Am o diploma- o declar nula

Legea Educaţiei a fost modificată în Guvern, prin introducerea unui articol care va permite celor care deţin titlu de doctor să renunţe la acest titlu în baza unei simple cereri adresate Ministerului Educaţiei.

Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu a explicat pentru Adevărul  cum se va putea renunţa la titlul de doctor.

"Ministerul Educaţiei retrage titlul de doctor printr-un ordin de revocare emis în acest scop. Pasul următor - diploma în sine devine nulă de la data emiterii ordinului de revocare". 
E pentru prima dată, din câte știu eu, când cineva poate să anuleze după bunul său plac un document pe care l-a eliberat o instituție care nu este în subordinea sa. 

Ministrul a mai spus că persoana care vrea să renunţe la un astfel de titlu nu va avea neapărat nevoie de un motiv ca să o facă.
. Solicitarea aceasta de renunţare poate fi făcută de titular, este un drept la titularului, dar trebuie privită cu maximă responsabilitate şi trebuie să înţelegem următoarele lucruri: dacă ai renunţat la titlu, nu ai renunţat doar la diplomă, ai renunţat la întreg procesul de pregătire care a generat obţinerea diplomei. Dacă vrei să reiei procesul de obţinere a respectivului titlu, atunci, pe baza faptului că statul poate asigura finanţarea o singură dată pentru o persoană, a doua oară, studentul va trebui să achite taxa de şcolarizare", a mai explicat Cîmpeanu pentru Adevărul.

Va să zică,  am parcurs un proces de pregătire pentru obţinerea titlului de doctor, am susţinut examenele respective, inclusiv lucrarea de doctorat şi am obţinut titlul. Titlul e girat de o (se presupune prestigioasă) instituţie de învăţământ şi pregătirea  a fost ghidată de specialişti reputaţi.

La un moment dat, eu, învățăcelul, doresc să declar nule toate acestea. Poate, pentru că m-am supărat pe profesor și vreau să-i declar că nu dau doi bani pe pregătirea de care am beneficiat. Sau din oricare alt motiv.
Simplu. Fac o cerere şi se anulează titlul pe care l-am obţinut, (implicit se anulează și documentul prin care mi s-a conferit titlul), dar şi procesul de pregătire - după cum ne explică domnul ministru al Învăţământului. 

Voi avea şi o penalizare pentru asta. Care? Dacă voi dori să parcurg din nou acelaşi proces de învăţământ, va trebui să plătesc costurile.

Dar cu pregătirea făcută inutil cum rămâne?

Atâţia oameni cu pregătire superioară s-au străduit să mă pregătească şi să mă îndrume, am ocupat timpul atâtor comisii de examinare , ca până la urmă să declar că declar pur şi simplu nule toate acestea, fără să specific măcar un motiv oarecare?

Nu ar trebui ca prima măsură să fie rambursarea cheltuielilor pe care instituţia de învăţământ le-a făcut pentru mine? 

Statul face o investiţie în învăţământ, aşteptând ca ulterior să primească beneficiul, adică munca de înaltă calificare, aducătoare de progres al societăţii. În felul acesta, cheltuielile de şcolarizare se rambursează de fapt statului prin beneficiul adus societăţii prin aplicarea cunoştinţelor dobândite. 

Dacă cineva nu doreşte să aplice cunoştinţele dobândite, nu ar trebui oare să ramburseze cheltuielile de şcolarizare?

Dar Ordonanţa nu prevede aşa ceva, aşa că nu trebuie să mă îngrijorez.

Dar poate că sunt şi alte documente emise de către unităţi de învăţământ pe care aş vrea să le anulez.

Când m-am înscris în procesul de pregătire pentru obţinerea unui titlu, se presupunea, implicit, că îmi doresc acel titlu , pe care îl preţuiesc.

Dintr-odată, mă pot răzgândi şi pot declara că nu mai doresc acel titlu, pur şi simplu, fără a furniza nici un motiv.

Cu alte cuvinte, luaţi-vă titlul şi faceţi ce ştiţi cu el, că pe mine nu mă interesează.

V-am păcălit!

Am dat nişte examene? Le declar nule!

Poate fi şi o formă de protest.

Poate am constatat că acest titlu nu valorează nimic şi vreau să fac public acest lucru.
Poate vreau să dau o palmă, prin gestul meu, acelor profesori şi acelei instituţii care mi-au conferit un titlu fără valoare. Sau un titlu pe care îl consider sub valoarea mea.

Cam aşa fac cei care înapoiază, de pildă o decoraţie primită, dacă forul care a conferit decoraţia l-a dezamăgit pe posesor.

Dar poate că sunt mulţi cei care au constatat pe pielea lor că diplomele primite nu le conferă avantajele la care speraseră. 

Sunt numeroşi cei care au obţinut o diplomă, dar lucrează în cu totul alt domeniu. Am întâlnit ingineri care lucrează ca şoferi de taxi. O ingineră textilistă lucrează ca bonă, pentru că industria textilă de la noi a ajuns la pământ.  Ce ar fi ca toţi aceştia să-şi anuleze diplomele, în mod ostentativ, în semn de protest?

Chiar şi cei care au obţinut diploma de bacalaureat: poate că lucrează pe urmă în domenii în care nu se cere această diplomă. Ce ar fi dacă toate coafezele, maseuzele, toţi lucrătorii de pe şantiere sau din restaurante care au diplomă de bacalaureat ar renunţa la ea, aşa, ca să se răzbune pe profesorii aceia care şi-au dat aere punându-le întrebări stânjenitoare despre Eminescu sau despre algebră şi trigonometrie, în timp ce ei se descurcă în viaţă şi fără toate acesteta?

(Deja am văzut la tv o tânără care spunea că „bac”-ul ar trebui desfiinţat, fiindcă nu serveşte la nimic).

Până acum cunoaştem un singur caz în care cineva doreşte să renunţe la un titlu universitar, pe care l-a obţinut. Dar există un început în toate. Poate că acest exemplu va fi urmat de mulţi alţii.

Ce ar fi dacă toţi aceia care au făcut studii pe care nu le aplică în activitatea lor prezentă ar renunţa la titlurile şi la diplomele obţinute, ca să „dea un semnal de alarmă” (cum vedem că se spune foarte des) cu privire la calitatea învăţământului de la noi?

Ce ar fi dacă toţi politicienii sau afaceriştii care au făcut averi fără a avea nevoie de algebră , trigonometrie sau de a şti să se exprime fără a face greşeli de gramatică s-ar duce le „să facă guler” profesorilor  diplomele pe care le-au obţinut – nu mai contează cum?

Termenul de „gulere albe” ar putea căpăta poate o nouă accepţiune?

Pe timpul „celălalt”, când inginerii sau profesorii se înghesuiau la cozi ca să cumpere nişte pui scheletici „doi la pungă”, măcelarii le râdeau în nas spunând: „ce să-i faci, dacă nouă nu ne-a plăcut cartea...”. Cu alte cuvinte, „la ce vă serveşte vouă cartea, fraierilor, dacă aţi ajuns la mâna noastră, a celor fără şcoală?”

Cam aşa pare să fie şi acum, dar sub altă formă.

Poate ar fi bine să se facă un studiu care să arate cam câţi dintre posesorii de diferite diplome lucrează chiar în domeniul pentru care au studiat, şi câţi au diplome care nu le folosesc la nimic. Şi, de asemenea, dacă cei care lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit au mai mult succes profesional decât cei care lucrează în domenii pentru care nu au obţinut diplome de specialitate.

Practica anulării documentelor ce ne-au fost emise de către alte instituţii s-ar putea extinde.

De exemplu:

• ·         Am primit un certificat medical. Doresc să fie anulat.
• ·         Am primit o evaluare profesională. O declar nulă.
• ·         Mi s-a eliberat un certificat de căsătorie. Îl declar nul.
• ·         Am primit o moştenire. Am luat-o, dar acum nu o mai doresc, (fiindcă implică și datorii, de exemplu) - ei bine o declar nulă. 

Şi aşa mai departe.

Cu alte cuvinte , o astfel de Ordonanţă de urgenţă deschide posibilităţi nebănuite în mai multe domenii. Nu degeaba i se spune OU.

Titlurile şi diplomele ar începe să fie „demitizate”, puse în discuţie şi până la urmă, poate, desfiinţate, aşa cum considera oportun tânăra de la televizor.

Să mai terminăm cu patalamalele astea!