30 de ani de căsătorie

Viaţa unui cuplu din România, reflectată la tv.

Anul acesta, un cuplu dintr-o reclamă tv din România împlineşte 30 de ani de căsătorie.

Bărbatul ne povesteşte că doreşte să marcheze această aniversare specială printr-o “a doua călătorie de nuntă”.

Se subînţelege că de la casătorie, cuplul nu a mai plecat în vreo călătorie.

Dacă s-au căsătorit în jurul vârstei de 25 de ani, cei doi se învârtesc acum în jurul vârstei de 55 de ani. Nu sunt încă la pensie. Presupunem că sunt amândoi salariaţi – pentru că altfel, probabil, nu ar primi bani cu împrumut de la organisme financiare.

Cei doi nu îşi permit să plătească o vacanţă în Delta Dunării – acolo unde îi vedem pescuind fericiţi doar după ce au luat bani cu îmrumut. Nu şi-au putut permite asta în toţi cei 30 de ani care au trecut. Probabil că trăiesc doar din salarii, fără nici un fel de venituri ilicite. Iar salariile medii de la noi ajung doar pentru mâncare şi utilităţi.

Acum însă, ar dori să plece neapărat într-o vacanţă. Niciunul dintre ei nu întinereşte şi la vârsta asta de obicei sănătatea devine şubredă. Dacă vor fi nevoiţi să cumpere medicamente, nu se va mai putea pune problema unei excursii. Prin urmare, vor pleca în cea de a doua călătorie din viaţa lor acum ori niciodată.

Tatăl se sfătuieşte cu fiul lui. Fiul e şi el bărbat în toată firea – are probabil aproape 29 de ani. Nu il poate însă ajuta cu bani pe tatăl său. Nici măcar cu un împrumut. Probabil că şi el are un salariu apropiat de medie.

Singurul ajutor pe care i-l poate da tatălui este să-i indice un organism financiar care îi poate împrumuta suma de bani necesară. În reclamă se spune numele respectivei societăţi  doar acesta e scopul reclamei, nu?

Dacă vor vrea să împrumute , să zicem, 1500 de lei, vor returna 2202 lei , în 69 de săptămâni- adică într-un an şi jumătate. Dacă au optat pentru gestionarea la domiciliu a îmrumutului, vor mai plăti încă 711,45 lei . În total, 2913,45 lei.

Dacă ar fi pus deoparte o sumă de bani egală cu rata împrumutului, ar fi strâns banii într-un an. Totuşi, nu i-au putut strânge. Niciodată, în toţi cei 30 de ani. Cum vor avea atunci banii necesari ca să plătească împrumutul cu dobândă şi cu celelalte costuri cu tot?

Asta, dacă nu vor rămâne fără serviciu. Că angajatorii preferă salariaţi mai tineri.

Utilităţile trebuie să fie plătite. Poate se vor deconecta de la termoficare, la iarnă. De mâncat, trebuie să mănânce. Bine, vor mânca mai multă pâine şi mai puţine fructe  - care sunt scumpe. Nici cele mai multe legume nu sunt ieftine. Vor mânca mai mult cartofi . 

Dar hrana săracă şi frigul îi vor predispune la îmbolnăviri. Mai ales la vârsta asta.  Iar medicamentele costă. Ce vor face atunci? Un alt împrumut nu pot face până nu l-au plătit pe primul. Fiul nu-i poate ajuta. (Poate vrea să se căsătorească şi să plece şi el într-o călătorie de nuntă. Tot cu un împrumut. Sau poate s-a căsătorit deja şi plăteşte la rândul lui alt împrumut. Copii? Nici vorbă. Nu vedeţi că acuma nu prea mai face lumea copii? Cică în 2060 România va mai avea doar 17 milioane de locuitori. Dintre care, o treime bătrâni. Trebuie făcut ceva cu bătrânii ăştia, nu?).

Vor renunţa la medicamente. Ce-o fi, o fi. Poate nu va fi vorba de ceva grav.

Bine că au fotografiile din cea de a doua călătorie. Acum 30 de ani nu erau aparatele astea, digitale, mai au doar câteva fotografii cam şterse făcute cu aparatul de fotografiat ieftin, cu peliculă. Fotografiile de acum sunt mult mai clare, color. Le vor arăta tuturor vecinilor.