Haina îl face pe om

Şase secole de istorie vestimentară.

Zilele acestea poate fi vizitată la Muzeul de Istorie a României o expoziţie temporară (cu titlul şi subtitlul de mai sus) dedicată istoriei veştmintelor de la noi.
Cele mai multe dintre piesele vestimentare expuse au aparţinut unor personalităţi care au marcat istoria noastră .
Zicala  "haina face pe om" vrea să spună însă că haina ne face să ne formăm prima impresie despre cineva despre care nu ştim dinainte mare lucru.
Dar văzând hainele ce au aparţinut unor personalităţi din epoci trecute, pe care nu le-am putut vedea în timpul vieţii noastre, putem să ne imaginăm puţin cum ar fi fost dacă le-am fi întâlnit.
Putem vedea puţin cum erau ei, cum arătau: ce statură aveau, dacă erau graşi sau slabi, ce fel de haine purtau.
Iată, chiar la intrare, somptuasele toalete purtate de către regina Elisabeta şi de regina Maria.
Ambele regine erau nu prea înalte şi cu umeri foarte înguşti.
Regina Elisabeta avea o toaletă ce păstra influienţe orientale, cu mâneci de caftan , somptuasă prin materialele scumpe folosite. Regina Maria avea o toaletă ce a necesitat o muncă titanică pentru realizarea broderiei cu mătase  în culori pastelate pe materialul din mătase grea, ţesut în nuanţe pale, cu trecere gradată de la o nuanţă la alta. . Rochia şi mantia  aveau ambele trene lungi, astfel că probabil s-au murdărit după prima  - şi poate ultima - utilizare.

Toaletă a reginei Elisabeta

Toaletă a reginei Maria

Uniforma Ecaterinei Teodoroiu

Puţin mai încolo, vedem uniforma de sublocotenent a Ecaterinei Teodoroiu. Uniforma din postav grosolan, mai mult decât modestă, care învelea un trup extrem de fragil, în care nu ai fi ghicit o eroină a neamului. 

Şi totuşi, ea a fost eroina noastră de la Mărăşeşti.

Uniforma pare să fi fost repasată local la piept - probabil acolo unde a fost găurită de glonţ.

Uniforma apare şi deformată- probabil după spălările viguroase pentru scoaterea petelor de sânge.

Iată că, încă odată, nu haina a făcut OMUL. 

Această fată plăpândă de 23 de ani a luptat cu curaj până la moarte în apărarea ţării sale. După ce fratele ei fusese ucis pe câmpul de luptă, Ecaterina Teodoroiu, care era deja pe front ca infirmieră,  a cerut să fie trcută în rândul ostaşilor pentru a continua  cu arma în mână lupta fratelui său pentru apărarea pământului Patriei. A ţării noastre. Exemplul ei a dat puteri ostaşilor noştri în grelele lupte purtate pentru oprirea armatei germano-austro-ungare în primul război mondial.
Nu doar ea, ci toţi ostaşii români, în frunte cu generalul Eremia Grigorescu şi cu căpitanul Grigore Ignat au fost eroi. Ei au dat 61 de contraatacuri, multe la baionetă, în timpul a 14 zile de luptă continuă  împotriva celor 12 divizii cu peste 1100 de tunuri ale armatei germane şi austro-ungare care doreau să sfărâme apărarea românilor, rămaşi singuri  în condiţiile în care aliatul rus, devenit sovietic nu mai dorea să lupte.

Ecaterina Teodoroiu  fost înmormântată în satul Poieni din comuna Fitioneşti - da, acea celebră comună unde se forează acum după gaze de şist!

Nu departe se poate vedea "costumul de explorator arctic" pe care l-a purtat Emil Racoviţă în timpul celebrei sale expediţii care a iernat la Polul Sud .

Sunt pur şi simplu nişte haine din postav şi dimie, din materialele obişnuite entru straiele ţărăneşti de la noi. O pereche de iţari mai groşi şi o pelerină scurtă din dimie, cu glugă bordată cu blană. Echipament incredibil de modest , care nu l-a împiedicat pe savant săi desfăşoare o intensă activitate ştiinţifică în acele condiţii extreme.

Echipamentul polar al lui Emil Racoviţă

După cum se ştie, savantul Emil Racoviţă, care absolvise Facultatea de Drept şi Facultatea de Ştiinţe la Sorbona, dându-şi doctoratul în ştiinţe cu o lucrare de cercetare originală din domeniul biologiei marine, a participat ca naturalist la expediţia antarctică belgiană întreprinsă între anii 1897 şi 1899 la bordul navei Belgica, unul dintre participanţii la expediţie fiind şi Roald Amundsen. În această lungă expediţie din Antarctica una dintre insulele descoperite a primit numele "Cobălcescu", în onoarea profesorului lui Emil Racoviţă. Savantul român a efectuat studii aprofundate asupra vieţii balenelor,(descoperind chiar o nouă specie de balenă), a  pinguinilor şi păsărilor observate în Antarctica, în timp ce vasul Belgica a fost blocat în gheţuri. Nu toţi participanţii au supravieţuit iernii petrecute în ţinuturile arctice, cu hrana raţionalizată şi fără nici un ajutor din afară.  Emil Racoviţă şi ceilalţi participanţi la expediţie au tăiat banchiza cu fierăstraie şi târnăcoape , reuşind să elibereze vasul şi să se întoarcă în Belgia, (cu o recoltă ştiinţifică mai mare decât a tuturor expediţiilor anterioare la un loc- 1200 de piese zoologice, 400 de piese botanice şi observaţii foarte amănunţite , puse la dispoziţia a 70 de specialişti în domeniu.) Membrii expediţiei au fost decoraţi în Belgia cu Ordinul Leopold.  Racoviţă şi-a continuat activitatea ştiinţifică publicând 66 de lucrări ştiinţifice care au însumat aproape 6000 de pagini, este şi întemeietorul biospeologiei ca ştiinţă, el înfiinţând la Cluj primul institut de biospeologie din lume şi colecţionând circa 5000 de animale din mediul specific peşterilor, apelor freatice şi mediului subteran, multe necunoscute până atunci.

De menţionat că un manuscris de 513 pagini al lui Emil Racoviţă se află şi acum la Muzeul Antipa, fiind folosit ca material documentar de către diferiţi speologi, dar nepublicat încă nici astăzi! 
(Pentru comparaţie de echipament: pe un timbru se poate vedea cum era echipat Roald Amundsen în timpul expediţiilor în Antarctica: în blănuri cu fir lung.)

Încă o dată, nu haina l-a făcut pe OM.

Privite cu atenţie, fiecare dintre aceste haine ne spune o poveste. Ne vorbeşte despre viaţa pe care a dus-o posesorul hainei şi, dacă mai ştim câte ceva despre activitatea pe care a dus-o purtătorul hainei, putem afla şi lucruri despre caracterul acestuia.

Dar nu haina face pe om, ci omul dă valoare unei haine. Atunci când ştii despre ce este vorba.