Sfintii Imparati Constantin si Elena

Împăratul Constantin I-ul (Constantin cel Mare)

(Flavius Valerius Aurelius Constantinus),s-a născut la Naissus în Moesia (astăzi Niš în Serbia) pe 27 februarie 272, a fost proclamat împărat în anul 306 de legiunile din Bretania şi a murit pe  22 mai 337, după 31 de ani de domnie.

El a fost primul împărat roman care s-a convertit la creştinism şi nu numai că a pus capăt unei ere de persecuţii împotriva creştinilor, dar a şi ajutat Biserica să se dezvolte, stabilind libertatea cultului prin edictul de la Milano, în 313. Mai mult decât atât, el  L-a considerat pe Dumnezeu mai presus de rolul său de Împărat romain asimilat cu Sol Invictus şi a favorizat stingerea cultului lui Mithra.

Biserica Ortodoxă l-a considerat în rândul sfinţilor , ca şi pe mama lui Elena.

 

În tabloul votiv din Hagia Sophia sunt reprezentaţi împăraţii Iustinian şi Constantin cel Mare, aureolaţi, prezentând Sfintei Fecioare marile ctitorii ale cetăţii Constantinololis şi ale marii bazilici

Începând din anul 324, Constantin a început dezvoltarea cetăţii greceşti Bizanţ într-o nouă capitală a imperiului, căreia i-a dat numele său, Constantinopol. Noua capitală a fost inaugurată după doisprezece ani de lucrări de extindere şi de fortificare, în anul 330. El a dispus construirea unui Forum, un Capitoliu şi a unei clădiri a Senatului. Nu s-au construit temple păgâne , ci doar biserici creştine, între care cea mai mare bazilică a creştinătîţii, Hagia Sophia.

În conformitate cu perceptele creştine, el a modificat legislaţia romană : a impus repaosul în ziua de Duminică, (ziua Învierii Domnului, ce era oricum serbată de creştini), a autorizat eliberarea sclavilor prin declaraţie în biserică, a interzis separarea familiilor de sclavi la vânzarea lor, a autorizat Biserica să primească moşteniri şi a acordat dreptul părţilor aflate în litigiu să aleagă între tribunalul civil şi medierea episcopului. El a promulgat legi contra prostituţiei servitoarelor din hanuri, contra răpirilor şi pentru umanizarea închisorilor. De asemenea, a dat numeroase legi pentru combaterea relaţiilor în afara căsătoriei şi pentru a întări instituţia căsătoriei, restrângând dreptul la divorţ şi penalizând naşterile ilegitime. 

Visul prevestitor

Conform mărturiei scrise a contemporanilor săi Lactantiu şi Eusebiu din Cesareea, înaintea bătăliei decisive de la podul Milvius, purtată împotriva rivalului său Maxentiu în anul 312, o apariţia a Crucii pe cer, văzută de el însuşi dar şi de armata lui, ca şi un vis prevestitor i-au anunţat victoria.

În noaptea dinaintea bătăliei, Iisus i-a apărut în vis lui Constantin, arătându-i Monograma lui Hristos (XP) arzând pe cer şi spunându-i: : « Prin acest semn vei învinge » (In hoc signo vinces).

Pe moneda bătută de împăratul Constantin
este figurat stindardul cu emblema creştină 
victorioasă asupra răului simbolizat de şarpe

Constantin a dispus atunci să se aplice pe stindardele militare (labarum) şi pe scuturile legionarilor această emblemă, formată din primele două litere ale numelui lui Hristos scris cu litere greceşti Khi (X) şi Rho (P). 

Labarumul a fost purtat apoi şi de armatele următorilor împăraţi bizantini.

Monograma lui Isus Hristos, cunoscută și ca semnul XP (se pronunță chi-rho), reprezintă un simbol creștin timpuriu constând din primele două litere grecești ale numelui Χριστός (în limba română „Hristos”). 

În timpul păgânismului, prin folosirea acestor litere utilizatorul își afirma identitatea de creștin.

α ω Monogramei îi sunt alăturate uneori prima și ultima literă din alfabetul grecesc, alfa și omega. Aceste două caractere simbolizează începutul și sfârșitul, dumnezeirea și veșnicia lui Isus Hristos.

Donariul de la Biertan

Donariul de la Biertan este un obiect votiv creștin datând din epoca constantiniană (din secolul al IV-lea), descoperit în apropierea localității Biertan din județul Sibiu, Transilvania,România.

Realizat din bronz, obiectul conține textul latin

EGO ZENOVIVS VOTVM POSVI 
(Ego Zenovius votum posui), 

(în română Eu, Zenovius am oferit (am depus) acest dar), sub care se află monograma lui Isus Hristos.
Este la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Sfânta împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin

Elena este legată, în tradiția creștină, de descoperirea "adevăratei cruci," pe care Isus a fost răstignit.  Eusebiu de Cezareea a descris pelerinajul său în Palestina.

Ea a dispus să se facă săpături pe colina Golgota şi a găsit relicvele sfinte, pe care le-a transportat apoi la Roma, construind şi o biserică pe locul sfânt.

Relicvele sfinte aflate la Roma

În Bazilica Santa Croce di Gerusaleme din Roma, construită pe Palatium Sessorianum ce a aparținut Elenei, sunt păstrate relicvele sfinte care au fost aduse de către Elena din Palestina, conform tradiției.  în plus față de crucea pe care a pătimit Mântuitorul, Elena ar fi găsit şi  crucea pe care a fost ţintuit unul dintre tâlhari,  burete le înmuiat în oțet, o parte din coroana de spini, un cui de pe cruce și Crucis titulus – plăcuţa cu inscripţia ce a fost pusă pe crucea Mântuitorului.

Crucis titulus

Conservarea ca o relicvă a "titlului" aplicat pe cruce este atestată pentru prima dată în secolele IV și V de "călătoria" (Paeregrinatio) Egeriei, care povestește pelerinajul său la Ierusalim, în anul 383.

"(..) Et affertur loculus deauratus argenteus, în statu-est lignum Sanctum Cross, et aperitur profertur, ponitur în Tam cantina quam lemn titilus a Crucii. »(IT)

"(..) Și este adusă la o cutie de argint aurit, în care este lemnul sfânt al crucii, se deschide și se scoate , se aşează pe masă, este titlul de lemn al crucii. »

(Itinerarium Egeriae 37,1).

Scara sfântă

Tot împărăteasa Elena a adus la Roma treptele pretoriumului din Ierusalim, pe care le-a urcat Isus când a fost adus în faţa lui Pontiu Pilat.

Scara este acum integrată într-o bazilică , treptele de marmură sunt protejate cu lemn şi urcate în genunchi în semn de penitenţă de către credincioşii creştini.

Scara sfântă