Faust la Opera din Bucureşti

FAUST

Opera Faust revine în repertoriul Operei Naţionale Bucureşti

Sunt anunţate două spectacole, pe 14 şi pe 15 decembrie, cu distribuţii diferite.

Operă în cinci acte de Charles Gounod Libretul de Jules Barbier şi Michel Carré după Faust de J. W. Goethe Dirijor: Adrian Morar Regia: Alexandru Tocilescu Scenografia: Cătălin Ionescu-Arbore Coregrafia: Alexa Mezincescu Maestru de cor: Stelian Olariu Asistent de regie: Ştefan Neagrău Mişcarea scenică: Roxana Colceag Distribuţia: 14 decembrie 15 decembrie ¯ Faust tenor Ştefan Pop (invitat, debut) Ivaylo Mihaylov  (invitat) ¯ Méphisto bas Horia Sandu Marcel Roşca (invitat) ¯ Marguerite soprană Tatiana Lisnic (invitată) Simona Neagu ¯ Valentin bariton Vicenţiu Ţăranu Konstantin Brzhinsky (invitat) ¯ Wagner bariton Daniel Pop (debut) Daniel Filipescu ¯ Siebel mezzosoprană Andra Bivol (invitată, debut) Julia Stein (invitată, debut) ¯ Marthe Schwerlein mezzosoprană Adriana Alexandru  Angelica Popescu (invitată, debut) Tinere fete, fermieri, studenţi, soldaţi, cor bisericesc Solişti balet: ¨       Antoniu Virgil Ciocoiu ¨       Cleopatra Bianca  Stoicheciu (debut) ¨       Laïs Bogdan Plopeanu (debut) ¨       Frumoasa Elena Bianca Fota ¨       Inocentul Shohei Horiuchi (debut) ¨       Flăcăruia Magdalena Rădulescu, Cătălin Caracaş, Gabriel Luca,  Shohya Oheda(debut) ¨       Balerina Oana Bădănoiu ¨       Astart é Rodica Fiastru ¨       Phryné Beatrice Şerbănescu Spectacolul începe la ora 18,00, are trei pauze şi se încheie în jurul orei 22,15. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ SUBIECTUL Uvertura Acțiunea se petrece în Germania secolului al XVI-lea.. Scurtă introducere orchestrală ce evocă aspiraţiile contradictorii ale lui Faust : concepţia metafizică , setea de cunoaştere şi pulsiunile umane ale lui Valentin. Actul I : Cabinetul  lui Faust Tabloul 1 Singur, în cabinetul său de lucru, doctorul Faust își recunoaște înfrângerea la sfârșitul unei vieți în care munca intensă în domeniul științei (filosofie, medicină, chiar și teologie) i-a impus renunțarea la toate bucuriile și plăcerile omenești. (« Rien, en vain j'interroge... »).  Cupa cu otravă i se oprește lângă buze, când, de afară răzbate până la el cântecul  vesel al unor fete ce slăvesc natura și dragostea.  (« Ah ! paresseuses filles »). Revoltându-se contra ştiinţei şi credinţei, Faust îl invocă pe necurat (Spiritul Pământului)  (« Mais ce Dieu que peut-il pour moi ? »), care îi apare sub forma lui Méphistophélès.  Acesta apare sub înfățișarea unui senior ce se pune în slujba lui, gata să-i împlinească orice dorință. Imaginea unei minunate fete pe care Mefisto i-o arată pentru o clipă, frânge ultimele forțe de rezistență ale lui Faust. Pactul între cei doi e semnat cu sânge. Faust spune că doreşte  « o comoară ce le cuprinde pe toate : tinereţea ». Méphistophélès i-o dă, dar Faust trebuie să semneze că va deveni servitorul lui  Méphistophélès după ce nu va mai avea tinereţea. El ezită, dar vederea Margaretei îl hotărăşte să semneze cu sânge (À moi les plaisirs). Acte II : Petrecerea Tabloul 2 Un cor de soldaţi, studenţi şi săteni cântă vesel un cântec de, « Vin ou Bière ». Valentin, plecând la răzbpo, o încredinţează pe sora lui  Marguerite prietenilor săi, Wagner et Siébel. El cântă o invocaţie, Avant de quitter ces lieux... Tânărul student Wagner începe un cântec vesel de pahar care este întrerupt brutal de Mefisto.  Méphistophélès cântă celebra rondă: Le veau d'or est toujours debout. – un cântec ce proslăveşte puterea aurului. Contrariat și revoltat de purtarea lui Mefisto, Valentin îl provoacă la duel, dar sabia îi cade sfărâmată. .Valentin şi tovarăşii săi resping demonul cu mânerele în formă de cruce ale săbiilor lor  (cor: « De l'enfer qui vient émousser nos armes... »). Par la suite, Méphistophélès, Faust et les villageois sont entraînés dans la valse « Ainsi que la brise légère ». Apare Marguerite, căreia Faust îi oferă braţul, pe care ea îl refuză; scena dă naştere unui schimb celebru de replici : « – Ne permettrez-vous pas, ma belle demoiselle, Qu'on vous offre le bras, pour faire le chemin ? – Non, monsieur, je ne suis demoiselle ni belle, Et je n'ai pas besoin qu'on me donne la main. » Se reia celebrul vals, cu cântecul de la începutul actului:   « Vin ou bière, bière ou vin, Que mon verre soit plein ! Sans vergogne, coup sur coup, Un ivrogne boit tout ! Jeune adepte du tonneau, N'en excepte que l'eau ! Que ta gloire, tes amours, Soient de boire, toujours ! » Acte III : Grădina Margueritei Tabloul 3 O introducere orchestrală, apoi cupletele tânărului Siebel (soprană), care lasă un buchet de flori pentru Marguerite, semn al curatei sale iubiri  (Faites-lui mes aveux). Méphisto îşi bate joc de el trimiţându-l să caute  « un trésor plus merveilleux, plus riche encore que tous ceux qu'elle voit en rêve ! » în timp ce Faust, emoţionat de atmosfera de linişte a locului, cântă cavatina celebră Salut, demeure chaste et pure. Méphisto revine cu o casetă cu bijuterii, spunând: « Si le bouquet l'emporte sur l'écrin, je consens à perdre mon pouvoir ! »-„Dacă buchetul va fi mai important decât caseta, consimt să-mi pierd puterea!” Soseşte Marguerite care a fost tulburată de frumosul necunoscut care îi oferise braţul. Ea se aşează la roata de tors şi cântă vechea baladă: Il était un roi deThule .Marguerite găseşte buchetul lui Siébel, apoi bijuteriile. Ea ezită mai întâi, dar apoi e vrăjită de bijuterii - aria bijuteriilor (« Ah! je ris de me voir si belle en ce miroir »). Apare vecina Marthe, care o convinge pe  Marguerite să păstreze bijuteriile. Apar Faust şi Méphisto, care flirtează cu Marthe pentru a o îndepărta. Marguerite îi permite lui Faust să o sărute, dar îi cere apoi să plece. (« Laisse-moi, laisse-moi, contempler ton visage »), Toată lumea pleacă, dar  Méphisto revine singur  pe scenă şi cântă o invocaţie a nopţii  (« Ô nuit, étends sur eux ton ombre...)  o arie neliniştitoare, care arată faţa diabolică a personajului. Adus înapoi de Mephisto, Faust aude chemarea de dragoste a Margueritei, care se crede singură. Faust apare în acest moment magic şi cei doi se îmbrăţişează pătimaş, intrând în casă. Sarcastic, Méphisto îşi clamează victoria. Actul IV : Camera Margueritei, biserica, strada Tabloul 4 Actul IV începe în camera Margueritei, care a născut copilul lui Faust . Aria Il ne revient pas, deseori tăiată. Tulburată, ea merge la biserică, dar e oprită mai întâi de Méphistophélès şi apoi de  uncor de demoni. Ea îşi termină rugăciunea, dar leşină când e blestemată de  Méphistophélès. Tabloul 5 Pe stradă, Valentin şi soldaţii se întorc din război.( Cor: Gloire immortelle de nos aïeux.)  Valentin intră în casa surorii lui, după un dialog cu Siebel. Sosesc Faust şi Méphistophélès, care cântă balada batjocoritoare Vous qui faites l'endormie . Valentin vrea să spele în sânge dezonoarea surorii lui. Faust şi Valentin bat în duel. Înainte de duel, Valentin îşi scoate iconiţa dăruită de Marguerite, rămânând fără apărare în faţa  vrăjilor lui Méphisto. Valentin e rănit mortal şi îşi blestemă sora.. Actul V : Munţii Harz, valea Brocken, închisoarea Tabloul 6 Noaptea Valpurgiei . Méphisto l-a dus pe  Faust în mijlocul vrăjitoarelor  , ca să o uite pe Marguerite (« Un, deux et trois »). El îi promite lui Faust cele mai frumoase femei din istorie. Faust este dus într-o peşteră, unde are loc un banchet cu regine şi curtezane din Antichitate . Apar femeile a căror frumuseţe le-a dus faima peste milenii: zeiţa  frumuseţii şi a fecundităţii Astarté, Elena din Troia, Phryné, frumoasa hetairă care a pozat pentru Afrodita din Cnid,  Laïs, hetaira considerată ca cea mai frumoasă femeie din timpul său, Cleopatra, regina Egiptului, cu iubitul ei Antoniu. (balet -Interesant că în distribuţia de la noi, Laïs este interpretată de un balerin). Dar  Faust are viziunea  Margueritei şi îi cere lui Méphisto să îl ducă la ea. Tabloul 7 Faust și Méphisto pătrund în celula în care a fost întemnițată Marguerite, cu mințile rătăcite, după ce și-a ucis copilul.  Faust şi Marguerite cântă un duet de dragoste (Oui, c'est toi je t'aime). Când Marguerite află că Faust făcuse un pact cu diavolul, ea refuză să-l urmeze afară din celulă şi cere protecţia divină. Méphisto îl cheamă pe Faust spunând că Marguerite e osândită, dar rugăciunile au fost auzite în cer. Faust se roagă, în timp ce sufletul  Margueritei se îndreaptă spre cer, primit de un cor de îngeri , Anges purs Anges radieux... »  care anunţă mântuirea (Christ est ressuscité). TOT CE ESTE VREMELNIC E NUMAI SIMBOL, CE ESTE CHIP ÎNDOIELNIC AICI S-A ÎMPLINIT, NESPUSUL DEPLINUL IZBÂNDEI, ETERN FEMININUL NE ÎNALȚĂ ÎN TĂRIE ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ Update 14.12.2013 Cum a fost premiera Păreri evident subiective. Tatiana Lisnic a dominat autoritar rolul Margueritei, desfăşurând o voce cu timbru frumos şi bine stăpânită în toate registrele, cu acute puternice şi strălucitoare, dar şi cu diminuendo-uri cizelate, cu o frumoasă pronunţie în franceză , pe lângă toate aceste calităţi  beneficiind şi de un fizic adecvat rolului. Méphisto a beneficiat de impresionanta prestaţie a basului nostru Horia Sandu, posesorul unei voci puternice (puţin cam închise, dar răsunătoare) şi adecvate rolului şi al unei frumoase staturi, totul sugerând forţa malefică a personajului. O mai mare atenţie acordată frazării ar fi binevenită, totuşi. Faptul că nu pare să provină dintr-o ţară francofonă () poate fi trecut cu vederea, dacă elementul principal, vocea, este de valoare. . Am fost mai puţin entuziasmată de prestaţia tânărului tenor   Ştefan Pop. O voce de tenor liric cu multe calităţi, desigur, (ca dovadă stau cele două mari premii obţinute la concursuri prestigioase pentru tineri cântăreţi) , cu emisiune vocală "din gât" şi "din mască" şi cu un vibrato exagerat, ce devine  neplăcut.  Adică, desigur că toţi cântăreţii cântă folosind gâtul, corzile vocale din laringe, dar belcanto-ul cere ca eforturile laringelui să nu fie perceptibile auzului, ca sunetul să curgă liber şi frumos şi să pornească de preferinţă de la nivelul diafragmei. Placido Domingo, organizatorul concursului Operalia a spus despre participanţi că "unii pot ajunge mari vedete", ceea ce înseamnă că niciunul nu trebuie să se considere deja vedetă şi să considere că etapa de studiu s-a încheiat.  Aşa că sper ca Ştefan Pop să continue studiul tehnicii de belcanto , şi să elimine stridenţele  din glas,  pentru a ajunge într-adevăr o vedetă a muzicii de operă. Ar mai trebui să dea atenţie şi siluetei, fiindcă e prea devreme să "ia proporţii". E drept că Pavarotti a fost mare vedetă fiind supraponderal, dar el a fos unic. Ceilalţi, muritorii de rând, trebuie să aibă grijă de forma lor fizică, ce joacă un rol important în special în montările moderne de operă. Valentin şi  Siebel s-au bucurat de plăcute interpretări din partea lui Vicenţiu Ţăranu şi a Andrei Bivol. O mare dezamăgire a fost însă Noaptea Walpurgiei! Oameni buni, în tabloul 6 ne aşteptăm la o orgie exprimată şi sugerată prin mijloace artistice, la performanţe specifice artei baletului şi nu la o simplă mimă lubrică ! O Cleopatra cu portjartier negru (sic!), o Astarte încălţată cu pantofi cu toc, un travestit ce nu vedem cum l-ar fi putut tenta pe Faust (să nu uităm că toată "punerea în scenă" a lui Mephisto are ca scop ispitirea lui Faust), simple scene "fără perdea" lipsite de orice acoperire artistică au umbrit impresia generală a acestei scene de "balet", în care s-a văzut prea puţin...balet. (Baletul nu a lipsit cu desăvârşire, au fost şi fragmente bune, dar ele au fost înecate în impresia generală penibilă). O altă noutate a fost mesajul general al operei, transmis prin scenografie şi prin final: Dacă până acum eram obişnuiţi să vedem înfrângerea maleficului şi iertarea finală a păcătoşilor, idee care revine pe parcursul operei în diferite circumstanţe în care crucea îl goneşte pe Mephisto, apa sfinţită alungă blestemul şi în final penitenţa aduce iertarea chiar şi a crimei, din montarea prezentă , deşi secvenţele citate nu lipsesc, făcând parte integrantă din libret, reţinem Christ-ul doborât  şi răpirea finală a lui Faust de către Mephisto, ceea ce poate însemna o victorie a răului, ceea ce nu cred să fi fost în intenţia lui Goethe şi nici a lui Gounod. Dar, până la urmă e bine dacă o producţie suscită discuţii, asta înseamnă că a trezit interesul! E bine că Opera din Bucureşti îşi asumă astfel de producţii pretenţioase , e bine că intenţionează să permanentizeze legătura cu soliştii valoroşi care ne-au vizitat, fiind anunţată chiar în seara asta o colaborare permanentă cu Tatiana Lisnic şi cu Ştefan Pop. De remarcat vădita competenţă muzicală a cel puţin unei părţi importante din public, aplauzele reflectând în mod sugestiv aprecierea fiecărei secvenţe interpretative, cu diferenţierile de rigoare. Să auzim numai de bine!