vineri, 22 noiembrie 2013

Tratarea pietrelor preţioase

Ameliorarea pietrelor preţioase

Există diferite tehnici de modificare destinate să îmbunătăţească aspectul pietrelor preţioase.



Tratamentele tradiţionale: tratarea termică pentru rubine şi safire, tratamentul cu ulei incolor pentru smaralde sunt practicate de sute de ani . Din această pricină sunt aşa-zise tratamente "tolerate".
Tratamentele mai noi, aşa numite specifice, prin difuzie, bombardare, tratament cu ulei colorat, umplere cu răşini. Acestea  trebuie să fie în mod obligatoriu menţionate pe certificatul gemologic al pietrelor preţioase.


Tratarea rubinelor şi safirelor
În prezent, aproape toate rubinele şi majoritatea safirelor aflate pe piaţă sunt tratate termic
Tratamentul termic al corindonului este folosit de secole şi din acest motiv este considerat ca fiind o practică uzuală.
Tratamentul termic provoacă alterări în structura fizică şi chimică a pietrei geme. În zilele noastre, se aplică metode numite « moderne », cu ridicarea temperaturii până la 1 800° C.
Tratamentul termic este considerat indispensabil în comerţul cu pietre geme.  Dat fiind că oferta de pietre preţioase de calitate superioară este mult mai mică decât cererea, se urmăreşte ca prin aceste tratamente să poată fi folosite la bijuterii şi pietre care altfel nu aveau calităţile estetice cerute.  
Tratarea smaraldelor
Uleierea se foloseşte pentru umplerea cavităţilor sau a fisurilor deschise în suprafaţa pietrelor de către incluziuni.  Se caută un ulei sau o răşină care să se apropie cât mai mult de indicele de refracţie al smaraldului. Cele mai utilizate ar fi uleiul de cedru (n=1,512), balsamul de Canada, care este o răşină naturală (n=1,52) şi Opticon, care este o răşină epoxidică  (n=1,545).
Umplerea este procedeul prin care se astupă o fisură dintr-un smarald cu răşină sintetică - procedeu numit « tratamentul Yehuda»
Principalii producători care utilizează tratamentele cu Opticon sunt cei din  Santa Terezinha (Statul  Goïas) şi din Nova Ere (Statul minelor Gerais) din Brazilia. Sunt tratate la fel şi majoritatea smaraldelor din Columbia, la ora actuală.   Probabil şi din alte părţi. 
Aceste tratamente cu răşină sau epoxy nu pot fi tolerate în nici un caz. Ele sunt periculoase pentru piatră, deseori ireversibile şi autodestructive. Este riscant să cumperi un smarald tratat cu Opticon fără să ştii şi să descoperi mai târziu că piatra se fisurează şi că incluziunile se întunecă la culoare. Cumpărătorul trebuie să fie avertizat în mod specific şi sistematic. 
Legislaţie străinăÎn alte ţări există legislaţie specifică, ce menţionează obligativitatea specificării tratamentelor efectuate asupra pietrelor preţioase în certificatul gemologic ce le însoţeşte.Astfel,  pietrele geme, materiile organice folosite la bijuterii, perlele care au suferit - după caz- un tratament prin iradiere, sau cu laser, cu colorant, prin difuzare în suprafaţă, prin umplere sau  cu urme după un tratament termic,  sau care prezintă  materii străine solidificate în cavităţile exterioare care prezintă rupturi de reflexie vizibile cu lupa ce măreşte de 10 ori, sau prin oricare altă metodă de laborator care le modifică aspectul, culoarea sau puritatea, trebuie să fi obligatoriu numite « tratate » , fiind specificat şi tratamentul folosit.Dar la noi, în magazinele de bijuterii nu s-a auzit de aşa ceva.
Tratarea diamantelor
Dat fiind preţul lor, diamantul prezintă cele mai multe riscuri la cumpărare. Riscul cel mai des întâlnit este acela de a cumpăra o piatră ce nu are calitatea pe care o credem.
Diferite tehnici de  încălzire şi iradiere  au ca scop  modificarea culorii pietrei. Iradierea se poate face cu radiaţii ionizante foarte puternice. Iradierea rupe legăturile dintre atomii de carbon. Un atom de carbon este scos din structura iniţială şi inclus în structura cristalină a gemei. Lungimea de undă pe care acesta o absoarbe converă diamantului o culoare mai mult sau mai puţin intensă în funcţie de puterea iradierii şi de durata ei. În final, un diamant incolor devine bleu şi un diamant gălbui devine verde....
O tehnică mai recentă constă în iradierea diamantelor cu un fascicol de ioni grei, folosindu-se un accelerator liniar pentru implantare. Se obţin geme verzi, negre. Uneori iradierea este urmată de încălzire controlată pentru a permanentiza culoarea. 
În prezent procedeele de iradiere sunt mai bine stăpânite, din trecut sunt cunoscute însă diamante foarte mari şi cu o culoare minunată, dar care trebuie să stea în muzeu şi nu pot fi purtate ca bijuterii pentru că sunt prea radioactive, în urma tratamentelor ce le-au fost aplicate. 
Specialiştii pot constata tratamentele efectuate cu ajutorul unor aparate specifice (binoculare, spectroscoape). 
Diamantele care au suferit  aceste tratamente sunt numite  « Color enhanced », şi această indicaţie trebuie să fie notată pe   certificatul gemologic (dacă  diamantul are acest certificat) .
Cel mai prestigios laborator recunoscut de către toţi comercianţii de diamante este G.I.A. (Gemological Institute of America-Institutul Gemologic din America). Dar mai sunt şi alte laboratoare de prestigiu, ca: A.G.S. (Societatea Americană de Geme), sau E.G.L. (Laboratorul Gemologic European), I.G.I.(International Gemmological Institute-Institutul Gemologic Internaţional),  HRD (Hoge Raad voor Diamant- Înaltul Consiliu pentru Diamante), LFG (Laboratorul Francez pentru Geme), Gem-A (Asociaţia Gemologică din Marea Britanie -cea mai veche), 
Unii furnizori de diamante gravează numărul certificatului pe profilul diamantului. 
Certificatul gemologic poate fi comparat cu o carte de identitate a diamantuluiţ
El este plastifiat şi are texturi particulare, micro-texte , holograme ca mijloace de securizare.
El conţine informaţiile următoare:

  • forma şi modul de tăiere 
  • greutatea exprimată în carate
  • gradul de puritate
  • gradul de culoare
  • gradul de fluorescenţă
  • calitatea tăierii (proporţiile) -pentru diamantele tăiate rotund-brillant
  • şlefuirea
  • simetria
  • dimensiunile : diametrul, înălţimea sau grosimea, diametrul minim şi maxim exprimate în milimetri
  • dimensiunile particulare ale elementelor de detaliu
  • data la care s-a eliberat certificatul
  • orice defect al structurii pietrei -comentat
  • materializarea incluziunilor pe o diagramă (dacă ele există)
Pe lângă aceste specificaţii, uneori pot apărea şi menţiuni ca « clarity enhanced » (puritate ameliorată artificial) sau « color enhanced » (culoare modificată artificial). Aceste intervenţii artificiale sunt însoţite de o importantă scădere a valorii diamantului , ce poate merge de la -60 la -80%.
Aproape toate laboratoarele de gemologie oferă posibilitatea verificării on line pe site-ul lor Internet existenţa şi conformitatea informaţiilor dintr-un certificat gemologic.
Odată expertizată, o piatră este sigilată într-o cutie transparentă. Sau este gravat pe circonferinţa ei numărul certificatului .
Diamantele care au suferit astfel de tratamente au un preţ mult mai scăzut  decât  diamantele   100 % naturale, ele pot fi cotate la  60 - 80 % din preţul acelora. 
Forajul laser constă în penetrarea diamantelor până la o intruziune neagră, pentru a o face să dispară cu un acid. Orificiul e greu de perceput, microscopic,  dar fragilizează piatra. În schimb, se ameliorează puritatea ei.  Pe certificat trebuie să se specifice « Laser drilling»
Fisurile se pot umple cu sticlă pe bază de oxiclorură de plumb bismut, la 400 de grade Celsius. 
Se foloseşte şi «tratamentul Yehuda» care a fost inventat în 1982 de către Zvi Yehuda.
Acoperirea cu o peliculă fină de diamant sintetic, pentru acoperirea imperfecţiunilor sau pentru schimbarea culorii. Procedee ca: « Single Crystal Film» , « Polycristalline Diamond Film» sau « Diamond Like Carbon Film» trebuie să fie semnalate la vânzare.
În fine, mai există şi tehnica numită  HPHT process. Această tehnică foloseşte presiuni şi temperaturi foarte înalte pentru a schimba culoarea diamantelor brune în diamante albe  « Near colorless » (trecerea culorii de la G la J), fie pentru a intensifica o frumoasă culoare naturală. Tratamentul poate fractura diamantul, de aceea se aleg diamante cu foarte puţine defecte interne pentru a fi tratate astfel. 

Valoarea diamantelor


Puritatea şi culoarea diamantelor influienţează foarte mult valoarea lor. Se poate face o estimare a preţului unui diamant pornind de la puritate, culoare si greutatea pietrei
Observăm că la diferenţe aparent mici de puritate sau de culoare, preţul diamantului se schimbă foarte mult. De aici, importanţa aprecierii exacte a calităţii diamantului.
De exemplu, un diamant de 0,2 carate cu puritatea SI3 şi culoarea K va costa circa 376 de dolari, în timp ce alt diamant, tot de 0,2 carate, dar cu puritatea VS1 şi culoarea G va costa circa 976 de dolari.
Martin Rapaport
Fireşte asta ar fi doar o primă estimare, în practică intervenind numeroşi alţi factori. Preţul diamantelor en gros este publicat în fiecare vineri de către domnul Martin Rapaport.
El a creat listele cu preţuri ale diamantelor şlefuite.

"Comerţul diamantelor trebuie să conştientizeze faptul că diamantele sunt doar atât de bune pe cât sunt oamenii care le vând. Amestecarea diamantelor veritabile cu diamante sintetice şi vânzarea lor frauduloasă consumatorilor este un lucru rău şi trebuie să înceteze. Bijutieri şi consumatori responsabili trebuie să respingă furnizorii lipsiţi de etică, ce trebuie să fie numiţi, blamaţi şi făcuţi de ruşine" 
a declarat Martin Rapaport la conferinţa Gem-A din 2013.

Chiar şi preţul din lista Rapaport este contestat de unii. Totuşi, s-ar putea spune că el determină cursul diamantelor, dat fiind că listele de preţuri publicate de el sunt luate în considerare de către toţi comercianţii de diamante. Diamantele mai mari sunt întotdeauna mai scumpe decât cele mici, adică un diamant de 1 carat e mult mai scump decât două diamante de 0,5 carate, deşi greutatea totală este aceeaşi.
Iar dacă puritatea şi culoarea au fost influienţate prin tratamente ca cele enumerante anterior, preţul ar putea scădea cu până la 80%!

În acelaşi timp, preţul cu care cumpărăm de pe piaţă un diamant nu este acelaşi pe care îl putem obţine revânzându-l, chiar imediat, să zicem. Deşi "se spune" că investiţia în pietre preţioase este un mod sigur de a-ţi păstra banii, ferindu-i de inflaţie, de fapt dacă vrem să vindem un diamant vom pierde foarte mult faţă de preţul cu care l-am cumpărat din magazin. Chiar dacă încercăm să-l revindem aceluiaşi comerciant de la care l-am cumpărat, nu vom obţine niciodată preţul pe care l-am plătit.

Bine înţeles, în comerţ există şi diamante sintetice. Ele nu sunt certificate de laboratoarele specializate. Iar preţul lor este mult inferior celor naturale.

Test diamant

Dacă avem o piatră nemontată şi am vrea să ştim dacă e un diamant adevărat sau un zircon, (dioxid de zirconium, "diamant CZ"= imitaţie de diamant) putem face un test simplu:
Facem pe hârtie un punct negru, cu pixul sau stiloul.
Punem piatra cu faţa în jos pe acel punct.
Dacă prin transparenţa pietrei se vede un cerc negru, ca în piatra din stânga, acela e un zircon (CZ).
Dacă imaginea neagră se vede difuză în interiorul pietrei, cum e la piatra din dreapta, e vorba despre un diamant.
Imitaţiile de diamant sunt mai grele decât diamantele!
(1carat de diamant=0,2 grame)
În schimb diamantul este mult mai dur decât imitaţia sa, zirconul, aşa că dacă ne uităm cu o lupă puternică sau la microscop la un zircon vom vedea pe suprafaţa lui zgârieturi, iar muchiile vor fi uşor rotunjite , în timp ce un diamant va avea muchiile vii şi mult mai puţine zgârieturi.
Diamantele artificiale, (care au aceeaşi compoziţie chimică şi aceeaşi structură cristalină cu diamantele naturale, dar sunt realizate în laboratoare) însă, au cam aceleaşi proprietăţi ca şi diamantele naturale şi sunt foarte greu de diferenţiat de acestea, fapt care permite comercianţilor necinstiţi să le substituie uneori acestora, practică blamată de domnul Martin Rapaport în discursul din care am citat mai sus. A nu se confunda diamantele artificiale cu imitaţia de diamant numită   zircon.

Un comentariu:

Anonim spunea...

foarte buna sinteza