun, și ce vrea să facă guvernul nostru? Vrea să legalizeze mita, introducând-o în plățile oficiale către unitatea sanitară respectivă, urmând să ia cotă-parte din ea prin taxele aferente. Adică să intre în complicitate la mituire. Și să legalizeze totodată mituirea.  După principiul: dacă fenomenul tot există, hai să-l legalizăm și să-l impozităm.

În privința medicilor se mai încearcă și alte inovații . Medicii care și așa sunt suprasolicitați în spitale vor avea voie să ofere servicii medicale private în cadrul spitalului, „după ce și-au terminat activitatea curentă și gărzile din spital”. Firește, alt prilej de câștig de pe urma impozitării acestei activități.
Nimeni nu își închipuie desigur că medicii ar fi niște roboți care nu au nevoie de somn și care pot să „presteze” zi și noapte , ca să reușeasă să -și facă și norma la spital,  gărzile, să mai aibă și activitățile universitare obișnuite și să mai lucreze încă o normă după toate astea, ca să mai ia niște bani , pe care să-i împartă cu spitalul. Evident că activitățile respective se vor comasa și medicul va încasa tariful „privat” în cadrul activității sale obișnuite din spital.
Diferența ar fi că omul necăjit nu va mai putea să „se revanșeze” cu o găină sau cu un alt produs din bătătură, ci va fi nevoit să plătească șpaga cash și cu tva. Asta, ca să ia și statul partea sa de șpagă., pentru activitatea deja plătită prin taxele de asigurări sociale.

Desigur, în acest caz acțiunea ar urma să fie extinsă și la celelalte categorii socio-profesionale.
De ce să mai fie anchetați de DNA cei care luau 10%- 20% din banii de investiții ca să atribuie o lucrare unei anumite firme? Cota-parte ar putea fi inclusă în devizul general și impozitată de stat! Desigur, activitatea ar deveni astfel legală.  Vorba ceea, dacă fenomenul tot există, hai să-l legalizăm!

Șpăgi pentru obținerea de posturi „grase”? Am văzut la tv că se dau sume serioase de bani pentru obținerea unor posturi de pe urma cărora ar urma să rezulte câștiguri (până acum ilegale) substanțiale. Stimabilul Mădălin Voicu s-a indignat auzind de așa ceva: „știam  de așa ceva pentru posturile de parlamentari, mai ales acum cu votul uninominal, dar pentru posturi??” (citat din memorie).
Iată încă o sursă potențială de venituri pentru guvern. S-ar putea pune taxe oficiale pentru locurile eligibile de parlamentari sau pentru diferite posturi bine remunerate la stat, șpaga astfel oficializată urmând a fi impozitată . Desigur, cei care plătesc pentru aceste funcții trebuie să-și recupereze cheltuielile și să „iasă” în profit, deci se vor legaliza și activitățile ilicite aducătoare de venituri , cum ar fi „umflarea” devizelor la lucrările de construcții (vedeți costurile ieșite din comun ale oricăror lucrări de construcții, la noi- ieșind în evidență autostrăzile) , traficarea restituirilor de orice fel, evaluările neconforme etc.

Evaziunea fiscală este de asemenea un fenomen care există. O legalizăm și pe ea? Nu de alta, dar dacă s-ar lua impozit pe evaziune, veniturile la buget ar crește, nu? Sau nu?

Statinele

Ce medicamente luăm pentru a scădea nivelul de colesterol?

captură ecran după You tube

Raymond Francis, M.Sc. Chairman & CEO Beyond Health a pus pe youtube un film în care tratează o problemă de sănătate foarte serioasă în America (și nu doar acolo, desigur).

Pentru milioane de oameni medicii prescriu o clasă de medicamente numite statine.

Statinele  (sau  inhibitori de   HMG-CoA reductază ) sunt niște medicamente  folosite pentru scăderea nivelului de colesterol din sânge, dar despre care există opinii că care pot face rău. 

Se presupune că aceste medicamente, prescrise pentru scăderea nivelului de colesterol, previn atacurile de cord. Într-adevăr, aceste medicamente scad nivelul de colesterol din sânge. Dar nu previn atacurile de cord și nici nu sunt sigure pentru pacient!

Dr Raymond Francis spune că aceste medicamente pregătesc terenul pentru boli letale, inclusiv de rinichi, ba chiar și pentru boli de inimă!

Deși mulți medici consideră că nivelul crescut de colesterol este principala cauză a bolilor de inimă, se constată că mulți oameni care fac infarct au nivelul colesterolului normal.

Cardiologul Peter Langsdjoen (din Texas) spune înseși aceste medicamente – statinele -  cresc riscul de infarct. Într-o petiție adresată FDA, el a scris:

„Statinele prejudiciază grav sănătatea oamenilor și pe mulți oameni îi omoară”.

Toți pacienții care iau statine devin deficienți în coenzima Q-10, mai ales cei la care nivelul acestei coenzime este deja scăzut, cum sunt oamenii în vârstă și cei care au suferit deja un infarct. În termen de 6-12 luni de când au început să ia statine, pacienții se confruntă cu o scădere progresivă a nivelului de coenzimă Q-10.

La persoanele tinere și sănătoase acest deficit nu are urmări imediate, doar peste câțiva ani apărând oboseala, slăbiciunea, dureri musculare și în final afecțiuni cardiace.

Se constată că aceste statine sunt prescrise foarte ușor, chiar și unor persoane cu nivel normal de colesterol, în ideia de a preveni bolile de inimă. Totuși, bolile de inimă și infarcturile sunt din ce în ce mai numeroase. A apărut chiar și o boală nouă, numită cardiomiopatie statinică.

Statinele afectează țesutul muscular provocând dureri permanente și slăbiciune.

Un studiu din 2010 publicat în revista Curent Atherosclerosis Reports afirmă că 15% dintre consumatorii de statine acuză probleme musculare. Iar țesutul muscular afectat produce o proteină numită mioglobină, care se descompune într-o substanță chimică ce perturbă activitatea rinichilor și cauzează o boală fatală, numită rabdomioliză.

(cerivastatina-un produs din anul 1998 - a fost retrasă de pe piață în anul 2001 din pricina efectelor secundare grave (număr ridicat de cazuri de rabdomioliză cu insuficiență renală acută și deces) .

Alte complicații includ coagulări de sânge și stop cardiac.

Statinele distrug ficatul, dând dureri abdominale, urină de culoare închisă, îngălbenirea pielii și a scleroticii.

Statinele perturbă sistemul nervos. Neuropatia periferică este unul dintre simptome. Ea se manifestă prin furnicături și tresăriri necontrolate ale mâinilor și picioarelor și se poate ajunge chiar la senzații dureroase de arsură și chiar la paralizia membrelor.

Chiar și dacă statinele sunt administrate în doze relativ mici, funcțiile motorii ale corpului ajung să fie cu 40% mai scăzute decât la cei care nu iau statine

.

Intervin și probleme mentale: statinele provoacă pierderi de memorie și confuzie.(simptome asemănătoare bolii Alzheimer), schimbări bruște de dispoziție, depresii, ostilitate și agresivitate.

Diabetul este o altă complicație. Un studiu al Școlii de medicină Harvard publicat în ianuarie 2012 a concluzionat că folosirea pe termen lung a statinelor crește probabilitatea dezvoltării unui diabet de tip II cu circa 50%.

Un studiu din 2011 din Journal of the American Medical Association a stabilit că riscul de a face diabet crește cu 12% după 5 ani de administrare de statine.

Multe alte boli pot fi asociate cu statinele: cancer, scleroză laterală amiotrofică, boala Lou Gehring (afectarea măduvei spinării și a bulbului rahidian cu paralizie musculară progresivă) .

De fapt FDA a anunțat recent că sunt necesare avertizări privind efectele secundare ale medicației cu statine și anume indicarea în prospect că ele pot crește glicemia și provoacă pierderi de memorie.

Având în vedere că statinele nu au nici o eficiență în prevenirea atacurilor de cord, nu aduc nici un beneficiu organismului, dar în schimb provoacă toate aceste efecte adverse, doctorul Raymond Francis se întreabă de ce ar vrea o persoană dotată cu rațiune să ia aceste medicamente.

Procesiune in ajun de Florii

Traseul Procesiunii

Tradiţionala Procesiune de Florii va începe la ora 14.30, prin săvârşirea vecerniei în biserica Mănăstirii Radu Vodă, urmată de slujba de sfinţire a stâlpărilor (ramuri de finic şi de salcie).

Vedeți aici traseul procesiunii

De la ora 16.00, procesiunea, condusă de Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, va porni spre Catedrala Patriarhală pe următorul traseu: 

Mănăstirea Radu Vodă -bd. Mărăşeşti - bd. Dimitrie Cantemir - str. Bibescu Vodă - str. Şerban Vodă - Catedrala Mitropolitană Sfântul Spiridon Nou - str. Principatele Unite - str. Ienăchiţă Văcărescu - str. Sfânta Ecaterina - Biserica Sfânta Ecaterina - str. Bibescu Vodă - Dealul Patriarhiei - Catedrala Patriarhală. 

În timpul procesiunii, traficul rutier va închis temporar în zonă.

Se vor face două opriri: în faţa Catedralei Mitropolitane Sfântul Spiridon Nou şi în faţa Bisericii Sfânta Ecaterina - Paraclis Universitar (Facultatea de Teologie Justinian Patriarhul), unde procesiunea va fi întâmpinată de cadrele didactice (clerici şi mireni) şi de studenţi, care se vor intra în alai. La cele două opriri vor fi rostite ectenii şi rugăciuni.

La pelerinaj vor participa toţi clericii din Capitală şi din judeţul Ilfov, inclusiv preoţii de caritate (din spitale şi centre sociale, cimitire, unităţi militare, penitenciare etc.), adică aproximativ 800 de clerici, alături de credincioşi.

Pelerinajul va culmina cu slujba de sfinţire a icoanei mari a praznicului Intrării Domnului în Ierusalim, săvârşită pe Colina Bucuriei (Dealul Patriarhiei) şi cu rostirea Cuvântului de învăţătură de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Procesiuni asemănătoare ale clericilor şi credincioşilor se organizează în Arhiepiscopia Bucureştilor şi în Ploieşti, Câmpina, Vălenii de Munte, Urlaţi şi Mizil, în judeţul Prahova.

1 Aprilie zi de doliu national

La 1 aprilie este comemorată Ziua Națională în memoria românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor și ale Foametei organizate de regimul totalitar sovietic în nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

Această zi de comemorare a fost instituită prin Legea 68/2011

Comemorare pe 1 Aprilie a victimelor masacrelor și Foametei provocate 

Ce a fost la Fântâna Albă

Pe 1 Aprilie 1941, de Sfintele Paști, un grup mare de oameni din satele de pe valea Siretului Mic (satele Bănila Moldovenească, Dăvideni, Trestiana, Iordănești, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos, Cupca, Corcești, Suceveni) au vrut să treacă granița trasată de sovietici în România,

Deși mai fusese un masacruîn  noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, când un grup compact de 400 de români din nordul Bucovinei, din satele Coteni, Buda, Boian, Ostrița Herței, Horecea Mănăstirii, Horecea Urbană, Plaiul Cosminului, Ceahor, Corovia, Mahala au încercat să treacă granița pe râul Prut înghețat și majoritatea au fost uciși de mitralierele grănicerilor sovietici și aruncați în gropi comune în albia râului Prut, oamenii au crezut că în ziua sfântă de Paști nu se va putea petrece o altă crimă. 

Așa încât, după ce încercaseră zadarnic să obțină de la autoritățile sovietice aprobarea de a pleca în România, așa cum etnicilor germani li se aprobase să plece în Germani, un număr de circa 3000 de locuitori din satele de pe valea Siretului Mic au încercat să treacă granița nou înființată, încolonați pașnic, purtând drapele albe, icoane și cruci din cetină, prin dreptul locului numit Fântâna Albă. 

Dar, pentru cei fără Dumnezeu nu există zile sfinte. Dacă din masacrul de pe Lunca Prutului au reușit să scape câteva zeci, dar după masacrul de la Fântâna Albă nu a mai scăpat cam nimeni! Coloana nu a apucat să ajungă la graniță. Ea a fost atacată de Armata rusă la 3 kilometru de graniță și masacrată cu mitralierele. Cei care au fugit pe câmp, încercând să scape, au fost urmăriți de călăreții sovietici și căsăpiți cu săbiile sau vânați cu armele de foc. 

Răniții au fost legați de cai și târâți până la gropile comune ce fuseseră deja pregătite, fiind aruncați acolo de-a valma cu morții. Timp de trei zile s-au auzit gemete din acele înfiorătoare morminte comune. Sătenii au fost atât de îngroziți încât nici măcar nu pomeneau că  au pierdut membri ai familiei în acest masacru, de teamă să nu fie victime la rândul lor.

Doar doi supraviețuitori au fost, tată și fiu, care au reușit să se ascundă și să se întoarcă pe furiș în satul Cupca. Au reșit să ajungă în România abia în 1944, când Basarabia și Bucovina erau din nou unite la România. Copilul de atunci, Petru Huțanu, are acum 88 de ani și s-a întors la comemorarea de la locul masacrului ca să participe la comemorare și să povestească grozăviile ce s-au petrecut.

Banchet în ziua comemorării victimelor

Din păcate, mass media nu a pomenit prea mult despre acest masacru .

S-a vorbit mult mai mult despre fastuasa petrecere cu peste 100 de invitați  care a avut loc la Palatul Elisabeta în onoarea tânărului prinț Nicolae, nepotul lui Mihai I, chiar pe 1 Aprilie.

S-a vorbit despre bucatele alese cu care au fost delectați musafirii de la banchet: salată de crudități cu coacăze roșii, piept de rață afumat, somon cu garnitură de piure de conopidă și mazăre și prajitură aniversară.

O frumoasă comemorare a victimelor . E drept, în alocuțiunea sa tânărul Nicolae Medforth-Mills a spus că de fapt petrece de trei zile, încă de sâmbătă, dar banchetul jubiliar a fost pe 1 Aprilie.

Cu șase zile mai înainte s-a sărbătorit la Castelul Peleș ziua de naștere a fiicei lui Mihai I, Margareta, la petrecere fiind  invitat și președintele nostru Klaus Iohannis . 
Și cu acel prilej mass media ne-a informat asupra meniului select de la banchet: mousse de somon cu avocado,  friptura de vită cu sos de vin şi muştar, alături de o garnitură din cartofi și morcovi gratinaţi. La sfârşit s-a servit prăjitură cu zmeură şi frişcă.

Am fost instruiți, cu acest prilej , de către Sandra Gătejanu, director de protocol, asupra felului în care trebuie să fie alezați invitații la masă:

 „ niciodată un domn şi o doamnă nu ar trebui să stea unul lângă celălalt, deci întotdeauna sunt intercalaţi"...  

Pe 31 Martie a fost Ziua internațională a celor ce suferă de sindromul Down. 

Am văzut la tv cum tânărul Micolae a acordat câte o pereche de șosete cu dungi celor ce răspundea bine la întrebările puse studenților  din Cluj (au fost 9 perechi de șosete):

• ce fel de oraș este Clujul?
• ce a fost în 1818
• ce s-a întâmplat în anul 1866?
• cine a câștigat duminică meciul dintre România și Georgia?
• care e populația municipiului Cluj-Napoca?
• cu cine joacă România preliminariile Cupei europene ?
• ce au primit mătușa mea și unchiul meu aseară?
• Ce s-a întâmplat în anul 1981?
• În ce an departamentul Agriculturii și cel al Horticulturii din Universitatea dumneavoastră s-au unit?

Jubileu la Palatul Elisabeta, de 1 Aprilie 2015

În filmul difuzat în mass media cu prilejul banchetului de pe 1 Aprilie de la Palatul Elisabeta s-au zărit și niște călugărițe ce ședeau în picioare lângă pereți. Nu știm cu ce prilej veniseră, fiindcă nu s-a spus că ar fi făcut parte dintre invitați. Oricum nu erau bucate de post.