Fumăritul şi pâinea la ţest

Birurile şi societatea românească

  Coquitoque sub testu

Coacerea pâinii s-a făcut din timpuri străvechi în cuptoare. S-au găsit cuptoare din epoca neolitică , iar în epoca romană brutăriile deveniseră sofisticate, aşa cum putem vedea în mozaicuri, basoreliefuri sau sunt descrise în scrierile antice.
Exista însă şi metoda cuptorului "de campanie", mobil, care era folosit de legiunile romane aflate în marş. Micul capac din ceramică putea fi purtat de soldaţi şi folosit în timpul scurtelor popasuri. Metoda a fost folosită şi de păstorii aflaţi în transhumanţă, de haiducii refugiaţi în codri, de locuitorii aflaţi în adăposturile provizorii de pe câmp sau de pe munte. În limba latină populară se numeau coquitoque sub testu.

De ce s-a perpetuat, însă, folosirea acestei metode primitive şi în cazul locuinţelor permanente, ale sătenilor sărmani?

Casa cu vatra fără coş,
cu fumul 
ieşind prin şindrila podului

Construirea unui cuptor nu este complicată. Aşa cum ţăranul ştia să-şi facă o locuintă, fie ea şi din chirpici, ar fi putut tot atât de bine să-şi facă şi un cuptor . De ce totuşi, cei mai săraci dintre locuitori nu-şi construiau un cuptor, ci se mulţumeau cu ţestul? Şi de ce în unele case erau vetre fără coş, fumul ieşind liber prin pod , printre ţigle?

Să nu uităm, însă, că în secolul XVII , domnitorii din Ţara Românească şi din Moldova, în goană după banii de haraci, stabiliseră printre alte biruri şi pe acela numit "fumărit".

Ion Neculce se referă la împrejurările în care s-a instituit ca dare fumăritul:

„Vasilie-vodă, după ce au luat domnia de la Țarigrad, s-au rugat viziriului să lasă țara de bir trii ani, și al triili anǔ să                               dè birul țărâi o dată... Și au scos atunce pre țară fumărit...”

Era o dare ce se plătea în funcţie de numărul de coşuri de fum din fiecare gospodărie. Efectul a fost că cei mai săraci dintre locuitori au preferat să se lipsească de avantajele unui cuptor decât să mai plătească încă o taxă, pe lângă celelalte (zeciuială, oierit, vinărici etc).

Fumăritul modern

Ceva asemănător se prefigurează acum, cu impozitul mărit pe apartamentul ce serveşte şi ca sediu pentru o persoană fizică autorizată.
Vra să zică omul plăteşte deja impozit pe "cutia de chibrituri" - pardon- apartamentul de bloc în care locuieşte, plăteşte deseori cu mari eforturi cheltuielile pentru utilităţi şi se restrânge (doar el ştie cum) ca să aloce o parte din spaţiul său de locuit pentru desfăşurarea unei activităţi de prestări de servicii sau comerciale pe cont propriu. Fireşte, nu poate avea cine ştie ce spaţiu de producţie , pentru că nu este nici destul loc şi nici nu poate deranja vecinii cu bocănituri. Poate că lucrează ceva pe internet, poate face modificări şi reparaţii de haine....O activitate pentru care poate să aibă clienţi doar o mică parte din timp. Totuşi, omul vrea să fie corect şi are o autorizaţie de "persoană fizică", plătind dările aferente către stat: impozit, CASS....
Iată, însă, că se preconizează ca o astfel de persoană să fie nevoită să plătească şi un impozit mărit pe locuinţă, pentru că mai lucrează în ea şi la calculator (de exemplu)! Prin urmare, pentru acelaşi spaţiu el ar plăti şi impozit pentru locuinţă şi impozit pentru sediu de "persoană fizică". Impozit care ar trebui să fie plătit fie că are activitate profesională, fie că nu are!
Bătrânica ce tricotează scufiţe pentru bebeluşi ca să-şi cumpere medicamentele pentru tensiune, ar trebui să dea aceşti bani pe impozitul pe "sediu", dacă a avut "proasta inspiraţie" să -şi declare activitatea şi să plătească impozit pentru ea.
Ce va face bătrânica în cazul instituirii acestui bir, asemănător cu fumăritul? Păi, va face exact ce au făcut şi strămoşii aflaţi sub asuprirea turcească: va renunţa la obiectul noului bir - respectiv la activitatea de persoană fizică autorizată!
Sigur, sunt şi unele persoane care obţin venituri suficient de mari din activitatea autorizată pe cont propriu ca să plătească încă un impozit şi să le mai rămână şi destui bani din munca prestată. În general, însă, din munca pe cont propriu se obţin venituri modeste şi aleatorii. Uneori, nu se obţin deloc. Un astfel de bir îi va obliga pe toţi cei aflaţi în această situaţie să renunţe pur şi simplu la activitatea de persoană fizică autorizată.
Bătrânica va ieşi, poate, la cerşit. Proiectantul pensionar se va "reprofila" poate pe cărţile de tarot, croitoreasa va începe să cânte manele. Par singurele domenii promiţătoare accesibile persoanelor cu mijloace modeste.
Asta, până la ieşirea de sub suzeranitatea Înaltei Porţi......