marți, 21 ianuarie 2014

Accidentul aviatic al medicilor a fost accident de muncă

Am văzut la televizor răspunsurile date la întrebarea dacă groaznicul accident al aterizării forţate a avionului cu medici ce se deplasau pentru prelevarea de organe a fost accident de muncă sau nu.



După ce cineva a răspuns că da, e accident de muncă, doctorul Irinel Popescu, coordonatorul echipei de prelevare a intervenit, spunând: "da şi nu". El a povestit că a pus o întrebare similară în SUA referindu-se în acel caz la infectarea accidentală cu virus hepatic şi de acolo a primit răspunsul că nu este considerat accident de muncă, având în vedere că protagoniştii cunosc şi îşi asumă riscurile specifice profesiunii.
Numai că noi nu suntem în SUA, ci în România. Prin urmare, legislaţia de protecţie a muncii aplicabilă este cea din România. Nu ştiu care este legislaţia din SUA, oricum ea diferă în funcţie de fiecare stat american în parte, dar asta nu e relevant pentru noi.
Ce spune legislaţia noastră? Citez prevederile generale din lege, pentru că articolele pot fi utile şi în alte cazuri:

PREVEDERI GENERALE
Prin accident de muncă se întelege vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu şi care provoacă incapacitate temporară de muncă (ITM) de cel putin 3 zile calendaristice, invaliditate (INV) ori deces(D). 
(Art. 5 (g), din Legea 319/2006)

În sensul prevederilor art. 5 lit. g) din Legea  319/2006, este, de asemenea, accident de muncă:

a) accidentul suferit de persoane aflate în vizită în întreprindere şi/sau unitate, cu permisiunea angajatorului;
b) accidentul suferit de persoanele care îndeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv în cadrul unor activităţi culturale, sportive, în ţară sau în afară graniţelor ţării, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor sarcini;
c) accidentul survenit în cadrul activităţilor cultural-sportive organizate, în timpul şi din cauza îndeplinirii acestor activităţi;
d) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiativă pentru salvarea de vieţi omeneşti;
e) accidentul suferit de orice persoană, ca urmare a unei acţiuni întreprinse din proprie initiaţivă pentru prevenirea ori înlăturarea unui pericol care ameninţa avutul public şi privat;
f) accidentul cauzat de activităţi care nu au legatura cu procesul muncii, dacă se produce la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, în calitate de angajator, ori în alt loc de muncă organizat de aceştia, în timpul programului de muncă, şi nu se datorează culpei exclusive a accidentatului;
g) accidentul de traseu, dacă deplasarea s-a făcut în timpul şi pe traseul normal de la domiciliul lucrătorului la locul de muncă organizat de angajator şi invers;
h) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la locul de muncă sau de la un loc de muncă la altul, pentru îndeplinirea unei sarcini de muncă;
i) accidentul suferit în timpul deplasării de la sediul persoanei juridice sau de la adresa persoanei fizice la care este încadrată victima, ori de la orice alt loc de muncă organizat de acestea, la o alta persoană juridică sau fizică, pentru îndeplinirea sarcinilor de muncă, pe durata normală de deplasare;
j) accidentul suferit înainte sau după încetarea lucrului, dacă victima prelua sau preda uneltele de lucru, locul de muncă, utilajul ori materialele, dacă schimba îmbrăcămintea personală, echipamentul individual de protecţie sau orice alt echipament pus la dispoziţie de angajator, dacă se afla în baie ori în spălător sau dacă se deplasa de la locul de muncă la ieşirea din întreprindere sau unitate şi invers;
k) accidentul suferit în timpul pauzelor regulamentare, dacă acesta a avut loc în locuri organizate de angajator, precum şi în timpul şi pe traseul normal spre şi de la aceste locuri;
l) accidentul suferit de lucrători ai angajatorilor români sau de persoane fizice române, delegaţi pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu în afară graniţelor tarii, pe durata şi traseul prevăzute în documentul de deplasare;
m) accidentul suferit de personalul roman care efectuează lucrări şi servicii pe teritoriul altor tari, în baza unor contracte, convenţii sau în alte condiţii prevăzute de lege, încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în timpul şi din cauza îndeplinirii îndatoririlor de serviciu;
n) accidentul suferit de cei care urmează cursuri de calificare, recalificare sau perfecţionare a pregătirii profesionale, în timpul şi din cauza efectuării activităţilor aferente stagiului de practică;
o) accidentul determinat de fenomene sau calamităţi naturale, cum ar fi furtuna, viscol, cutremur, inundaţie, alunecări de teren, trăsnet (electrocutare), dacă victima se afla în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu;
p) dispariţia unei persoane, în condiţiile unui accident de muncă şi în împrejurări care indreptăţesc presupunerea decesului acesteia;
q) accidentul suferit de o persoană aflată în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, ca urmare a unei agresiuni.
(2) În situaţiile menţionate la alin. (1) lit. g), h), i) şi l), deplasarea trebuie să se facă fără abateri nejustificate de la traseul normal şi, de asemenea, transportul să se facă în condiţiile prevăzute de reglementările de securitate şi sănătate în muncă sau de circulaţie în vigoare.

Accidentul de muncă se clasifica în raport cu urmările produse si cu numărul persoanelor accidentate în:
bullet
accident care produce incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile calendaristice;
bullet
accident care produce invaliditate;
bullet
accident mortal;
bullet
accident colectiv, când sunt accidentate cel puţin trei persoane în acelasi timp şi din aceeaşi cauză.

Accidentul de muncă urmat de incapacitate temporară de muncă ori, după caz, urmat de invaliditate sau deces, precum şi accidentul de muncă colectiv vor fi comunicate de îndată de către conducerea persoanei juridice sau, dupa caz, de persoana fizică, în calitate de angajator,inspectoratului teritorial de muncă şi, după caz, organelor de urmarire penală competente, potrivit legii.
În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, persoana juridică sau fizică la care sunt angajaţi accidentaţii va anunţta de îndată inspectoratul teritorial de muncă din judeţul în raza căruia s-a produs accidentul.

 Onoratul profesor doctor academician Irinel Popescu  a fost, obligatoriu, instruit în privinţa legislaţiei de protecţie a muncii.

2 comentarii:

constructor spunea...

Vedem numeroase accidente de munca pe santiere: niciodata, dar niciodata nu auzim ca cineva sa fi fost condamnat penal pentru nerespectarea legislatiei de protectie a muncii ce a avut ca urmare pierderi de vieti omenesti. Bine ca se gasesc " pricepatori" prin ziare sa dea de inteles ca " asa i-a fost scris" amaratului care a murit.

Merin spunea...

Ca de obicei, nici un vinovat dupa ancheta. Ceasul rau e de vina.