vineri, 3 mai 2013

Focul necreat

Lumina Învierii la Ierusalim

Lumina sfântă de la Mormântul Domnului nostru Isus Christos


La Ierusalim, de mai mult de o mie de ani , în noaptea de Înviere – la Sărbătoarea ortodoxă a Sfintelor Paşti- apare un foc miraculos la Sfântul Mormânt, la ora locală 8.
Încă de vineri, musulmanii sting toate luminile din biserică şi încuie porţile, sigilându-le.
Patriarhul soseşte la slujbă şi este percheziţionat public, în faţa mulţimii adunate, obligat chiar să scoată veştmintele preoţeşti şi să rămână într-o cămaşă pentru a se cerveta să nu aibă nici o sursă de foc asupra sa.
Apoi musulmanii verifică sigiliul şi permit patriarhului ortodox să intre în încăperea Sfântului Mormânt.
Există mărturii despre acest foc din timpuri străvechi:


Sfântul Grigore din Nyssa a scris: „ Petru, după ce am văzut cu ochii mei, dar şi prin înălţimea spiritului apostolic faptul că Mormântul era luminat, deşi era noapte, am trăit-o atât prin simţuri cât şi spiritual”
Sfântul Ioan Damaschin , în cântările liturgice aminteşte deseori de lumina ce străluceşte miraculos pe Sfântul Mormânt. Ca de exemplu: „ Petru, apropiindu-se repede de Mormânt, şi văzând lumina în criptă, s-a speriat”
Papa Urban al II-lea, la conciliul Cruciaţilor de la Clermont, a spus în faţa unei mulţimi imense: „ Cu adevărat, în acest Templu (Mormântul Domnului), se odihneşte Dumnezeu; până în prezent, El nu încetează să arate acolo miracole, căci, în ziua Patimilor Sale, pe când toate luminile sunt stinse, , deasupra mormîntului Său şi în biserică, deodată, lampadarele stinse se aprind din nou. Ce inimă, cât de întărită să fie ea, nu s-ar emoţiona în faţa unei asemenea manifestări!
Cronicarul Bisericii romane Baronius a scris: "Creştinii occidentali, după ce au recucerit Ierusalimul de la Sarazini au văzut un miracol când, în Sâmbăta Sfântă, lumânările se aprind singure lângă Mormântul Domnului. Acest miracol se petrece acolo în mod obişnuit”
Printre scriitorii ortodocşi greci, patriarhul Nectarie a notat mărturia despre focul sfinţit.
Dintre mărturiile pelerinilor –scriitori ruşi, cea mai veche este cea a Egumenului Daniel, care se găsea la Ierusalim între anii1093 şi1112, în timpul regelui Baudoin 1ul. Din relatare aflăm că Baudoin I era de faţă la apariţia Luminii Sfinte şi a primit o lumânare de la Episcopul ortodox. Au fost situaţii în care focul nu a coborât asupra episcopilor catolici şi de aceea autorităţile catolice au lăsat dreptul ortodocşilor de a oficia la Sfântul Mormânt.
Se poate menţiona mărturia pelerinului Ieromonah Meletios şi a altora, asupra tentativelor armenilor de a-i goni pe creştinii ortodocşi din Templul de la Ierusalim, pentru a primi focul necreat prin ierarhii lor
(Biserica Apostolică a Armeniei s-a separat de Biserica ortodoxă din anul 506). Grecii nu au fost primiţi la slujbă de către paşa turc (ce fusese mituit ), În 1979. Când s-a apropiat ora la care, de obicei, se petrecea minunea, patriarhul armean se ruga în interiorul criptei, dar focul a lovit una dintre coloanele de la intrare şi a aprins o lumânare ţinută de ortodocşii ce erau ţinuţi afară. Patriarhul ortodox a înaintat cu prudenţă şi a aprins lumânările – armenii cântau în continuare în interior, aşteptând miracolul, dar turcii, care păzeau porţile, văzând minunea au deschis imediat uşile. Patriarhul a intrat în Templu cu ortodocşii, cântând: „ Cine este Dumnezeu cel mare, dacă nu Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, care faci minuni!” şi apoi...turcii prezenţi la miracol au crezut.
Arabii, într-un entuziasm religios, alergând în jurul focului necreat au strigat: "Vola dinn, Illa dinn, l'-Messia !", adică : " Nu e adevărată credinţă, în afara credinţei ortodoxe."
La intrarea în Templu se vede şi acum o coloană cu o fisură mare, despre care se spune că a fost făcută de focul necreat.
Un scriitor rus, fost ministru al culturii, A.S.Norov a asistat în 1835 la Ierusalim la coborârea focului sfinţit, la fel cu alţi călători ruşi. El a descris astfel: „ Am văzut cum Mitropolitul, bătrân, se aplecase ca să intre prin intrarea joasă, a intrat în grotă şi s-a aruncat în genunchi în faţa Sfântului Mormânt, pe care nu era nimic, deci era complet gol. Nu trecuse un minut, că întunericul a fost inundat de un buchet de lumânăti ce ardeau.”
Ieromonahul Meletios, piosul stareţ de la Sarov afirmă că apariţia focului sacru nu provine- se pare- din altă parte decât exact din însuţi Mormântul, care a fost sfiţit de Corpul lui Crist, şi care îl face să izvorască în fiecare an în semn de adevăr şi de dreaptă credinţă. Pentru că nu a putut să fie de faţă personal la apariţia focului, Ieromonahul Meletios aminteşte cuvintele Arhiepiscopului Misail, în serviciul căruia era: „ Intrând, îi spune Arhiepiscopul Misail, în interiorul Sfântului Mormânt, am văzut pe capacul mormântului o lumină sclipitoare, ca şi cum s-ar fi răspândit minuscule perle de sticlă ce păreau albe, bleu, roşii şi de alte culori, care apoi s-au unit unele cu altele , devenind mai roşii şi transformându-se în foc; dar focul acesta, ce a durat cât să citeşti fără grabă patruzeci de Kzrie Eleison, nu produce arsuri şi nu se consumă, iar candelabrele şi lumânările pregătite se aprind de la el”.
O asemenea diversitate de relatări despre culoarea Luminii Sfinte şi despre felul în care ea apare demonstrează sinceritatea şi veridicitatea celor care le-au scris. Şi toate povestirile martorilor oculari se întâlnesc în aceeaşi constatare: focul necreat apare în fiecare an în Sâmbăta Sfântă, şi asta până în zilele noastre.
Iar faptul că în primele minute (se pare că timp de 33 de minute)  după aprinderea lumânărilor credincioşilor de la focul necreat, focul nu produce arsuri se poate vedea şi pe înregistrările disponibile pe You Tube , unde vedem cum cei prezenţi îşi trec flăcărie pe faţă sau pun mâna în flacără fără a se arde.

Niciun comentariu: