luni, 18 noiembrie 2013

CEEA CE INIMA ÎŞI DOREŞTE MINTEA O ARATĂ

La început a fost cuvântul

O spuneau iluminaţii, cei care practicau meditaţia şi înţelepţii, acum o spune şi ştiinţa:
Gândurile noastre sunt cele care au creat în mare parte şi crează în mod continuu lumea noastră. 



Iată interviul pe care ziarista Ima Sanchis, de la ziarul spaniol La Vanguardia, l-a luat doctorului Mario Alonso Puig, medic specialist în chirurgie generală şi a aparatului digestiv, membru al Şcolii Medicale de la Universitatea Harvard, al Academiei de Ştiinţă din New York şi al Asociaţiei Americane pentru Avansarea Ştiinţei.

- M-am născut (1955) şi trăiesc în Madrid. Sunt căsatorit şi am trei copii. Sunt catolic. Sunt chirurg în medicina generală şi a aparatului digestiv la  Spitalul din Madrid. Trebuie să îmi exersez şi îmi dezvolt flexibilitatea şi  toleranţa. Se poate să fim foarte fermi în conduita noastră şi în acelaşi timp amabili cu persoanele.
- Azi ştim că încrederea în noi înşine, entuziasmul şi iluzia au capacitatea de a favoriza funcţiile superioare ale creierului.
Zona prefrontală a creierului, locul unde are loc gândirea cea mai avansată, unde se inventeaza viitorul nostru, unde valorificăm alternative şi strategii pentru soluţionarea problemelor şi luăm decizii, este teribil de influenţată de către sistemul límbic, care este creierul nostru emoţional.
Din acest motiv, ceea ce inima vrea să simtă, mintea tocmai o arată.  Trebuie să antrenam această minte.

- Mai mult de 25 de ani de profesare a  chirurgiei. Concluzia?
- Pot da mărturie că o persoană iluzionată, implicată şi care are încredere în ea însăşi, poate merge mai departe decât ar fi fost de aşteptat să ajungă în traiectoria sa.

- Psihoneuroimunobiologia?
- Da, este ştiinţa care studiază conexiunea care există între gândire, cuvânt, mentalitatea şi fiziologia fiinţei umane. O conexiune care sfidează paradigma tradiţională.
Gândirea şi cuvântul sunt o formă de energie vitală care are capacitatea (şi a fost demonstrat în mod susţinut), de a interacţiona cu organismul şi produce schimbări fizice foarte profunde.

- Despre ce este vorba?
- S-a demonstrat în diverse studii că dacă întreţinem timp de un minut un gând negativ, asta lasă sistemul imunitar într-o situaţie delicată timp de şase ore. Stresul, această senzaţie de apăsare permanentă, produce schimbări foarte surprinzătoare în funcţionarea creierului şi în constelaţia hormonală.

- Ce fel de schimbări?
- Are capacitatea de a leza neuroni ai memoriei şi înţelegerii localizaţi în hipocamp. Şi afectează capacitatea noastră intelectuală deoarece lasă fără irigare sanguină acele zone ale creierului mai mult necesare pentru luarea deciziilor adecvate.

- Avem mijloace pentru a combate inamicul interior, sau acest lucru este doar pentru înţelepţi?
- O soluţie valoroasă împotriva preocupărilor stresante este să fim atenţi la respiraţia abdominală, care ea singură are capacitatea de a produce schimbări în creier. Favorizează secreţia de hormoni precum serotonina şi endorfina şi îmbunătăţeşte sintonia ritmurilor cerebrale între cele două emisfere.

- Putem să ne schimbăm mintea prin intermediul corpului?
 - Da. Trebuie să ne deplasăm focarul de atenţie de la acele gânduri care ne fac rău, provocându-ne descurajare, mânie sau preocupare, şi care fac  ca deciziile noastre să fie luate dintr-un punct de vedere nepotrivit.  Este mai inteligent, nu mai raţionalist să se focalizeze atentia pe respiraţie, care are capacitatea de a ne însenina starea  mentală.

- Se spune că nu trebuie să fim raţionali?
- Întotdeauna vom găsi raţiuni pentru a justifica proasta noastra dispoziţie, stresul sau tristeţea, şi aceasta este o linie determinată de gândire. Dar când ne bazăm pe felul cum ne dorim să trăim, de exemplu făra tristeţe, apare altă linie. Sunt mai importante ce-ul si de ce-ul decât cum. Ceea ce inima işi doreşte să simtă, mintea tocmai a aratat-o.

- Exageraţi.
- Când creierul nostru dă o semnificaţie la ceva, noi trăim asta ca pe absoluta realitate, fără să fim conştienti că este vorba doar despre o interpretare a realităţii.

- Mai multe soluţii...
- Cuvântul este o formă de energie vitală. S-a putut fotografia cu tomografie cu emisie de pozitroni, cum persoanele care au decis să îşi vorbească lor înşile într-un mod mai pozitiv, în mod specific persoanele cu tulburări psihiatrice, au reuşit să îşi modeleze fizic structura cerebrală, în mod precis circuitele care îi generau aceste boli.

- Putem să ne schimbăm creierul cu cuvinte bune?
- Santiago Ramón y Cajal, (premiul Nobel pentru Medicină în 1906), a spus o frază înspăimantator de puternică despre care la momentul respectiv  credem că era metaforică. Acum ştim că este literal valabilă: “Orice fiinţă umană, dacă îşi propune, poate să fie sculptorul propriului său creier".

- Sigur nu exageraţi?
- Nu. În funcţie de felul cum ne vorbim noua înşine, ne modelăm emotiile, care ne schimbă şi perceptiile. Transformarea observatorului (noi) alterează procesul observat. Nu vedem lumea aşa cum este, ci vedem lumea care suntem.

- Vorbim de filosofie sau de ştiinţă?
- Cuvintele prin ele însele activează nucleele amigdaline. Pot activa, de exemplu, nucleele de frică, ce transformă hormonii şi procesele mentale.
Oameni de ştiinţă de la Harvard au demonstrat că atunci când o persoană reuşeşte să reducă aceasta cacofonie interioară şi să intre într-o stare de linişte, migrenele şi durerile coronariene se pot reduce cu 80%.

- Care este efectul cuvintelor nespuse?
- Tindem să confundăm punctul nostru de vedere cu adevărul, şi acest lucru se transmite: percepţia merge mult mai departe decât raţiunea.
Conform studiilor lui Albert Merhabian, de la Universitatea din California (UCLA), 93% din impactul unei comunicări merge în partea de subconştient.

- De ce ne costă atât ca să ne schimbăm?
- Frica ne împiedică să ieşim din zona de confort, noi tindem spre siguranţa a ceea ce este cunoscut, şi această atitudine ne împiedică să ne realizăm. Pentru a progresa, trebuie să ieşim din această zonă.
- Cea mai mare parte a actelor din viaţa noastră sunt conduse de către inconştient. Reacţionăm în funcţie de unele automatisme pe care le-am încorporat. Credem că spontaneitatea este o valoare; dar pentru a exista spontaneitate, mai întâi trebuie să existe pregătire, dacă nu, exista doar automatisme. De fiecare dată sunt tot mai convins de puterea pe care o are antrenamentul minţii.

- Daţi-mi vreo  pistă.
-  Schimbă-ţi obiceiurile de gândire şi antrenează-ţi integritatea onorându-ţi propriul cuvânt.
Cand spunem "voi face asta“ şi nu facem, ne alterăm fizic propriul creier.
Cel mai mare potential este conştiinţa.

- Să vedem ceea ce există şi să acceptăm.
- Dacă ne acceptăm pentru ceea ce suntem şi ceea ce nu suntem, ne putem schimba. Ceea ce rezistă persistă. Acceptarea este nucleul transformării.

Cum spunea Solomon:
“Inima veselă constituie un remediu bun şi face chipul să fie frumos;Dar spiritul trist usucă oasele.”
Proverbe. 17:22


Proverbe. 17:22

Niciun comentariu: