Dupa o lunga pauza de scris aici, ma intorc cu o poveste trista, urmarita indeaproape. Protagonistul este un apropiat de-al meu, si toate faptele sunt, din pacate, reale. Voi povesti intreaga epopee la persoana I, pentru a transmite mesajul mai usor. Sa incepem dara:
Episodul 1: Diagnosticul
Alarmat de niste analize care nu iesisera cum trebuie, sunt indrumat de catre medicul de familie catre un specialist dintr-un spital. Pe modelul binecunoscut, incep telefoanele la cunostinte si rude pentru identificarea specialistului cu pricina. Este gasit un chirurg de la spitalul Panduri si ma duc acolo cu 'intrarea' facuta.
Urmeaza ore lungi de asteptat pe holuri. Mai precis, toata lumea care cauta cate un doctor astepta pe holul de la intrare, pandind momentul in care maretii profesionisti traversau respectivul hol dintr-o parte in alta. Aici erau agatati (la figurat sau mai mult la propriu) de catre bolnavi, pacienti si rudele lor, fiecare incercand sa profite cat se poate mai bine de 'quality time'-ul petrecut cu specialistul.
Intr-un final, vine si doctorul pe care il asteptam. Este interceptat, i se prezinta situatia, si sunt invitat la policlinica, unde consulta doctorul o singura zi pe saptamana. Intamplator, pe saptamana respectiva ziua de-abia trecuse..
Saptamana urmatoare - policlinica. Coada ca la carne, cu lista de asteptare. Dupa vreo 3 ore de stat in picioare, reusesc sa intru. Medicul se uita pe analize si decide ca trebuie sa le repet, la ei in spital.
Boon, trec alte zile, se repeta analiza. Din nou policlinica, din nou coada. Doctorul decide ca trebuie facuta o biopsie. Booon, se stabilesc o zi si o ora, ne prezentam la biopsie.
Urmeaza Episodul 2: Biopsia
