Ce facem în caz de cutremur

Riscul de cutremur

Suntem avertizaţi continuu că va urma un cutremur de mari proporţii, probabil provenind din zona Vrancea. Au fost înregistrate cutremure de intensitate medie în Vrancea. Unii spun că e de bine, alţii spun că e de rău.
Oricum, pe site-ul de previziuni seismice WorldEarthquaqes se indică anul 2013 drept anul critic în care s-a estimat prin algoritmi că ar putea lovi un cutremur de peste 6,5R, în România (perioada estimată: 2011-2015).



Pe de altă parte, în diferite zone ale ţării se desfăşoară cutremure neobişnuite, caracterizate prin epicentrele la mică adâncime, mult mai frecvente decât până acum şi despre care specialiştii dau explicaţii evazive.
Acum două zile, preşedinta CNA, dna Laura Georgescu a recomandat televiziunilor şi radiourilor să
"mizeze pe componenta educativă, să limiteze inducerea în panică" în relatările despre cutremure.
Narcisa Iorga a citat un articol din Codul audiovizualului, care spune că " Relatările despre dezastre sau tragedii colective trebuie realizate cu decenţă şi discernământ, fără a induce panică".
Bun, am înţeles. Nu creăm panică, doar informaţii verificate.

Dar, ce trebuie să facem , totuşi, în caz de cutremur?

Am văzut la tv cum sunt învăţaţi copiii să intre sub bănci, cu mâinile pe cap.
În alte imagini ni se arată că ei trebuie să se încoloneze şi să iasă în curte.
Pe de altă parte nouă adulţilor, ni se spune să nu încercăm să ieşim din clădire în timpul unui cutremur, pentru că oricum nu avem timp să ieşim, iar scările sunt cele mai vulnerabile părţi ale clădirilor. Pentru copii nu e periculos să iasă ?
Deci, ce ar trebui să facem?

Cel mai îndreptăţit să ne spună este primarul ales al Bucureştilor.

Ce spune dl Oprescu.

1. Clădirile vechi din centru (din "centrul vechi", dar nu doar ele) sunt cu risc seismic mare, dar "nu i se dă mână liberă" să închidă acele clădiri pentru a le consolida. (Cine ar trebui să-i dea mână liberă? Ce grozave sunt aceste exprimări impersonale. Întotdeauna altcineva e de vină, dar nu spunem cine, să nu se supere!)
2. Pentru "blocurile zdruncinate" (care? Cele care au suferit deja cutremure majore? Păi atunci ar fi trebuit ca locatarii acestor blocuri să fi primit deja faimoasele truse. La noi în blocul construit în 1975, am auzit de ele doar din mass media nn) s-au luat truse de supravieţuire, ce cuprind "o fiolă cu apă, o mâncare uscată", (dar s-a pomenit ceva şi despre nişte baterii nn).
Primarul a mai spus că sunt 436000 de clădiri în Bucureşti, cărora e greu să le facă expertiza, pentru că e costisitor. "Peste tot sunt clădiri şubrede pe marile bulevarde". (Aceste lucruri se cunosc deja de zeci de ani, dar nu s-a făcut nimic pentru consolidarea clădirilor care au fost construite după norme ce nu mai corespund celor actuale. Nici nu mai e nevoie să fie expertizate, se ştie deja că înainte de 1977 blocurile se calculau pentru cutremure de gradul 7, ca acuma să se calculeze la gradul 8, care e de 30 de ori mai puternic. Prin urmare nu este vorba doar despre clădirile din perioada interbelică.  nn).
3. Primăria Capitalei are un plan de acţiune în caz de cutremur major, dar el nu este făcut public  pentru a nu se crea panică. (Să înţelegem că planul e de groază...nn)
Este vorba despre :

• panouri de la care se întrerup curentul electric, apa şi gazele cu 42 de secunde înainte ca unda seismică să ajungă la Bucureşti.
• După cutremur, cei dintre şefii administraţiei care au scăpat se adună la locurile de muncă, în 10-18 minute, (aş vrea să ştiu cum vor face să ajungă  atât de repede, când în timp normal poţi străbate 15 km prin Bucureşti cam într-o oră, cu maşina nn)  şi desfac nişte plicuri în care se află   responsabilităţile care le revin. (Bună treabă, să afle abia atunci, când sunt prea speriaţi ca să gândească limpede nn). Prin staţii, comunică la fiecare 10 minute cu dispeceratul. 
• Operatorii de curăţenie vin primii la clădirile prăbuşite, apoi vin cei de la ISU iar după 20 de minute vin buldozerele. (Deci, dacă sunt supravieţuitori sub dărâmături dar nu au fost depistaţi în primele 20 de minute, ei vor fi îngropaţi cu buldozerele! Liniştitor, nu? Atunci, ce sens mai are să aibă cetăţenii o "fiolă" de apă la ei? nn ). Cetăţenii se îndreaptă spre locurile de adunare, la intersecţiile mari. (Un panou la piaţa Iancului şi unul la Dimitrov, conform interviului dat de dl. Oprescu la tv.  nn).
• "Pe televizoare mari, dispuse în oraş, apar mesaje scurte privind situaţia generală, cu numărul clădirilor căzute" (deci cetăţenii să meargă pe jos la acele intersecţii, pentru moment au fost citate doar două, ca să afle pe scurt care e situaţia din oraş. Dar dacă se anunţă doar numărul clădirilor prăbuşite, nu şi care sunt acelea, cetăţenii vor prefera probabil să meargă la locuinţele rudelor, pentru a afla dacă mai sunt în viaţă şi nu în intersecţii, ca să afle statistici nn)

4. "Bucureştenii trebuie să cunoască cum să se acopere cu ceva şi să nu-i lovească ceva în cap". (Deci, până la urmă, asta ne spune primarul să facem. Să aflăm cum să ne acoperim cu ceva şi cum să facem să nu ne lovească ceva în cap). 
Da, dar cu ce ar trebui să de acoperim şi cum să facem ca să nu ne cadă planşeul în cap? nn)