Premieră la Opera Naţională Bucureşti
Alina Cojocaru în La Sylphide |
„Este datoria noastră, a celor care suntem pe scenă, să avem grijă ca baletul să nu arate ca la muzeu, ci să fie mereu proaspăt pentru spectatori, ca în prima seară.Cred că aceia care spun că baletul este o formă de artă pe moarte o spun pentru că au văzut un spectacol prost pus în scenă sau atenţia le-a fost atrasă greşit de către creatori pe un anumit aspect al lucrării”.
Johan Kobborg
Balet romantic creat la 12 martie 1832 de Filippo
Taglioni la Opéra de Paris, pe un
libret de Adolphe Nourrit inspirat de povestirea
lui Charles Nodier Trilby (1822), cu muzica de Jean Schneitzhoeffer.
Un spectacol de Johan Kobborg
Coregrafia originală: August Bournonville
Coregrafia actuală: Johan Kobborg
Dirijor: Ciprian Teodoraşcu
Scenografia : Natalia Steward
Lighting design: Daniel Klinger
Subiectul
Acţiunea se petrece în munţii Scoţiei: primul act în satul lui James;
al doilea act în pădurea silfidelor.
Actul I
În ajunul nunţii unui
scoțian pe nume James cu prietena lui Effie, o silfidă frumoasă îndrăgostită
de el îi apare în vis și dispare la trezire. James se îndrăgosteşte de ea, dar trebuie să se însoare cu Effie.
Printre invitatii la nuntă apare vrăjitoarea Madge, care îi spune lui Effie că
James iubește pe alta mai mult decât pe ea. James o alungă pe Madge și pregătirile
de nunta continuă.Silfida reapare, dar numai James o poate vedea. Înainte de
ceremonie ea fură verigheta destinată lui Effie, iar James o urmează în pădure,
părăsindu-şi logodnica.
Actul II
James, în pădurea
fermecată, primește cadou de la vrăjitoarea Madge o eșarfă magică ce ar trebui
să-i permită să prindă silfida. Dar eşarfa este otrăvită și când este pusă pe
umerii silfidei, ea îşi pierde nu numai aripile, ci, şi viața, înconjurată de prietenele
ei. De departe, James doborât de durere vede procesiunea de nuntă a lui Effie
cu un alt tânăr, Gurn.
Distribuţia
·
Silfida : Alina Cojocaru (la premieră) /Oana Babușka/ Cristina Dijmaru/ Bianca Fota/ Sena Hidaka/ Rin
Okuno
·
James
Reuben, ţăran scoţian : Steven McRae (la premieră) /Bogdan Cănilă/ Robert
Enache/ Shohei Horiuchi
·
Anne
Reuben, mama sa : Beatrice Șerbănescu / Camelia Soare
·
Effie,
ţărancă, nepoata Annei : Oana
Babușka / Rachel Hernon/ Bianca Stoicheciu/ Diana Tudor
·
Gurn,
ţăran scoţian : Shuhey Yoshida / Călin Rădulescu/ Vlad Toader
·
Bătrâna
Madge, vrăjitoare : Alexandra Gavrilescu / Gloria
Barbu/ Gabriela Popovici/ Adina Tudor
· Doi prieteni : Gabriel Luca, Raul Oprea / Florin Mihalache / Călin Rădulescu
· Pas de Six: Marina Minoiu, Lorena Negrea , Bianca Stoicheciu/ Zoe Epstein/ Tamara Grimmer/ Rachel Hernon/ Alice Monoiu / Rin Okuno/ Reina Yagura
· Pas de Six: Marina Minoiu, Lorena Negrea , Bianca Stoicheciu/ Zoe Epstein/ Tamara Grimmer/ Rachel Hernon/ Alice Monoiu / Rin Okuno/ Reina Yagura
Lucas Campbell, Shohei Horiuchi, Călin Rădulescu /
Bogdan
Cănilă/ Raul Oprea/ Shuhey Yoshida
·
Prima silfidă : Noellie Coutisson / Marina Minoiu/ Bianca Stoicheciu
·
Două Silfide : Sena Hidaka, Rin Okuno/ Lorena Negrea/ Bianca
Stoicheciu/ Reina Yagura
·
Fetiţa : Amira Badro/ Maria Mamara
Corpul de balet al Operei Naţionale Bucureşti
(Numele subliniate fac parte din distribuţia din spectacolul în premieră la noi)
¤ O informaţie recentă: din septembrie 2013, Alina Cojocaru face parte din English National Ballet şi are contracte pe scenele cele mai prestigioase din întreaga lume, după ce şi-a dat demisia, împreună cu Johan Kobborg de la Royal Ballet (Covent Garden), unde fusese 13 ani prim solistă .
¤ O informaţie recentă: din septembrie 2013, Alina Cojocaru face parte din English National Ballet şi are contracte pe scenele cele mai prestigioase din întreaga lume, după ce şi-a dat demisia, împreună cu Johan Kobborg de la Royal Ballet (Covent Garden), unde fusese 13 ani prim solistă .
Despre balet
Marie Taglioni în La Sylphide |
Silfidele sunt creaturi
imaginare provenind din mitologiile galeză, celtă şi germanică. Paracelsus le
descrie ca pe spirite ale aerului.
Philippe Taglioni a
creat La Sylphide special pentru fiica sa Marie Taglioni, ţinând
cont de « defectele » acesteia :
braţe şi picioare lungi, mâini mari, corpul subţire şi degetele de la picioare de aceeaşi lungime, permiţându-i balerinei un
excepţional echilibru pe poante. A fost prima dată când s-a dansat un balet
întreg pe poante, iar costumul din muselină cu jupon de crep a fost primul tutu.
Succesul baletului a generat o adevărată modă în epocă: comparaţia
cu o silfidă era complimentul suprem, erau pălării „syilphide”, un soi de bujor a fost numit „syilphide” un jurnal de modă s-a numit la fel.
„Este o mare bucurie să montez la Opera Naţională Bucureşti baletul La Sylphide, unul dintre cele mai importante din punct de vedere istoric. Este, de altfel, primul balet la care s-au folosit poantele, desigur în versiunea franceză a lui Filippo Taglioni, prin anul 1832. Vechea şcoală de balet avea ca scop să provoace emoţii puternice, iar în acest caz visul îl face pe James, personajul principal, să piardă totul. Şi astăzi subiectul este extrem de emoţionant pentru că nu ştim dacă ceea ce se întâmplă este real sau este doar în imaginaţia lui James. Desigur, el explorează, îndrăgostit de această creatură misterioasă, Silfida...”a declarat Johan Kobborg, supranumit „dansatorul clasic suprem” de către cotidianul britanic The Telegraph.
Johan Kobborg - un nou blazon pentru ONB (atenţie, nu a murdărit nici un scaun) |
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 8.12.2013
Spectacolul pus în scenă de Johan Kobborg la noi s-a bucurat de un succes enorm la public.
După ce biletele puse în vânzare s-au epuizat foarte repede, cu o oră înainte de începerea spectacolului un mare număr de cetăţeni se încolonase în faţa casei de bilete, aşteptând să se pună în vânzare bilete fără loc.
Celebrii balerini protagonişti au cucerit fără rezerve publicul prin virtuozitate, dar şi prin subtilitatea interpretării. Chiar şi o mică "scăpare" a lui Steven McRae a fost " acoperită" de public cu un ropot de aplauze, care voia să arate că nivelul înalt general al dansului protagonistului a făcut ca mica eroare să fie iertată.
Alina Cojocaru a avut o interpretare plină de delicateţe şi sentiment, tehnica impecabilă fiind pusă în slujba realizării efectului inefabil ce sugerează imaterialul.
Dar întregul ansamblu al baletului Operei din Bucureşti, la care s-au adăugat şi elevi de la Liceul de coregrafie s-a arătat la un înalt nivel, simţindu-se fără îndoială mâna sigură a lui Johan Kobborg, care a ştiut să pună în valoare întregul potenţial al artiştilor.
Asta ne face să fim convinşi că şi spectacolul următor, unde nu vor mai participa stelele scenei londoneze, va fi de foarte bună calitate. Şi sperăm ca spectacolul să fie reluat de mai multe ori, fiind evident că publicul doreşte acest lucru.
Scenografia inspirată, ne-a dus în lumea castelelor din Scoţia, cu legendele şi misterele lor.
În umbra sălii de spectacole, familia Alinei Cojocaru s-a bucurat alături de ceilalţi spectatori de succesul marii artiste.
Să sperăm că astfel de spectacole se vor repeta cu frecvenţă mai mare la Opera din Bucureşti, căreia îi urăm să treacă la un program normal de spectacole, nu la unul cu "program redus"!Update 8.12.2013
Spectacolul pus în scenă de Johan Kobborg la noi s-a bucurat de un succes enorm la public.
După ce biletele puse în vânzare s-au epuizat foarte repede, cu o oră înainte de începerea spectacolului un mare număr de cetăţeni se încolonase în faţa casei de bilete, aşteptând să se pună în vânzare bilete fără loc.
Celebrii balerini protagonişti au cucerit fără rezerve publicul prin virtuozitate, dar şi prin subtilitatea interpretării. Chiar şi o mică "scăpare" a lui Steven McRae a fost " acoperită" de public cu un ropot de aplauze, care voia să arate că nivelul înalt general al dansului protagonistului a făcut ca mica eroare să fie iertată.
Alina Cojocaru a avut o interpretare plină de delicateţe şi sentiment, tehnica impecabilă fiind pusă în slujba realizării efectului inefabil ce sugerează imaterialul.
Dar întregul ansamblu al baletului Operei din Bucureşti, la care s-au adăugat şi elevi de la Liceul de coregrafie s-a arătat la un înalt nivel, simţindu-se fără îndoială mâna sigură a lui Johan Kobborg, care a ştiut să pună în valoare întregul potenţial al artiştilor.
Asta ne face să fim convinşi că şi spectacolul următor, unde nu vor mai participa stelele scenei londoneze, va fi de foarte bună calitate. Şi sperăm ca spectacolul să fie reluat de mai multe ori, fiind evident că publicul doreşte acest lucru.
Scenografia inspirată, ne-a dus în lumea castelelor din Scoţia, cu legendele şi misterele lor.
În umbra sălii de spectacole, familia Alinei Cojocaru s-a bucurat alături de ceilalţi spectatori de succesul marii artiste.
Un singur regret: la conferinţa de presă organizată înainte de spectacol cu Johan Kobborg şi cu directorul Operei declaraţiile erau accesibile doar microfoanelor unidirecţionale ale reprezentanţilor presei, pentru ceilalţi aflaţi în foaier nefiind asigurată sonorizarea!
De asemenea, e ciudat că vestea prezenţei Alinei Cojocaru în spectacolul - premieră a apărut târziu pe site-ul Operei, mult după ce se puseseră în vânzare biletele şi doar după ce ştirea apăruse " pe surse" pe Hotnews. Ar fi de aşteptat ca cel mai informat şi "la zi" site în privinţa spectacolelor Operei din Bucureşti să fie chiar...site-ul propriu.
Totodată, ar fi de aşteptat ca pentru fiecare spectacol să se precizeze pe site distribuţia exactă şi nu o lungă listă de posibili protagonişti, eventualele înlocuiri justificate fiind de asemenea specificate în timp util spectatorilor.
Am remarcat în ansamblul de balet al Operei o serie de balerini şi de balerine din străinătate, majoritatea din Japonia, care au performanţe remarcabile , dar despre care pe site-ul instituţiei nu se specifică nimic altceva decât numele şi fotografia. Shuhey Yoshida ,Lucas Campbell, Shohei Horiuchi, Lucas Campbell, Noellie Coutisson, Sena Hidaka şi Rin Okuno au dansat chiar în spectacolul de ieri.
Nu ar fi normal să aflăm câte ceva şi despre ei?
Un moment din spectacol, apărut în presa de azi |
Se pare că am avut "gura aurită" cu "noul blazon al Operei ", pentru că aseară , la conferinţa de presă s-a anunţat că Johan Cobborg este noul director artistic al Baletului Operei Naţionale Bucureşti.
Sperăm ca "baletul operei" să devină într-adevăr "Baletul Naţional", cu renumele pe care dansatorii noştri îl merită, pus în valoare de acest coregraf şi balerin de valoare maximă.
Felicitări şi La mai mare!
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 9.12.2013
Aflu acum de pe internet ceva despre care cred că nu s-a scris suficient şi nu s-a vorbit mai deloc la noi:
Încă din anul 2008, Alina Cojocaru ţine spectacole de gală ale căror încasări sunt destinate Casei Speranţei, centrul de îngrijiri paleative destinat persoanelor lovite de boli incurabile şi aflate în ultimul stadiu al bolii.
Pe 12 mai 2013, la această gală au participat, alături de Alina Cojocaru şi solidari cu ea un mare număr de artişti de vază din baletul contemporan: Serghei Polunin de la Baletul Stanislavski din Moscova, Alex Paroisse de la Baletul Mariinsky, Daria Klimentov şi Vadim Muntagirov de la Baletul naţional englez, Steven McRae, Johan Kobborg, Akane Takada, Francesca Hayward, Marcelino Samb şi James Hay de la Royal Ballet, Matthew Golding de la Baletul naţional olandez, precum şi Ana Sendas şi Stefanos Bizas de la Teatrul danez de Dans, Thiago Bordin de la Hamburg Ballet. Au participat şi violonistul virtuoy Charlie Siem, precum şi muzicienii din Camerata Manning.
Toţi cei implicaţi în eveniment au activat gratuit sau la un cost foarte scăzut, toate beneficiile fiind donate pentru Fundaţia Hospice "Casa Speranţei".
Spectacolul a avut loc la prestigiosul teatru de dans Sadler's Wells din Londra, într-o sală cu peste 1400 de locuri.
La gală au participat şi trei elevi la Liceul de Coregrafie din Bucureşti, care au prezentat în premieră o lucrare de Johan Kobborg.
Alina Cojocaru a vizitat la Bucureşti şantierul lucrării aşezământului şi s-a întâlnit cu unii dintre bolnavi.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 9.12.2013
Aflu acum de pe internet ceva despre care cred că nu s-a scris suficient şi nu s-a vorbit mai deloc la noi:
Încă din anul 2008, Alina Cojocaru ţine spectacole de gală ale căror încasări sunt destinate Casei Speranţei, centrul de îngrijiri paleative destinat persoanelor lovite de boli incurabile şi aflate în ultimul stadiu al bolii.
Pe 12 mai 2013, la această gală au participat, alături de Alina Cojocaru şi solidari cu ea un mare număr de artişti de vază din baletul contemporan: Serghei Polunin de la Baletul Stanislavski din Moscova, Alex Paroisse de la Baletul Mariinsky, Daria Klimentov şi Vadim Muntagirov de la Baletul naţional englez, Steven McRae, Johan Kobborg, Akane Takada, Francesca Hayward, Marcelino Samb şi James Hay de la Royal Ballet, Matthew Golding de la Baletul naţional olandez, precum şi Ana Sendas şi Stefanos Bizas de la Teatrul danez de Dans, Thiago Bordin de la Hamburg Ballet. Au participat şi violonistul virtuoy Charlie Siem, precum şi muzicienii din Camerata Manning.
Toţi cei implicaţi în eveniment au activat gratuit sau la un cost foarte scăzut, toate beneficiile fiind donate pentru Fundaţia Hospice "Casa Speranţei".
Spectacolul a avut loc la prestigiosul teatru de dans Sadler's Wells din Londra, într-o sală cu peste 1400 de locuri.
La gală au participat şi trei elevi la Liceul de Coregrafie din Bucureşti, care au prezentat în premieră o lucrare de Johan Kobborg.
Alina Cojocaru a vizitat la Bucureşti şantierul lucrării aşezământului şi s-a întâlnit cu unii dintre bolnavi.
Un comentariu:
Johan Kobborg Is now the Director of the National Ballet of Romania.
Trimiteți un comentariu