Jeune & Jolie

Jeune et Jolie (Young & Beautiful)

Prostituţia ca alienare

Un film francez ce a fost prezentat la Cannes şi care mizează pe detalii şocante şi aparent inexplicabile ce însoţesc viaţa privată a unei frumoase adolescente de familie bună din Hexagon.

La prima vedere, filmul pare o pledoarie pentru legalizarea prostituţiei:

Iată o tânără fată care, deşi are o familie iubitoare, condiţii materiale bune şi anturaj civilizat, deşi nu a fost abuzată  şi nu este ameninţată de nimic , se dedică de bună voie practicării prostituţiei. 

Se pomeneşte chiar la un moment dat că ar exista o fantezie sexuală a acestui gen de relaţii, ceea ce, desigur, ar fi în măsură să liniştească scrupulele beneficiarilor sexului pe bani. (Desigur, însă, o astfel de fantezie ar putea aparţine doar cuiva care nu practică efectiv această meserie. În situaţia din film însă, era o simplă manifestare de delicateţe din partea vârstnicei interlocutoare, care voia ca prostituata să nu se simtă dispreţuită).

S-ar spune deci la o privire superficială  că există fete tinere şi uluitor de frumoase care preferă să practice sex pe bani cu indiferent cine, în loc să aibă câte un prieten tânăr  de care să se îndrăgostească.

Ori, tocmai în aceste ultime cuvinte  pare să fie explicaţia straniului comportament.

De fapt, analiza faptelor relatate în film indică povestea unei adolescente cu nevoi sexuale normale,  care este frigidă pentru simplul motiv că niciunul dintre bărbaţii de care s-a apropiat sexual nu s-a preocupat şi de plăcerea ei, ci numai de propria satisfacţie. Dacă ea se documentează din filmele porno şi aplică la momentul oportun tehnicile care pot ajuta partenerul să ajungă la orgasm chiar dacă se află în impas fizic, niciunul dintre partenerii întâlniţi nu doreşte să facă acelaşi lucru pentru ea.

Cât despre dragoste nici nu poate fi vorba, câtă vreme întâlnirile rapide şi superficiale se mărginesc la o simplă gimnastică sexuală. Iar fenomenul pare să fi căpătat proporţii de masă în societatea de consum.

Actul sexual rămâne astfel pentru protagonistă un simplu exerciţiu fizic destul de puţin excitant, uneori chiar provocator de repulsie, mobilul continuării întâlnirilor fiind doar gustul pentru riscul asumat şi poate secreta speranţă că la un moment dat va realiza o adevărată apropiere faţă de unul dintre parteneri.

Pentru că, de fapt, frumoasa adolescentă este teribil de singură.

Între ea şi părinţi nu există nici încredere şi nici comunicare. Vina este de ambele părţi. Pe de o parte părinţii, divorţaţi şi recăsătoriţi, sunt prea preocupaţi de vieţile personale pentru a-i da atenţie adolescentei, dar şi aceasta are o fire introvertită, care nu se confesează nici mamei , nici celei mai apropiate prietene şi nici partenerilor de sex. De fapt, filmul ne sugerează că ea are o mare nevoie de afecţiune, dar pe care nu o poate găsi la partenerii de sex tocmai pentru că sexul, aşa cum a fost învăţată ea că se practică în societate, nu are nici o legătură cu dragostea.

Tânăra alege să-şi înceapă viaţa sexuală în compania unui tânăr de care nu o leagă absolut nimic , doar ca să “bifeze” această experienţă din viaţa ei. La fel procedează şi colega ei de şcoală, ambele rămânând la fel de dezamăgite. 

Eroina filmului ajunge să privească cu detaşare actul sexual, fiind interesată doar de câştigul material (deşi neagă acest lucru la poliţie) şi de observarea naturii intime a partenerilor , pe care îi studiază cu răceală. Singurul care trezeşte ceva în inima ei este un bătrân care, tocmai din pricina vârstei înaintate , este înduioşat de apropierea de o fată tânără şi recunoscător pentru ea. Bătrânul alege să-şi ignore boala de inimă şi să înghită Viagra , chiar combinând-o cu şampanie, doar pentru a se simţi din nou tânăr, în compania frumoasei prostituate, pe care ar fi dorit să o păstreze doar pentru sine.  Excesul îl va costa viaţa , ceea ce va duce la intervenţia poliţiei şi la avertizarea părinţilor asupra vieţii duble a fiicei lor. 

În această situaţie, chiar şi bătaia primită din partea mamei reprezintă pentru fiică o dovadă de interes şi de participare emoţională care duce la o apropiere de moment.  Mama îi refuză însă fiicei accesul la propria ei intimitate, aşa că distanţa se păstrează în continuare.

Tentativa fetei de a-şi fonda o relaţie normală cu un tânăr de vârsta ei  eşuează, pentru că tânărul e la fel de preocupat ca şi ceilalţi doar de propria lui persoană. Dacă tânăra a ştiut să-l facă să depăşească impasul fizic totul i se pare în regulă, fără să-şi dea măcar seama că ea nu a simţit nici o plăcere. Dacă i se spune să plece, va pleca fără ezitare, fără să–şi ia măcar rămas bun, tocmai pentru că la rândul lui nu simte nimic pentru ea.

Tânăra, frumoasa şi de fapt nefericita fată se va întoarce la aventurile remunerate, cu perspectivele sumbre decurse din statistici şi care au fost enumerate în treacăt la poliţie.

Un singur moment de comunicare şi de tandreţe la finalul filmului, când văduva bătrânului doreşte să o cunoască şi când îşi amintesc amândouă de bătrânul mort.

Să fi devenit tinerii incapabili să mai iubească, bieţi alienaţi în societatea de consum?

Asta pare se se întrebe cu durere autorul, contrapunând scenele de sex consumat cu răceală cinică pe fondul poeziilor romantice din trecut.

Adolescenţii învaţă la şcoală şi comentează poemul lui Arthur Rimbaud

On n'est pas sérieux, quand on a dix-sept ans.

Ce contrast izbitor al realităţii filmului cu cu plimbarea romantică  pe sub teii parfumaţi, în serile de iunie, când primii fiori ai dragostei adolescentine îndeamnă la priviri timide, lecturi, scrisori înflăcărate şi întâlniri la o limonadă într-o cafenea!

Cântecele de dragoste ale Françoisei Hardy sunt la rându-le discrepante cu cinismul contemporan.

Dragostea romantică pare să fi devenit necunoscută  adolescenţilor din zilele noastre- ne spune autorul filmului. 

Liceenii din anturajul eroinei se distrează la petreceri deocheate, fumând ţigări cu marijuana şi giugiulindu-se în grup, fără urmă de pudoare.
Prin contrastul între dragostea plină de poezie de altădată şi sexul lipsit de orice participare sentimentală, cu manifestarea extremă a prostituţiei,  autorul pare că doreşte să emită un avertisment.

"La poésie ne doit pas périr. Car alors, où serait l'espoir du Monde ?"

("Poezia nu trebuie să piară. Căci altfel, unde ar fi speranţa Lumii?") 

spunea L. Sédar Senghor.

Iată o parte din poezia lui Rimbaud analizată de liceenii din film:

"Le coeur fou Robinsonne à travers les romans, Lorsque, dans la clarté d'un pâle réverbère, Passe une demoiselle aux petits airs charmants, Sous l'ombre du faux col effrayant de son père... Et, comme elle vous trouve immensément naïf, Tout en faisant trotter ses petites bottines, Elle se tourne, alerte et d'un mouvement vif.... - Sur vos lèvres alors meurent les cavatines... IV Vous êtes amoureux. Loué jusqu'au mois d'août. Vous êtes amoureux. - Vos sonnets La font rire. Tous vos amis s'en vont, vous êtes mauvais goût. - Puis l'adorée, un soir, a daigné vous écrire...! - Ce soir-là,... - vous rentrez aux cafés éclatants, Vous demandez des bocks ou de la limonade.. - On n'est pas sérieux, quand on a dix-sept ans Et qu'on a des tilleuls verts sur la promenade."

„Cu inima năucă, prin cărţi robinsonezi Când, în lumina pală-a unui fanar, răsare O fată drăgălaşă, - dar lângă ea mai vezi Şi-al tatălui ei guler, - o umbră-ngrozitoare. Te crede fata foarte copilăros; bătând Din pantofiori, deodată se-ntoarce către tine Cu o mişcare vie, sprinţară lunecând. - Pe buze-ţi mor, atuncea, duioase cavatine. Eşti, până-n luna august, îndrăgostit lulea! Îi scrii sonete: râde de ele, deopotrivă. Amicii toţi, te lasă: prea eşti neghiob. Dar Ea Se-ndură, într-o seară, să-ţi scrie o misivă. În seara ceea intri în birtul zgomotos Şi ceri un ţap de bere, sau poate-o limonadă... La ani şaptesprezece, nu eşti de fel serios, Când ştii că sunt atâţia tei verzi pe promenadă.”

De văzut joi la cinema Studio