miercuri, 20 august 2014

Cea mai veche scriere din lume a aparut pe teritoriul Romaniei

26.03.2013

În România s-au găsit tăbliţe cu o scriere din anul 5500 î.Hr.

Tăbliţele de la Tărtăria



Au rămas foarte puţine urme din scrierea vechilor daci, dar şi mai puţine de la strămoşii acestora.
In 1961, in satul Tărtăria de lângă Alba Iulia, mai exact în şantierul Gura Luncii de pe malul Mureşului, membri ai echipei arheologului clujean Nicolae Vlassa au descoperit , alături de rămăşiţele unui om din vechime, mai multe  artefacte şi trei tablete de lut nears, cu inscripţii ce s-au dovedit mai vechi decât scrierea sumeriană . Datate cu carbon radioactiv, tăbliţele s-au dovedit a fi  cam din anul 5.500 i.Hr., înaintea primelor inscripţii sumeriene sau, pe plan european, a celor minoice din Creta.
Obiecte similare au fost descoperite şi la Lepenski Vir, în Serbia, sau la Karanovo şi Gracianita, în Bulgaria, ceea ce elimină ipoteza unor contrafaceri extrem de abile. În plus, tăbliţe saemănătoare, dar din fier, au fost excavate de lângă Porţile de Fier, fapt ce indica un continuum balcanic (asa-numita Cultura Vinca, de la numele unei suburbii a Belgradului, unde, în 1908, au fost identificate tăbliţe asemănătoare celor de la Tărtăria). Aceste inscripţii reprezintă  o forma de scriitură care precede cu un mileniu cuneiformele din Mesopotamia.
Există o teorie  care a primit susţinere din partea mai multor savanţi români şi străini, precum rusul N. Jirov în 1971, urmat de polonezul Ludwig Zailer sau de ungurul Janos Harmatty, prin care se afirma că scrierea de tip Tărtăria este protosumeriana, adică precursoarea scrierii sumeriene, fiind posibil ca o parte din populaţia din  zona Traciei să fi migrat spre cea a Orientului Apropiat, sau să fi fost în legături cu populaţiile sumeriene.
Specialiştii nu au căzut de acord dacă este vorba de un mesaj realizat cu un sistem grafic echivalabil unui alfabet sau de reprezentări mai degraba picturale, cu caracter totemic, unde apar, pe lângă simboluri abstracte, şi glife uşor recognoscibile (un animal cornut, un chip de om, o ramura de copac).
Arhaicele pictograme au primit, pe lângă multele contestări care le integrau mai degrabă în rândul amuletelor, statutul de protoscriitură din partea unui savant de talia Marijei Gimbutas, chiar dacă  – arheologul român implicat nu a putut lămuri mai multe semne de întrebare procedurale (situaţia stratigrafică a tăbliţelor, reproducerea in situ a complexului arheologic în care s-a efectuat descoperirea, absenţa fotografiilor de la locul excavaţiilor, posibila ardere a obiectelor în laboratorul de restaurare din Cluj, nemenţionarea în raportul preliminar de săpătura a tratamentului suportat de piese etc.). E de menţionat că echipa arheologului a găsit tăbliţele în absenţa acestuia.

Tăbliţele dacice de aur de la Sinaia


Există mărturii că,  în jurul anului 1873, au fost descoperite,  în cadrul unor lucrări în zona   Mănăstirii Sinaia (pe locul unui fost altar al cultului zalmoxian?)   la începutul lucrărilor de la  Castelului Peles, circa 500  de tăbliţe de aur cu inscripţii dacice, dar şi monede de tip Maia șiSarmis, ambele tezaure considerându-se că ar fi intrat, în mod tacit, în posesia regelui Carol I
Premierul Lascăr Catargiu i-a înmânat regelui Carol I tăbliţele.
Carol I a decis să le topească pentru a finanţa construcţia castelului Peleş, dispunând să se realizeze mai întâi nişte copii din plumb ale tăbliţelor. 
„În anul 1875, cu ocazia construirii Castelului Peleș, [...] s-a descoperit un tezaur de aur, compus din mai multe tablete scrise în relief și alte obiecte de aur. Din ignoranță - tezaurul fiind privit doar ca valoare de aur - a fost cedat de către guvernul procarlist Lascăr Catargi domnitorului Carol I de Hohenzollern. Operația a fost efectuată prin administrația locală și jandarmi, în cea mai mare taină și, astfel, tezaurul cu piese de aur, care ar fi fost impresionante, a dispărut. Posterității au rămas doar copiile efectuate pe metal neprețios de autoritățile locale, la atelierele metalice [...], care au constituit nucleul fabricii de cuie, înființată apoi în Sinaia în anul 1892. Facsimilele au rămas în păstrare la Mânăstirea Sfântul Nicolae din Sinaia . Tradiția a fost transmisă de foștii primari ai comunei Sinaia: Gh. Gătej, I. Suvrezeanu, I. Manoilescu, Ghiță Ionescu, I. Stoicescu, Gh. Matheescu, inginerul silvic Vasile Al. Ionescu,[...] domiciliat în Sinaia încă din 1921, și pe care o vizitase încă din 1912. De-a lungul vremii, a făcut numeroase investigații asupra dramei tezaurului și, încercând să studieze și să descifreze scrierile lor, a înmânat unele copii arheologului prof. Niculescu-Plopșor. Din cele șase inscripții, cinci alfabetice, noi vom studia două, de pe tăblițele găsite în 1978 în muzeul Mânăstirii Sinaia de cercetătorul științific M. Dogaru, de la Institutul de Studii Istorice și Social-Politice (ISISP), care ne-au fost puse la dispoziție de N. Copoiu, de la același institut.” 
(din cartea Iordache și Bălaș Moldovan, „Dacii vorbesc. Introducere în tracologie”, Editura Semne, 1999, pag. 134)

S-au făcut conexiuni între pictogramele de la Sinaia şi scrierea pe mandibule de cai de la Chitila (concurând scrierea pe carapace de broască ţestoasă din China neolitică).
In 2003, o carte a lui Dan Romalo, “Cronica apocrifă pe plăci de plumb?”, stârnea agitaţie în presă şi, pe alocuri, în lumea academică românească. Autorul, inginer pensionar, povestea că, în tinereţe, prin anii ’40, fusese chemat sa fotografieze nişte misterioase plăcuţe de plumb depozitate în subsolurile Muzeului de Antichităţi din Bucureşti. Laolaltă, tăbliţele constituiau o epopee fastuoasă a regilor daci, cu imagini ce duceau cu gândul la  Columna lui Traian precum şi ample fragmente de scriitura în alfabet grecesc, dar şi într-o limbă necunoscută, probabil în limba dacă.
Istoricii s-au temut mai multe decenii că tăbliţele de plumb ar fi  nişte falsuri, asa că nu s-au înghesuit să le cerceteze.
 O prietenă a familei Romalo, Marioara Golescu, s-a  încumetat, însă, să înceapă redactarea unei cărţi consacrate acestor documente şi, cu acordul directorului muzeului, profesorul Ion Nestor, îl chemase pe tânarul Dan Romalo să  fotografieze peste 120 de plăci.
La acel moment se considera că tăbliţele de plumb ar fi fost aduse la muzeu pe la începutul secolului XX, de către academicianul Grigore Tocilescu, cunoscut epigrafist.
În anii ’80, la Muzeul (redenumit) de Arheologie, ar mai fi ramas doar patru asemenea tăbliţe (altele două regăsindu-se în colecţia Mănăstirii Sinaia), însă, printr-un miracol, dupa cutremurul din 1977, mama lui Dan Romalo a reuşit să salveze o mare parte dintre clişeele realizate în 1943-1944. 
În prezent, oficiali ai Muzeului de Arheologie susţin că deţin până la 35 de artefacte (din aproape 100 existente cândva), estimând numarul lor total pe teritoriul României, în colecţii particulare sau instituţionalizate, la circa 50.
S-au emis mai multe ipoteze legate de subiect. Originea obiectelor este, in continuare,  disputată: plăci de aur, copiate ulterior în plumb, sau de plumb (dintr-un aliaj aproape identic cu cel folosit la Sarmisegetuza) dar acoperite iniţial cu folie de aur şi realizate de marii preoţi daci (teză reluata de Dumitru Manolache în cartea sa din 2006 “Tezaurul dacic de la Sinaia – legendă sau adevăr ocultat?”), ori falsuri exceptionale atribuite unor savanţi?
Ipoteza falsurilor  nu a putut fi dovedită la un studiu mai atent al biografiilor savanţilor care se presupunea că ar fi efectuat nişte falsuri şi al teoriilor susţinute de către savanţii respectivi.

În schimb, numeroase date certifică faptul că tăbliţele au fost autentice.

De exemplu, un templu al lui Burebista descoperit în 1956 este prezentat în copiile din plumb după tăbliţele găsite în 1873. 
Una dintre plăci reprezintă planul cetăţii Sarmisegetuza din vremea lui Burebista, iar alta prezintă cetatea Sarmisegetuza aşa cum era pe vremea lui Decebal. 
Scrierea de pe plăcuţe pare a folosi un alfabet anterior celui grecesc. Se regăsesc şi elemente preluate ulterior de alfabetul chirilic şi elemente din limba albaneză, care este considerată continuatoarea limbii dacice. 

Rămâne ipoteza tulburătoare că acele tăbliţe reprezentau tezaurul istoric de nepreţuit al istoriei noastre şi că ele s-au pierdut din nepăsarea noastră, aşa cum se pierd mereu valorile noaastre. 

În anul 2004, Aurora Peţan, cercetător principal la institutul de lingvistică "Iorgu Iordan-Al. Rosetti" a prezentat la Academie o conferinţă despre tăbliţele de plumb, pe care a reuşit să le descifreze şi pe care apar regii Daciei, cetăţile şi templele dacice , vechi ritualuri magice, povestirea campaniilor militare ale regelui Boirista. Pe una dintre plăcuţe apare Sarmisegetuza, aşa cum doar astăzi s-a constatat că era. 



Majoritatea tăbliţelor sunt de formă dreptunghiulară sau pătrată, una este rotundă.
Dimensiunile lor sunt între 35cm x 25 cm şi 10 cm x 10 cm.
Cele mai multe par să vorbească despre imperiul dacic al lui Burebista.
Un mare număr de inscripţii se referă şi la domnia lui Decebal, numit împărat (autocreator). Sora lui Decebal se numea Geopyr (Giuvaer) şi lupta în fruntea femeilor dace, alături de bărbaţi. Împotriva romanilor conduşi de împăratul Traian.
Decebal a fost încercuit şi s-a sinucis în Valea Jiului.

Se recunosc cuvinte, nume, antroponime, toponime şi etnonime dacice.
Tăbliţele vorbesc despre lumea necunoscută a dacilor din perioada dinaintea sosirii romanlor, despre regi , luptători, zei şi preoţi, despre fapte de arme , legende şi tradiţii.
De ce nu se dă atenţie studiilor făcute pentru descifrarea lor şi de ce nu se continuă această activitate de descifrare, pentru a se publica o carte cu imaginile şi cu traducerea lor?

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Update 20.08.2014

Cristian Pintilie a descoperit un sit arheologic de o deosebită importanţă la Seimeni

Aşa cum mi-a atras atenţia comentatorul articolului, iată că un concetăţean de-al nostru, care - din câte am înţeles din presă - nu lucrează în domeniul arheologiei, a făcut ceea ce arheologii noştri ar fi trebuit să facă ei înşişi de mult: a observat în vecinătatea localităţii Seimeni de pe malul dobrogean al Dunării a circa 65 de cercuri cu diametrul de circa 20m , care sugerau o aşezare neolitică de mari dimensiuni.

Deşi Cristian Pintilie a semnalat specialiştilor încă din 2010 prezenţa acestor cercuri vizibile foarte clar pe Google earth, aceştia nu s-au deplasat să investigheze locurile, ci au tras imediat concluzia că trebuie să fie nişte rezervoare îngropate din timpul războiului sau...ceva asemănător.
(De semnalat că în această zonă a ţării s-au făcut cercetări arheologice prin 1988, dar cu evenimentele din 1989 probabil au fost stopate).
Aşa încât, tot Cristian Pintilie s-a dus acolo şi a săpat pe cont propriu, descoperind foate repede numeroase resturi ceramice datând probabil din neolitic şi, foarte important, un inel de bronz cu inscripţii foarte asemănătoare cu cele aflate pe plăcuţele de la Tărtăria şi cu semnele din cultura Vinca-Turdaş.
("Căutătorii de comori" pot fi liniştiţi, pe acolo nu sunt bijuterii de aur, dar iată că se pot găsi relicve care au o enormă importanţă istorică, deşi sunt făcute din materiale nepretenţioase).
Răspunsurile privind vechimea aşezării primitive descoperite vor mai aştepta, pentru că....
se spune că Ministerul Culturii un alocă bani pentru cercetări arheologice în acest an!
inelul de bronz descoperit de Cristian Pintilie




surse  runele-magice, adevarul despre daci, ziuaconstanta


3 comentarii:

STEFAN-CRISTIAN PINTILIE spunea...

Interpretarea simbolurilor incizate pe inelul sigilar din bronz descoperit la Seimeni: Mama Pamant, bucraniul si Zeul Cerului - simboluri atestate in paleoliticul superior, neoliticul timpuriu si in toate perioadele urmatoare. Simbolurile incizate pe inel sunt identice cu simbolurile prezente pe statuetele antropomorfe feminine apartinand culturii dunarene Zuto Brdo - Garla Mare din epoca bronzului mijlociu si tarziu: h t tps:// sites .google. com / site / seimeniinneoliticsipreneolitic /

Anonim spunea...

Am si eu doua inele foarte vechi din bronz- se pare ca din epoca romana- pot prezenta interes?

STEFAN-CRISTIAN PINTILIE spunea...

Un grup de petroglife, executate în stâncă de populaţia precolumbiană, care fac parte din complexul arheologic El Cerro de la Máscara amplasat în vestul Mexicului, şi a căror vârstă este estimată între 800 şi 2500 ani, sunt identice cu simbolurile incizate pe inelul sigilar descoperit la Seimeni, şi cu grupul de simboluri incizate în partea superioară a statuetele antropomorfe aparţinând culturii de epoca bronzului Zuto Brdo – Gârla Mare: ht tps://sites.google.com/site/seimenineoliticsipreneolitic/