Independenţă energetică fără resurse de hidrocarburi?

Resursele noastre de petrol şi de gaze, inclusiv gaze de şist au fost deja date 

Ce spun legile româneşti în domeniu despre gazele de şist

La noi nu există o legislaţie specifică privind gazele de şist, legislaţia noastră făcând referire doar la "substanţe minerale combustibile din amestecuri de hidrocarburi naturale acumulate în scoarţa terestră şi care în condiţii de suprafaţă se prezintă în stare gazoasă sub forma de gaze naturale sau lichidă sub formă de ţiţei sau condensat".
Acuma, gazele de şist nu prea putem spune că sunt "acumulate" în scoarţa terestră, ci mai degrabă difuze în argilele şi marnele din scoarţă, pentru că tocmai de aceea este nevoie de fracturarea (zdrobirea) acestor roci pentru a se deteremina eliberarea bulelor minuscule de gaz conţinute de acestea. Şi dacă această aserţiune e adevărată, atunci înseamnă că exploatarea gazelor de şist se face în lipsa oricărei legi specifice.
Uniunea Europeană a lăsat la latitudinea statelor membre elaborarea legislaţiei specifice în privinţa gazelor de şist.  Iar la noi s-a ales calea cea mai simplă: să nu avem legislaţie în domeniu!.

Ce aprobări dă ANRM

Potrivit legilor de la noi, pentru "acest tip de resursă" (practic pentru orice hidrocarburi) ANRM nu eliberează licenţe de explorare sau de exploatare, ci semnează un acord petrolier  ce se derulează în trei etape: explorare, dezvoltare şi exploatare. Prin urmare, cine a obţinut licenţa pe un teren poate trece oricând la etapa de exploatare , anunţând pur şi simplu autoritatea de protecţie a mediului că urmează să treacă la etapa de explorare şi apoi la cea de dezvoltare şi de exploatare.
Se mai spune (explicaţie din partea Ministerului Mediului prin mass media) că "studiile de impact asupra mediului pot fi făcute numai după ce s-au efectuat studiile geologice şi prospecţiunile seismice, adică în etapele de explorare prin foraje de adâncime şi de exploatare". Cu alte cuvinte, întâi se dau acordurile de concesionare, care includ şi posibilitatea de exploatare, apoi se începe activitatea şi pe urmă se fac studiile de impact asupra mediului, ca să vedem dacă am avut sau nu ghinion?
Ni se mai spune prin mass media că durata etapei de explorare ar fi de circa cinci ani. Probabil că cei care spun asta nu au citit documentaţiile pentru acord de mediu întocmite pentru sondele deja devenite celebre la noi şi în care se precizează că durata lucrărilor de explorare, inclusiv de construire a platformelor şi de montare a sondei ar fi de circa şase luni. După care, dacă rezultatele sunt cele scontate de către companie, se trece la exploatare.
Ni se mai spune de către ANRM că "investigarea posibilităţilor de exploatare, care ar putea include foraje orizontale, fisurare hidraulică reprezintă o etapă ulterioară şi distinctă" .  Păi tocmai ni se spusese care sunt cele trei etape. "Investigarea" în care dintre ele s-ar încadra?

În paranteză fiezis, site-ul ANRM (namr ro) nu funcţionează decât ca link spre legea minelor din 2003 şi legea petrolului din 2004. În rest...doar titluri.

 "Până în prezent nu s-au identificat proceduri de evaluare a impactului asupra mediului deschise pentru proiecte de explorare/exploatare a gazului de şist, la autorităţile de mediu din teritoriu, şi pe cale de consecinţă nu au fost elaborate în România rapoarte privind impactul asupra mediului, nici nu au fost emise acte de reglementare (acorduri de mediu sau autorizaţii de mediu) pentru astfel de lucrări" se declara în 2012. Adică, impactul asupra mediului nu se evaluează prin studii preliminare, ci se aşteaptă să se vadă post factum în ce măsură a fost afectat mediul? Şi alte acte de reglementare specifică de mediu nu avem în afara acordurilor şi avizelor? Aşa se pare.
În acest context de lipsă de reglementare specifică  şi de atribuire " cu toptanul" a tuturor drepturilor asupra terenurilor concesionate, se trece la vinderea ultimelor zone cu resurse de hidrocarburi e care le mai avem.
Concesionarea se face pe termen nelimitat. Adică echivalează cu vinderea resurselor.

La începutul anului 2014 se vor scoate la licitaţie 36 de noi perimetre de hidrocarburi 

ANRM a făcut acest anunţ într-o conferinţă de presă. Probabil că sunt ultimele suprafeţe cu resurse de hidrocarburi pe care le mai avem. Nu se ştie în ce condiţii s-au obţinut în anii precedenţi aceste concesiuni. Dacă s-a plătit ceva pe ele, cât anume sau dacă s-au dat pur şi simplu pe gratis. Nu-mi aduc aminte să fi citit ceva în presă despre asta. Ştim doar că nu mai avem 75% din subsolul nostru.

Companiile petroliere care deţin concesiunile asupra teritoriului nostru vor să vândă porţiuni din ele 

ANRM a anuţat că doreşte modificarea prin ordonanţă de urgenţă a legii petrolului pentru ca titularul unui acord petrolier să poată transfera (vinde) drepturile asupra întregului perimetru obţinut sau asupra unei porţiuni din acesta, porţiune ce ar urma să fie numită "zonă petrolieră".
Asta pentru că majoritatea perimetrelor petroliere din România , atât pe uscat cât şi din platoul continental al Mării Negre au fost deja concesionate.
Firmele care deţin concesiunile sunt firme străine, dintre care unele mai au ceva românesc doar în denumire şi într-o mică parte dintre acţiuni. Altele nu au decât capital străin. Şi nu doar american, Există şi companii din Kazahstan, companii ungureşti, companii poloneze etc.
Ele ar dori acum să scoată bani vânzând pe bucăţi ceea ce au obţinut cu toptanul.
România nu ar mai avea nici un cuvânt de spus în aceste tranzacţii.

Unde e independenţa României

Vedeţi ceva aici care să semene cu independenţa României?
Ştim  doar că nu mai deţinem resursele din subsolul ţării noastre. Mai ştim că diferite companii, nu ştim  care anume (pentru că ele îşi vor vinde de la una la alta teritoriile) vor exploata orice tip de hidrocarbură vor dori şi prin orice metodă vor dori. Apoi vor vinde petrolul şi gazele cui vor dori, evident la preţul pieţei. Iar noi vom primi o redevenţă foarte mică şi cu asta, basta.
Unde ar fi independenţa energetică a României din toate acestea?
Sau chiar independenţa - pur şi simplu?
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
OMV (grupul austriac ce deţine Petrom)  a declarat recent că după ce va începe exploatarea gazelor (care au fost ale noastre) de pe platoul continental al Mării Negre, din România vor pleca gaze către Europa.
Dintr-un anumit punct de vedere s-ar putea spune că România va deveni exportator de gaze. Numai că ele nu vor fi vândute de România, în folosul României, ci de austrieci, spre profitul lor.
Oricum, din cantitatea enormă de 42-84 miliarde de metri cubi de gaze ce s-ar găsi doar în "perimetrul Neptun" ne-ar reveni şi nouă o mică parte, sub formă de redevenţe. Lukoil are altă parte din zăcămintele foste ale noastre. Aceste cantităţi ar putea acoperi necesităţile noastre mici de gaze- acum că nu mai avem industrie.

De ce mai avem atunci nevoie ca - tot alţii- să exploateze şi gazele noastre de şist?
------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
S-a spus că dacă se vor extrage gazele , inclusiv cele de şist din subsolul nostru, se vor ieftini gazele pentru consumatorii români. 
Faptele dovedesc însă altceva.
Cantitatea de gaze livrate de Romgaz (deci cantitatea de gaze consumate la noi, atât din surse interne cât şi din import) a scăzut foarte mult, datorită scăderii cererii de consum. (Cum numărul consumatorilor casnici a rămas aproximativ acelaşi, scăderea provine din închiderea unor unităţi de producţie). Dar preţul gazelor a crescut!
Iar ANRE a anunţat deja că anul viitor preţul gazelor se va dubla pentru industrie.
Dacă în prezent preţul gazelor din ţară, care acoperă cam trei sferturi din consumul naţional, este de 68  lei /MWh, iar cele de import costă 130 lei/MWh.(adică 420$/1000 m3) Ar rezulta un preţ mediu ponderat de 83,5lei/MWh.
Pentru anul viitor, ANRE estimează că preţul gazelor de import ar putea ajunge la 380 $/1000 m3, dar preţul gazelor din România va fi tot 380 $/1000 m3, adică 117,6 lei/MWh.
Prin urmare nu este nici o legătură între scăderea necesarului de gaze şi preţul lor.
Prin urmare, nici dacă va creşte cantitatea de gaze, preţul lor nu va scădea, ci, eventual , va creşte. Cu cât?

Nouă ni se spune că preţul gazelor trebuie să fie "liberalizat", dar ANRE declară că nu ştie cu cât trebuie să scumpească gazele, pentru că Germania şi Franţa nu fac publice preţurile cu care cumpără gazul de la Gazprom.  Deci, nu ştim cu cât anume se va scumpi gazul metan.