Ţigani,romi, nomazi

Mic lexic 

În prestigiosul ziar Le Monde a apărut un "mic lexic" ce explică termenii de ţigan, rom şi om al voiajului .


În articol se precizează că, dacă aceste comunităţi etnice pot fi regrupate sub termenul ţigan (scris în franceză "tsigane"), "sau mai recent Rom", numele care sunt folosite pentru a-i desemna sunt mai multe. Şi că, în lipsa unui consens, întrebarea continuă să se pună în comunitatea ştiinţifică, dar şi la ţiganii înşişi.
Astfel, există denumiri interne (ca de exemplu Rom) şi denumiri externe, pe care cei care nu sunt ţigani le folosesc pentru a-i desemna pe ţigani, cum ar fi Romanichel sau Bohémien. Acest ultim termen de exemplu face trimitere la scrisorile de protecţie ce le fuseseră acordate de către regii Ungariei şi Poloniei şi Boemiei (regiune ce se află astăzi în Republica cehă) începând din secolul al XV-lea.
Mai sunt denumiri sub care sunt cunoscute diferitele ramuri ale acestui popor eterogen. Aşa sunt Gitans - Gypsi în engleză, Gitanos în spaniolă (care se numesc pe ei înşişi Kalé) - care trăiesc în Spania şi în sudul Franţei . 
(De remarcat că termenul de gitan , ca și cel de zingaro sau zigeuner reprezintă doar  variante ale celui de ţigan.nn) 
Sinté, sau Manouches în franceză sunt stabiliţi mai degrabă în regiunile germanofone, în Benelux şi în unele ţări nordice .
Remarcăm că în toate aceste cazuri există o denumire pe care și-o dau ei înșiși- cei din etnia respectivă (Kalé, Sinté) dar și denumirea cu care sunt cunoscuți de secole în limbile europene din țările în care trăiesc (gitani, manouches..). Niciunii nu au cerut însă ca denumirile de zingaro, gitan, gypsi sau manouche să fie șterse din limbile spaniolă, italiană franceză sau germană pentru a fi înlocuite cu denumirile din limba lor proprie) . 
Romii din Europa de est şi de centru se disting în diverse comunităţi după activităţile lor, ca de exemplu Rom kalderasch, căldărari sau Rom lovaras, negustori de cai.

Ţiganii

Acest termen academic generic acoperă toate ramurile diferite ale acestui popor. După l'Atlas des Tsiganes, Les Dessous de la question rom de Samuel Délepine, cuvântul ţigan provine din cuvântul grec medieval athigani. 
În Europa de Est acest termen exogen (folosit de cei care nu sunt ţigani) are în ochii multor rromi o conotaţie peiorativă - după cum spune Consiliul Europei. 
În Europa Occidentală este pe dos, la fel şi în Ungaria şi Rusia, unde acest termen este mai bine tolerat şi "câteodată mai potrivit", estimează instituţia europeană.
Prin urmare, Consiliul Europei recomandă denumirea de țigan pentru cei de această etnie ce sunt originari din Europa Occidentală, din Ungaria și din Rusia. 
Rezultă că singurii care ar trebui să fie denumiți rromi sunt cei din România, Bulgaria sau țările fostei Iugoslavii. Adică cei care provin din țări care nu sunt în Spațiul Schengen.

În acest mod simplu, membrii acestei etnii ce se deplasează frecvent cer ei înșiși să fie diferențiați de cei care au dreptul de a locui permanent în țările din spațiul Schengen.

După Atlasul Ţiganilor, termenul poate avea  conotaţii pozitive, ca atunci când este asociat cu muzica sau cu sărbătorile ţigăneşti.

¤ Observăm că autorităţile europene recomandă în mod discret diferenţierea prin denumire a ţiganilor din România, Bulgaria şi fosta Iugoslavie, care să fie numiţi "romi",  de toţi ceilalţi ţigani din Europa, fiindcă ţiganii din Ungaria şi Rusia ar continua să fie numiţi ţigani, deşi sunt în Estul Europei.

R(r)omii

Acest termen înseamnă om, în limba romanes. Este vorba tot despre un termen generic, dar de data aceasta endogen, adică folosit chiar de rromi. El a fost ales în 1971 de către asociaţiile din Europa de Est cum ar fi Uniunea romani internaţională pentru a înlocui termenul de ţigani, considerat de ei a fi peiorativ. În acelaşi timp, el este cel mai adesea folosit pentru a desemna o ramură a poporului ţigan care este implantată în Europa de Est şi centrală, în mare majoritate în România, dar şi în Bulgaria şi în fosta Iugoslavie, din care o parte a emigrat în Europa Occidentală mai de curând: începând din a doua jumătate a secolului XX, apoi de la căderea regimurilor comuniste.  

Gens du voyage (oamenii voiajului)

Este vorba despre o categorie administrativă reieşită din legea din 3 ianuarie 1969. Înlocuind acolo cuvântul "nomad", termenul priveşte persoanele care trăiesc mai mult de şase luni pe an într-o reşedinţă mobilă terestră. (Rulotă/căruță etc). Conform Federaţiei naţionale a asociaţiilor solidare cu ţiganii, aproape totalitatea "oamenilor voiajului" au cetăţenie franceză. Numărul lor este estimat la 400 000 de persoane. Caracteristica principală nu ar fi mobilitatea, ci locuirea în caravane.  Este deci un termen ce nu îi desemnează anume pe ţigani, dat fiind că dreptul francez nu face distincţie între categorii etnice.

În Franţa oamenii voiajului sunt supuşi unui regim special. Ei trebuie să aştepte trei ani înainte de a se putea înscrie pe listele electorale, în loc de şase luni. Ei deţin, de asemenea, o legitimaţie de călătorie pe care trebuie să o prezinte cu regularitate autorităţilor. Ei au în loc de adresă doar numărul legitimaţiei de călătorie.

Uniunea romani internaţională a estimat că nu se recunoaşte sub această denumire, de om al voiajului.

Prin aceasta, se renunţă la folosirea avantajelor acestui statut special, care constau în acceptarea oficială a stabilirii caravanelor pe terenuri special desemnate în diferite comune , fără pericol de expulzare sau de trimitere în altă ţară, în şcolarizarea copiilor, obţinerea de ajutoare sociale şi a drepturilor civile. 

Prin urmare, acțiunea Uniunii romani internațională a constat în aceea de a insista ca cei ce provin din România, Bulgaria și fosta Iugoslavie să fie denumiți cu altă denumire decât a celor din Spațiul Schengen și de asemenea a refuzat avantajul de a fi considerați „oameni ai voiajului”, cărora li se permite să călătorească unde vor și cât timp vor. E ca și cum cineva care se recomandă ca fiind Rom ar cere să fie expulzat din Spațiul Schengen....